schizofrenie in perioada prodormala sau TAB?

Buna ziua!
Pt mine calvarul a inceput acum aproximativ un an, cand in urma unui soc emotional am inceput sa ma simt ciudat.
Baiatul cu care aveam o relatie de 6 ani, si pe care il consideram cel mai bun prieten al meu, m-a parasit intr-o zi fara nici o explicatie.a plecat de acasa intr-o dupa-amiaza sa se intalneasca cu niste prieteni si nu s-a mai intors decat dupa o luna sa-si ia lucrurile. Stiu ca poate parea amuzant :)..dar pt mine la momentul respectiv a fost o tragedie!!!!

Tot universul meu a fost rasturnat.am suferit intens cateva zile.apoi mi-am revenit...si chiar o perioada m-am simtit bine.
Imi propusesem sa-mi schimb viata radical (in bine) si eram dispusa sa fac toate demersurile necesare.asa ca m-am apucat de sport, am pierdut cateva kg si m-am inscris din nou la facultate.
Apoi, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa ies mai des si sa incerc sa-mi fac cunostinte si prieteni noi.ei bine... aici au cam inceput problemele.am inceput sa realizez ca imi este greu sa mai relationez.
incet, incet idei noi s-au fixat adanc in constientul meu : ca nu sunt capabila sa ma fac placuta, nu sunt carismatica si spontana, ca nu pot propune subiecte noi intr-o discutie intrucat cunostintele mele de cultura generala sunt extrem de limitate.
Am inceput sa cred ca toti oamenii din jurul meu sunt mai inteligenti decat mine si asta m-a facut sa incep sa ma simt vulnerabila in fata lor.
Am inceput gandesc ca majoritatea oamenilor care se apropie de mine au un interes anume.pt ca pe mine, ca persoana, nu au motive sa ma placa..
Gandurile mele au luat-o razna si treptat am inceput sa ma simt rau si sa ma comport ciudat.stari anormale de tensiune interioara si agitatie, paranoia, ameteli, presiune in cap, putere de concentrare slaba... am inceput sa fiu absenta si sa ma gandesc obsesiv la faptul ca sunt bolnava psihic si ca viata mea s-a terminat inainte de a incepe.
Intr-un timp verificam orice sunet ciudat, sa vad daca e real sau e doar in capul meu.acum anxietatea mea, legata de acest subiect, a mai scazut...si oricum am aflat ca exista mai multe tipuri de halucinatii si forme de schizofrenie in care acestea pot fi absente..

Am prioade lungi in care ma simt ingrozitor!!! mintea mea e tulbure, parca imi dispar rationamentul, logica... si creierul meu pare blocat.
Asta ma sperie ingrozitor si ma face sa nu mai pot functiona normal pe nici un plan al vietii mele..deja ma gandesc ca e absurd sa sper ca voi termina facultatea...si imi este teama ca voi ajunge in imposibilitatea de a mai lucra si implicit, in imposibilitatea de a ma intretine.
Unii oameni imi spun ca sunt doar lenesa si ca ar trebui sa-mi impun sa-mi revin... dar eu nu stiu ce sa fac!!! Sikmt ca e ceva care nu depinde de mine Nu stiu la ce sa ma astept.am citit destul de mult despre schizofrenie si am inteles ca este o boala cumplita, ireversibila a carei evolutie este greu de anticipat...

exista si perioade in care ma simt bine...si parca totul redevine normal...de fiecare data sunt optimista si ma gandesc ca m-am vindecat...ca a fost doar ceva inexplicabil care a trecut..numai ca starile revin si parca sunt din ce in ce mai chinuitoare si se extind pe perioade din ce in ce mai lungi

Nu stiu ce sa fac.nu stiu la ce sa ma astept.:(((
Oare boala asta o sa se cronicizeze si o sa am starile astea permanent..sau o sa ramana asa episodica???????
Oare exista vreo sansa sa ma vindec????
Ma simt ingrozitor.si nu ma gandesc decat la faptul ca parintii mei nu merita asa ceva..nu ma au decat pe mine si singura lor dorinta este sa ma vada fericita.speram sa-i pot rasplati pt tot ce au facut pt mine si sa-i sprijin la batranete...nu sa ma transform intr-o leguma ambulanta care sa le fie povara!!!!

Am fost la un medic psihiatru care mi-a spus ca nu poate fi vorba de schizofrenie si mi-a dat tratament homeopatic.numai ca ma gandesc ca nu am fost capabila sa-i explic exact ce simt
Consider ca starile mele sunt mult prea grave sa poata fi vorba doar de depresie sau de nevroza...iar din cate stiu eu gandurile paranoice nu prea sunt intalnite in aceste afectiuni.

