tulburarea schizo-afectiva este o forma de schizofrenie?

Am fost diagnosticata cu tulburare schizo afectiva acum cativa ani. Totul a inceput in 2002 cu o tulburare anxios depresiva, dupa care starea mea s-a agravat treptat din cauza serviciului stresant. Printre diagnosticele mele s-au numarat si depresia cronica, tulburarea obsesiv compulsiva, atacurile de panica. Stie cineva mai multe lucruri despre aceasta boala(tulburarea schizo afectiva)? Este o forma de schizofrenia? Se vindeca? Se poate munci cand suferi de asa ceva? A primit cineva un diagnostic similar? Si daca da, ce simptome are? Mentionez ca fac psihoterapie, am fost la psihiatru si am incercat aproape toate formele de medicina alternativa (homeopatie, acupunctura, reflexoterapie, iridologie). Imbunatatiri semnificative mi-au adus acupunctura si homeopatia.

Buna Andrei
Prima data cand am primit acest diagnostic eram foarte anxioasa, deprimata si mi se parea ca toti colegii de la serviciu discuta despre mine, lucru care era totusi adevarat si nu imaginat. In afara de anxietate, depresie, o parere foarte proasta despre mine (imi imaginam defecte pe care nu le aveam) si faptul ca oamenii comentau despre starea mea nu am avut alte simptome, adica nu auzeam voci si nu aveam halucinatii. Acum ma simt bine in urma unor sedinte de acupunctura si bioenergie, insa sunt o fire timida in continuare. Nu inteleg de ce am primit acest diagnostic atat de sever pentru ca in afara fricii foarte puternice de oameni nu mi se pare ca am pierdut contactul cu realitatea. Multumesc pentru raspuns.

buna sunt Monica, si eu sunt diagnosticata cu schizofrenie afectiva, daca stie cineva este vindecabila?

Buna la toti.sunteti putini :).asta pentru ca boala este ceva rar...este un mit.Ce este tulburarea schizo-afectiva? nimic pe internet.nimic concludent.sa inteleg ca este o boala atipica? ezoterica? :) sau cum?.la mine totul a inceput de cand m-a parasit iubita mea.stiu, suna prosteste.multi iti spun lasa ca fete mai sunt.da? unde? fete care altceva decat cluburi, discoteci, tigari si bautura nu stiu? no thanks...mai bine singur.vreau iubire...atata tot in viata mea.cer prea mult? nu cred, atata timp cat stiu ca si eu am multa iubire de oferit.iubirea creste serotonina, stiati? deci? de ce nu apelati la iubire? credeti ca viata destrabalata si medicamentele va vor reda fericirea? va inselati, va inselati, doar iubirea si credinta ne mai poate ajuta. Am scris pe acest forum in speranta ca intr-o zi o fata il va vedea, o fata cu aceeasi suferinta k si mine, pentru prietenie si iubire, pentru ca una normala nu ma intelege...-*

(*modificat de administrator)

Buna Alma! Am ajuns la mesajul tau in urma unor cautari pe acest subiect de care sufar si eu si vreau sa -mi spui concret ce imbunatatiri ti-a adus acupunctura.Daca esti din Bucuresti spune-mi te rog la ce cabinet ai facut sedintele.Merci mult si astept raspunsul tau.

putini sunt cei care scriu pe acest forum.

