Sistemul imunitar în sezonul rece: cum îl susținem

Ce este sistemul imunitar? Imaginează-ți că ești un animal primitiv, poate un predecesor îndepărtat al tuturor mamiferelor. Ai trăit mult, bazându-te până acum doar pe un sistem de apărare de bază. Dacă ești invadat de un microb sau un parazit, îl elimini, prin eliberarea de substanțe chimice, producând un baraj al moleculelor proteice defensive. Dacă totul eșuează, îl blochezi pe invadator sau ai capacitatea de a regenera acea parte a corpului care este infectată. Chiar dacă infecția se dovedește a fi fatală, fecunditatea ta extremă, care a început la o vârstă foarte fragedă, a asigurat deja continuitatea speciei tale. Acest scenariu aparent imaginar este de fapt modul cel mai vechi prin care strămoșii noștri atingeau, aproape, nemurirea.

Reproducerea devine un eveniment amânat în viață, iar viața însăși devine o călătorie mult mai scurtă. Capacitatea de a regenera țesuturile, membrele și organele se diminuează pe măsură ce arhitectura și funcția țesuturilor devin din ce în ce mai diferențiate și mai complexe. Deși mai puțin abundentă, viața pentru descendenții tăi devine mai valoroasă. Confruntat cu aceste poveri, îți dai seama repede de asta și că trebuie conceput un sistem de apărare mai inteligent: unul care protejează împotriva tuturor agenților patogeni pe care succesorii tăi i-ar putea întâlni în timpul incursiunilor lor în cunoscut și tărâmuri necunoscute, unul care oferă securitate de lungă durată împotriva infecțiilor și unul care este atent reglementat, astfel încât să nu-și atace propriile țesuturi și să nu pună în pericol conviețuitori benefici. Veți numi acest sistem de apărare imunitatea.

Sistemul imunitar reprezintă un organ difuz dispersat în majoritatea țesuturilor din organismul nostru. El este comparabil, din punct de vedere al complexității, cu sistemul nervos al omului, și este alcătuit din aproximativ un trilion de celule denumite limfocite și aproximativ 100 milioane de trilioane de alte celule denumite anticorpi, celule care sunt produse și secretate de limfocite.

Capacitatea specială a sistemului imunitar este recunoașterea tiparelor, iar misiunea sa este de a ”patrula” organismul  nostru și de a-i păzi identitatea.

Sistemul imunitar este supus decăderii și reînnoirii constante. În cele câteva momente cât a durat să citești până aici, corpul tău a produs 10 milioane de limfocite noi și un milion de miliarde de noi molecule de anticorpi. Acest lucru ar putea să nu fie atât de uimitor dacă toate aceste molecule de anticorpi ar fi identice. Ele nu sunt. Câteva milioane de molecule diferite sunt necesare pentru a face față sarcinii de recunoaștere a modelelor, așa cum sunt necesare milioane de chei diferite pentru a se potrivi la milioane de încuietori diferite.

Sistemul imunitar constă într-o serie de componente, inclusiv:

• globule albe (leucocite)
• splina
• măduva osoasă
• sistemul limfatic
• timusul
• amigdalele, adenoidele și apendicele

Globulele albe circulă în sânge și în vasele limfatice. Sistemul limfatic formează o rețea similară cu vasele de sânge. Ele transportă o substanță numită limfă în loc de sânge. Limfa este un fluid care transportă celulele legate de sistemul imunitar în zonele care au nevoie de ele.

Rolul globulelor albe este de a căuta în mod constant agenți patogeni. Când găsesc unul, încep să se înmulțească și să trimită semnale altor tipuri de celule pentru a face același lucru. Corpul stochează globulele albe din sânge în diferite locuri, cunoscute sub numele de organe limfoide.

