tulburarea obsesiv-compulsiva

Adrian, vezi ca ti-am raspuns pe privat. Sanatate multa!

Am răspuns şi eu :).

Multumesc din inima la toata lumea pt raspuns. Cum caracterizati problema mea de saptamana aceasta (care tine de muuult timp), TOC, anxietate, atac de panica?
Daca citesc o rugaciune sau ceva, un cuvant orice, care ma duce cu gandul la persoanele pe care el iubesc, sunt ferm convinsa ca daca nu repet de 100 de ori cuvantul respectiv, o sa se intample ceva rau, gandurile rele din mintea mea o sa se adevereasca, etc...
Realizez ca gandurile astea nu sunt adevarate, dar tot ma chinuie enorm de mult, nu stiu ce sa ma mai fac. Sunt un om care se streseaza tot timpul groaznic de mult, oare de la asta mi se trage ?
Doamne Ajuta la toata lumea

didina, suna TOC din pacate. Noi nu te putem ajuta prea mult, decat cu un sfat sau cu o vorba buna. Singura modalitate de a iesi din impas ste sa te adresezi unui specialist.

Faptul ca te stresezi e specific persoanelor anxioase, toti ne stresam si nu putem fi altfel...din pacate. Invata sa traiesc altfel, cu incertitudine, oricat pare de bizar, se pare ca asta e cheia succesului.

Bafta
Prozac

Buna seara,

Revin din nou, pot sa spun un o persoana noua, prozac mersi de sfaturi stii ca te-am intrebat niste intrebari si mi-ai raspuns foarte repede, iti multumesc din suflet pentru asta, nici nu stii cat m-ai ajutat.

Eu acuma revin cu o veste buna, pot sa spun pentru mine, adica pur si simplu Prozac stii cam care ar fi fost situatia mea, pur si simplu simptomele clasice de TOC, dar vreau sa zic ca pur si simplu au disparut ca prin minune si vreau cu aceasta ocazie sa iti multumesc Prozac, atat tie cat si Domnului ca m-a ajutat sa trec peste momentele grele. Vreau sa zic ca nu am urmat nici un tratament, problemele mele legate de toc se pot regasi in paginile anterioare dar vreau sa zic ca multumita lui Dumnezeu am trecut peste ele, pur si simplu am reusit sa trec peste aceste episoade de TOC cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am rugat foarte mult la el si la Maica Sfanta si in cele din urma m-au ajutat. Pot sa spun acuma ca aproape peste un jumatate de an fara medicamente am reusit sa redevin persoana care ma stiam inainte,
Care aveti nevoie de ajutor va rog sa ma contactati -* si sper ca va pot ajuta cu orice problema legata de TOC.

FFS pana la urma TOC este doar in mintea noastra, putem foarte simplu sa trecem peste el, trebuie doar sa sa gandim rational si sa zicem : nimic din astea nu o sa se intample, iar cu ajutorul lui Dumnezeu o sa trecem peste toate fricile, Va multumesc inca o data lui Prozac ca m-ai ajutat, si m-ai linistit.
Inca o data TOC-ul poate fii invins, , , Credeti-ma


(*modificat de admin)

Ma bucur florin ca te simti bine. Sanatate maxima tuturor!

Buna, Didina!

Bineinteles ca te poti vindeca, insa asta presupune un efort maricel din partea ta. Partea buna e ca iti poti reveni, chiar daca va trebui sa faci niste eforturi.

In primul rand, tu trebuie sa identifici CAUZA (persoana sau situatia) care te-a imbolnavit. Nimeni nu capata o tulburare psihica asa, peste noapte. Din punctul meu de vedere, persoanele se imbolnavesc pentru ca in copilaria lor cineva i-a agresat mult, peste masura! Cineva care a fost permanent in jurul lor (parinti, bunici, unchi etc) si care reprezenta autoritatea, deci cel care decidea TOTUL, acela a facut in asa fel incat viata copilului sa fie deturnata de la un mers normal. De obicei, TIRANUL / AGRESORUL umbla la personalitatea copilului. Cum? In toate felurile posibile si imposibile! Fizic, psihic, emotional etc.
Practic, nu-l lasa pe copil sa-si dezvolte propria personalitate, ci il formeaza dupa gusturile lui care de cele mai multe ori reprezinta frustrari si neimpliniri ! Si uite-asa un copil ajunge de fapt sa fie obiectul refularilor celui sau celor care il cresc.

