Antigenul specific prostatic (PSA)

Antigenul specific prostatic (PSA) este un element component al plasmei seminale, sintetizat la nivelul prostatei de către epiteliul ductal prostatic sau de către celulele acinilor prostatici, sub acțiunea hormonilor androgeni (testosteron și dihidrotestosteron).

În condiții fiziologice (la persoanele sănătoase), nivelul seric al antigenului specific prostatic este redus. Creșterea PSA este înregistrată în cadrul afecțiunilor caracterizate prin alterarea structurii prostatice, precum hipertrofia benignă de prostată, prostatitele acute sau cronice, infarctul prostatic, neoplasmul de prostată. De asemenea, creșterea concentrației serice a antigenului specific prostatic este înregistrată în urma efectuării biopsiei de prostată.

Cu toate că valorile serice ale antigenului specific prostatic sunt crescute în contextul neoplasmului de prostată, PSA nu este un marker tumoral specific acestei patologii. Mai mult, aproximativ 25% din cazurile de neoplasm de prostată prezintă valori normale ale antigenului specific prostatic. Cu toate acestea, antigenul specific prostatic este cel ami frecvent utilizat marker tumoral pentru screeningul, diagnosticul și monitorizarea în evoluție a neoplasmului de prostată.

O analiză Cochrane din anul 2013 a evidențiat faptul că screeningul neoplasmului prostatic prin intermediul antigenului specific prostatic este direct proporțional cu creșterea numărului de cazuri de cancer de prostată, nu crește rata de supraviețuire a bolnavilor diagnosticți cu neoplasm de prostată și prezintă dezavantaje privind riscul de supradiagnosticare și tratament excesiv.

În contextul patologiilor caracterizate prin alterare structurală prostatică, antigenul specific prostatic difuzează în stroma prostatei, iar cu ajutorul sistemului limftic și capilar, pătrunde la nivelul circulției sangvine generale. Odată ajuns în circulația sangvină, antigenul specific prostatic formează complexe cu alfa2-macroglobulina și alfa1-antichimotripsina (în proporție de 86%).

Neoplasmul de prostată reprezintă a doua cea mai frecventă formă de cancer la bărbați, după neoplasmul pulmonar, prezintă o incidență directă proporționlă cu creșterea vârstei individului în cauză și este legat doar în 9% din cazuri de factorii ereditari.

La bolnavii diagnosticați cu neoplasm de prostată, valorile PSA pot varia în decursul evoluției bolii: astfel, în cazul bolii aflate în stadii incipiente (tumoră localizată), creșterea concentrației serice a antigenului specific prostatic se corelează cu stadiul și gradul bolii. În schimb, în cazul bolii metastatice, concentrațiile serice ale antigenului specific prostatic sunt mult mai mari comparativ cu boala localizată. [1], [2], [3], [4], [5]

Recomandări de determinare a antigenului specific prostatic (PSA)

• screeningul neoplasmului de prostată în cazul bărbaților cu vârste de peste 50 de ani
• diagnosticarea neoplasmului de prostată
• stabilirea opțiunii terapeutice în cazul neoplasmului de prostată
• monitorizarea în evoluție neoplasmului de prostată, aflat sub tratament corespunzător
• evaluarea răspunsului la terapia specifică în cazul bolnavilor cu neoplasm de prostată
• estimarea prognosticului neoplasmului de prostată.

În urma administrării tratamentului antineoplazic primar, se recomandă determinarea concentrațiilor serice ale ntigenului specific prostatic la trei, șase și 12 luni de la efectuarea terapiei, iar mai apoi la fiecare șase luni. După cel de-al treilea n de la administrarea tratamentului antineoplazic primar, se recomandă determinarea anuală a concentrției serice a antigenului specific prostatic.

Prezența unor concentrații scăzute și constante ale antigenului specific prostatic în urma efectuării prostatectomiei radicale, sugerează persistența locală a unor mici fragmente de țesut prostatic normal (benign).

Prezența la cel puțin două determinări consecutive a unor concentrații serice ale antigenului specific prostatic de peste 0,2 ng/mL, în urma administrării tratamentului specific, sugerează recurența bolii. [2], [3], [4], [5]

Valori normale ale antigenului specific prostatic (PSA)

Valorile fiziologice ale antigenului specific prostatic variază în funcție de vârstă:

• la bărbații sub vârsta de 40 de ani, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt mai mici sau egale cu 1, 4 ng/mL
• la bărbații cu vârste între 40 şi 50 de ani, valorile normale PSA sunt mai mici sau egale cu 2, 0 ng/mL
• la bărbații cu vârste între 50 şi 60 de ani, valorile normale PSA sunt mai mici sau egale cu 3, 1 ng/mL
• la bărbații cu vârste între 60 şi 70 de ani, valorile normale PSA sunt mai mici sau egale cu 4, 1 ng/mL
• la bărbații cu vârste peste 70 de ani, valorile normale PSA sunt mai mici sau egale cu 4, 4 ng/mL.

Posibilitatea de diagnosticare a neoplasmului de prostată prin intermediul biopsiei, creşte odată cu ceşterea valorilor antigenului specific prostatic şi este de aproxinativ 17% în cazul în care valorile antigenului specific prostatic se află sub 4 ng/mL, de aproximativ 30% când valorile antigenului specific prostatic sunt cuprinse între 4 şi 10 ng/mL şi de aproximativ 49%, atunci când valorile antigenului specific prostatic se află peste 10 ng/mL.

Free PSA reprezintă raportul dintre antigenul specific prostatic (descris anterior) şi antigenul specific prostatic liber, determinat de analizator. Şansa de a depista neoplasmul prostatic prin intermediul biopsiei de prostată, creşte odată cu scăderea free PSA şi cu înaintarea în vârstă. [1], [2]

Valori crescute ale antigenului specific prostatic (PSA)

Creşterea concentrației serice a antigenului specific prostatic poate fi înregistrată în contextul următoarelor afecțiuni:

• prostatita acută
• prostatita cronică
• hipertrofua benignă de prostată
• neoplasmul de prostată.

De asemenea, creşteri ale valorilor serice a antigenului specific prostatic pot fi identificate şi în urma efectuării anumitor proceduri medicale precum:

• biopsia prostatică
• masajul prostatic
• tuşeul rectal
• rezecția transuretrală
• cistoscopia
• ecografia prostatică.

Ejacularea poate duce la apariția unor creşteri tranzitorii ale antigenului specific prostatic. [2], [3], [4], [5]

Valori scăzute ale antigenului specific prostatic (PSA)

Scăderea concentrațiilor serice ale antigenului specific prostatic poate fi înregistrată în urma administrării medicației hormonale anti-androgenice (precum 5-alfa reductaza-Finasteridă, Dutasteridă etc. ). [2], [3], [4], [5]

Interferențe analitice

Obținerea unor rezultate neconcludente în urma determinării concentrațiilor serice ale antigenului specific prostatic poate apărea în următoarele circumstanțe:

• în urma administrării unor doze mari de biotină (mai mult de 5 mg/zi) în scop terapeutic
• în urma administrării în scop terapeutic a imunoterapiei cu anticorpi monoclonali proveniți de la şoarece
• în cazul bolnavilor care prezintă titruri foarte crescute ale anticorpilor anti-ruteniu şi anti-streptavidină. [2], [3], [4], [5]