Automedicatia raţională - când şi cum ne putem trata singuri?

Automedicaţia este utilizată de către pacienţi pentru a trata anumite afecţiuni acute, cu ajutorul medicamentelor autorizate pentru eliberare fără prescripţie medicală şi care s-au dovedit a fi sigure şi eficiente atunci când sunt utilizate conform instrucţiunilor din prospect.

Practic, putem defini automedicaţia ca fiind identificarea, selectarea si utilizarea de către pacienţi a produselor medicamentoase (medicamente OTC - over the counter, eliberate fără prescripţie medicală - sau suplimente alimentare) pentru a-şi autotrata diferite simptome acasă, fără supraveghere sau consiliere medicală. [1].

Conceptul de automedicaţie este tot mai întâlnit în zilele noastre, odată cu îmbunătăţirea statutului socio-economic, dar şi odată cu informarea pacienţilor prin diverse mijloace media. Automedicaţia reprezintă o alternativă de succes în cazul populaţiei care nu are acces la servicii medicale de specialitate, cum este populația rurală din unele zone. În cazul în care afecţiunea nu răspunde la medicaţia aleasă, persistă sau devine mai severă, pacientul trebuie să solicite asistenţă medicală profesională.

Avantajele si dezavantajele automedicaţiei

Automedicaţia prezintă anumite avantaje care influenţează pacientul în alegerea acestei alternative în locul unei consilieri de specialitate:

• în cazul unei afecţiuni minore, tratamentul poate fi administrat la scurt timp după debutul simptomelor;
• costul tratamentului poate fi redus;
• pacientul are acces la unele medicamente (în regim OTC) fără consult medical.

Totuşi, există şi multe dezavantaje cu privire la administrarea produselor medicamentoase fără consult medical, cel mai important dintre ele fiind abuzul de medicamente, care poate conduce la apariţia unor efecte nedorite (reacţii adverse), în plus, putând chiar încuraja intoxicaţiile medicamentoase voite. Este bine cunoscut exemplul paracetamolului, nu demult vândut în supermarketurile din Australia, care a condus la creşterea cazurilor de de intoxicaţie acută cu paracetamol.

În plus, utilizarea incorectă şi nelimitată a antibioticelor poate conduce la apariţia fenomenului de rezistenţă, eficacitatea antibioticului nemaifiind cea dorită într-o infecţie bacteriană diagnosticată. Mai mult decît atât, dacă este vorba despre o infecţie virală, antibioticul nu numai că nu este eficient, ci diagnosticarea corectă a afecţiunii este întârziată, prelungind suferinţa bolnavului.

Totodată, interacţiunile medicament-medicament sau aliment-medicament pot fi grave şi trebuie analizate cu atenţie. Specialiştii din domeniul sănătăţii pot cataloga interacţiunea ca fiind majoră sau nu, luând decizia corectă în ceea ce priveşte managementul acesteia. [2]

În ceea ce priveşte automedicaţia, siguranţa, eficacitatea si calitatea medicamentelor utilizate trebuie să fie dovedite. În plus, produsele medicamentoase administrate trebuie să fie cele care sunt indicate pentru afecţiuni care pot fi recunoscute de către pacient sau în cazul unor afecţiuni cronice sau recurente care au fost diagnosticate anterior. De asemenea, prospectul acestor produse trebuie să conţină informaţii referitoare la posologia substanţei medicamentoase în cauză (cum se administrează), posibilele efecte secundare care pot apărea pe durata tratamentului, cum ar trebui monitorizat efectul tratamentului de către pacient, interacţiunile posibile, durata optimă de utilizare, măsuri de precauţie şi nu în ultimul rând, situaţiile în care pacienţii trebuie să recurgă la consiliere profesională. [2]

Când ne putem trata singuri?

În cazul în care afecţiunea este minoră şi nu foarte deranjantă, este posibil să treacă de la sine, fără un ajutor terapeutic. Mijloacele non-farmacologice sunt de preferat ca primă intenţie, cum ar fi de exemplu un regim alimentar adecvat, în cazul unei constipaţii/diarei acute, odihnă în cazul unei slăbiciuni musculare sau al unui început de răceală, sau o hidratare corespunzătoare. Nu orice afecţiune necesită un tratament medicamentos, cum nu orice afecţiune este vindecabilă de la sine.

