Semne de hepatită - cum recunoaștem hepatita

Hepatita este o afecțiune inflamatorie a ficatului care poate fi auto-limitată sau poate progresa către fibroză, ciroză sau cancer. Virusurile hepatitice sunt cea mai frecventă cauză de hepatită. Infecția cu virusul hepatic reprezintă o problemă de sănătate cu un impact global, estimările specialiștilor în privința deceselor provocate de complicațiile bolii fiind îngrijorătoare. La nivel global, mai bine de un milion de oameni își pierd viața anual din cauza hepatitei B. De asemenea, se estimează că aproximativ 400 de milioane de persoane sunt diagnosticate în prezent cu hepatită, mai bine de jumătate dintre aceștia confruntându-se cu hepatita B cronică.

Există șapte tipuri de virusuri hepatice, cinci dintre acestea fiind descrise în întregime de către oamenii de știință. Manifestările clinice, cât și modalitatea de transmitere, sunt diferite pentru fiecare dintre acestea. În cazul virusurilor hepatice F și G, ultimele două descoperite, studiile efectuate până la momentul actual nu acoperă în întregime solicitările specialiștilor, astfel că adesea nu se regăsesc în articolele de specialitate. (1) (2) (3)

Virusul hepatitei A (HAV)

Hepatita A este o boală acută, care în rare cazuri poate să ducă la complicații. Majoritatea pacienților adulți care primesc diagnosticul de hepatita A prezintă o recuperare clinică completă, cu valori normale ale bilirubinei și aminotransfarazelor serice, în aproximativ șase luni. Bolile ficatului pot fi dificil de recunoscut, semnele și simptomele hepatitei fiind variabile, ușor de confundat cu simptomele altei boli. În cazul hepatitei A, din cauza afectării pe termen scurt a ficatului, semnele pot fi mai evidente. (5) (6)

O persoană contaminată cu virusul hepatic A poate să semnaleze un disconfort abdominal accentuat, febră ușoară, diaree sau pierderea apetitutului, starea sa generală fiind alterată. În anumite situații, poate fi constată o îngălbenire a pielii, scleroticii și a mucoasele bolnavului. Icterul, așa cum este denumit acest semn clinic, apare la mai bine de jumătate dintre persoanele adulte contaminate. La copiii cu vârsta de sub șase ani, îngălbenirea pielii sau a sclerei (icterul) este în rare situații raportat (în doar 10% dintre cazuri). (4)

Virusul hepatic A se află în fecalele persoanelor contaminate și se transmite cel mai adesea prin consumul alimentelor sau a apei contaminate. Tocmai din acest motiv, hepatita A este adesea întâlnită în comunitățile sărace sau supra-aglomerate, în special în regiunile de pe glob în care salubrizarea este precară iar regulile de igienă nu sunt respectate. Practicile sexuale care implică sexul anal, pot fi, de asemenea, o modalitate de răspândire a acestei boli. Epidemiile de hepatită A sunt întâlnite adesea pe continentul african, însă cel mai grav caz a fost raportat în Shanghai, în urmă cu 31 de ani, în anul 1988, atunci când 300.000 de persoane au fost afectate de virusurile hepatitei A. (1) (4)

Virusul hepatitei B (HBV)

Considerat cel mai răspândit virus hepatic, virusul hepatic B se transmite de la o persoană contaminată către una sănătoasă prin intermediul sângelui, lichidului seminal sau al celorlalte fluide corporale. Același virus se poate transmite și în urma unei nașteri, de la mamă către făt. Pentru a se contamina, persoana sănătoasă trebuie să intre în contact direct cu fluidele bolnavului, acest lucru fiind posibil în urma:

• contactului cu o rană deschisă;
• schimbului acelor de unică folosință;
• contactului sexual;
• utilizarea periuței de dinți, a mașinilor de ras sau a echipamentelor medicale folosite anterior de către persoana contaminată. (1) (3)

Infecțiile cronice sunt mult mai comune în cazul infectării cu virusul hepatic B, astfel că semnele bolii se pot manifesta pe o perioadă mult mai lungă de timp. Cei mai expuși riscului de a dezvolta forma cronică a bolii sunt copiii. Conform estimărilor, 9 din 10 sugari infectați cu virusul hepatitei B dezvoltă o infecție cronică. (3) (7)