Acestea includ:

• Timusul: o glandă din spatele sternului, unde celulele albe din sânge cunoscute sub numele de limfocite se maturizează.
• Splina: un organ din partea stângă sus a abdomenului, unde celulele imune se adună și lucrează.
• Măduva osoasă: țesut moale din centrul oaselor care produce globule roșii și albe din sânge.
• Ganglionii limfatici: acestea sunt glande mici, în formă de fasole, în tot corpul, în special la nivelul gâtului, axilelor, inghinelor și abdomenului. Se leagă prin vasele limfatice. Celulele imune se adună în ganglionii limfatici și reacționează atunci când sunt prezenți antigeni. Acest lucru poate duce la umflarea ganglionilor.
• Amigdalele, adenoidele și apendicele: acestea sunt porți de intrare pentru agenții patogeni în organism, așa că țesutul limfoid este și el prezent acolo în ”prima linie” de apărare a organismului.

Există mai multe tipuri de sistem imunitar?

Sistemul imunitar este împărțit în două părți, numite sistemul imunitar dobândit și sistemul imunitar înnăscut. În timp ce fiecare dintre acestea joacă un rol în apărarea corpului, există diferențe majore între cele două.

Sistemul imunitar înnăscut lucrează mereu pentru a proteja organismul și nu necesită nicio pregătire specială pentru a opri infecția.

Sistemul imunitar înnăscut este prima linie de apărare a organismului împotriva pătrunderii microbilor în organism. Răspunde în același mod la toți germenii și substanțele străine, motiv pentru care este uneori denumit sistemul imunitar „nespecific”. Acționează foarte repede: de exemplu, se asigură că bacteriile care au intrat în piele printr-o rană mică sunt detectate și distruse pe loc în câteva ore. Totuși, sistemul imunitar înnăscut are o putere limitată de a opri răspândirea germenilor.

Sistemul imunitar înnăscut este format din:

• Protecția oferită de piele și membranele mucoaselor

Toate suprafețele exterioare și interioare ale corpului uman reprezintă o parte cheie a sistemului imunitar înnăscut. Suprafața închisă a pielii și a tuturor membranelor mucoase formează deja o barieră fizică împotriva germenilor, care îi protejează împotriva pătrunderii. În plus, substanțele chimice cum ar fi acidul, enzimele sau mucusul împiedică bacteriile și virușii să pătrundă. Mișcările create, de exemplu, de structuri asemănătoare părului din bronhii (cili) sau mușchii intestinului opresc germenii să se instaleze în organism. Lichidul lacrimal, transpirația și urina au un efect similar.

• Protecția oferită de celulele sistemului imunitar (celule de apărare) și proteine

Sistemul imunitar înnăscut activează celulele și proteinele speciale ale sistemului imunitar, dacă germenii trec de piele și membranele mucoase și intră în organism. 

• Celulele captatoare: germeni neutralizanți

Bacteriile sau virusurile care intră în organism pot fi oprite imediat de celulele captatoare (fagocite). Celulele captatoare sunt tipuri speciale de globule albe (leucocite). Aceste celule înglobează germenii și îi „digeră”. Rămășițele acestor germeni se deplasează la suprafața celulelor captatoare pentru a fi detectate de sistemul imunitar adaptativ.

Există și alte tipuri de celule ale sistemului imunitar care eliberează substanțe pentru a ucide bacteriile și diferiți germeni. Atât germenii, cât și țesutul corpului și celulele sistemului imunitar mor și se degradează în timpul unui răspuns al sistemului imunitar. Rămășițele lor formează puroi, un lichid gălbui.

Sistemul imunitar dobândit trebuie „armat” înainte de a putea funcționa în deplină eficacitate și este cu adevărat eficient numai după ce a întâlnit deja înainte un posibil agent infecțios.

El preia controlul, dacă sistemul imunitar înnăscut nu este capabil să distrugă germenii. Acesta vizează în mod specific tipul de germen care cauzează infecția. Dar pentru a face asta trebuie mai întâi să identifice germenul. Aceasta înseamnă că răspunsul este mai lent decât sistemul imunitar înnăscut, dar, atunci când o face, este mai precis. De asemenea, are avantajul de a-și „aminti” germenii, astfel că, data viitoare când întâlnește un germen cunoscut, sistemul imunitar adaptativ poate răspunde mai rapid.