Am facut o mica paranteza ca sa-ti spun ca daca tu ai dezvoltat niste obsesii sau fobii, cel mai probabil ti se trage din copilarie, de la unul dintre parinti sau chiar ambii. Ca sa rezolvi o problema, e esential sa stii CAUZA, altfel nu faci decat sa te tratezi dupa ureche sau cel mult sa amortesti niste simptome.

Una dintre variantele care te va ajuta sa iti revii este sa faci psihoterapie! Sa gasesti pe cineva extrem de bine pregatit, care sa te ajute sa-ti resetezi anumite parti ale psihicului, sa refaci informatiile care ti-au fost implantate gresit si sa ajungi sa-ti remodelezi personalitatea.

Cu vointa, se poate.
Cu vointa, ORICE SE POATE!

Automatismele acelea pe care le ai (repetarile obsesive) s-au dezvoltat probabil ca un fel de aparare impotriva unei agresiuni psihice, fizice sau chiar amandoua. De-aceea e nevoie de un psihoterapeut, ca el sa te ajute sa descoperi unde s-a gresit, cum anume s-a facut o rana in psihicul si sufletul tau, si sa te invete cum sa inlocuiesti sau sa repari raul facut demult.

Referitor la textele religioase pe care le citesti permanent, sfatul meu este sa scapi de asta. Acest obicei nu face decat sa te adanceasca in obsesiile si problemele tale, si iti explic de ce.

Din punctul meu de vedere, religia (oricare ar fi ea pe pamantul asta) nu face decat sa inrobeasca un spirit care ar trebui sa ramana liber. Credinta insa e altceva. Poti avea contact direct cu divinitatea, fara intermediari, fara texte care te limiteaza si mai ales FARA INTERDICTII SI FRICI induse.

Divinitatea absoluta e cu totul si cu totul altceva decat lasa textele sa se vada. Forta aceea suprema care guverneaza totul si care exista in orice, NU conditioneaza, NU inspaimanta, NU ameninta, NU te tine in teroare cu iadul, pacatele si alte bazaconii. Pentru ca forta aceea suprema este de fapt armonie, iubire, intelegere. Or, textele religioase nu fac decat sa te impovareze, sa te simti mic, pacatos, nedemn, dar iti iau mai ales clipa aceea de libertate absoluta si puterea de decizie asupra propriului tau destin!

Un om dezvolta tulburari psihice atunci cand ceva sau cineva ii fura dreptul la personalitate, dreptul la decizii, dreptul la opinie!...cand ii spune mereu ca nu e bun de nimic, ca nu e in stare, ca e zero, ca e slab...cand ii induce sentimentul de nesiguranta si teama. Or, divinitatea absoluta nu are nimic de-a face cu niste texte (scrise tot de oameni!) care saboteaza pana in profunzime structura care ar trebui sa fie unica a unui individ!

Fiecare trebuie sa fie asa cum doreste, nu cum i se impune! Desigur, tinem cont de regulile unei societati, dar de aici pana la a ti se sapa constant si in mod negativ in personalitate si psihic, e cale lunga.