Semnele și simptomele hepatitei B în formă acută sunt asemănătoare cu cele ale hepatitei A, însă de cele mai multe ori scorurile de severitate sunt mai mici pentru hepatita B acută. În mai bine de jumătate dintre cazuri, hepatita B este asimptomatică. Hepatita B cronică, deși este o boală mult mai severă, poate fi, de asemenea, asimptomatică pentru perioade lungi de timp. Perioada de incubație a virusului hepatitei B este de în medie 75 zile, dar poate varia de la 30 la 180 de zile. (3) (7)

Cele mai comune complicații ale hepatitei B cronice sunt ciroza (cicatrizarea hepatică extensivă), cancerul la ficat și insuficiența hepatică. Semnele și simptomele acestor condiții medicale extrem de grave pot fi tolerabile, în fazele incipiente ale bolii, ceea ce face dificilă diagnosticarea. Atunci când ficatul nu mai funcționează bine, pot să apară tulburările de concentrare și de somn, confuzia și mai apoi coma. (7) (8)

Virusul hepatitei C (hcv)

Hepatita C este una dintre cele mai răspândite și mai grave boli ale ficatului, asemănătoare din punct de vedere al modului de transmitere cu hepatita B. Contaminarea cu virusul hepatic C este întâlnită la naștere, dar se poate face și în urma contactului cu sângele unei persoane deja infectate sau în urma unui contact sexual neprotejat. (1) (9)

Semnele hepatitei C sunt:

• oboseala accentuată;
• febră ușoară sau moderată;
• scăderea apetitului alimentar;
• dureri de stomac;
• greață și/sau vărsături;
• dureri la nivelul articulațiilor;
• icter.

Perioada de incubație pentru hepatita C este mai scurtă decât în cazul hepatitei B, primele semne fiind adesea raportate în primele două săptămâni. Cu toate acestea, din datele existente la acest moment reiese faptul că doar doi din zece adulți infectați cu virusul hepatitei C au simptome. În majoritatea cazurilor, VHC provoacă infectarea cronică cu hepatita C, riscul de ciroză hepatică fiind și el unui crescut, de 15%-30% la 20 de ani. (1) (9)

Virusul hepatitei D (HDV)

Virusul hepatitei delta, așa cum este cunoscută hepatita D, este o infecție severă care provoacă inflamarea ficatului și care poate să afecteze funcția hepatică, cancerul fiind adesea asociat cu această formă a hepatitei. HDV nu poate fi contractat decât de către persoanele deja infectate cu HBV (virusul hepatitei B) și prezintă mult mai multe riscuri decât toate celelalte tipuri de hepatită. Semnele și simptomele sunt aceleași ca la hepatita B, doar că pot fi mult mai severe, din cauza faptului că este vorba de o dublă infectare. Tocmai din acest motiv, șansele de ajunge la medic cresc considerabil. (1) (10)

Virusul hepatitei E (HEV)

Comun în regiunile aglomerate de pe glob, precum în Asia de Est și în Asia de Sud, virusul hepatic E provoacă anual 44.000 de decese la nivel global, contabilizând astfel 3,3% din totalul deceselor cauzate de hepatita virală. Anual, aproximativ 20 de milioane de oameni de pe întreg globul sunt contaminați cu virusul hepatic C, dintre care peste 3 milioane ajung să prezinte și simptome. (1) (11)

Transmiterea virusului hepatic E se face la fel ca și în cazul virusului HAV, pe cale fecal-orală, focarul de infecție fiind reprezentat adesea de apa contaminată. Infecția este de cele mai multe ori auto-limitată, simptomele fiind ameliorate în 2-6 săptămâni. Complicația cel mai adesea descrisă este hepatita fulminantă, boală care poate provoca decesul. (11)

Semnele distincte ale hepatitei E:

• mâncărime a pielii, ce nu este însoțită sau cauzată de leziuni;
• erupții cutanate;
• scaune închise la culoare;
• creștere în dimensiuni a ficatului (hepatomegalie). (11)