Vitaminoterapia preventivă

Vitaminele sunt micronutrienți necesari organismului pentru echilibru, neavând valoare energetică proprie. Cu excepția vitaminei D, care este de altfel un hormon, vitaminele nu pot fi sintetizate de corp și trebuie furnizate prin alimente (1).

Carența de vitamine este cel mai frecvent corectabilă prin administrarea terapeutică a vitaminelor lipsă. În cazul deficiențelor majore (scorbut, rahitism, boala beriberi, pelagră), există posibilitatea apariției unor tulburări importante: patologii cronice, maldigestie și malabsorbție, alcoolism cronic, intervenții chirurgicale. Mai mult, acestea pot fi corelate cu precaritatea nutrițională și statutul socio-economic scăzut, mai frecvent în țările în curs de dezvoltare (1).

Chiar dacă nu este dovedit prin studii faptul că vitaminoterapiile preventive reduc riscul de boli cardiovasculare, diabet, boli oncologice, există situații particulare în care administrarea preventivă a acestora este necesară, pentru a nu dezvolta deficit sever. Printre acestea, se numără condițiile socio-economice precare, veganismul, patologiile digestive, chirurgia bariatrică, sarcina, consumul de medicamente (metformin, antiepileptice, metotrexat, cortizon) (1).

Suplimentarea preventivă este indicată doar în cazuri speciale, pentru a evita apariția manifestărilor clinice și biologice. Un deficit biologic asimptomatic de vitamine corespunde unei stări subcarențiale sau subclinice, cu consecințe funcționale incerte.

Astfel, utilizarea suplimentelor alimentare fără prescripție medicală, comună de altfel în țările dezvoltate, nu este necesară. Acestea sunt consumate în principal de oameni care au o stare bună de sănătate, care au o dietă de calitate superioară, nefumători, dar care nu au semne de deficiență. Cum obiectivul suplimentelor este de a corecta un deficit sau de a menține un aport corespunzător, utilizarea vitaminelor este discutabilă pentru populația generală.

Conform cercetătorilor, nu sunt găsite dovezi ale beneficiilor suplimentelor cu vitamine în ceea ce privește prevenția cancerului. Din contră, există studii care demonstrează o creștere a incidenței cancerului pulmonar la pacienții cu factori de risc (tutun, azbest), din momentul suplimentării cu beta-caroten sau vitamina E (1).

Un studiu recent sugerează chiar că dozele de vitamina D mari (10.000 UI/zi) reduc densitatea osoasă (1).

Suplimentarea cu vitamine trebuie luată în considerare doar în situații cu risc ridicat al apariției deficitului sau ca parte a unor acțiuni de sănătate publică.

Situații cu risc de deficit de vitamine

• Calitatea vieții. Precaritatea socio-economică, suferința socială, cu consecințele unui aport alimentar insuficient, lipsesc corpul de nutrienți adecvați și favorizează carențele de multivitamine în rândul persoanelor fără adăpost (2).

• Fumatul reduce biodisponibilitatea vitaminei C (2).

• Vegetarianismul nu asigură un aport optim de vitamine, necesitând suplimente cu vitamina B12 (3).

• Restricțiile alimentare severe pot avea consecințe semnificative, care implică chiar hiperconsum de vitamine, precum B1 și B6 (3).

• Tulburările digestive cu maldigestie și malabsorbție (pancreatita cronică cu steatoree, bolile inflamatorii intestinale sau sindromul intestinului scurt) (4)

• Nutriția parenterală necesită totodată suplimentarea zilnică cu vitamine (de exemplu, un flacon de Cernevit - combinație de vitamine hidrosolubile și liposolubile), suplimentat cu vitamina D și vitamina K (5).

• În bolile infecțioase, suplimentarea cu vitamine nu se bazează pe date științifice.

• Alcoolismul cronic este o cauză principală a deficitului de vitamine în țările dezvoltate, inhibând absorbția vitaminelor B1, B2, B6, B8, B9 (acid folic), cu apariția anemiei, a tulburărilor neurologice, cardiomiopatiilor. Suplimentarea cu B1 (tiamină) în perfuzia cu glucoză, este utilizată pentru a demasca posibile deficiențe. Encefalopatia Wenicke este reversibilă la administrarea de doze mari de tiamină intravenos. Orice pacient alcoolic subnutrit cronic, necesită suplimentare cu vitamina B1 (6).

• Chirurgia bariatrică, tratament esențial al obezității, poate fi responsabilă de unele deficiențe. Mai precis, tehnici precum bypass-ul gastric, derivația biliopancreatică, gastrectomia longitudinală, pot conduce la malabsorbția vitaminelor. Astfel, prescrierea preventivă a suplimentelor cu multivitamine este justificată, iar o dietă diversificată minimizează riscurile deficitului. După operație, un deficit de vitamina D preexistent se poate agrava, cu risc de osteopatie (se administrează împreună cu calciu). Vitaminele liposolubile (A, D, E și K) pot fi deficitare în cazul derivației biliopancreatice și se recomandă administrarea lor (7).

• Suplimentarea profilactică cu acid folic (400-800 µg/zi) ar trebui să fie recomandată oricărei femei care dorește să rămână însărcinată. Ulterior, în sarcină, nevoile nutriționale sunt modificate, dar acoperite printr-o alimentație corectă. Nu sunt necesare ale terapii de suplimentare preventivă în timpul sarcinii, fără recomandare medicală. Deficitul de acid folic este asociat anomaliilor de dezvoltare a tubului neural, astfel încât suplimentarea acestuia este deosebit de importantă. Pentru mamele care nu sunt expuse la soare (sarcini care au loc toamna, iarna, regiuni nordice), iar vitamina D depinde de aportul exogen, este recomandată prescrierea a 100. 000 UI de vitamina D3 din luna a 7-a, pentru a diminua riscul de hipocalcemie a nou-născutului. Mai mult, suplimentarea cu vitamina D3 pe parcursul sarcinii scade riscul de preeclampsie, diabet gestațional, hipotrofie fetală (8, 9).

• Unele medicamente interacționează cu absorbția și metabolismul vitaminelor. Metforminul scade absorbția vitaminei B12 la nivelul ileonului, iar inhibitorii pompei de protoni (IPP) pe termen lung reduc disocierea vitaminei B12 de proteine. Totodată, antiepilepticele inhibă absorbția vitaminei B8 la nivelul tractului gastrointestinal, iar valproatul și carbamazepina scad absorbția acidului folic. Metotrexatul concurează cu receptorii acidului folic și este necesară suplimentarea cu acid folic în timpul tratamentului cu acest medicament. Corticosteroizii reduc masa osoasă în urma terapiei prelungite, iar pentru a evita acest lucru trebuie administrat complex de calciu cu vitamina D3 (10).

În concluzie, vitaminoterapia preventivă este luată în calcul în anumite situații medicale, atunci când studiile aduc dovezi științifice cu privire la beneficiul clinic și biologic al acestora (11).