Raspuns: La Tulburarea schizo-afectiva nu se poate munci. Joburile au devenit tot mai complicate, patronii tot mai exigenti, multe dintre joburi cer vigilenta, prudenta, sunt joburi in care trebuie sa conduci autoturisme, altele in care trebuie sa manevrezi anumite masinarii, la care atentia si precizia trebuiesc luate in calcul, obiecte ascutite, colegi rautaciosi, care evident se comporta diferit de tine, pentru ca tu ai o problema si ei nu si te percep diferit, ciudat, iar sa spui adevarul patronului nu e o solutie, pentru ca acesta nu va crea un regim de munca mai special pentru tine ci te va concedia. Si sa nu uitam stresul.toata lumea sufera de stres la munca chiar dk nu recunoaste, darmite tu un bolnav. Singura solutie este crearea unor locuri de munca protejate, nu ne putem ascunde la infinit, nu mai putem minti. Multi dintre noi sufera de anxietate si depresie insa am primit acest diagnostic dur si prost pus, TULBURARE SCHIZO-AFECTIVA, un fel al medicilor de a spune stim ca sufera, dar nu prea suntem siguri de ce.dar hai totusi sa-i transformam in cobai sa le bagam droguri pe gat. Pai stimati doctori raspundeti-mi si mie cum credeti dumneavoastra ca se poate munci cu Zyprexa si Efectin, luate timp de 6 ani? Sunt medicamente prea tari care in timp te fac sa-ti pierzi memoria, daramite sa faci fata cu vigilenta unui serviciu, unui mediu stresant. Si totusi eu lucrez...muncesc de ceva timp, insa stresul m-a readus la forma initiala. Nu zic ca e rau sa muncesti, insa la boala noastra, care nu este decat o boala a sufletului, o proasta recaptare a serotoninei, nu se poate munci. Daca ne vreti binele faceti locuri de munca speciale pentru noi, pe langa tratament si psihoterapie.

cata dreptate ai alex, dar cine sa ne mai faca si noua dreptate?

Buna Alex M,
Intradevar ai mare dreptate in legatura cu munca, nu poti munci la fel de mult ca o persoana sanatoasa, dar nici nu poti sa nu muncesti pentru ca atunci te-ai simti inutil in viata. De aceea sfatul meu pentru tine este sa-ti cauti un job care sa te faca util, fericit si nu in ultimul rand sa-ti dea tie sentimentul ca esti o persoana la fel ca celelalte ca nu ai nici o boala si ca totul este minunat, viata este frumoasa si trebuie traita indiferent la ce ne supune D-zeu.
Cat despre iubire ce sa spun, este adevarat ca daca nu gasesti pe cineva care sa te iubeasca te simti singur si nefericit, dar nu cred ca tu esti singur chiar daca nu ti-ai gasit inca "aceea iubire". Nu ai prieteni, parinti care-ti sunt alaturi? Sunt convinsa ca ai. Sunt convinsa ca te iubesc asa cum esti. Dar daca imi permiti am sa-ti mai dau un sfat cea mai mare iubire trebuie sa vina de la tine, tu sa te iubesti si sa te respecti in primul rand si apoi vine si "aceea iubire".
Cat despre locuri de munca pentru "noi" cei cu probleme crede-ma ca astepti degeaba, asta nu se va intampla niciodata, chiar si in tarile mai dezvoltate tot "o paria" esti daca ai acest diagnostic chiar daca au locuri de munca mai usoare. De aceea te rog mult, asta pentru ca mi-a placut ce ai scris pe forum, incearca sa nu te mai gandesti la boala si nu te mai compatimi, incearca sa muncesti atat cat poti si atat cat iti face placere si atunci totul o sa fie minunat pentru tine. Eu asa am facut si ma simt minunat.
Iti multumesc pentru atentie si sper ca nu am fost prea dura cu tine.
Astept comentarii de la tine.
Bennu

Buna Monica,
Aceasta boala nu este vindecabila doar se amelioreaza prin tratament si psihoterapie, dar indiferent cat tratament faci si cata terapie tot de tine depinde sa te "vindeci", adica sa te simti mai bine.
Trebuie sa vrei sa tratezi aceasta boala ca si pe celelalte sa nu-i dai mai multa importanta, sa incerci sa te "aduni" sa te integrezi in societate, sa-ti faci prieteni, sa iti ocupi timpul cu ceva, un job, o pasiune, un hobby, ceva care sa te faca sa uiti de boala si sa te simti mai bine.
Succes si sanatate multa.
Bennu

