Rolul activității fizice în reducerea riscului de cancer

Activitatea fizică are rolul bine cunoscut de a reduce riscul bolilor cardiovasculare și a cancerului de colon, a cancerului mamar și a celui endometrial. Nu se cunoaște însă rolul acesteia în reducerea riscului celorlalte tipuri de cancer care însumează 61% din cancere la nivel mondial.

Lipsa activității fizice afectează 31% din populația lumii, astfel că orice asociere a efortului fizic cu reducerea riscului de cancer are un mare impact la nivelul societății.

Activitatea fizică moderată e definită printr-un exercițiu fizic discret, cu rol în menținerea sau îmbunătățirea stării de sănătate a individului, cu o intensitate cuprinsă între 3-6 METS, recomandate de către medic.

Se recomandă 150 minute/săptămână de exercițiu fizic moderat, obținut prin activități precum mersul, joggingul sau înotul.

Un nivel mai crescut al efortului fizic s-a demonstrat a avea rol în reducerea riscului de cancer în 13 tipuri de cancer, din 26. Persoanele mai tinere efectuează un tip de antrenament fizic mai solicitant.

Astfel, pentru adenocarcinomul esofagian, hepatocarcinom, tumori bronhopulmonare, tumori renale, cancer gastric la nivelul cardiei, cancer endometrial și leucemie mieloidă s-a dovedit reducerea riscului de cancer cu mai mult de 20% pentru persoanele care se supun la un antrenament intens.

O reducere medie a riscului, între 10-20%, a fost susținută pentru mielomul multiplu, cancerul de colon, cancere din sfera ORL, cancer rectal, cancer al vezicii urinare și cancerul mamar, pentru indivizii cu o activitate fizică regulată.

În schimb, un antrenament fizic intens, crește riscul de cancer de prostată și de melanom malign.

În urma acestei analize, s-a dovedit că intensitatea mare a antrenamentului fizic reduce riscul de cancer într-o proporție de 7%, ca o medie pentru toate tipurile de cancer.

Rolul indicelui de masă corporală (IMC) a fost analizat și s-a demonstrat că antrenamentele fizice previn creșterea greutății și că reduc nivelul biomarkerilor precum estradiolul, consecință a scăderii în greutate.

Așadar, premiza de la care s-a pornit, că activitatea fizică reduce riscul de cancer se menține pe faptul că aceasta duce la pierderea în greutate. Astfel, pentru adenocarcinomul esofagian, cancerul gastric la nivelul cardiei, tumorile renale, hepatocarcinomul și cancerul endometrial, cancere în strânsă legătură cu gradul obezității, explică reducerea riscului apariției acestora un program fizic adecvat.

Pentru persoanele cu un IMC mai mic de 25, riscul de cancer endometrial nu a fost afectat, iar pentru cel bronhopulmonar are alt efect decât cel așteptat, la baza lui stâng statusul de fumător al pacientului.

Pentru cancerul de prostată s-a concluzionat că ar crește riscul, dar nu se cunoaște raționamentul pentru acest fapt. Bărbații activi din punct de vedere fizic au șanse mai mari să fie supuși un tușeu rectal sau să le fie dozat PSA (prostate specfic antigen), ca și metodă de screening, metode ce cresc șansele descoperirii unui cancer de prostată indolent. Însă, între cancerul avansat de prostată și activitatea fizică nu a fost dovedită nici o legătură.

Motivul pentru care melanomul malign are o rată mai mare dacă este asociat cu activitatea fizică, este datorat expunerii la radiațiile UV.

Legătura dintre efortul fizic și riscul de cancer se realizează prin următoarele 3 sisteme hormonale: hormonii steroizi, adipokinele, insulina și factorul de creștere al insulinei. O activitate constantă, de un an de zile, reduce nivelul estradiolului, estronului și al insulinei, la femeile din postmenopauză, prin reducere IMC.

Alte mecanisme nonhormonale posibil implicate sunt: inflamația, imunitatea, stresul oxidativ și tranzitul intestinal accelerat pentru cancerul de colon.

Concluzii:

Activitatea fizică s-a dovedit a reduce riscul de cancer pentru 13 din 26 tipuri de cancer, printre care cele mai responsive fiind: adenocarcinomul esofagian, hepatocarcinomul, cancerul gastric la nivelul cardiei, tumorile renale, cancerul endometrial, bronhopulmonar și leucemia mieloidă.

Încurajarea pacienților în a avea o activitate fizică regulată pare să aducă beneficii net susținute din punct de vedere științific.