Zgomote în burtă - ce e normal și ce nu?

Zgomotele din burtă, cunoscuteîn termeni medicli sub denumirea de „borborisme” sau „zgomote peristaltice”, sunt determinate de mișcările peristaltice intestinaleși în majoritatea cazurilor apar în context fiziologic.

Cu toate acestea, apariția frecventă a zgomotelor din burtă poate indica apariția unei afecțiuni, cel mai probabil digestive.

În funcție de intensitatea zgomotelor din burtă, acestea pot fi clasificate în trei categorii:

• Zgomote intestinale de intensitate normală
• Zgomote intestinale hipoactive (de intensitate redusă), expresia încetinirii tranzitului intestinal
• Zgomote intestinale hiperactive, frecvent întâlnite în anumite afecțiuni digestive. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Zgomotele din burtă sunt datorate cel mai frecvent gazelor care se deplasează în interiorul tractului gastrointestinal. Alteori, zgomotele din burtă pot fi datorate mișcării alimentelor sau lichidelor în tubul digestiv, fiind rezultatul procesării acestora de către stomac.

Tractul gastrointestinal deține în componența sa țesut muscular; după ingerarea alimentelor solide și a lichidelor, țesutul muscular aflat în componența pereților gastrici se contractă pentru a favoriza digestia alimentelor, cu apariția secundară a zgomotelor peristaltice. Aceste zgomote peristaltice pot apărea imediat după alimentație sau la câteva ore după masă, în timpul zilei sau al nopții.

Zgomotele din burtă pot fi însă datorate și foamei. Mecanismul care determină apariția zgomotelor intestinale în timpul senzației de foameeste reprezentat de contractura musculaturii aflate în componența tubului digestiv, inițiată de substanțele hormonale prezente în organism, care în timpul foamei transmit semnale la nivelul aparatului gastrointestinal.

Zgomotele din burtă pot fi determinate și de anumite afecțiuni sau condiții patologice, precum:

• Infecțiile gastrointestinale
• Scăderea fluxului sangvin la nivel intestinal
• Herniile abdominale
• Blocarea tranzitului intestinal (frecvent întâlnită în cadrul ocluziilor intestinale)
• Modificarea anormală a nivelului de calciu și potasiu seric în organism
• Tumorile gastrointestinale benigne și maligne
• Alergiile alimentare
• Sindromul diareic
• Ulcerul gastric complicat cu hemoragii sau perforat
• Hemoragiile digestive superioare și inferioare
• Sindromul de colon iritabil
• Boala Crohn
• Peritonita
• Leziunile apărute la nivelul tractului gastrointestinal
• Anestezia generală
• Administrarea anumitor medicamente precum Codeina
• Intervențiile chirurgicale abdominale. [2], [3], [4]

Semne și simptome clinice

Zgomotele din burtă pot fi însoțite de alte manifestări clinice în funcție de boala cauzatoare, precum: grețuri, vărsături, febră, exces de gaze, erucații, pirozis, regurgitații, diaree/constipație, scădere în greutate, scaune amestecate cu sânge, balonare, senzația de prea plin după masă.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care determină apariția zgomotelor intestinale și manifestările clinice care le însoțesc:

