STUDIU: Mecanismul din spatele mâncatului compulsiv

Informațiile noi obținute prin intermediul studiului preclinic publicat recent în jurnalul Addiction Biology fac lumină în ceea ce privește relația dintre comportamentul alimentar compulsiv, mediul înconjurător și obezitate.

Evoluția obezității a căpătat în ultimele decenii o turnură epidemică, fenomen care depășește capacitatea individului de a-l controla. Astfel, vorbim de un context care stă la baza fenomenului – cercetătorii fac referire în studiu la „mediul obezogen” - reprezentând suma „influențelor și oportunităților din mediu, a condițiilor de viață și care favorizează apariția obezității la nivel individual și populațional”.

Pentru o mai bună înțelegere a modului în care mediul obezogenic favorizează instalarea comportamentului alimentar compulsiv și implicit a obezității, creându-se un cerc vicios, autorii simulează un astfel de mediu în laborator pe animale de exeriență, oferindu-le opțiuni diferite de a se hrăni:

• echivalentul unei diete echilibrate,
• suplimentarea dietei echilibrate cu un amestec de batoane de ciocolată din comerț extrem de palatabile,
• o dietă bogată în grăsimi, în stilul meniurilor disponibile în cantine.

În funcție de specificul nesănătos al dietei la care au fost expuși, șoriceii au început să manifeste mâncat compulsiv (binge eating), comportamente de tip adictiv și să crească în greutate în mod excesiv și necontrolat. De exemplu, atunci când li s-a restricționat accesul la mixtul dulce de ciocolată din comerț doar la 1 oră, șoriceii au mâncat în intervalul respectiv cantitatea corespunzătoare aportului dintr-o zi întreagă dacă ar fi avut accesul nerestricționat.

Acest lucru ar putea explica de ce este atât de greu să se adere la obiceiurile alimentare sănătoase în contextul actual și ca acestea să fie menținute pe termen lung spre toată viața; deoarece mediul obezogen alterează capacitatea de control a individului asupra propriului comportament alimentar, ceea ce declanșează reacții în lanț în favoarea creșterii în greutate.

Efectul yo-yo al dietelor de slăbire 

Deoarece dietele oferite (mixtul de ciocolată, alimentația bogată în grăsimi) nu asigurau din punct de vedere calitativ necesarul de nutrienți, consumul acestora nu reducea într-un mod eficient senzației de foame și astfel șoriceii au început să ciugulească constant, în lipsa unui bun control al foamei homeostatice, reglată prin mecanismele fomei și a sațietății.

S-au observat de asemenea alterări în ceea ce privește tiparul de hrănire în funcție de ritmul circadian. Astfel, deși șoriceii se alimentează în mod normal pe durata nopții, după expunerea la mixtul dulce de ciocolată sau dieta bogată în grăsimi, au dezvoltat preferința de a se alimenta în timpul zilei.

Pierderea în greutate este tratată în continuare într-o manieră prea simplistă în majoritatea intervențiilor dietetice, de tip „mănâncă mai puțin, consumă mai mult”. Expunerea timp îndelungat la diete hipercalorice, bogată în alimente foarte palatabile, adică savuroase, interferează cu abilitatea de a controla comportamentul alimentar, cu efecte negative asupra proceselor cognitive responsabile pentru controlul rațional al aportului de alimente. Altfel spus, obezitatea nu este doar o boală metabolică, ci deține și o componentă neuro-comportamentală bine reprezentată, dar deseori ignorată de dietele universale de slăbit care fac deliciul tabloidelor.

Obezitatea este o boală, nu o alegere!

Sursa: Medical News Today