tulburarea obsesiv-compulsiva

Buna, Prozac!

Desi ma tem ca asta era raspunsul pe care nu as fi vrut sa il aud, multumesc pentru sinceritate si, in general, sprijin.
Nu stiu cum o sa fac sa schimb antidepresivul, daca asta o sa-mi spuna si medicul, pentru ca pentru a incepe cu Esertia am trecut prin alte 2-3 antidepresive si toate au avut efecte secundare, imediat de la inceperea tratamentului, groaznice..de cosmar.. Esertia a fost singurul pe care l-am tolerat mai bine. Ma gindesc ca asa cum pt a renunta la un antidepresiv treptat, se administreaza picaturi, poate la fel, ca sa pot reincepe un tratament cu un alt antidepre, poate il pot lua in acelasi mod, sub forma de picaturi..In fine, am sa revin si o sa va tin la curent..

P.S. Crezi ca e posibil ca, pina la introducerea unui alt medicament, atacurile de panica sa fie din ce in ce mai numeroase..sau ramin la nivelul de cazuri izolate..?!
Multumesc mult si sanatate multa!

Nu, nu trebuie neaparat sa iti schimbe medicatia, ci doar se mareste doza. Crede-ma ca vei simti diferenta, in sensul de a te simti mai bine.

Nu te gandi la numeroase atacuri de panica, eu le-as vedea mai degraba ca si cazuri izolate. Mai mult decat atat, medicatia acopera, dar in situatii stresante sau perioade dificile pot aparea aceste manifestari.
Mergi la medic, cu siguranta va stii cum sa te ajute!

Nu uita sa ne tii la curent!
Prozac

Miine dimineata sun sa imi fac o programare la medic. Presupun ca programarea mi-o vor pune peste 2-3 luni, cum se intimpla de obicei.. Daca va fi asa, cred ca o sa trec peste bunul meu simt si o sa ma duc sa ma vada fara programare.. in cel mai rau caz, doctorita va strimba putin din nas dar, din cite o cunosc, ma va primi, pina la urma..
Pe de alta parte, am stat si m-am gindit la ce fel de situatie stresanta as putea avea in perioada asta.. sincer, nu vedeam nici una "in ograda mea", ca sa spun asa.. dar mi-a venit in minte sora mea care este pe punctul de a divorta, a 3 oara, in conditii materiale deocamdata incerte..
Reactia mea instinctuala, in fata problemelor celorlalti este, in afara de empatie si de a ma pune cumva, pe un nivel superior celorlalti..nu in sensul ca eu sint mai desteapta, mai frumoasa..mai stiu eu cum, nu.. (mai ales cu sora mea, nu as putea face asta nici instinctiv nici ne-instinctiv) ci in sensul ca "uite, vezi, eu nu am probleme..eu sint mai bine, la mine e totul ok"..chestia asta facindu-ma cumva sa ma simt bine in pielea mea, sa imi dea un fel de siguranta si (cred ca am gasit cuvintul!) auto-suficientza.
Stiu ca suna foarte urit, foarte egoist insa asa este. Instinctul meu asa se "poarta" cu problemele celorlalti. Ma face sa ma vad pe mine super-ok, chiar daca nu sint sau nu sint intru totul, practic, ma face sa imi vad problemele mele minore pe linga cele ale celorlalti..
Ei, revenind la anxietate, ma intrebam zilele astea si astazi, cind si Ciorapel a spus ceva legat de probleme, stres, ce probleme am avut eu (personal) in ultima vreme ca sa ma ia de cap iar atacurile de panica (si depersonalizarea, ca am uitat sa spun ca am avut si un episod, din fericire de citeva minute, slava Domnului!, de depersonalizare)..??! Gindindu-ma la sora mea, incep sa cred ca s-ar putea sa fie asta..
En fin, cred ca cel mai bine ar fi sa ii comentez asta si psihologului si om vedea ce spune.. Va tin la curent..
Multumesc si noapte buna, linistita, tuturor!

P.S. Prozac, nu ma pot opri din a ma minuna de altruismul tau si de binele pe care il imparti celor din jur, prin experientza si sfaturile tale..! Sint credincioasa insa nu habotnica, de aceea, iti doresc sa iti dea Dumnezeu o viata lunga, cu cit mai putin TOC. O meriti pe deplin!

Cu mult drag,
Malina.

O fi ea altruista, dar pacat ca invata lumea PROST si reactioneaza si mai prost cu multe persoane de pe forumul acesta, care forum cam are senzatia ca e al ei.

Malina, cred ca tocmai ai gasit atitudinea care sa te faca sa nu mai simti anxietate si depresie atunci cand te macina ceva: sa te gandesti ca problemele altora sunt mai mari decat ale tale, deci tu esti bine! E modalitatea de a-ti infrana trairile care te distrug si nu e una nociva, doar iti pune mintea si gandurile in miscare, fara sa-ti dea efecte secundare.