Buna ziua domnule Dr. Dragomir,
Va rog foarte mult sa-mi spuneti cum poate sa-si dea seama un doctor la primul consult cand tu esti intr-un atac de panica ca esti schizofrenic?
Dupa cate am mai citit si eu, stiu ca un schizohrenic are niste simptome diferite, aude voci, vorbeste singur, are idei bizare, idei de suicid si multe altele, pe cand o persoana cu atacuri de panica care au survenit in urma unui soc, nu are alte simptoame decat o durere in piept si o frica care nu si-o poate explica. O frica care nu este de ceva anume ci pur si simplu asa cum vine asa dispare, dar este foarte puternica si nu poti face nimic nici chiar sa mananci.
De aceea va rog mult sa-mi spuneti de ce am fost diagnosticata cu acest diagnostic dur "Schizofrenie afectiva". Si daca mai imi permiteti o intrebare, pot sa scap de acest diagnostic? si cum trebuie sa procedez?
Va multumesc mult si astept cu interes raspunsul dvs.
Cu stima,
Bennu

Buna id1! Scuze ca nu am raspuns mai devreme, dar am fost plecata in vacanta. Cabinetul de acupunctura este in Bucuresti, pe soseaua Stefan cel Mare, aproape de statia Obor. Cabinetul are un afis mare care se vede din strada. Un nr de tel este 0216102065.
In legatura cu imbunatatirile pe care mi le-a adus acupunctura, pot sa spun ca inca de la prima sedinta am inceput sa am ganduri mai optimiste si mai linistitoare, iar la sfarsitul celor trei sesiuni a cate 10 sedinte am terminat masteratul si m-am angajat. Am scapat de multe simptome neplacute ca senzatia de sufocare, agitatie si altele de genul asta.

Buna Alma ! Merci foarte mult pentru raspuns!Te mai deranjez cu 2 lucruri :1) printre simptome a fost si cel de lipsa de afectiune ( apaltizare afectiva, 2) spune-mi te rog daca in afara de sedinte ai mai luat si alte medicamente recomandate de doctorul cabinetului..Ma bucur ca esti bine si iti doresc multa sanatate ! Sunt un pic mai optimista acum ;);)Merci

Pt id1
Buna. Nu este nici un deranj. 1)In legatura cu simptomul de aplatizare efectiva nu pot sa-mi dau seama daca l-am avut sau nu. Cred ca mai degraba nu, la momentul respectiv. 2)nu am luat alte medicamente pe baza de plante de la cabinet deoarece mi s-a parut ca nu sunt pt problema mea.
Acum sunt intradevar mai bine decat inainte de sedintele de acupunctura.
Multa sanatate si tie!

Va rog sa ma ajutati.Daca sotia mea sufera de tulburare schizo afectiva poate ramane insarcinata?Deoarece am incercat sa oprim solianul (o pastila/ zi) si dupa o saptamana boala dadea semne ca se intoarce.Iar acum incerc sa aduc la starea care era inainte de a incerca sa opresc solianul.Multumesc

Sufar din 2005 de aceasta boala, bineinteles la inceput am fost diagnosticata cu depresie anxioasa, apoi atac de panica, paranoia, schizofrenie.Acum sunt diagnosticata cu tulburare schizo-afectiva de 2 ani.Iau ca tratament zyprexa de 10mg.Doctorul meu mi-a zis ca trebuie sa-mi continui tratamentul toata viata.Atunci cand l-am intrerupt am avut o cadere, moment cand prezentam halucinatii auditive si vizuale.Voi putea vreo-data sa revin la normal?Sa nu mai am nevoie de medicamente?Am doar 25 de ani

Draga Catalina
Ar fi bine sa asculti de sfatul medicului tau si sa nu te mai gandesti sa intrerupi tratamentul. Este cel mai important sa te simti bine chiar daca acest lucru se poate numai cu ajutorul pastilelor.
Pentru linistea ta, poti sa te adresezi si altui medic, sa mai auzi o parere.
Si eu ma tratez tot cu zyprexa de 10 mg, de cate ori s-a incercat micsorarea dozei, am avut cate o recadere. M-am impacat cu ideea ca nu pot sta fara zyprexa, dar sper ca macar sa ma stabilizez cu 5 mg, daca fara nu se poate.
Multa sanatate iti doresc!