Revenind la cartile asa-zis sfinte, cititul lor PERIODIC te duce in starea de constrangere, de confuzie si mai ales de teama! Mai mult decat atat, in loc sa te vindece, te adancesc in obsesii si neputinta! Si nu numai pentru ca sunt neclare sau se contrazic de multe ori, ci pentru ca orice-ai face, nu gasesti rezolvare conform constiintei tale, ci conform deciziilor impuse de altii (pamanteni ca si tine, la o adica!). Aceasta neconcordanta permanenta da nastere la confuzii grave in psihicul tau si alimenteaza mersul pe nisipuri miscatoare, adica instabilitatea psihica si emotionala.
Tu vrei sau crezi ceva, dar citesti altceva! Ti se spune ca textele "sfinte" sunt sfinte, esti educat sa crezi asta, dar ceva intra mereu in contradictie cu crezul tau interior. Cred ca aici intervine ruptura si de-aceea textele "sfinte" agraveaza o tulburare psihica. Dupa ce ca toata copilaria ai fost sapat pe toate partile in psihicul tau de copil fragil, mai vin apoi si niste carti care la fel iti impun ceva, fara sa te intrebe daca si tu esti de acord cu asa ceva!
Cei care s-au imbolnavit au ajuns asa tocmai pentru ca le-a fost taiata orice dorinta de independenta si personalitate, orice pas care ducea catre un drum propriu si personal...si daca mai adauga in meniu si o spalare de creier de felul asta, atunci sigur raman captivi in preceptele si rigorile impuse de altii.
Un om sanatos este un om LIBER, care gandeste si simte liber, conform inimii si ratiunii sale!

Un om sanatos psihic este un om care nu se teme si care e puternic!
Dar nu poti deveni puternic daca exista cineva in viata ta care te invata sa crezi ca esti mic, ca esti plin de pacate, ca te vei duce in iad daca gresesti. Cand citesti PERMANENT asa ceva, se intampla un fenomen grav, si anume acela ca ti se spala practic creierul si iti este alimentata mereu o senzatie de om neputincios, care nu trebuie sa depaseasca niste granite, dar mai ales care daca greseste, va plati.

Ferice de cei care au avut parinti care i-au educat sa fie puternici, sa se ridice imediat de jos, care i-au lasat sa se dezvolte SI dupa personalitatea si dorintele proprii! Acestia nu se imbolnavesc psihic niciodata pentru ca ei au fost setati sa nu se lase coplesiti, dar mai ales SA AIBA SENTIMENTUL DE STIMA DE SINE SI DE VALOARE CA FIINTA UMANA !

Cand un parinte, prin toate actiunile lui, te face sa te simti valoros si sa ai un puternic sentiment de incredere in tine, atunci fii sigur ca nici o situatie nenorocita din viata asta nu te va dobori, pentru ca apelezi si gasesti in tine toate resursele ca sa faci fata! Eu am fost unul dintre acei copii care au avut parte de o educatie ce a tinut cont si de mine. Nu mi s-a strivit personalitate, chiar daca eram doar o mogaldeata cu pretentii, ci am fost educata si coordonata sa-mi dezvolt cat mai mult abilitatile si calitatile. Dar asta si pentru ca parintii mei s-au casatorit din dragoste, s-au iubit la nebunie si m-au facut din iubire. Conteaza enorm, poate TOTUL, ca un copil sa vina pe lume intr-o familie in care parintii sai se respecta, se iubesc, tin cont unul de celalalt si nu-si fac viata un chin, ci dimpotriva. Mai departe, indiferent de greutatile sau dramele care intervin in viata, poti sa te ridici tocmai pentru ca fundatia ta a fost una solida, creata din educatie solida, si nu din frustrari, frici si tiranii.

Oricine se poate vindeca, cu conditia sa constientizeze ca are o problema si mai ales sa ceara ajutorul potrivit!

Daca incepi sa te rogi la niste icoane sau moaste (o oroare din punctul meu de vedere pentru ca nu pot accepta cu nici un chip ca o forma de inteligenta superioara, cum este omul, sa creada ca, pupand niste oase, i se vor indeplini niste dorinte sau va fi iertat de niste pacate!), sau continui sa locuiesti cu cei care te-au nenorocit, sau te lasi pe mana doar a unor pastile, atunci sansele de vindecare sunt minime.

1) Ca sa te vindeci, trebuie mai intai sa identifici CAUZA imbolnavirii tale.

2) Dupa ce ai aflat cine te-a deturnat de la un destin normal, il alungi din viata ta! Daca sunt parintii, atunci te muti si-ti iei viata in maini, hotarand numai tu pentru orice, iar daca iti este partener, atunci il parasesti fara sa te gandesti mult.

