Grup de suport pentru cei cu TOC-CAP 14

Salutare,
Sper sa ne regasim linistea la capitolul TOC aici:))
Daca nu se poate nu-i bai caci suntem aici ca sa ne sustinem reciproc.
Va invit la o limonada rece aici!

Saru'mana Prozac... Eu vad multa liniste pe aici. Lumea se simte bine si asta e ok.
Eu ma simt nasol. Nu pot sa povestesc continutul obesesiilor, dar am teama aceea cumplita. Si daca nu e o obsesie? Si gasesc tot felul de motive care imi sustin ipoteza ca nu e o obsesie... of, m-am saturat!

Of Sophie
Pai nici eu nu-s bine, trag de mine sa ies la liman si degeaba:((
Dar mai gandesc c-o iesi soarele si pe strada noastra.
Eu sunt depresiva si anxioasa. Las ca va trece:)

ce mai ziceti fratilor? cum este cu sanatatea, observ ca este cam nasol.Eu mam angajat, si muncesc foarte mult in flux continu.De dimineata pina seara vin rupt de oboseala, dar am facut o descoperire, eu la servici nu pot sa, intirzi putin sau sa stau maca r citeva secunde fiindca stric toata marfa si din cauza mea sar opri productia, fiindca lucram in lant.Deci vreau sa va spun ca tocu si atacul de panica nu vin deloc cind sint la munca fiindca a eu nu pot sa ma opresc din treaba si sint foarte atent la ce fac, deci am scapat de toc si alte fobii, dar, atentie acum :cind ajung acasa nu pot sa mai scap de toc vine de parca este aia care trebuia sa vina ziua, deci vine mult toc si nu pot sa ii dau de cap, trbuie sa fac ritualuri nu mai pot sa ma abtin.Vam scris voua poate puteti sa ma mai ajutati si in problema asta, cum sa scap de tocu asta nasol care imi vine doar seara, ca ziua chiar daca vine nu am ce sai fac si las tocu sa faca ce vrea, si nu stiu de ce dar nu mai am toc deloc cind sint la munca fiindca trebuie sa lucrez foarte atent, deci asta vam zis ca am descoperit, ca tocu poate sa fie alungat.Dar ce ma fac cund vin acasa ca nu mai scap de toc, as vrea sa ma ajutati cum sa scap de ritualuri, ca ritualurile astea ma supara rau.Va pup si multumesc pa.

Prozac, multumesc pentru noul capitol. In cel vechi incerc de trei zile sa postez si degeaba. Multumesc pentru limonada. Super!!!! Exact cum imi place. Are si miere da??? :))

Multa sanatate tuturor.

Ion, vezi ca seara, mai ales cand esti super obosit TOC te ataca si mai tare. E o boala nenorocita si parsiva care cum prinde creierul ca e nitel mai obo sare pe el. Mama ei! Din pacate nu ai ce sa faci altceva decat tot sa nu mai faci ritualurile. Hai povesteste-ne ce faci, ce ritualuri faci seara si de ce.

In ultimele mele mesaje propuneam ceva: O TEMA SAPTAMANALA PT NOI TOTI. Ma gandeam ca in fiecare saptamana, sau la doua saptamani unul dintre noi sa propuna o tema, din sfera cognitiv comportamentala, sa incercam sa facem toti si sa ne impartasim reusitele/nereusitele si sentimentele, daca ne-a ajutat sau nu si cum. Ce ziceti?
Prozac, incepi tu cu o tema sau incep eu?

Sophie mamica, cu visele tale. Azi noapte am visat urat si acum ma obsedeaza ca tre sa fie ceva rau in mintea mea daca am putut sa visez asa ceva... Offff. Si eram asa bine... :) E, asta este... mergem mai departe, ce putem face. S-o putea trai si cu asta.

Prozac, am uitat: MULTUMESC PENTRU TITLU. SUPER TITLU! Chiar asta suntem.

Mneata tuturor,
Sunt ceva mai bine astazi. Vestea buna e ca gata, m-am inscris si la terapie ca nu se mai poate, este necesar sa fac ceva, vineri va fi prima sedinta, apoi vor fi on-line, sper. Oricum va voi tine la curent.