Prozac,

Vad ca ti-ai pastrat obiceiul de-a aparea sub mesajele mele si a le ataca, de parca ai fi vreun specialist ale carui cuvinte sunt litera de lege!
Nu esti nici specialist si nici nu scrii cum trebuie! De cele mai multe ori aberezi si mai si persisti in aberatii. Te-am rugat sa ma ignori si sa incetezi cu jignirile, am facut apel la demnitatea ta, dar pesemne ca nu ai asa ceva. N-ar fi fost nimic daca nu erai agresiva, discutam cu tine chiar daca eram pe pozitii diferite, dar tu nu ai limita si scrii urat mereu, fara ca eu sa-ti fi facut ceva vreodata sau sa ma fi luat de vreun mesaj de-al tau!

Ti-am spus ca scrii multe aberatii si din pacate multi te si cred, ba iti mai cer si sfatul in ale medicamentelor!
N-ar fi asta grav, ca oamenii la suferinta cauta orice, insa grava e atitudinea ta ca preiei cu inconstienta rolul unui medic ADEVARAT si sfatuiesti oamenii ce fel de medicamente, cum sa le ia, cum sa le schimbe, cum sa mareasca dozele! Daca nu ti-a mai spus nimeni pana acum, iti spun eu: asa ceva nu se face! Lasa medicii si profesionistii (psihologii si psihoterapeutii pe care ii detesti atat si carora nu le recunosti rolul IMENS in recuperarea si vindecarea unui om ) sa trateze ei pacientii, iar tu nu mai da sfaturi despre medicamentele care pe tine NU te-au vindecat!

Esti dificila si inflexibila, dar ce e mai rau e ca esti manipulatoare. Ai reusit sa conduci (prost) in directia dorita de tine o groaza de oameni.

Am citit cu ceva timp in urma subiectul acela cu grupul de sustinere al celor cu T.O.C.

Cred ca uiti ca topicul acela l-ai facut praf (desi fie vorba intre noi, era o prostie ce era pe-acolo, tu erai cea care dadea tonul NUMAI la medicatie, iar cand mai intervenea cate o persoana cu pareri exceptionale despre tratamente alternative sau alte cai de vindecare in paralel, CARE CHIAR EXISTA, interveneai agresiv imediat, alungand-o de acolo sau ii influentai pe altii sa o faca).
Ai distrus un topic si ai mutat tu oamenii in alta parte doar pentru ca nu-ti convenea ca scria si Costy acolo!!!!!
Asta arata cat de manipulatoare poti fi si care e caracterul tau: cine nu e cu tine, e impotriva ta. E, uite ca eu n-o sa te las sa faci cu mine ce ai facut cu altii, si daca nu te potolesti in a ma jigni si ataca, desi eu n-am avut nimic cu tine niciodata, o sa-ti raspund cu armele tale de-o sa te ingretosezi de data asta cu adevarat!

Esti obositoare cu medicamentele tale, intelege ca mai exista si alte modalitati de vindecare, inceteaza sa mai indemni oamenii numai intr-o directie! Te-as fi luat in serios daca la tine ar fi dat rezultate, dar dupa cum se vede, ai devenit doar o persoana dependenta de ele.


Malina,
Dupa cum singura ai constatat, exista PROBLEME REALE in viata ta care iti creeaza anxietate sau depresie. Rolul unui psihoterapeut sau al unui psiholog este sa te ajute sa le descoperi, daca tu nu reusesti, dar si mai mult, te ajuta sa descoperi in tine resursele si puterea de a nu te mai lasa doborata de orice. Spuneai ca faci psihoterapie in Spania, ma gandesc ca totul se petrece intr-o limba straina. Nu stiu cat de eficienta e o astfel de sedinta, dar cu siguranta ca in limba ta materna, barierele de limbaj, exprimare, nuantele si interpretarile pot fi intelese 100% numai de catre un specialist care vorbeste aceeasi limba ca si tine.

Uite, tocmai am vazut pe alt topic (al lui Hopeforbipolars) ca exista modalitatea de a face terapii online. Desi impactul vizual are rolul sau, cred ca pentru persoane ca tine e de preferat asa, decat sa te chinui sa explici in cuvinte straine ce te doare. Suferinta o poti povesti, dar problema intervine cand incepe sa vorbeasca sufletul, acolo e mai greu de transmis intr-o limba straina, pe cand cu un roman de-al tau, comunicarea poate deveni exceptionala mai ales daca ai norocul sa gasesti si un specialist pe aceeasi lungime de unda cu tine.