3) Iti schimbi RADICAL viata, pornind de la gandire si simtire pana la cele mai marunte actiuni.

4) Incepi psihoterapia cu psihoterapeutul potrivit bolii tale.

5) Iti planifici viata in asa fel incat ea sa concorde cu dorintele, aspiratiile, telurile si sperantele tale, si nu ale parintilor sau ale societatii!

6) Iti faci un plan de viata care sa cuprinda teluri si obiective, si incepi sa le rezolvi pe toate. Cu alte cuvinte, iti duci la indeplinire toate dorintele si aspiratiile care nu ti-au fost permise!


Mai e un aspect. Daca nu mai locuiesti cu parintii, ci cu sotul / iubitul, iar cel langa care traiesti NU te intelege si NU te ajuta, poti sa faci tu toate eforturile din lume si sa rezolvi tot ce am scris eu mai sus, ca nu te vei vindeca! Atata vreme cat mai ai si un partener/sot care te destabilizeaza constant, atunci sperantele intr-o viata normala sunt minime, daca nu cumva nule! Ca sa te vindeci, trebuie sa nu mai exista in viata ta nimeni care sa te depersonalizeze, sa te minimalizeze, sa te ia in ras sau chiar mai rau!

Didina, ia-o cu inceputul. Du-te la un psihoterapeut! Daca nu empatizezi cu el sau simti ca nu te ajuta cu nimic, nu te descuraja si continua sa-l cauti pe acela potrivit tie pana il gasesti.

Succes si mult curaj, cu vointa si putin efort iti vei recapata linistea!

Dupa parerea mea, cuvantul-cheie intr-o tulburare psihica, oricat de grava ar fi ea, este SCHIMBAREA!

SCHIMBAREA VIETII IN TOTALITATEA EI !

@adrian2011

Am revenit abia acum dupa o luna de vacanta in care n-am avut cu mine telefon, laptop sau altceva care sa-mi aminteasca de aceste mijloace de comunicare, ca atare imi cer scuze ca nu am vazut mesajul pe care mi l-ai adresat, dar iti promit ca voi incerca sa fac tot posibilul sa te ajut.Nu este tirziu, nu este imposibil.Sunt inca ametita dupa mii de km de condus, dar voi revigora aici tot ce-am inteles si voi pune la dispozitie toate informatiile culese si concluziile insusite.

astept raspunsul tau k.v, daca mai e nevoie de ceva scriemi pe privat!
sanatate

Citeva lucruri le scriu aici, poate vor folosi si altcuiva.Eu incep cu inceputul si repet procedeul la care tin enorm-DETOXIFIERE, apoi vom adauga si vom atinge toate laturile.Sunt procedee clasice si hai sa zic moderne, tu alegi intre ele.Poti apela la Gelul cu Microfibre, Detoxamin capsule cu Zeolit, Gel cu alge Lamifaren, sau Apa de argint coloidal(pretul este mic in comparatie cu celelalte, o probez si eu, apoi imi voi da parerea).

-Scoate din organism chimicalele-renunta la medicatie, dar fa-o usor sau brusc daca iti asumi riscurile(chiar daca adori produsele cu cofeina, tutunul sau alt excitant, exclude-le)


-Dimineata bea 300 ml de suc morcovi(eu adaug un mar acrisor pt gust).Poti alterna cu telina si varza, fibrele din legume si fructe sunt benefice, dar sucul din ele ajuta enorm la eliminarea toxinelor si recuperarea enzimelor.Fructele si sucurile din ele consuma-le dimineata, mai putin la prinz si seara deloc.
Tratamentul ortomolecular pt anxietate, conceput de un medic in domeniu, asa cum l-am afisat si pe topicul meu este acesta:

-NIACIMIDE(B3) 2000-4500 mg/zi(2-4, 5 g/zi)
-B12-5000cmg/zi(5mg)
-L-GLYCINE 2000MG(2g) pina la 10.000 mg(10g)/zi in ATAC DE PANICA
-INOSITOL intre 12 SI 18g/zi
-GABA 2000mg(2g) pina la 3000mg(3g)/zi

Dozele sunt mari, dar inlocuiesc tratamentul medicamentos, vom discuta asupra dozelor.
Toate aceste lucruri sunt stiute, punctate in mod repetat, dar revin asupra lor pt ca nu le dam importanta la timp.

