cred ca am schizofrenie. as avea nevoie de un sfat. multumesc

Buna ziua! Am 18 ani si cred ca sufar de schizofrenie. Mama mea a avut aceasta boala, dar acum este mai bine, chiar lucreaza si o admir pentru curajul ei de a lupta cu boala. Problemele mele au inceput cam de 2 ani. Cand eram mica mama, find bolnava, ne maltrata pe mine si pe fratele meu si am inceput sa am traume din cauza aceasta, acum am senzatia ca cineva ma urmareste, ma trezesc ca vorbesc singura si mai ales ca ma enervez foarte repede. Am incercat sa evit lucrul asta dar pur si simplu nu pot. Cand sunt in public nu se intampla nimic de genu si prietenii mei au o parere buna despre mine, ma considera cea mai vesela si cea mai comunicativa, insa deseori cand stau cu ei ma gadesc la altceva si imi fac o groaza de filmulete in cap. nu as vrea sa merg la un psihiatru ca nu vreau sa afle mama si nu stiu in cine sa am incredere, as avea nevoie de un sfat cam ce are trebui sa fac dar nu medicamente. am si examenu de bac anu asta si ma gandesc ca medicamentele ma vor obosii...adica o vad pe mama. Va rog mult de tot un sfat, o parere, ceva pentru ca nu mai inteleg nimic. Este cineva care a trecut prin asta fara medicamente? Multumesc mult

Drga Bebe. a. Nu inseamna ca daca mama ta are schizofrenie, ai si tu.
Esti marcata de boala ei, socata si stresata. Atata tot. Este normal, eu stiu ce inseamna sa ai un parinte bolnav psihic, eu l-am avut pe tata, dar a decedat ( bine, eu sunt mai mare am 31 de ani).
Sfatul meu este sa te odihnesti, sa nu te mai gandesti la ceea ce nu iti face placere.
Mergi totusi la un psiholog, chiar fara stirea mamei, poate te ajuta sa te relaxezi.
Mai vreau sa iti spun ceva, eu chiar am o forma de schizofrenie si tot nu ma sperii de diagnostic, sunt lucida si sunt duar mai sensibila, am vrut sa iti spun ca si catalogarile astea sunt in mare, nu pot fi stabilite exact, eu am diagnostiucul pus pe hartie, in urma a mai multe internari si a unor siptome asa zise tipice: pseudohalucinatii auditive, ideea ca as fi lenesa. Stie Dumnezeu daca am sau nu boala.
Sa stii ca tatal meu era meu era mult mai bolnav ca mine dar diagnosticele erau asemanatoare, de asta iti zic, diagnosticele sunt evazive, in mare.
Nu te mai speria, se intampla oricui sa mai vorbeasca singur sau sa aiba temeri, la tine e normal, ai avut in casa o mama bolnava.
Sa ai mult curaj si lucreaza si cu sugestia, nu te lasa prada fricilor.
Numai bine!

Inca ceva, eu cred ca tie si de frica ti se pare ca ai toate simptomele din lume, poate te-ai mai uitat si pe net la schizofrenie si te-ai sugestionat.
Mult succes la bac, o sa fie bine, ai sa vezi.

Multumesc mult Anastasia pentru sfaturi, cred ca e o idee buna sa merg la un psiholog.

Draga Bebe,
Sunt convins ca nu ai nici un fel de ceea ce crezi. Esti obosita si ai un an greu cu bac. Gandeste-te mereu ca abia incepi viata si ca trebuie sa fii tare. Ceea ce tu poti sa-ti faci prin vointa proprie si prin autosugestie buna, nu-ti poate face nici un medicament sau doctor.
e bine sa treci si pe la un psiholog si sunt convins ca vei reusi sa depasesti acest gand neintemeiat.
Eu am un exemplu extrem de sugestiv: cineva de gen feminin a avut un cancer operat cu 20 ani in urma. era clar si a fost disperata. a trecut de disperare si s-a intarit psihic si este bine si azi si nu mai are nimic. te rog sa crezi ca este adevarat.
Iti doresc sa te aud peste cateva luni ca ai trecut cu bine bac-ul si ca nu ai avut decat o teama interioara si altceva nimic.

As vrea sa merg la un psiholog. dar cum ii spun mamei? mai ales ca in ultimul timp am inceput sa ma simt destul de rau...nu pot dormi noaptea sunt mereu agitata si ma cert foarte des aproape cu oricine...realizez pe urma ca e vina mea dar nu stiu ce sa mai fac! sunt nopti in care nu dorm deloc si simt asa o neliniste, o agitatie permanenta. ar fi bine sa iau niste calmante? mai usoare... am auzit ca sunt si niste ceaiuri calmente. multumesc pentru raspunsurile de pana acum :)