Nu mari dozele medicamentelor doar pentru ca ti-a spus cineva (care nu e medic!) pe un forum. Daca tot alegi calea asta (desi sunt altele poate si mai bune), macar lasa un doctor sa stabileasca el dozele, nu face imensa greseala sa te tratezi la sfaturile unei nespecialiste!

Eu cred ca tu trebuie sa lucrezi la partea cu increderea in tine, o poti face si de una singura, cu ceva efort, dar mai ales cu ajutor specializat (psihoterapeut). Trebuie sa iei viata si in general problemele mai usor, sa nu le mai treci prin suflet, ci doar prin filtrul ratiunii, iar atunci cand simti anxietate sau depresie, gandeste-te CE ANUME TE DERANJEAZA si incepe sa rezolvi problemele! Daca nu faci asta, poti sa iei medicamente pana inchizi ochii, ca le iei degeaba! Daca nu poti detecta problemele (desi un om care se cunoaste bine, nu are cum sa nu-si dea seama), atunci mergi pe mana psihoterapeutului care te va ajuta sa vezi ce se intampla cu tine, si tot impreuna veti gasi si solutiile pentru a fi rezolvate.
Acesta e pasul al doilea si cel mai important, ca dupa identificare, SA SI REZOLVI PROBLEMELE.

Nu te descuraja, cauta psihoterapeutul potrivit pana il vei gasi.

Inca o data succes si numai bine!

Buna dimineata, tuturor!

Ciorapel, multumesc pentru raspuns. Ai dreptate cind spui ca solutionarea problemelor de anxietate consta in primul rind in solutionarea trairilor sufletesti. Si cred ca aceasta este partea cea mai grea din vindecare. Pe linga gasirea unui psihoterapeut "ca la carte", care sa aiba timpul si rabdarea de a sta de vorba cu tine, asa cum ar trebui, un alt inconvenient este si aflarea, in interiorul nostru, a ceea ce ne framinta, a ceea ce ne doare. Cred ca astea sint doua dintre motivele pe care multa lume prefera medicatia, care e mai rapida, mai de efect imediat si mai ieftina decit psihoterapia.
In ceea ce priveste comunicarea cu psihoterapeutul, limba nu este o problema pt ca sint 10 ani de cind sint aici si vreo 11 de cind am invatat spaniola..nu vreau sa spun ca stapinesc aceasta limba la perfectie, cu toate nuantele ei, insa in procent de 98% (este o aproximare personala, desigur) nu am probleme de acuratete in exprimare.
Cit priveste interiorul meu, problemele care ma framinta..intotdeauna am fost cea mai sensibila (atit fizic cit si psihic) dintre mine si sora mea, mai tematoare, mai apoi a fost o intimplare nefericita in viata mea, pe care nu am determinat-o eu dar pentru care intotdeauna (inclusiv acum) m-am simtit vinovata si m-a marcat profund..o relatie de dragoste care si-a pus amprenta mai mult decit ar fi trebuit, in fine, daca stau si caut mai bine, gasesc "vinovati" pentru anxietate, nu-i problema :)
Norocul meu, acum cind mi-a "inflorit" anxietatea, este ca am un sot mai mult decit intelegator..(atit cu atacurile mele de panica cit si cu TOC-ul) eu in locul lui, poate renuntam de mai demult..:D..
Cam asta ar fi.. Asa cum ii spuneam si lui Prozac, am sa va tin la curent..

Si vorbind de Prozac..in continuare sustin ca ceea ce face ea este demn de admirat, fara nici un dubiu.. Asa cum si ceea ce faci tu, Ciorapel. Nu e usor sa ii sustii moral
P.S. Am sunat sa-mi fac programare. Medicul meu nu este saptamina asta, trebuie sa revin saptamina viitoare :(..

Spuneam ca nu e usor sa ii sustii moral pe cei din jurul tau cind tu insuti ai probleme..Si lucrul asta il faceti amindoua, numai ca fiecare - pe partea ei: Prozac este adepta medicatiei iar tu mergi mai mult pe partea de psihoterapie, de a vorbi si a linisti sufletul. Si crede-ma ca amindoua metode sint bune daca sint intercalate, una cu cealalta, "corespunzator".
Imi pare rau ca un topic al meu a fost cauza acestei dispute, revin si insist, eu si sint convinsa ca nu numai eu, apreciez ce faceti atit tu cit si Prozac. In cele din urma, scopul, intentiile voastre sint acelasi, cauza e aceeasi numai metoda difera.
Va multumesc amindorura !
Cu mult drag,
Malina

Pe langa TOC, medicul meu psihiatru si psihoterapeutul mi-au spus ca am si:

1. Avolitie ((imposibilitatea de a-si mobiliza functiile psihice pentru actiuni necesare, lipsa de motivatie de a incepe sau a termina un lucru))
2. Anhedonie ( incapacitatea unei persoane de a simti placerea in cursul unor experiente care ar trebui sa determine placere.)