Această amintire este, de asemenea, motivul pentru care există unele boli pe care le poți face o singură dată în viață, pentru că, după aceea, corpul tău devine „imun”. Poate dura câteva zile pentru ca sistemul imunitar adaptativ să răspundă prima dată când intră în contact cu germenul, dar, data viitoare, corpul poate reacţiona imediat. A doua infecție nu este de obicei observată sau este cel puțin mai ușoară.

Sistemul imunitar adaptativ este format din:

Limfocitele T, în țesutul dintre celulele corpului

Limfocitele B, găsite și în țesutul dintre celulele corpului

Anticorpi în sânge și alte fluide corporale

Care este rolul sistemului imunitar și cum funcționează

Sistemul imunitar are un rol vital: să protejeze organismul de substanțele nocive, germenii și modificările celulare care te-ar putea îmbolnăvi.  Atâta timp cât sistemul tău imunitar funcționează fără probleme, prezența lui nu va fi simțită. Dar dacă încetează să funcționeze corect – pentru că este slab sau nu poate lupta împotriva germenilor deosebit de agresivi – te îmbolnăvești. Germeni pe care corpul tău nu i-a mai întâlnit până acum sunt, de asemenea, probabil să te îmbolnăvească. Unii microbi nu te vor îmbolnăvi decât prima dată când intri în contact cu ei. Acestea includ boli ale copilăriei, cum ar fi varicela.

Fără un sistem imunitar, nu am avea cum să luptăm împotriva lucrurilor dăunătoare care intră în corpul nostru din exterior sau schimbărilor dăunătoare care apar în interiorul corpului nostru.

Principalele sarcini ale sistemului imunitar al organismului sunt:

• luptă împotriva germenilor care cauzează boli (patogeni), cum ar fi bacteriile, virușii, paraziții sau ciupercile și le elimină din organism
• recunoaște și neutralizează substanțele nocive din mediu
• luptă împotriva schimbărilor care cauzează boli în organism, cum ar fi celulele canceroase

Cum este activat sistemul imunitar?

Sistemul imunitar poate fi activat de o mulțime de lucruri diferite pe care organismul nu le recunoaște ca fiind proprii. Acestea se numesc antigene. Exemple de antigene includ proteinele de pe suprafețele bacteriilor, ciupercilor și virușilor. Atunci când acești antigeni se atașează de receptori speciali de pe celulele imune (celule ale sistemului imunitar), în organism sunt declanșate o serie întreagă de procese. Odată ce organismul a intrat în contact pentru prima dată cu un germen care cauzează boli, de obicei stochează informații despre germen și despre cum să-l combată. Apoi, dacă intră din nou în contact cu germenul, îl recunoaște imediat și poate începe să lupte mai repede.

Celulele proprii ale corpului au și proteine ​​pe suprafața lor. Dar acele proteine ​​nu declanșează de obicei sistemul imunitar să lupte cu celulele. Uneori, sistemul imunitar crede în mod eronat că celulele proprii ale corpului sunt celule străine. Apoi atacă celulele sănătoase, inofensive din organism. Acest lucru este cunoscut ca răspuns autoimun.

Semnele unui sistem imunitar slăbit

Un răspuns imun ineficient permite dezvoltarea bolilor. Simptomele care pot să apară în cazul unui sistem imunitar slăbit sunt următoarele:

• îmbolnăviri frecvente și o durată mai mare de recuperare după o perioadă de boală
• nivel de stres ridicat, în mod constant
• episoade frecvente de herpes sau zona zoster – virusul herpetic se activează în cazul unui sistem imunitar scăzut
• administrarea unor medicamente care să slăbească sistemul imunitar

Prea mult, prea puțin sau răspunsul imun greșit provoacă tulburări ale sistemului imunitar. Un răspuns imun hiperactiv poate duce la dezvoltarea bolilor autoimune, în care se formează anticorpi împotriva țesuturilor proprii ale corpului.