Ioane, felicitari pentru job si tine-te tare.in TOC-ul cu ritualuri se pare ca e bine sa dai curs acelor ritualuri.
Cata, e doar un vis si sunt asa urate caci sunt influnetate de antidepresive. Hai sa nu-l bagam in seama pe nenea Freud care spunea ca visele ne reprezinta, bla, bla bla.
Visele sunt doar vise, ne sacaie cateva ore dupa trezire si atat. Ele n-au nimic de-a face cu noi ca si gandurile irationale, sunt ca si pasarile se4 aseaza pe gardul nostru dar pleaca, totul e sa le dam ignore.
Propun ca tema, ca tot ma zgandara pe mine depresia asta nenorocita sa identificam gandurile automate negative.
Sophie ce zici?

Buna la toata lumea.
Hop si eu aici chiar daca nu am TOC. Chiar daca nu am mai postat va urmaresc cu interes.
Pup pe toata lumea.

Fai gagicilor, ca sa adopt un limbaj a la fashion de cand cu telenovelele de satra. Ca avem si noi satra noastra!!!!

Pai, sa dau eu pe gatlej ce ma freaca? Va inspirati de la mine si-mi pierd dreptul de copyright :-) Ii destainuii lui Cata niste scheme pe care le fac eu pe vis si uite-o, mai are putin, scrie scenariul si-l da la produs. Face ia banii in loc sa-i bag eu la tescherea :-) Nici chiar asa!!!!!

Prozac, nu e rau sa ne indentificam gandurile automate, dar nu stiu cat de bine e sa le postam noi intre noi niste obsesive. Intotdeauna mi-a fost frica sa nu dau idei...

Eu parca mai respir putin, desi ma freaca in continuare schemele puse in miscare acum cateva zile. Sunt scheme pe vis, alimentate de faptul ca vin dintr-o familie de anxiosi, de superstitiosi... De oameni convinsi ca au ceva special. Si, atunci, cum sa ma scot eu, hai? Ca eu fix pe temele astea am TOC.

Fai Flacarico, nu le posta aici daca ti-e teama ca-s contagioase, scrie-le pe caiet:))
Nu ma haprecieaza nimeni ca io incep iar terapia ha?

Prozac, super tema. Si pentru ca sa incepem cum trebe, iata teoria din cartea pe care mi-ai trimis-o, de dr Daniel David:
"Ganduri automate - fluxul de gandire care coexista unui flux de gandire manifest; interpretarea unei situatii prin ganduri automate influenteaza emotia ulterioara, comportamentul si raspunsul fiziologic."

Mai multe mai tarziu.

Da, fata, felicitari pentri terapie!!!!!! Sa-ti mearga la inima, sa piara dusmanul toc si neamul lui, sa nu mai auzim niciodata de ganduri intruzive si cacati pe bat!

Buna fetele!
Scuze ca nu prea mai scriu, sunt atatea de facut la o nunta!n-as fi crezut. Sper macar sa iasa bine.
TOC-ul sta cumintel, desi o daca cu emotiile nuntii isi mai scoate cate un colt uneori.
Sper sa fiti bine cu totii!

Continui cu teoria. In cadrul gandurilor automate apar diverse ganduri de eroare care ne fac sa intram in depresie:
1. gandirea de tip alb-negru - "totul sau nimic" "ce bine mi-a fost inainte acum sunt in groapa"
2. suprageneralizarea - daca ieri am fost obosit, de acum va fi din ce in ce mai rau
3. filtrul mental - se observa doar punctele negative dintr-o actiune
4. citirea mintii - intuim reactiile celorlalti sau ceea ce gandesc prin filtrul nostru depresiv
5. catastrofizarea - cu siguranta se va intampla ceva ff rau, voi fi mai rau etc
6. minimizarea partilor pozitive
7. personalizarea - fiul meu a picat examenul pt ca eu sunt depresiv si nu l-am ajutat
8. concluzii pripite - sora mea nu m-a sunat, sigur e suparata
9. rationament emotional - acum ca urmez tratament pt depresie sunt o povara pt familia mea si daca eu simt asa, clar si ei simt la fel
10. afirmatii de tip "trebuie"
11. etichetare - am depresie deci sunt un ratat
12. invinuirea - a noastra sau a celor din jur

Eu zic asa, sa nu explicam gandurile in detaliu sa nu ne molipsim. Sa facem asa: identificam pt noi ce anume ganduri automate avem si le incadram intr-una din categoriile de mai sus si apoi vedem impreuna ce putem face sa le dezactivam ce ziceti?