PEntru avolitie imi da rispolept iar pentru Anhedonie imi da cipralex 20 mg/zi (aceeasi medicatie ca si pt TOC).

De 3 luni am inceput tratamentul. LA inceput cu cipralexul am avut un boom de placere, de motivatie eram plin de viata dar cu timpul s-a estompat si am redevenit ca inainte. Cunoasteti din experienta dvs. o medicatie mai buna decat cipralexul? ceva mai puternic, mai de durata?

Malina, ti-am raspuns la mesajul adresat si o voi face de cate ori imi vei cere parerea. Mie mi-ai cerut o parere si ti-am raspuns cu mare placere.

Eu nu cunosc alta modalitate decat a gestiona o boala ca TOC decat impreuna cu psihiatrul, de-asta ti-am si sugerat sa mergi sa discuti cu el/ea.
Alta modalitate de a trata TOC nu cunosc si nu imi permit sa imi bat joc de oameni, spunandu-le aberatii.

Cat despre atacurile personale la adresa mea...inseamna ca deranjez si asta e de bine:) Nu doresc sa intru in polemici cu persoane care stiu totul, dar in esenta nu spun nimic.

Inca o data, cu tot respectul pentru cei care m-au intrebat si le-am impartasit din experienta mea:
mergeti la medic, de cate ori este posibil pentru medicatie si sau terapie
luati numai medicatia prescrisa de psihiatru
evitati tot ceea ce considerati ca va face rau
cantariti decizia de a renunta la o medicatie care este data de un specialist versus proorocii gen Tanacu care bantuie liber pe romedic.

Numai bine
Prozac

Ciorapel, dar vad ca ma urmaresti serios pe forum

Pai Grupul meu de suport a atras cel mai mare trafic pe Romedic, ar trebui sa imi multumeasca pentru asta, uitat-te te rog la numarul de vizitatori.
Mai mult de atat, unde vroiai sa trimit oamenii?
Cum sa-mi bat joc de oameni in suferinta ca si mine, cu ce drept?

Da, nu sunt bine, medicatia ajuta, dar nu vindeca? Ce propui? Am fost un copil abuzat si verbal si sexual si fizic, ce sa fac acum, sa le iau gatul la ai mei ca n-au stiut sa-si creasca copilul?
Ce pot face acum? Incerc doar sa-i iert si sa-mi duc viata mai departe.

Cu ce am gresit, ca din timpul meu am raspuns dupa priceperea mea fiecaruia?N-am vandut nimic, nu am garantat vindecarea nimanui, nu am avut nici un beneficiu raspunzand atator oameni, doar i-am trimis la medic, asa cum am procedat si eu.

Nu, nu sunt pe deplin bine, insa sunt incomparabil mai bine decat am fost in trecut.
DA. am facut terapia aia minunata de care tot pomenesti, dar in cazul meu nu a functionat.
Stii cati bani am cheltuit, crede-ma ca e o cifra mare. Rezultatul, nul!

Da, am plecat pe alt forum mai bine moderat. Nu e normal ca unu/altu frustrat sa-si arunce veninul asupra noastra, nu e firesc sa trasnformam subiectul intr-un ring de box.

De-asta ne-am carat.

Prozac,

ca intotdeauna, iti multumesc pentru raspunsuri care, profesionale sau nu, conteaza foarte mult pentru cei de pe forum pentru ca fondul lor e acelasi mereu: degaja un optimism care ne urca moralul tuturor si cred ca, prin asta, tu insati esti un exemplu de "supravietuire".
Pe mine ma ajuta enorm sa stiu ca se poate trai cu anxietate, sa stiu ca intr-un fel sau altul, exista un punct de sprijin.
Inca odata, multumesc!

Pe de alta parte, intorcindu-ma la problema mea, revin cu o intrebare la care m-as bucura sa am un raspuns din partea unui medic: faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza desi eu banuiesc ca e de la o perioada de vreo luna si jumatate in care am facut sport intensiv) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica (desi sint in tratament cu Escitalopram)?? Ma gindesc la eventuale dereglari hormonale.. (am si hipotiroidism pe care il tin in friu cu Eutirox, 1 pe zi si cu analize periodice, 2 analize pe an, analize care, culmea, imi ies tot timpul bune..:) Trebuie sa amintesc ca nu ma aflu la virsta menopauzei, am numai 38 de ani.
Ar putea fi o legatura intre cele doua "subiecte"..??! A mai trecut cineva prin asta..??