Există totuşi simptome care necesită consult de specialitate de urgenţă. Dacă prezentaţi unul sau mai multe simptome din cele enumerate mai jos, este absolut necesar să vă prezentaţi de urgenţă la medic pentru un consult de specialitate:

• dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, dificultate în vorbire, paralizia bruscă a feţei sau a membrelor, vomă persistentă, repetitivă şi severă, posibil infarct miocardic acut sau accident vascular ischemic (urgenţe medicale);
• durere/sângerare la urinare, febră de etiologie necunoscută, (mai mult de 24h) - semne/simptome ale unei infecţii (durere, inflamaţie, căldură, roseaţă);
• îngălbenirea ochilor sau a tegumentelor - semne de afectare hepatică acută;
• semne de afectare a cunoştinţei, convulsii.
  

Cum evaluăm un tablou clinic?

Dacă ne aflăm în situaţia de a prezenta unul sau mai multe simptome de gravitate scăzută, care nu se numără printre cele enumerate mai sus, este recomandat să ne evaluăm corect simptomele, răspunzând la următoarele întrebări:

1. Ce simptome experimentez?

Dacă prezentaţi simptome uşoare, comune, cu care v-aţi mai confruntat în trecut şi ştiţi că nu ar putea avea repercusiuni majore, puteţi să încercaţi să vă amelioraţi starea acasă, fără un consult de specialitate.
Exemple:

• simptome uşoare de răceală – rinoree, cefalee uşoară, usturime uşoară în gât;
• senzaţia de arsură epigastrică după ingerarea alimentelor cu efect iritant gastic (prăjeli, condimente puternice, picante etc.);
• balonare, flatulenţă, meteorisme după o masă copioasă;
• constipaţie cronică etc. [3]

Exemplu 1: Prezint simptome precum nas înfundat, prurit ocular/nazal/tegumentar.
Afecţiune posibilă: Alergie - este necesară o discuţie cu farmacistul pentru a stabili tratamentul potrivit pentru dumneavoastră. Tratamentul poate să includă produse OTC precum comprimate, capsule sau forme farmaceutice topice.

Exemplu 2: Îmi simt nasul înfundat şi am o cefalee uşoară.
Afecţiune posibilă: Inflamaţie a mucoasei nazale, din cauza unui început de răceală sau în urma unui contact cu un alergen - nu este necesar un consult de urgenţă. Dacă afecţiunea este una uşoară, tranzitorie, poate fi gestionată acasă, prin metode non-farmacologice (consumul unor alimente cu efect decongestionant - hrean, inhalaţii cu uleiuri volatile cu efect decongestionant - ulei de mentă, ulei de pin, camfor). Cefaleea poate fi cauzată de înfundarea sinusurilor şi este posibil să dispară odată cu desfundarea nazală.

Exemplu 3: Am avut un scaun diareic în urma unui exces alimentar.
Diareea reprezintă eliminarea a trei sau mai multe scaune moi într-o zi sau creşterea frecvenţei scaunelor faţă de normal. În cazul în care, după o masă copioasă, diversificată, apare un scaun diareic, este foarte probabil ca tractul gastro-intestinal să fi fost suprasolicitat şi să se auto-detoxifieze, în mod natural. Nu este nevoie de administrarea unui antidiareic decât dacă scaunul diareic se repetă într-o perioadă scurtă de timp. Daca diareea devine violentă, persistă şi este însoţită de febră sau alte simptome, este posibil să fie o Diaree infecţioasă, care are nevoie de tratament şi este necesară consultarea medicului sau a farmacistului, atât pentru a trata infecţia, cât şi pentru a evita deshidratarea (furazolidona, clochinaldol - chimioterapice antiinfecţioase), probiotice - pentru reglarea florei la nivel intestinal, săruri de rehidratare - pentru reechilibrarea hidro-electrolitică.