Multi se intreaba probabil de ce au primit acest diagnostic dur, cand in fond multi dintre noi sufera doar de atacuri de panica. Cuvantul psihic inseamna suflet, iar psihologia este stiinta care se ocupa cu problemele sufletesti, o "stiinta inexacta", nu pentru ca nu se cunosc multe lucruri in aceasta ci pentru ca nu se cunosc toate. Nu pot sa va ajut daca deja a-ti primit acest diacnostic, insa va pot da niste sfaturi in cazul in care doriti sa consultati un psihiatru.
Intai de toate: NU mergeti la un psihiatru insotit de mama, tata, bunica, matusa, vecina. Mergeti singuri si incercati pe cat posibil sa va impuneti un anumit calm, nu ma refer neaparat la un calm psihic, ci la o anumita impunere, imbarbatare. Psihiatrul nu va taie cu bisturiul, insa va poate da un diagnostic care sa va afecteze pozitia sociala si persoana interioara. Trebuie sa retineti un lucru: toti psihiatrii va considera nebuni, chiar daca nu sunteti.insa ei sunt singurii care va pot scoate din groapa in care va aflati. In prima faza, in puseul de tensiune si agitatie, vorbaria nu este eficienta.
Daca sunteti barbat, neaparat mergeti la un barbat psihiatru si daca sunteti femeie, la o femeie psihiatru.
De ce? simplu: daca ii spui unei femei psihiatru ca te masturbezi, va spune ca esti nebun, pe de alta parte daca ridici aceeasi problema cu un barbat psihiatru, te va trimite la femei (un sfat bun, ca de la barbat la barbat).asta am facut o mica paranteza ca un exemplu.
Atentie mare la ce porumbei scoateti din gura: Nu spuneti psihiatrului tampenii, ca vi s-a micsorat, ca a-ti incercat sa va sinucideti, ca sunteti urmariti de extraterestri, ca vedeti nu stiu ce draci.etc. Trebuie sa intelegeti ca fiecare cuvant, gest, este analizat de psihiatru care Nu este psiholog sa te asculte o ora, el cauta doar sa puna un diagnostic in functie de ce baliverne spui tu.
Nu va lasati inselati de calmitatea si naivitatea pe care acestia o afiseaza, toate sunt curse, ei stiu multe si au vazut n cazuri ca voi. Incercati sa spuneti clar si ferm ce va supara, nu sa fabulati asupra unor idei bizare. Ex: Suferiti de teama? spuneti: Imi este teama; Nu: Imi este teama si am incercat sa ma sinucid.
La afirmatia: imi este teama, probabil veti primi un diagnostic gen: Tulburare anxioasa.
La afirmatia: imi este teama si am incercat sa ma sinucid, sigur veti primi un diagnostic gen: Tulburare Schizo-afectiva sau mai grav.
Psihiatrii sunt mai nebuni decat noi, insa ei au acea abilitate de a-si impune, de-a se calma.o simpla reactie chimica, microscopica la nivelul SNC, pe care noi n-o mai avem normala.
Cum este posibil ca, cu Zyprexa sa fii o persoana normala si fara boala sa revina? Este clar ca Zyprexa realizeaza zilnic acea conexiune la nivelul creierului pe care creierul nostru singur n-o poate realiza.
Asta se numeste boala, Nu nebunie.Nebun este tipul acela de pacient care tine doctorul de vorba o ora, in timp ce altii asteapta in sala, vorbind despre Napoleon Bonaparte si rolul sau in agricultura romaneasca.
Nu incercati sa va treceti in evidentele psihiatriei LSM, decat daca aveti o problema extrem de grava.
Atentie! Odata ce medicul dumneavoastra de familie a aflat adevarul, sunteti un om terminat.in sensul ca vi se vor inchide toate portile. Nimeni nu vrea un "nebun" la locul de munca sau in alte domenii.
Pensia, daca te decizi, nu-ti va ajunge sa traiesti. Ironia este totusi ca statul te trimite la munca, chiar daca esti bolnav psihic...si aici poti jongla: sa te integrezi (printre hiene), sa te angajezi, sa lucrezi, ca si cum ai fi un om normal. Si poate...e sansa ta, Ultima, sa devii un om normal, pentru ca pastile nu poti sa iei toata viata. Este important sa iei pastile atunci cand ti s-au dat prima oara, sa nu le arunci in toaleta spunand ceva de genul: Eu nu sunt nebun. Trebuie sa constientizezi ca macar 6 luni ai nevoie de tratament, respectat, ai nevoie de ajutor, ai nevoie sa iti revii si sa nu cazi mai adanc decat ai facut-o deja.
De multe ori suprasolicitarea ne aduce in aceste conditii, Stresul cotidian si nu va faceti iluzii: Toata lumea e nebuna, mai mult sau mai putin. Spre exemplu primarul orasului meu vrea sa mute nebunii in afara orasului, considerandu-i periculosi sau pericol public. Este evident ca acest primar idiot, nu are nici cea mai mica idee, ce inseamna suferinta psihica si ca toti, chiar si el, poate sa aiva o cadere.
Este vindecabila aceasta boala? NU! dar macar noi ne tratam.altii nu:) Succes!