• Ulcerul gastric este o afecțiuni a tubului digestiv caracterizată prin apariția unei pierderi de substanță la nivelul mucoasei gastrice. Din punct de vedere clinic, ulcerul gastric se caracterizează prin apariția imediat după alimentație a unei dureri epigastrice cu caracter de arsură, care persistă și pe perioada nopții și este însoțită de meteorism, eructații, zgomote intestinale intense, distensie abdominală, pirozis, senzația de sațietate precoce, sensibilitate la palpare în epigastru. În cazul ulcerelor hemoragice, la tabloul clinic descris anterior se adaugă semne clinice specifice sindromului anemic (precum oboseală, astenie, amețeli, dureri precordiale, dispnee de efort, tahicardie, palpitații, etc.). În cazul ulcerului gastric perforat, la manifestările clinice descrise anterior se adaugă durere abdminală severă, apariția contracturii abdominale și a apărării musculare.
• Boala Crohn este o afecțiune inflamatorie gastrointestinală cu localizare la orice nivel al tubului digestiv, caracterizată din punct de vedere clinic prin diaree, steatoree, dureri abdominale difuze, scădere ponderală, zgomote intestinale intense, pirozis, grețuri, vărsături, sindrom de malabsorbție, tenesme rectale, febră, rectoragii, durere la defecație.
• Sindromul de colon iritabil este o afecțiune a intestinului gros caracterizată prin apariția unor tulburări colice fără afectare de organ. Din punct de vedere clinic, sindromul de colon iritabil se caracterizează prin tulburări ale tranzitului intestinal (constipație alternând cu diaree), dureri abdominale difuze, colicative, care dispar în urma defecației, senzația de defecație incompletă, nevoia imperioasă de defecație, zgomote intenstinale intense, balonare, inapetență, grețuri, vărsături, tulburări de deglutiție, pirozis, eructații, intoleranțe alimentare, fatulență, oboseală, cefalee, iritabilitate, transpirații, tahicardie sau bradicardie, palpitații, aerofagie.
• Sindromul diareic este o afecțiune digestivă determinată, de cele mai multe ori, de o cauză infecțioasă. Din punct de vedere clinic, sindromul diareic se caracterizează prin dureri abdominale difuze, inapetență, grețuri, vărsături, zgomote intestinale intense, scaune diareice, scaune cu sânge, artralgii, mialgii, erupție cutanată, alterarea stării generale, febră, tahicardie, palpitații, senzația de sete, amețeli, uscăciunea tegumentelor și a mucoaselor, pliu cutanat persistent, astenie, turgor cutanat diminuat, cefalee, adinamie, somnolență.
• Hemoragiile digestive superioare sau inferioare se caracterizează prin apariția unor sângerări la nivelul diferitelor segmente ale tubului digestiv, determinate de numeroase afecțiuni. Din punct de vedere clinic, hemoragiile digestive se caracterizează prin hematemeză, melanemeză, hematochezie, melenă, dureri abdominale, zgomote intestinale intense, rectoragii și semne clinice specifice anemiei (paloare tegumentară, astenie, fatigabilitate, dispnee de efort, dureri precordiale, tahicardie, palpitații, cefalee, amețeli, etc.).
• Peritonita reprezintă inflamația peritoneului determinată d ediferiți agenți patogeni (infecțioși, traumatici, chimici sau radiații). Din punt de vedere clinic peritonita se caracterizează prin apariția spontană a unor dureri abdominale intense, constante, localizate în zona unde este proiectat organul afectat, cu iradiere uneori în umăr sau interscapulovertebral, însoțite de anorexie, zgomote intestinale intense, diaree, vărsături, eructații, sughiț, oprirea tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale, agitație, anxietate, apărare musculară sau contractură abdominală la palpare, febră, stare generală alterată.
• Ocluzia intestinală este un sindrom digestiv caracterizat prin întreruperea tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale. În practica clinică, ocluzia intestinală reprezintă o urgență chirurgicală. Din punct de vedere clinic, ocluzia intestinală se caracterizează prin dureri abdominale difuze, meteorism, oprirea tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale, zgomote intestinale intense, vărsături inițial bilioase iar mai apoi fecaloide, paloare, anxietate, tahicardie.
• Tumorile gatsrointestinale benigne sau maligne pot fi asimptomatice în stadiile incipiente de evoluție, până ajung la dimensiuni mai mari sau pot fi însoțite de dureri abdominale datorate sindromului de compresiune existent la acel nivel, tulburări de tranzit intestinal, zgomote intestinale intense, oboseală, hemoragie însoțită de anemie, decelarea unei formațiuni tumorale abdominale la palpare, icter, ocluzie intestinală.
• Herniile abdominale pot fi însoțite de anumite manifestări clinice precum durere în zona herniată, senzație de plenitudine, vărsături, meteorism, creșterea circumferinței abdominale, dureri abdominale colicative, tulburări de tranzit intestinal, zgomote intestinale intense. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

În caz de apariție frecventă a zgomotelor intestinale intense se recomandă efectuarea unei serii de investigații pentru identificarea bolii de fond și administrarea tratamentului corespunzător. Astfel:

• În caz de suspiciune a ulcerului gastric se recomandă endoscopie digestivă superioară, efectuarea unor teste pentru identificarea infecției cu Helycobacter pylori (reacția ELISA, testul salivar, testul capilar, dozarea antigenului fecal Helycobacter pylori, urea breath test), examen radiologic abdominal cu bariu, dozarea secreției acide bazale și maximale, biopsie gastrică și examen histopatologic.
• În cazul bolnavilor suspicionați cu boală Crohn se recomandă hemoleucogramă completă și examen biochimic al sângelui, examinarea scaunului, endoscopie digestivă superioară, capsulă endoscopică, determinarea unor markeri serologici (anticorpii pANCA, ASCA și OMPc), examen radiologic, biopsie și examen histopatologic.
• Pentru identificarea peritonitelor se recomandă radiografie abdominală simplă, ecografie abdominală, tomografie computerizată abdominală, rezonanță magnetică nucleară, laparoscopie de diagnostic și tratament și puncție peritoneală.
• Pentru depistarea hemoragiilor digestive se recomandă endoscopie digestivă superioară, videocapsulă endoscopică, ecografie abdominală cu ecodoppler, angiografie, tomografie computerizată cu substanță de contrast.
• Identificarea ocluziei intestinale se poate realiza prin radiografie abdominală simplă, ecografie abdominală sau tomografie computerizată abdomino-pelvină.
• Diagnosticarea tumorilor intestinale se poate realiza prin examen radiologic, gastroscopie, tomografie computerizată, laparoscopie, biopsie și examen histopatologic.
• În caz de suspiciune a sindromului iritabil se recomandă examen radiologic, ecografie abdominală, colonoscopie, sigmoidoscopie, biopsie și examen histopatologic.
• Pentru diagnosticarea herniilor abdominale se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale sau a unei tomografii computerizate. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Ameliorarea zgomotelor intestinale intense se poate realiza doar prin administrarea tratamentului specific pentru corectarea și eradicarea bolii de fond.

• Astfel, în cazul ulcerului gastric se recomandă tratament medicamentos cu antagoniști ai receptorului H2 (Ranitidină), inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol), antidiareice (subsalicilat de bismut), agenți citoprotectivi (sucralfat, misoprostol) și antibiotice (Amoxicilină, Claritromicină, Metronidazol) pentru combaterea infecției cu Helycobacter pylori. Tratamentul chirurgical se adresează ulcerelor gastrice complicate și presupune rezecție gastrică.
• Tratamentul administrat în cazul bolii Crohn poate fi medicamentos, endoscopic sua chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteroizi (cortizon), aminosalicilați (Sulfasalazină), agenți biologici (Adalimumab), imunosupresoare (Azatioprină) și antibiotice (chinolone, cefalosporine). Tratamentul endoscopic presupune dilatarea sau stentarea zonei afectate iar tratamentul chirurgical presupune rezecții intestinale limitate.
• Tratamentul peritonitelor poate fi medicamentos cu antibiotice (cefalosporine, chinolone) sau chirurgical (îndepărtarea sursei de contaminare și rezolvarea peritonitei, evacuarea lichidului peritoneal).
• Tratamentul ocluziilor intestinale se poate realiza prin intervenție chirurgicală în funcție de factorul declanșator și de mecanismul de producere (deschiderea cavității abdominale, extragerea corpului străin și refacerea integrității peretelui abdominal, în cazul ocluziilor intestinale determinate de corpi străini, devolvulare în cazul volvusului intestinal, secționarea unei bride în cazul ocluziilor intestinale datorate unor bride, adezioliză, reducerea unei hernii, etc.).
• Tratamentul hemoragiilor digestive se poate realiza medicamentos (administrarea de vasopresină, Octeotrid, plasmă proaspătă congelată, Novoseven), pe cale endoscopică (ligatură elastică, scleroterapie) sau pe cale chirurgicală (sutura varicelor rupte, rezecție).
• Tratamentul tumorilor gastrice benigne constă în îndepărtarea chirurgicală a formațiunii tumorale (tumorectomie), iar în cazul celor de dimensiuni mai mari se poate relizează îndepărtarea unei porțiuni din stomac (rezecții gastrice).
• Tratamentul tumorilor gastrice maligne constă în chimioterapie (cu 5-Fluorouracil, Tiotepa, Mitomicin-C), radioterapie, imunoterapie și intervenție chirurgicală de îndepărtarea a procesului tumoral (tumorectomie) sau a stomactului în totalitate (gastrectomie).
• Tratamentul sindromului de colon iritabil constă în adoptarea unei alimentații bogate în fibre, evitarea grăsimilor alimentare, a fructelor crude, a citricelor și a ciocolatei, psihoterapie, administrarea de anticolinergice (Scobutil) pentru ameliorarea spasmelor și a colicilor intestinale, administrarea fermenților digestivi pentru combaterea flatulenței și a balonării, admiistrarea de antidiareice (săruri de aluminiu, carbonat de calciu) pentru combaterea diareei sau a preparatelor care stimulează tranzitul intestinal, în caz de constipație.
• Tratamentul herniilor abdominale se realizează pe cale chirurgicală și presupune îndepărtarea sacului herniar, reintroducerea ansei herniate în interiorul cavității peritoneale și refacerea integrității peretelui abdominal.
• Tratamentul sindromului diareic presupune hidratare intensă, administrare de probiotice (Lactobacillus), antiemetice (Metoclopramid), modulatoare a motilității intestinale (Imodium), antispastice, antialgice și topice absorbante (diosmectită). [1], [2], [3], [4], [5]