Voi reveni cu amanunte si cel tirziu maine o sa scriu si pe privat.

sufar de TOC, de aproape un 1 an de zile. am fost internat in spital de cateva ori. am luat diverse tratamente dar parca in zadar tratamentele care le-am luat. am luat seroxat, cipralex, sertralina, orfiril, anafranil. pe rand le-am luat, au avut efect un timp, dar dupa aceea si-au pierdut efectul.acum iau prozac si ronydal. inainte repetam mult anumite cuvinte care le spuneam, ganduri. dar in momentul actual tot repet anumite cuvinte cand vorbesc, ganduri, ma spal pe maini in exces. ce alt tratement imi poate recomanda cineva? ce sa fac sa numai repet anumite ganduri in minte sau cuvinte cand vorbesc. astept raspuns

Buna, sunt Anca si am 22 de ani si cred ca sufar si eu de TOC :(- si in friica de a nu da in schizofrenie cu gandurile mele obsesive am cautat pe net si am ajuns aici. Poate ma luminati si pe mine - pentru ca de psiholog din pacate nua m bani acum, desi m-am gandit de multe ori sa merg deoarece stiu ca am o problema! povestea mea e asa:
M-am nascut cu luxatie congenitala de sold datorita caruia cand aveam 16 ani piciorul stang a ajuns sa fie mai scurt ca si celalalt cu 5 cm. La 16-17 ani cand am fost destul de mare sa fiu operata, m-am operat si le-am egalat. Dar ca si consecinta a luxatiei din nastere, pe la 30-40 de ani sau poate chiar si mai devreme va trebui sa imi pun o proteza la sold. O operatie care se face foarte des si e de foarte succes, mai ales in ultima vreme. Pana la 18 ani nu aveam deloc anxietati, sau griji sau ganduri obsesive( doar cand era vorba de baieti, ca ma gandeam prea mult la ei). Dar acum vreo 2 ani dupa ce m-am despartit de prietenul meu am inceput sa am foarte mari anxietati, si am picat si intro depresie, iar acum am ajuns sa ma gandesc non stop aproape la aceste ganduri care imi disturba capacitatea de concentrare si placerea de viata si socializare. Gandurile sunt : Daca cand va trebui sa imi pun proteza la sold, picioarele imi vor fi inegale dupa operatie? ; Daca nu va reusii operatia? ; Daca voi ajunge in scaun cu rotile ; SI pur si simplu o friica enorma de operatia asta care nu e foarte grea si ce e peste cativa ani buni! Sau ma mai gandesc non stop la degetele mele de la piciorul stang care sunt in ciocan, dar care iara pot fi operate printr-o operatie f simpla si pe care o fac multi oameni, sau la cele cateva masele lipsa din spate care foarte usor pot fi puse la loc. Eu stiu ca toate aceste ganduri nu sunt rationale si ca nu au in rost in capul meu, dar nu stiu cum sa le fac sa le opresc. Pentru ca daca ma gandesc prea mult la ele le dau importanta si devin si mai dese, daca nu ma gandesc la ele ma panichez k uite nu m-am gandit la ele si imediat apar. Ce pot face? nu vreau sa iau pastile si nu vreau sa dau nici in schizofrenia, si imi doresc sa ma bucur de viata si sa imi fac un prieten stabil fara sa ma gandesc non stop la tampenii. :(

NU dai in schiozfrenie pt ca schizofrenia este o psihoza iar TOC este o tulburare de anxietate. Cauta carti pe net de terapie bazata pe expunere pt ca ea este singurul mod in care poti scapa de gandurile obsesive. Poti lua si medicatie insa in principiu terapia este baza. Daca stii engleza iti recomand sa citesti imp of the mind, brain lock, si sa te uiti la The Ocd Project(un reality show in care mai multi bolnavi de TOC sunt obligatii sa isi infrunte fricile), in principiu asta ar trebui sa te ajute cred eu.