URA URA URA TRAIASCA TERAPIA LU PROZAC. URA URA URA

Eu cred ca am identificat un gand automat care imi da mult de furca si anume: suprageneralizarea - daca mi-a fost putin mai rau intr-o zi, imediat gandesc gata, de acum ma duc in jos, imi va fi rau pentru ca asa mi-a fost si alta data. In realitate, viitorul nu poate fi prezis, tot ce avem este prezentul. Cred ca acest gand se poate demonta cu strategia "focus pe prezent".

Hello, eu ma muncesc la identificarea gandurilor automate, dar sunt asa de multe ca apar precum gloantele din mitraliera :-) Pac Pac Pac... si biata de mine abia mai apuca sa le zica si ce daca.

Eu sunt cam agitata, am o zi grea, intalnire de actionariat. Iar. Fara vesti bune. Firma mea se tine intr-un fir de par. Nu stiu daca de-al meu sau de-al partenerilor mei... probabil ca de-al meu avand in vedere ca dintre toti, eu am cea mai bogata podoaba capilara.
Aseara ma apuca inainte sa ma culc si mi-a fost frica de o insomnie, dar a fost in regula.

Ioane, nu e nimic in neregula ca vine tocu atunci cand vrei sa te relaxezi. E clasica treaba asta... In timpul zilei mintea sta ocupata cu ceva, iar cand n-are treaba rumina diverse. Aici nu am prea multe sfaturi, in afara exemplelor mele: ajung acasa, ma uit putin la televizor, rontai ceva ca imi place sa rontai, dupa care ma apuc de facut de papa. Uneori fac chestii noi, care imi starnesc interesul si stiu ca o sa-mi suprind iubitul cu ceva interesant... Fac lucruri care ma destind si cred ca asta e cheia... sa ne destindem, dar si asta e o arta pentru oameni ca mine care nu stiu sa se destinda, s-au nascut stresati ;-) si n-au invatat sa let it go. Invat acum...

Mama cata dreptate ai Sophie. Creierul meu este asa de obisnuit cu ruminatiile ca in rarele ocazii cand se opresc parca imi tiuie urechile de atata liniste. Incep si ma intreb, unde sunt toate gandurile, oi fi in regula? :)
Acum imi este un somn de simt ca lesin. Orice om "normal" ar zice doar atat. Eu insa bag din top si ma intreb "daca e un semn ca sunt depresiva" ? Sa mori nu alta...

Hello, back in Bucarest...

Am fost plecata o zi la Constanta cu Peter Pan. M-a cam enervat. In plus, am capiat ca iar a facut catelul o criza si l-au dus colegii mei la urgenta. cica are probleme la inima, are inima marita si alte prostii. M-am saturat de medici incompetenti, de diagnostice aiuristice... doctorul lui zice ca ar avea episoade epileptice si crize pe fond nervos. Nu-i asa ca e simpatic... ia uite cum face si cainele atacuri de panica!!!! Uff. Ma mai duc cu el sa vad pana la urma ce are ca m-a uscat de bani si de griji.

Cata, adormisi, fata? Pai unde n-as da eu sa adorm toata ziua si sa dorm, asa, vreo saptamana sa ma pun pe picioare. Fetelor, mai lasati depresia asta in pace ca s-a saturat de voi! Mai sunt si altii :-) Gluma cinica, desigur. Asadar si prin urmare, somnolenta vine singurica. Pe mine ma apuca dupa ce mananc si-mi pica fruntea pe birou. Uneori, daca n-am multa treaba, cam de doua ori pe an :-), pun capul pe birou si se mai intampla sa atipesc si chiar sa ma deranjeze telefonul care suna si alte alea... Gagici, va pup pe botic si va urez week-end destocait.

Eu am o expunere de facut. ma tot coiesc, cum zice mama, ce sa fac. Ca iar e o situatie care s-a ivit si de la care, daca ma sustrag, e un comportament de evitare grosolan :-)

Neata tuturor.