O seara frumoasa tuturor!
Cu drag,
Malina.

buna la toti, si bineinteles si celor noi si celor vechi care ne cunoastem de pe vremuri.prozac ce mai faci?te salut si promit sa scriu iarasi, putin atunci cand pot, eu sunt asa si asa cu ma sti.sunt tot pe prozac cu doza redusa, am fost si f f bine si mai putin, dar asta noi tocaiti o stim bine, va pup

Vivi, ce bucurie sa te "revad""
Eu sunt bine, evident am si zile mai proaste, dar nu ma pot plange, in general am fost mai bine.
Va veni o perioada mai stresanta si cu multa munca pentru mine si probabil ma voi simti mai rau, eu sper sa nu fie asa rau!
Te pup!
Prozac

buna prozac, ce stii de restul trupei, sophie, cathy, si toti ceilalti?eu am fost tare naspa acum, din cauza unei stiri care m-au dat peste cap, am avut si zile mai bune, si parca iarasi o iau de la zero, mie f greu, dar va trece, o stim cu toti, la mine e vechea problema, teama de sinucidere, nu imi doresc asa ceva dar cu toate astea imaginatia n-are leac, si cand apare cum tre sa ma asigur ca nu voi face asa ceva, etc...e grea treaba dar a fost mai grea, si stiu prozac cand ziceai inainte la cineva ca ca rata ca cineva cu toc sa faca asa ceva e putin mai ridicata, cred ca la inceput cand nu sti cu ce te lupti, cand habar na-i ce-i chestia asta intradevar asa e, apoi deja te obisnuiesti si daca sti cu ce se mananca e ok.prozac te pup si ii pare bine sa vad ca am dat de tine, , probabil iti va fi mai rau"prozac de ce iti planuiesti, poate iti va fi mai bine, eu asa cred, , , cu toate ca la practica e ai greu, va pup si multa sanatate.

Poate pot sa va fiu si eu de folos, recomand Zyprexa care nu face decat sa readuca chimia din creier la normal. Din cate stiu eu functioneaza foarte rapid, de obicei se ia inainte de culcare. Este din ultima generatie, probabil ca stie sa atace problemele mult mai direct. E ca un calmant insa defapt reface circuitele din creier ;) Se poate lua doar un sfert din tableta din cate stiu efectul e acelasi.

Zyprexa e un neuroleptic si nu se ia decat sub stricta supraveghere medicala. E totusi de evitat, din cate stiu are efect secundar luarea in greutate.

Vivi, sunt bine, cu "panzele sus" cum se zice. Multumesc Domnului nu am mai avut nici un gand obsesiv de foarte multa vreme:)

Da, depresiva mai sunt, dar cine nu e in ziua de azi.

Fetele sunt bine, eu numai cu Cata tin legatura.
Revin

Din cate stiu eu stresul si depresia se datoreaza adrenalinei in exces din organism;) Tocmai pentru asta se recomanda sportul mai ales de echipa - volei, etc.
Zyprexa se poate lua fara probleme, din cate stiu eu numai cei care iau 6 luni-un an ar putea lua ceva kilograme in plus dar si alte efecte secundare... Sincer nu stiu de ce sa recomanda tratamentul pe termen lung...

Se recomanda tratament pe termen lung, deoarece riscul de recadere este foarte ridicat.
Repet, neurolepticele au ca efect secundar, poate cel mai ne-invaziv, luarea in greutate. Sunt de evitat, mai ales cand nu sunt prezente simptome pshihotice.

Best,
Prozac

Salut tuturor...Sufar si eu de tulburare obsesiv compulsiva de cel putin 8 ani.

Nu am stiut de existenta acestei boli pana acum vreo 2 ani jumate, pana atunci stiam doar ca aveam niste ganduri si niste obsesii care ma deprimau si ma oboseau in acelasi timp, facundu-ma sa nu ma bucur de viata aproaPE deloc.

Cu ajutorul internetului am reusit sa descopar ca aceste obsesii si acete ganduri sunt defapt o boala. Am studiat si m am documentat iar de cateva zile urmez un tip de terapie cognitiv comportamentala care se pare ca da putin rezultate caci de cateva zile deja mi au scazut simptomele cu cel putin 30%.

Deocamdata nu m am dus la terapeut si nii nu am luat mediamente inafara de o luna cu 5-htp care nu m a ajutat foarte mult.
O sa incerc in continuare fara medicamente numai cu terapie pt ca mi e frica de side effects dar daca totusi este imposibil o sa iau in calcul si varianta medicamentelor.

Va spun sincer am trait intr o suferinta de nespus, in fiecare zii ma isterizam de orice pata, de orice zgarietura si imi treceau prin minte niste ganduri de vinovatie foarte obsedante.