Eu am 21 de ani si am TOC de la 13 ani, simptomele au fost destul de severe de nu puteam sa ma concentrez la nimic, dar la mine obesiile erau mai mult mentale. De 4, 5 luni m-am apucat de CBT si rezultatele se pot vedea, am reusit sa scap de aproape 80% din ganduri. La inceput mi-a fost f greu atunci cand renuntam de exemplu sa mai verific de 10 ori usa si aproape aveam o criza de anxietate, aici Xanax-ul mi- a fost foarte util. Pe langa asta aveam si depresii si anxietate sociala care s au mai redus de cand TOC-ul a scazut in intensitate.

Daca mai ai intrebari poti sa scrii

buna, poate sa imi dea si mie cineva sfaturi pentru TOC?, repet anumite cuvinte cand vorbesc, si ganduri obsesive care le repet pana ma obosesc.

Buna beny89 cel mai bine e sa mergi la un psihiatru sa-ti prescrie un medicament si tine-te de el eu am inceput de 2 luni si deja se vad rezultatele. nu merge altfel

eu folosesc fevarin

Buna, sufar de OCD cam de 3 ani. Nu am cerut niciodata ajutorul unui medic sau psihoterapeut pt ca nu am vorbit deschis pe tema asta din cauza mentalitatii societatii contemporane si de faptul ca probabil nimeni nu ar fi inteles. Semne de toc sunt cam de la 10 ani dar treceau cu vederea, dar la varsta de 17 ani, in urma unui eveniment, boala s-a cronicizat si de atunci imi duc povara zilnic. Au fost si zile mai bune si mai rele dar au trecut si trec...Ma simt inferior fata de ceilalti, stima de sine e scazuta si nu am incredere in fortele proprii. E obositor, pierd mult timp inutil si ma simt neputincios. Obsesiile sunt diverse de la incertitudinea ca nu am inchis aragazul/becul la ganduri mentale fara importanta.

Am cautat cateva modalitati de self-help, am citit ce se putea citit despre ocd dar e greu sa scapi de gandurile intruzive. Daca ati putea sa imi dati ceva sfaturi despre cum faceti fata obsesiilor de zi cu zi as fi recunoscator.

Stiti un psihoterapeut bun in iasi pentru CBT?
Daca este cineva din Iasi (si nu numai) poate sa imi dea pm pentru a vb mai pe larg despre toc.

O seara buna va doresc si Sarbatori fericite!

Am 15 ani si am fost diagnosticata cu TOC.Fac psihoterapie si iau Cipralex. Inafara de obsesiile care ma deranjaza, am o senzatie de nod in gat care imi apare cand am emotii, iar eu la liceu studiez canto clasic, iar cand am auditii sau examene trebuie sa am gatul relaxat atunci cand cant. De altfel am mai avut si atacuri de panica sau senzatii de sufocare cand eram in aglomeratie, care acum sau mai ameliorat datorita tratamentului. Am mai avut si alte obsesii, cum ar fi teama de a ma mutila si de aceea nu-mi placea sa vad sau sa ating cutitele, sau am avut teama ca o sa strig cuvinte obscene in public. Cand eram mai micuta aveam niste obsesii cu niste monstrii si ma opream de multe ori din traba pe care o faceam pt a-mi creea un zid imaginar de care loveam acei monstrii. Repetam ritualul acesta de zeci de ori pe zi, si cand eram la scoala si trebuia sa ma concentrez la ceva. Aceasta a fost o mica parte din problema mea si am descoperit acest forum si multe dintre sfaturile citite mi-au fost de folos, asa ca orice sfat si orice detaliu despre TOC sunt bine primite. Multumesc !