Astept opinii avizate!
Vreau doar sa stiu exact ce se intampla cu mine si la ce sa ma astept!!!!!
multumesc muuult!!!! anticipat

Salut

Sfat pe scurt: nu te mai auto-diagnostica pe diverse forumuri. Dupa cum vezi nu suferi nici de schizo, nici de TAB, nici de alta boala psihica. Poate ca esti un pic anxioasa, dar anxietatea este benefica daca e utilizata in scop constructiv.

E primavara, iesi, bucura-te de viata!
Prozac

buna gala

nu sunt medic psihiatru dar iti spun sigur ca nu ai schizofrenie. Esti doar speriata si ingrijorata de viitor, de cum o sa te descurci mai departe in viata, pe scurt e vorba de lipsa de incredere in tine.

daca lucrezi aici, vei vedea ca anxietatea, atacurile de panica si hipocondria vor disparea ca prin minune;)

cum capeti increderea in tine? incercand/ facand cat mai multe lucruri ( chiar si marunte) si rasplatindu-te pt cel mai mic succes... invatand sa te iubesti pe tine asa cum esti si nu asa cum crezi ca ar trebui sa fii: " vesela, spontana, sociala, sprijin pt parinti, etc" nu-ti pune in carca greutati inutile... pur si simplu esti minunata asa cum esti

bineinteles ca plecarea prietenului tau a fost un soc si o lovitura grea... si nu, nu e amuzant ce a facut... dar partea buna stii care e? ca ti-a facut un mare bine, te-a motivat si te-a facut sa redescoperi ce e important pt tine.. si acum cand o sa intalnesti pe cineva, o sa fie de la egal la egal...

relatia cu parintii tai cum este?

Multumesc mult pt sfaturi...
voi incerca sa "profit" cat se poate de mult de primavara!!! mai ales ca de vreo 2 saptamani am inceput sa mai simt din nou mai bine...am inceput sa-mi fac iarasi planuri.
dar imi este teama ca starea aceea cumplita va reveni..ultima m-a tinut mai bine de 2 luni.timp in care nu am fost capabila sa fac nimic, am incercat de cateva ori sa scriu pe forumul acesta dar nu am fost capabila sa adun nici macar cateva randuri...imi simteam creierul gol... singurele mele ganduri erau legate de boala...

am plans disperata 2 luni ne putand accpta faptul ca m-am transformat atat de mult intr-un an!!! pt ca pana acum am fost o persoana extrem de increzatoare in sine si optimista...

am o cunostinta in cercul de prieteni care s-a imbolnavit de schizofrenie si care initial s-a manifestat destul de asemanator cu mine...adica nu puteai comunica cu el, era suspicios si introvertit...apoi s-a instalat psihoza cu halucinatii si tot tacamul...
si eu am aceeasi senzatie ca oamenii sunt de multe ori ironici cu mine si ca simt cat de vulnerabila sunt.ca nu ma pot apara...

ce ma ingrijoreaza destul de serios este faptul ca si mama mea a avut tot cam in jurul varstei de 24 de ani un soi de episod ciudat...a luat antipsihotice... si-a revenit dupa un an si nu a mai avut probleme de atunci.dar gena ramane si se transmite...si eu nu stiu daca voi fi la fel de norocoasa ca ea...mai ales ca sistemul meu nervos a fost probabil destul de serios afectat si de faptul ca am consumat o perioada destul de indelungata de timp droguri usoare de tipul marijuana...care am aflat ulterior ca mareste riscul sa dezvolti boala(daca ai gena) cu 40%

Parintii mei sunt niste oameni minunati cu care am o relatie foarte buna si care ma sustin...regret sincer ca ii vad suferind din cauza mea.

Sper din tot sufletul sa fie doar anxietate si hipocondrie!!!!!!

SPER DIN TOT SUFLETUL!!!!!!

numai ca eu cred cam in proportie de 99% ca e o boala psihica destul de grava.nu e doar o fitza...o toana...

Deci inca o data, sfatul meu e sa iti vezi de viata.
Incearca pentru starile nasoale sa vb cu un psiholog si sa iei ceva suplimente alimentare pentru creier.

Lasa forumurile, lasa site-urile de profil caci mai rau iti vor face.
Mergi si vb cu un psholog cand situatia ti-o cere.

Numai bine
Prozac