La inceput terapia cognitiv comportamentala este foarte grea, foarte obositoare, eu in primele zile ma simteam asa de obosit ca eram ametit dar azi e a patra sau a cincia zi si pot spune ca s au redus semnificativ din obsesii
Astept pareri

Tind sa cred ca sentimentul care il ai dupa ce ai inceput terapia cognitiv comportamentala e asemanator cu senntimentul care il ai dupa inceperea tratamentului cu un antidepresiv.

MotanulObsesiv, asa e TOC are diferite grade de severitate, faptul ca duci aceasta boala in spate fara tratament antidepresiv este in primul rand laudabil pentru rezistenta ta, dar te poti numi si un tip norocos:)

Eu fac tratament de ani buni, e drept ca sunt pe doza minima acum, gandurile au scazut la aproape 0, dar ma omoara perfectiunea. Am unele chestii perfectioniste care ma doboara, iar in perioadele de stres se intensifica si mai tare.
Una din chestii e curatenia si ordinea casei si crede-ma ca devine epuizant. Acum ne-am mutat intr-o casa noua, iar faptul ca se pune praf pe totul nou pe mine ma scoate din minti, ceilalti membrii ai familiei nu baga in seama, asta ca fapt divers.

Caut si eu un terapeut bun, desi ma cam indoiesc ca gasesc in tara.
Cum te simti cu terapia? Iti merge? Cate sedinte ai facut?

Numai bine
Prozac

Nu fac sedinte, mi am cumparat o carte.

Citesc la ea de vreo 2 saptamani, cartea se numeste Brain Lock si e scrisa de un psihiatru englez. Acesta are un stil de terapie pe care poti sa o faci si singur in 4 etape Relabel Reatriibute Refocus Revalue.
Sincer e foarte greu dar fata de cum eram inainte se simte foarte mult, azi reusii sa fac sa treaca chiar cateva ore fara sa am vreun gand intrusiv urat sau vreo obsesie. (Inainte le aveam odata la cateva secunde si erau atat de puternice incat cateodata uitam ceea ce faceam) De exemplu jucam tennis si dintr o data incepeam sa numar gaurile din asfalt( atat era de absurd) sau aveam senzatia ca am uitat ceva deschis acasa.
Nimeni nu suspecteaza ca am OCD desi toti ma considera neatent, lipsit de initiativa si asta pt ca 80% din timp incerc sa mi controlez propriile ganduri intrusive si compulsii.

Va spun ajunsesem sa am niste ganduri intrusive care efectiv nu mai puteam sa le controlez, parca treageau toate de mine in toate partile.
Ca medicamente am luat decat Xanax si 5-htp o perioada care nu m au ajutat aproape deloc, as incerca un antidepresiv tip SSRI dar deocamdata astept sa vad cum merge cu terapia asta care o fac eu pt ca rezultatele par promitatoare, eu fac si sport si vad ca si asta ajuta.:)

Fiind student mai am vacanta inca vreo 2 luni si vreau sa le folosesc numai in scopul diminurarii ocd-ului.
E foarte greu si foarte obositoare terapia trebuia sa inveti sa iti identifici fiecare obsesie, sa nu ii raspunzi, sa incerci sa schimbi gandurile si asta e foarte greu, pt ca noi bolnavii de ocd avem o problema cu schimbarea gandurilor, trebuie sa o facem manual spre deosebire de restul oamenilor la care schimbarea gandurilor se face automat.
Se pare ca terapia cognitiv comportamentala are acelasi efect asupra creierilor ca si un antidepresiv dar vom vedea..va voi tine la curent

Este buna cartea, o am si eu. Iti mai recomand "The Imp of the Brain" scrisa de dr Lee Baer. Sunt carti de self help si sunt scrise in asa fel incat sa ajute pers cu OCD.

Eu am alt tip de OCD, cu ganduri violente, a aparut la cateva saptamani dupa ce am nascut si au avut o evolutie progresiva pana la frica paralizanta de a ramane singura cu bebelusul meu.

Acum a trecut, este numai o amintire urata. Atat.Insa e drept, dintotdeauna am recunoscut-o, iau medicatie si sunt efecte secundare.
Dar numai ideea ca acel episod s-ar putea vreodata intoarce ma face sa nu renunt. Mi-e teama.
Eu am un fond depresiv si sansele de recadere sunt foarte mari.

Repet, eu am avut OCD sever, combinat cu depresie majora.

Studiile asa spun ca CBT modifica anumite zone ale creierului, asa cum o fac AD, dar fara efecte secundare. M-as bucura sa fie asa.
Sa ne tii la curent!

Numai bine
Prozac

Depresie severa am avut si eu pana acum cateva luni..pt ca sincer totul mergea prost si nu mai aveam nici un fel de bucurie in viata.