Aceste exemple se referă la situaţii care nu reprezintă o urgenţă medicală. Totuşi, această listă de exemple nu este exhaustivă. Este important să deosebim simptomele grave de cele tranzitorii, uşoare.

2. Când au apărut simptomele? Sunt persistente?

Este important să analizăm când au apărut simptomele şi dacă persistă cu aceeaşi severitate, pentru a putea depista cauzele afecţiunii.

Exemplu: În urma utilizării unui detergent am simptome de rash cutanat. Daca evit utilizarea lui, simptomele se ameliorează.
Afecţiune posibilă: hipersensibilitate la componentele din produsul de curăţenie. În această situaţie, contactul cu detergentul augmentează simptomele de prurit, însă la evitarea utilizării, simptomele încetează. Se recomandă evitarea contactului cu alergenul şi eventual, utilizarea unei forme farmaceutice topice (unguent, gel, cremă) cu o substanţă antialergică pentru a reduce pruritul şi roșeaţa.

3. Ce factori ameliorează/înrăutăţesc afecţiunea de care sufăr?

Această întrebare ne ajută să evităm factorii „trigger” care ne-ar putea înrăutăţi starea, precum antigenii în cazul alergiilor sau lumina, obiceiurile alimentare sau odihna precară în cazul declanşării migrenelor.

Ce medicamente ar trebui să avem acasă?

În principiu, fiecare dintre noi ar trebui să aibă o trusă de medicamente „de urgenţă”, la care să apeleze în caz de nevoie, acasă și în cazul unei călătorii. Printre ele ar trebui să se regăsească:

• Paracetamolul – analgezic-antipiretic (ameliorează durerea şi reduce temperatura corporală). Poate fi utilizat atât sub formă de comprimate, dar şi sub formă de pulbere pentru suspensie orală. Deseori, acesta este asociat cu acidul ascorbic (vitamina C), un decongestionant (fenilefrină) sau un antialergic (clorfeniramina, feniramina) pentru un efect sinergic tabloului simptomatic al răcelii. Se poate utiliza atât în tratarea răcelilor comune, cât şi în ameliorarea durerilor reumatice, durerilor de cap sau dentare. În cazul paracetamolului, trebuie să fim atenţi la respectarea dozelor recomandate, întrucât este o substanţă hepatotoxică la administrarea dozelor ce depăşesc 4 g. De asemenea, nu este recomandat în cazul pacienţilor cu afectare hepatică deja existentă. Totodată, se regăseşte deseori asociat unui decongestionant, acesta din urmă ameliorând rinoreea şi desfundând sinusurile. Efectul secundar important acestor decongestionante este creşterea tensiunii arteriale. Pacienţii hipertensivi trebuie să utilizeze cu precauţie astfel de preparate farmaceutice. [4]
• AINS – ibuprofen, naproxen, aspirina. Antiinflamatoare nesteroidiene reduc inflamaţia şi totodată şi durerea de natură somatică. Atenţie! Dezavantajul major al acestei clase îl reprezintă iritaţia epigastrică, efect secundar care impune administrarea acestora după mâncare şi este contraindicat pacienţilor care suferă de afecţiuni gastrice (ulcer gastro-duodenal, gastrite acute sau cronice). De asemenea, se recomandă administrarea strict ocazională a AINS pacienţilor hipertensivi, deoarece poate augmenta tensiunea arterială, din cauza efectului vasoconstrictor. [5]
• Medicamente destinate tractului digestiv: eupeptice, stimulatoare ale secreţiilor gastro-intestinale, enzime digestive, antiulceroase (antiacide, antisecretoare, neutralizante), colagog-coleretice. Această categorie de substanţe, destinate tractului digestiv, poate fi la mare îndemână în cazul unei indigestii. Ele contribuie la facilitarea digestiei bolului alimentar, fie prin stimularea secreţiilor gastrointestinale responsabile de digestie sau suplimentarea de enzime fiziologice, fie prin inhibarea secretorie/neutralizarea sucului gastric. Adjuvante digestive sunt şi medicamentele din clasa colagog-colereticelor, care sunt favorizante ale fluxului biliar. [6, 7]
• Antidiareice – loperamidă, clorchinaldol, furazolidonă – substanţe utilizate în cazul diareii neinfecţioase (loperamida) sau a celei infecţioase (clochinaldol, furazolidonă), care acţionează prin diverse mecanisme pentru a stopa scaunul diareic. Acestea nu trebuie utilizate în exces întrucât pot genera constipaţie. Totuşi, pentru evitarea deshidratării, este importantă administrarea lor atunci când diareea persistă. În general, dacă se suspectează diareea ca fiind o consecinţă a ingerării unor alimente alterate (de exemplu, în timpul unei vacanţe – diareea estivală) se recomandă administrarea furazolidonei, chimioterapic antiinfecţios. În alte cazuri, în care diareea nu poate fi corelată cu o sursă de infecţie, se poate administra loperamidă. Atenţie! Furazolidona este o substanţă cu un potențial crescut de interacţiuni medicamentoase (contraceptive orale, medicamente antialergice, neuroleptice, antidepresive triciclice), dar şi cu alcool. În combinaţie cu alcoolul, furazolidona produce un efect advers particular: efect tip disulfiram. Totodată, furazolidona interacţionează şi cu alimente care conţin tiramină, precum brânza fermentată, întrucât generează așa-numitul „cheese effect” – criza hipertensivă.
• Laxativele – senna, bisacodil, supozitoare cu glicerină, microclisme cu glicerină. La polul opus se situează laxativele, prezente pe piaţa farmaceutică sub diverse forme (drajeuri, comprimate gastrorezistente, supozitoare, microclisme). Dacă un regim alimentar bogat în fibre sau consumul de lichide nu rezolvă o constipaţie cronică, se poate recurge la administrarea de laxative cu efect local, medicamente care cresc peristaltismul intestinal, scăzând consistenţa bolului fecal (bisacodil) sau favorizează activitatea secretorie la nivelul mucoasei rectale pentru a provoca defecaţia (supozitoare cu glicerină). Atenţie! Utilizarea excesivă a laxativelor poate conduce la dependenţa organismului, provocând constipaţie severă în cazul întreruperii tratamentului. Totodată, se pot produce anumite dezechilibre hidro-electrolitice în urma pierderii masive de lichide.
• Substanţe de uz local recomandate în afecţiuni oro-faringiene – ambazonă, albastru de metilen, alcool 2, 4-diclorbenzelic, amilmetacrezol (antiseptice) benzidamină (antiinflamator, anestezic), tirotricină (antibiotic local disponibil pe piaţă sub forma unui produs OTC), flurbiprofen (antiinflamator) etc. Substanţele recomandate în afecţiuni oro-faringiene se găsesc pe piaţa farmaceutică într-o gamă largă de produse (comprimate de supt, spray-uri) cu efect analgezic, antiinflamator sau chiar antibacterian. Unele dintre produse încorporează combinaţii de substanţe, pentru un efect sinergic. Atenţie! În scopul corectării de gust, în compoziţia comprimatelor sau a spray-urilor se adaugă aromatizanţi şi îndulcitori. În cazul unui diabet zaharat, este necesar studiul atent al compoziţiei produsului, pentru a ne asigura de faptul că aceste produse nu conţin zahăr sau miere.

Concluzii

Utilizarea de către pacienţi a produselor medicamentoase (medicamente OTC, suplimente alimentare) în scopul tratării anumitor simptome acasă, fără supraveghere sau consiliere medicală este indicată exclusiv în condiţiile în care simptomatologia este bine cunoscută lor, nu prevesteşte o afecţiune urgent de tratat, iar siguranţa şi eficacitatea medicamentelor administrate au fost dovedite anterior.

Câteva dintre medicamentele pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem în casă sunt substanţe analgezice antipiretice, precum paracetamolul, antiinflamatoare, medicamente destinate tractului digestiv, laxative/antidiareice sau preparate de uz topic destinate afecţiunilor oro-faringiene uşoare.

Înainte de administrare, se impune studierea cu atenţie a prospectului medicamentului în cauză, orice nelămurire putând fi discutată în cadrul unei vizite la medic sau la farmacie.