Ma bucur ca sfaturile noastre ti-au fost de folos. Poate nu ar fi rau sa ne tii la curent cu evolutia starii tale de sanatate in ceea ce priveste TOC.

De asemenea exista niste exercitii de relaxare progresiva ce ajuta enorm in situatii de urgenta, nu cred ca ti-ar prinde rau sa le inveti. Experienta ta ar ajuta nespus si alti suferinzi.

Gabriel, nu merita sa iti irosesti viata din pricina TOC, crede-ma!
Viata este frumoasa si merita traita la maxim, iar TOC se amelioreaza uneori peste 95%. N-o spun eu, o spun cei care studiaza aceasta boala anxioasa.
Mergila un medic, cere ajutor, cere cateva sedinte care sa te invete cum sa faci fata TOC-ului zilnic.

TOC e doar o mizerie de boala, in spatele lui se afla viata fiecaruia dintre noi care este frumoasa si merita traita din plin. Citeste o parte din marturiile celor din grupul de suport si o sa vezi ca fiecare dintre noi nea-m gasit drumul noastru.
Çere ajutor, te rog!

Craciun Fericit!

Multumesc pentru sfaturi prozac, pentru a cere ajutor trebuie sa discut si cu familia dar asta e partea cea mai dificila deoarece ma indoiesc ca vor intelege..de asta am si amanat..voi incerca in viitorul apropiat sa discut cu ai mei.

Gabriel, scuza-ma de ce trebuie sa ceri ajutorul familiei intr-o problema care tine strict de sanatatea ta?
Nu am inteles la ce anume te referi?

Prozac

Pentru ca nu am resursele financiare pt a urma un tratament. La asta ma refeream ca ar trebui sa discut cu ai mei.

buna seara. as vrea sa stiu si eu ce face marushka

Buna ziua.Stiam site-ul, nu am mai intrat dar am revenit.Problema este urmatoarea.Din 2009 dupa ce am facut atacul de panica si l-am tratat nu am mai avut deloc.Dar in vara lui 2009 dupa vreo 1 luna de la atac, au inceput sa imi vina niste ganduri eronate, urate.Gandurile sunt de diverse feluri si toate de rau:ganduri cu injuraturi(imi vine o injuratura eronata in minte adica fara VOIA MEA), ganduri de genul:as vrea sa ma arunc in fata masinii sau as vrea sa bat pe cineva, as vrea sa sparg un geam sau sa lovesc pe cineva.Mentionez ca toate gandurile astea vin FARA VOIA MEA!Am uitat CE E MAI IMPORTANT:Am mers si la medic, sunt diagnosticat cu tulburare obsesiv compulsiva si depresie(depresia a cam disparut) si iau urmatorul tratament:Zyprexa si Fobiless.Am luat si Haloperidol dar s-a renuntat la el.Am incercat multe tratamente, starea se imbunatatea apoi iar se inrautatea si tot asa.Modalitatile prin care scap de ganduri sunt ori sa zic in gand :Doamne fereste ori sa analizez gandurile si sa imi spun ca nu e adevarat si ca nu e normal si ca nu sunt cu voia mea etc.As vrea de la voi SFATURI si MODALITATI cum sa scap de aceste ganduri.Momentan situatia e stabila.Am inceput sa merg la Biserica, am inceput sa-L cunosc pe Hristos si sa LUPT!As vrea din inima SA INVING!Dar intrebarea e CUM?Am fost la 2 psihologi dar nu prea m-au facut sa ma simt bine, adica mai multa vorbaraie, probabil nu am gasit omul potrivit.Ce ma sfatuiti?Mentionez ca NU SUNT UN OM VIOLENT, SUNT CHIAR TIMID.Am fost la Bucuresti la Spitalul Alexandru Obregia, vreo 4 internari dar a mers pe moment dupa iar au inceput.Am trait momente de calvar si vreau ca acest calvar sa se amelioreze sau SA-L INVING!Calvar insemnand sa stau ore intregi sa fac ritualurile si sa ma lupt cu gandurile, sa fiu inchis si blocat la vorba datorita gandurilor si ritualelor etc., sa nu mai pot fi atent la scoala si sa nu mai fiu la fel ca inainte.Mentionez ca am 18 ani.Sper sa ma ajutati.M-am saturat de suferinta si de ganduri FALSE!:(Multumesc din suflet.