Cand mi am dat seama ca totul mergea prost din cauza la TOC, a inceput sa mai imi dispara din depresie care era destul de grava, nu mai puteam facem nimic si pe buna dreptate ca nu poti face nimic cu toc sever.
Apoi am cautat luni de zile articole pe net carti despre TOC, despre medicatie despre terapia care nu mi pusesem mare sorti de izbanda in ea pt ca mai incercasem si nimic nu mersesem pana cand dintr o data am avut un click si parca parca a inceput sa mai miste.La momentul de fata reusii sa treaca chiar 60 de minute fara sa am vreun gand obsesiv in cap cea ce nu mi s a mai intamplat poate de ani de zile(sau cand eram beat). Daca o tine tot asa s ar putea sa fie poate cel mai important moment din viata mea pana acum dar tare imi este sa nu cedez.
Intradevar se spune ca terapia facuta bine e mai eficienta ca un antidepresiv dar este foarte foarte greu de facut bine pt ca 90% din munca o face pacientul din pacate si iti trebuie o vointa extrordinara si e foarte greu sa nu cedezi sa raspunzi la un astfel de gand obsesiv.

Eu am avut urmatoarele obsesii desi ele nu mai sunt la fel ca cele de acum cativa ani si tind sa varieze in timp:
- fixuri cu simetrie, curatenie, precizie.
- ganduri cam uitat ceva important, ca va lua foc, ca am scris ceva oribil intr o lucrare.
-Ruminatii despre cariera, bani care apareau asa dintr o data fara motiv exact cand faceai ceva de aveai nevoie de atentie
- intrebari idioate de genul: De ce am o masina argintie, de ce are patru gauri o roata(fara sens dar imi creeau anxietate) sau chestii de genul.
Am citit si de cazuri celebre de ocd din afara precum aviatorul american Howard hughes, savantul Nikola Tesla sau Glenn gould celebru pianist. Ar mai fi si altii dar astia mi s au parut cei mai afectati, iti recomand sa citesti de ei.
Tu aveai doar o obsesie sau mai multe?

Si eu am avut multiple obsesii, violente si blasfemice. Nu are sens sa le disec aici pentru ca sunt urate si mai mult de atat, sunt si alte persoane care citesc si nu e cazul sa si le insuseasca.

Da, se pot cumva insusi. Procesul este simplu, din cauza vulnerabilitatii psihice.
E bine de evitat.

Celelalte erau mult mai usoare si de dus, decat cele violente. Am mai scris, daca ai vreme sa rasfoiesti poti regasi unele lucruri A functionat aici un Grup de suport, cam 3 ani si eram o mana de oameni cu aceasi afectiune. Din pacate nu a mai mers, au avut altii grija. Ne-am mutat pe SP, dar cei mai multi ne-am pierdut.
Pina la urma, fiecare isi vede de viata lui.

Insa a fost interesanta cunoasterea, sustinerea si apropierea dintre noi membrii grupului, asta a fost si scopul lui. Din pacate s-au facut interpretari peste interpretari si incet, incet ne-am retras si ne-am vazut fiecare de viata noastra.

Mai intru si de cate ori pot sau gasesc un novice in ale OCD incerc sa-l ghidez, macar sa nu se mai simta singur cu suferinta lui.Consider ca e mare lucru!

cam asta...

pentru kv
te rog frumos sa imi recomanzi si mie aici sau pe particular un tratament ptr depresie, anxietate si toc, un tratament cu omega 3, htp sau ce crezi ca ajuta!ptr cateva luni ma las pe mana ta
simptomele sunt multe, printre care - iritabilitate toata ziua, nu imi place sa fiu contrazis, nu ma inteleg cu famila, izolare sociala si familiara
-stres, tot timpu ma gandesc la cate ceva, mie greu sa ma relaxez, sa stau 10 minute fara sa ma gandesc la ceva
-daca am un simptom fizic, o durere ganduri ca am ceva fff grav, cancer etc
-lipsa dorinta sexuala
-cand merg la biserica imi apar imagini/ganduri sexuale
-vesnic nemultliiumit
daca mai vrei detalii te rog frumos sa ma intrebi
pana acu am incercat 2 trtamente:mirzaten 30 mg +extraveral si seroxat 20 mg+xaNAX 0, 5 MG fara efect
astept rasp tau multumesc