Cuvintele tale draga REZIDENT_GOOD ma imbarbateaza, e dureroasa acea discriminare pe care o fac ceilalti cu noi..ne considera nebuni fara sa stie chinul prin care am trecut noi...si ca noi ne luptam pentru acea stare de normalitate pe care o afisam acum.Ei nu cred ca noi putem reveni si sa fim ceea ce am fost odataCatalogat NEBUN esti privit cu alti ochi atat de cei apropiati cat si de straini!Uneori privesc in jurul meu si vad persoane mai bolnave decat mine, dar ei nu au un certificat pe care sa scrie TSA, poate nici nu stiu cu ce se ocupa psihiatria si nici nu pot pronunta acest cuvant fara sa se balbaie!Nu au incredere in cuvantul tau asa ca uneori renunti sa-ti spui parerile de teama de a nu fii catalogat cu cuvantul magic:nebun.Caci daca vorbesti prea mult etalandu-ti parerile trebuie sa faci acest lucru fara ca cei care te asculta sa stie de diagnosticul pe care l-ai primit candva..o pecete care ti-a fost pusa in frunte si nu mai poate fi stearsa, suntem un fel de paria asemanatori leprosilor din vechime...suntem dati deoparte, dar din ce cauza?Le e teama de noi?Reprezentam noi un pericol public?Nu.De fapt noi suntem acei care prezentam primii teama si anxietatea.Dar lor de ce le e teama?Suntem noi mai violenti decat ei?Suntem mai putin inteligenti?Mai incapabili?Nu.

Multa sanatate iti doresc Catalina si prietenei mele de messenger:) care a terminat medicina si sufera de TSA. Si care mi-a spus candva o vorba mare: Sunt unii oameni care si-au propus sa-i innebuneasca pe altii.
Ai mare dreptate si ma rog sa-ti fie bine...tuturor.si credinta in Dumnezeu sa aveti, deoarece EL este doctorul sufletelor noastre. Sa auzim de bine!!!