Complicațiile răspunsurilor imune modificate includ:

• Alergie sau hipersensibilitate
• Anafilaxia, o reacție alergică care pune viața în pericol
• Tulburări autoimune
• Boala grefă versus gazdă, o complicație a unui transplant de măduvă osoasă
• Tulburări de imunodeficiență
• Boala serului
• Respingerea transplantului

Ce factori afectează sistemul imunitar?

1. VÂRSTA ÎNAINTATĂ. Odată cu înaintarea în vârstă, organele devin mai puțin eficiente și produc mai puține celule imunitare necesare.
2. TOXINE DE MEDIU. Fum, poluarea aerului, alcool în exces - pot afecta sau suprima activitatea normală a celulelor imunitare.
3. EXCESUL DE GREUTATE. Obezitatea este asociată cu inflamație cronică
4. DIETA SLABĂ, LIPSA SOMNULUI ȘI A ODIHNEI. Malnutriția sau o dietă lipsită de nutrienți de bază poate afecta producția și activitatea celulelor imunitare. Prea puțin somn duce la scăderea cantității de celule imunitare.
5. BOLI CRONICE, STRES CRONIC. Tulburările autoimune și de imunodeficiență atacă și pot dezactiva celulele imune.

Cum susținem sistemul imunitar

Micronutrienții sunt esențiali pentru o funcționare adecvată a sistemului imunitar și joacă un rol vital în promovarea sănătății și a bunăstării nutriționale. Un deficit de nutrienți unici poate modifica răspunsul imunitar al organismului. Studiile pe animale au descoperit că deficiențele de zinc, seleniu, fier, cupru, acid folic și vitaminele A, B6, C, D și E pot modifica răspunsurile imune. Acești nutrienți ajută sistemul imunitar în mai multe moduri: lucrând ca antioxidant pentru a proteja celulele sănătoase, susținând creșterea și activitatea celulelor imunitare și producând anticorpi. Pentru a putea asigura niveluri constante în organism ale acestor nutrienți, este important să suplimentăm dieta alimentară cu suplimente pentru imunitate care să conțină concentrații optime ale acestora.

Suplimentele pentru sănătatea noastră care conțin vitamina C, zinc, vitamina D3 – singure sau în combinație – oferă organismului un ”boost” de imunitate și sunt indicate a fi administrate în special  persoanelor din anumite grupe de risc (gravide, lăuze, persoane în vârstă, copii și adolescenți), deoarece acestea au nevoie de o cantitate extra de vitamine.

Vitamina C este un puternic antioxidant, antiinflamator și întărește celulele sistemului nostru imunitar. De asemenea, accelerează vindecarea rănilor și este excelentă pentru pielea ta.

Zincul ajută la combaterea virușilor, ne protejează de daunele radicalilor liberi asupra celulelor și s-a dovedit că scurtează durata unei răceli, atunci când este administrat ca supliment.

Din categoria ingredientelor naturale ce ne cresc imunitatea, putem să menționăm echinacea, propolisul, ghimbirul etc. Ele contribuie la susținerea sistemului imunitar, prin proprietățile lor antibacteriene.

Pentru a avea un sistem imunitar ”de fier”, trebuie să urmăm câțiva pași simpli, dar foarte eficienți:

• O dietă echilibrată cu fructe întregi, legume, proteine ​​slabe, cereale integrale și multă apă. Dieta mediteraneană este o opțiune care include aceste tipuri de alimente
• Nu fumați
• Consumați alcool cu ​​moderație.
• Efectuați exerciții fizice moderate și regulate.
• Încercați să dormiți 7-9 ore pe noapte. Încercați să țineți un program de somn, trezindu-vă și mergeți la culcare aproximativ la aceeași oră, în fiecare zi.
• Încercați să gestionați stresul zilnic. Puteți să exersați o respirație regulată, conștientă pe tot parcursul zilei și atunci când apar sentimente de stres.
• Spălați-vă mâinile pe tot parcursul zilei: când veniți din exterior, înainte și după ce ați pregătit mâncarea, după ce ați folosit toaleta, după ce ați tușit sau vă suflați nasul.