Buna Prozac,
Te rog din suflet sa ma ajuti si pe mine cu un sfat, nu locuiesc in Romania, muncesc in strainatate si imi este f greu sa ajung la un doctor, singura speranta imi este in dvs, am niste ganduri obsesive si nu reusesc sa scap de ele, imi vine sa innebunesc, nu mai pot manca, nu mai pot avea grija de nimic, nu mai sunt atenta la serviciu. Cand citesc am ganduri de blasfemie, ganduri rele in legatura cu cei din jurul meu, ganduri care nu sunt ale mele.
Iar apoi ma obsedeaza sa recitesc ce tocmai am citit, ingrozita fiind ca mi-au trecut asa niste ganduri ingrozitoare prin cap despre cele Sfinte sau oamenii pe care ii iubesc sau fac o fixatie pe un anumit cuvant pe care trebuie sa il repet obsesiv pana sunt extenuata.Cel mai bun exemplu: citesc o rugaciune, un Acatist, o carte, orice...si mi se pune pata pe un anumit cuvant si sunt obsedata sa repet fraza/paragraful acela non stop....si repet de 100 de ori pana imi plezneste capul....dupa care nu reusesc sa scap de cuvantul/cuvintele acelea, ma macina non stop si parca ceva imi spune sa ma intorc inapoi sa citesc iar, a 101-a oara.....ce sa fac?cum reusesc sa ma autocontrolez?nu mai vreau sa trec prin asta, nu mai support.De fiecare data cand incep sa citesc ceva, e un cosmar pentru mine, un calvar. Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat, nu vreau sa iau medicamente, ce pot sa fac? Te rog din toata inima sa ma ajuti cu un sfat.
Doamne Ajuta
Multumesc anticipat, Didi

CIORAPEL, ABIA AM CITIT POSTAREA TA SI VAD CA TU INCURAJEZI VINDECARE PE CALE NATURALA, TE ROG DIN INIMA AI PUTEA SA IMI DAI UN SFAT? NU VREAU SA IAU MEDICAMENTE SUB NICI O FORMA. CUM POT REZOLVA PE ALTE CAI PROBLEMA MEA?Pot sa indraznesc oare sa iti cer mailul persona, daca nu te superi? Multumesc mult.

uite didina1234 eu spre exemplu am TOC si nu iau medicamente.

In schimb imi fac singur terapie urmarind o carte numita BrainLock care e destul de eficienta pana acum mi a redus destul din simptome dar tot am destule, tot nu sunt normal.
Tind sa cred ca am o deficienta puternica de dopamina si de serotonina pt ca pur si simplu unele ganduri nu le pot opri si continua sa ma innebuneasca. Am renuntat la tigari alcool dulciuri si altele si fac si sport dar am avut nu stiu cate episoade depresive destul de severe, am anxietate destul de suparatoare, acum mai e cum mai e dar inainte nu mai puteam sa fac aproape nimic, am viata sociala aproape de 0, nu stiu daca o sa scap.

Cred ca o sa mai incerc sa vad cum ma simt peste o luna, 2 si o sa incep si eu medicatie..

Didina1234, cele mai bune rezultate în TOC se obţin cu ajutorul psihoterapiei combinate cu tratamentul medicamentos. Cu medicamentele vă scad în intensitate simptomele, ba chiar pot remite cu totul, în timp ce cu psihoterapia învăţaţi să le ţineţi mai bine sub control. Cu toate astea, e o boală în care predispoziţia genetică joacă un rol important. Acum, dacă veţi reuşi să ţineţi sub control stările obsesive numai în urma psihoterapiei, ar fi ideal, dar dacă nu, nu vă condamnaţi singură la o viaţă grea.

MotanulObsesiv, nu cred că aveţi un deficit de dopamină. Din contră, tulburarea obsesiv-compulsivă apare ca urmare a unui exces de dopamină în calea ventromedială (sau în sistemul mesolimbic) de unde iau naştere nu numai gândurile repetitive pe fondul anxietăţii, dar şi hyperkinetismul, mişcările stereotipice şi actele mentale (precum rugăciunea excesivă) din dorinţa de a scăpa de obsesii. Retragerea socială este iar un simptom al unei personalităţi "hiperdopaminergice", cum de altfel şi autismul în sine ţine (deşi nu exclusiv) de niveluri ridicate de dopamină (deşi nu în calea mesolimbică). Tocmai de aceea cel mai bun tratament medicamentos în cazul TOC sunt antidepresivele ce cresc serotonina, datorită efectului modulator reciproc dintre cei doi neurotransmiţători (creşterea serotoninei scade dopamina pentru o perioadă suficientă cât să permită reglarea sensibilităţii receptorilor dopaminergici din căile respective). Mai mult, s-a observat că în cazul acestei tulburări, în creier sunt prea mulţi receptori serotoninergici din clasa 2A/C cu o sensibilitate mai mare decât e cazul. Prin creşterea serotoninei, numărul acestora scade având efecte pozitive asupra stării.

okto si prozac
vam trimis un msj privat