Buna ziua! Ma bucur nespus ca am gasit acest site! Ma confrunt cu o problema zic eu asemenatoare ca a multora de pe acest forum. Problema mea a debutat in septembrie 2010 cand am avut un accident de masina in urma caruia m-am speriat foarte tare. Problemele de anxietate au aparut cu 2..3 saptamani mai tarziu si au constat in lipsa de concentrare maxima, ganduri urate obsesive, frica de a pierde controlul, frica de moarte, vedere cu puncte luminoase, tremur, greata a fost o perioada de calvar de circa 6..7 luni apoi usor usor mi-am revenit si viata a inceput sa revina la normal. A fost ok pana anul acesta la inceputul lunii februarie cand aceleasi simptome au inceput sa reapara. Am venit in Italia la mama mea in vacanta crezand ca ma voi linisti si nu voi mai trece prin ce am trecut. Acum cred ca e mai rau, gandurile obsesive ma omoara, nu ma pot concentra deloc, oboseala, greata, trezit in atac de panica, acum ma chinui foarte mult sa scriu acest mesaj. Cand pun capul pe perna tot felul de imaginatii si ganduri fara noima nu ma lasa sa ma odihnesc, mi-e frica ca voi pierde controlul. Nu stiu cum sa reactionez! Cand stau de vb cu persoane chiar si cu mama mea gandurile si prostiile nu inceteaza (foarte urate), si imi este foarte greu sa-mi gasesc cuvintele avand impresia ca sunt si probleme de memorie. Vreau sa va intreb daca mai e cineva care a trecut prin asa ceva si cum a reusit sa scape de aceste blocaje. Sunt disperat si nu stiu cum sa scapt de aceasta problema. Voi mai avea o viata normala? Va rog sa ma ajutati! O zi buna!

Vlad, i-a legatura cu medicul tau sau fa-ti o programare si spune-i suferunta ta. Cu siguranta o sa te ajute!
Sanatate multa!

Buna, de ceva timp(cam 6-7 luni) am inceput sa am anumite stari/ganduri deranjante. Sunt legate de lucruri banale si despre care imi dau seama ca sunt penibile( inchisul tuturor robinetelor din casa foarte bine, verific sa fie usa incuiata de 4, 5 ori, verific ca lumina sa fie stinsa in toate camerele etc.) Chiar si cand sunt cu prietenii sau familia am aceleasi obiceiuri si nu mi le pot explica.Momentan nu imi ocupa foarte mult timp, poate doar 15-20 de minute (apar in special seara sau cand urmeaza sa plec de acasa), dar sunt chinuitoare si simt ca ma apasa. Din cate am citit, ar fi vorba despre aceasta boala(tulburare obsesiv-compulsiva). Si inainte eram putin atent peste masura(aveam grija ca toate lucrurile sa fie exact la locul lor etc), dar nu intr-o masura anormala, nu intervenea anxietatea. E posibil ca aceste ganduri sa fie rezultatul stresului si sa le pot combate de unul singur sau cu ajutorul familiei fara sa apelez la medicamente sau doctor? Se merita macar sa incerc sau ar fi mai bine sa merg direct la medic?

Poate sunteti mai stresat. Ganditi-va ce stres major ati avut in ultima perioada. Va sugerez sa nu mai cautati pe net despre boli psihice si sa va odihniti cat mai mult.
Nu strica si o doza de magneziu ca supliment in perioada asta.

Sanatate multa
Prozac

prozac tiam trimis un mesaj privat

Adrian, am vazut. Sincer nu stiu ce sa iti raspund, e vorba de tratament la care eu sincer nu ma pricep.
N-am luat tratamentul asta niciodata, insa am auzit pe altii cu toc ca au luat.
Sper din tot sufletul sa te simti ok