Da in societatea noastra si mai ales in viata de zi cu zi sunt foarte multi oameni care ne "innebunesc", dar asta ca le dam noi voie sa ne innebuneasca... sau asa credem noi. Cei mai multi dintre noi se "innebunesc" singuri prin ceea ce vrem si ceea ce primim de la viata. Sunt oameni care nu se multumesc cu ce au sau cu ce le-a dat D-zeu si atunci fac orice ca sa capete ceea ce cred ei ca nu au suficient.si atunci apar tot felul de nemultumiri...ca nu sunt la fel de bogati sau destepti ca altii, ca lumea din jur nu-i inteleg, ca munca sau scoala e prea grea ptr. ei, etc...dar niciodata nu-si pun intrebarea : ei ce au facut ca sa nu se simta asa ?. Spun astea toate din experienta nu sunt vorbe goale, totdeauna cautam un alt vinovat de ceea ce ni s-a intamplat decat pe noi insine. Exceptand bolile mintale care sunt din nastere sau ereditare sunt "boli mintale" care au survenit in urma unor socuri : cand pierzi pe cineva drag, cand ti se intampla ceva grav in viata (sa zicem un accident) etc. Aceste asa zise boli sunt doar niste mici depresii sau atacuri de panica care pot aparea si la un om f. sanatos "mintal" (sa zicem la un cutremur, la un incenidu, etc.) nicidecum o boala cum este Tulburarea schizo-afectiva cu care sunt diagnosticati unii de catre medicii psihiatrici cand ei defapt au o simpla anxietate. Dar asa cum spuneam de la inceput noi singuri le dam posibilitatea unora sa ne "innebuneasca". Daca am putea sa ne multumim in viata cu ce ne-a dat D-zeu, daca am vedea lumea cu alti ochi, daca ne-am ocupa timpul cu ceva util si frumos ca munca, daca nu am gasi cusur tuturor afara de noi, noi considerandu-ne cei mai nevinovati pt. ceea ce ni se intampla...cred ca totul ar fi altfel...nu am mai fi anxiosi, depresivi, ca sa nu mai spun egoisti si nemultumiti tot timpul. Viata ar fi frumoasa, totul in jurul nostru ar fi minunat si am avea o pofta de viata foarte mare. Stiu ca ce spun eu acum este poate lipsit de sens in timpurile pe care le traim mai ales in tara noastra dar sa stiti ca si in alte tari sunt oameni anxiosi si depresivi care-si iau "hapul" zilnic si totul merge inainte fara sa se gandeasca ca sunt marginalizati. Este adevarat ca au alta mentalitate cei de "afara" dar trebuie si noi sa luptam pt. aceste drepturi si sa demonstram ca suntem la fel de buni si la fel de capabili ca cei care nu au un diagnostic de boala mintala. Dar pt. asta trebuie sa vrem si noi sa iesim din acest cerc vicios sa nu ne compatimim mai mult decat e necesar si sa demonstram celor care au fost alaturi de noi cat si noua ca putem sa ducem o viata normala si frumoasa si ca totul nu a fost decat o treapta de urcat in viata noastra. Deaceea va rog pe toti care sunteti in aceasta situatie sa incercati sa faceti ceva frumos pt. voi asa cum am incercat eu si o sa vedeti ca o sa va simtiti mai bine, mai fericiti si o sa vedeti ca viata este foarte frumoasa dar in acelasi timp este foarte scurta si e pacat sa o traim in frica si in depresie. Luptati pt. viata voastra ca ea nu se mai intoarce. Daca ati scapat de clipele acelea grele, incercati sa discutati cu un psiholog sau de ce nu cu cineva drag care sa va dea...bucuria de a va trai viata cu toate "problemele" ei. Va multumesc pt. rabdare si sper ca nu am fost prea dura cu unii dar si eu am trecut prin asa ceva si stiu acum ca numai asa poti trece peste orice in viata.

Rugăciunea zilei:

Doamne, vindecă-mă de orice senzaţie de rutină, şi ajută-mă să preţuiesc valoarea fiecărei clipe.

Citatul zilei:

Seneca: "Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire."

Multa sanatate va doresc la toti.

Citesc...si nu inteleg cum voi puteti sa va recunoasti boala..sa o acceptati si sa va ingrijiti singuri..Mama mea sufera de tulburari bipolare de aprox 20 de ani...asta inseamna internari fortate la Voila, chiar si de 4 ori pe an..in fiecare an.Nu a existat un an in care sa nu o duc..voi cum ati reusit sa va acceptati boala?ce v-a convins ? de ce ea nu accepta ? eu am 21 de ani.. traiesc cu ea dintotdeauna si..stiu prin ce chinuri treceti...stiu pentru ca si eu am trecut cu ea prin astfel de momente..dar nu stiu cum sa fac, unde sa o mai duc, cum si cat sa-i mai zic.ca trebuie sa se trateze..este bolnava si trebuie sa se trateze.Nici mie nu imi este usor sa accept acest lucru, dar si eu ajung in momente in care ma intreb daca toti nervii..daca toata suferinta..ura..lacrimi..pe care am ajuns sa le tin in mine..o sa ma faca sa ajung si eu ca ea..
Acum ca am crescut, si stiu cu ce se mananca boala asta..simt nevoia sa fac si mai mult pentru ea, si pentru mine implicit...dar ea nu ma lasa sa o ajut..nu se ajuta singura..
Acum e intr-o criza..am dus'o aseara la un alt doctor, si am aflat cu stupoare ca nu'si mai luase tratamentul (abilifi) din luna a 10 -a.nu mi-a venit sa cred.Eu nu pot sa o urmaresc(locuim singure), pentru ca sunt cu munca si facultatea.Unde sa o mai duc ? Este pacienta unui doctor recunoscut in Ph, Doctoru Dragan..de 20 de ani.Dar...in afara de reteta pe care i'o prescrie, nu o mai ajuta cu nimic.Are atata suferinta in suflet..nu degeaba a ajuns asa, stiu asta.Ma doare pe mine sufletu cand o vad cu lacrimi in ochi, cu privirea in pamant..dezamagaita..fara speranta..pieduta..Vreau sa o ajut..dar cum ? Ce pot face mai mult pentru ea ? Trebuie sa ii schimb abilifiu pentru ca de la el a luat foarte mult in greutate si are pbl cu mijlocul si picioarele.Vreau sa i se recomande ceva injectabil ca sa depinda de mine..ca sa stiu ca il face sigur..Off...daca voi suferiti...nu aveti idee cat sufera persoanele din jurul vostru..dar voi ati acceptat si va luptati cu boala asta..mami nu isi recunoaste boala..desi cand e sanatoasa si ii tot zic ce face in timpul crizelor.. ii ofer dovezi..tace...nu stiu ce gandeste.dar cand e in crize..se crede ok, sanatoasa..ea acu vrea sa o duc la predeal, pentru tratament reumatologic pt mijloc si pic..dar cine mi-o primeste acolo cand ea sufera de psihoza si nu de nevroze????e o diferenta a naibii de mare...iar o iau de la predeal dupa 2 sapt..mi-o dau leguma..si plec cu ea la voila..eu nu pot s-o duc cu forta acolo...dar de acolo isi revine..am doctori acolo pe care ii cunosc si ne cunosc..si ne ajuta.nu este a nimanui...dar nu vrea ea acolo..pentru ca in tinerete a fost supusa la electrosocuri si momente grele..dar..eu ce fac ?
Cel putin ma eliberez si eu..este greu..ma simt neputincioasa in fata ei si nu'mi permit acest lucru..

Draga Catalina, eu sunt de cealalta parte a baricadei, si DA pot sa spun ca mi-am acceptat boala asa cum e, dar de putin timp! Primul episod din aceeasta boala l-am avut acum 5 ani pe cand eram studenta (facultate pe care nici nu am terminat-o din cauza bolii) si asa cum tu esti ingerul pazitor al mamei tale asa am avut si eu un inger pazitor, pe mama mea, o mana de femeie care s-a luptat cu mine si boala in locul meu pana am reusit sa-mi adun fortele si sa ma lupt singura! Am fost internata in Tg Mures, in Tulghes, in Brasov si de nenumarate ori in Onesti.Acum realizez ca cei mai frumosi ani ai vietii i-am petrecut in spitale, si am atatea lucruri pe care nu le-am realizat, am atatea fiinte care s-au departat de mine din pricina bolii mele, tot ceea ce mi-a ramas a fost insa familia...Pasesc insa in fiecare zi cu teama, de ce?Am pierdut atat de multe in trecut lucruri care daca incerc sa-mi aduc aminte ma intristeaza, ma arunca din nou in negura dorintelor neimplinite care duc spre depresie...asa ca chestie bineinteles ca iau pastile...o pastila seara...nu e greu de luat nu?E biletul meu catre o viata normala, viata in care zambesc cat pot, iubesc din toata inima, ma rog sa-mi fie bine mie si celorlalti si incerc sa uit toate mizeriile care mi-au intunecat viata la un moment dat! Uneori nu-i usor deloc si stiu ca nici tie nu iti e, nici mamei tale! Iti doresc ca acum in prag de sarbatori sa ai puterea de a merge mai departe, sa gasesti in tine taria de a fii in continuare alaturi de mama ta caruia ii doresc multa sanatate, ca si tie de altfel!
Era un citat : "FIECARE DINTRE NOI E UN INGER FARA O ARIPA SI NU PUTEM ZBURA DECAT IMBRATISANDU-NE UNUL PE CELALALT"
Va doresc tuturor Sarbatori Fericite!

de acord cu Cathylia, cautati raspunsul prin iubire, ea este singura ce ne mai poate salva. Eu sufar de 8 ani.credinta si dragostea celor din jur m-au facut sa continui. Sarbatori Fericite!