Mai doamna Sophie imi pare rau ca te-ai enervat. Io am vrut sa te sun si apoi m-am gandit ca poate esti in vreun weekend de miere si apoi nu te-am mai sunat. Fata mea, catelul tau chiar ca e bebelul tau... sa ma ierti. Tine-ne la curent.

Avem un prieten nou. Haideti sa ajutam: Miki 512 a scris pe subiectul tocmai inchis.

Buna seara!
Ma numesc Miki si am 22 de ani. De o luna am inceput sa traiesc cel mai mare cosmar al vietii mele. Si, am ajuns sa scriu aici poate si din disperare de cauza. Am fost diagosticata cu anxietate severa, dar din ce am citit pare a fi mai mult TOC. Mie imi este frica de locul in care muncesc. Din cauza unor stimuli externi am ajuns sa tem atat de tare de aceea cladire, incat traiesc zilnic un film de groaza. Nu stiu daca este sau nu Toc, as dori un sfat de la persoanele avizate, caci am vazut ca ele exista. Am muncit mult ca sa ajung aici, la acest job, de o luna sunt in concediu medical si de doua saptamani merg pana in fata cladirii in fiecare dimineata si nu pot sa intru. Este foarte frustrant..sunt foarte suparata pe mine. In restul timpului ma gandesc la asta in continuu...si pur si simplu nu vad vreo cale de iesire. Fac si tratament medicamentos, desi imi fac tot felul de ganduri si cu pastilele. Merg si la psiholog, dar nici acele sedinte nu simt ca ma ajuta foarte mult.
Din cauza stress-ului ca nu voi mai putea sa merg la servici nu mai dorm noaptea si am ajuns sa ma izolez foarte mult.
Orice sfat imi va fi de mare folos. Va multumesc si va doresc o viata cat mai linistita!

Miki, de ce ti-e frica sa intri. Spune-ne ce gandesti in momentul ala. Eu cred ca totul se poate repara. Cu rabdare si curaj. Ai i ncredere.

sint casatorita am 26 ani si mi-a aparut un fir de pag pe sin si pe barba, ce poate fi si ce tratament se poate face?

Hello,

Aniha, esti la un subiect gresit.

Cata, da catelul e mon bebe cum zici tu. I s-a confirmat diagnosticul de insuficienta cardiaca din pacate. Trebuie sa ma duc cu el la facultatea de medicina veterinara sa fie investigat mai in detaliu si sa i se dea un tratament adecvat.
Eu sunt ok acum. Am avut o zi proasta sambata, dar m-am remontat si am facut si expunerea de care ziceam. Nu va dau detalii ca stiu ca va inspirati :-) Dar... ma temeam tare mult de o anumita situatie si confruntand-o mi-am dat seama cat de tare ma temeam aiurea. Bon, tot a ramas ceva anxietate, sunt intrebari si vor mai fi, dar am facut fata cu bine.

Miki, de cand ai temerile acestea? Ce tip de terapie faci? Ce ti-a spus medicul care ti-a dat medicamentele? Trebuie sa ne spui mai multe detalii ca sa-ti putem spune daca angoasa ta seamana cu a noastra. TOC e o tulburare foarte chinuitoare... frica poate fi asociata cu o infinitate de stimuli, dar mecanismul este mereu acelasi. Te asteptam cu detalii si, din experienta proprie, sa stii ca frica se mai si estompeaza :-) Multa bafta!

Neata fetelor,
In afara de pb mele din casnicie care nu se rezolva asa usor, pot spune ca am avut un weekend perfect. Doamne ce bine e sa iti fie mintea limpede. Nu va ganditi ca nu am fost TOC-aita, ba da, dar am putut oarecum sa le tin sub control si am facut o gramada de chestii. Cel mai bine imi pare ca am putut fi cu baietelul meu fara ganduri oribile. Acum incerc sa rezist obsesiei ca dupa bine vine rau. Expunerea a fost sa ma bucur de bine fara sa ma gandesc la asta. Si vad ca a inceput sa imi iasa cat de cat. Joi plec din tara la o conferinta la Istanbul si sper sa ma simt bine.

Sophie, imi pare rau de ton bebe... ce sa zic, offf, micutul. Sa ii dea Dumnezeu sanatate si lui. Bravo tie pentru toata lupta ta, ce ma bucur cand vaz ca ai reusite.
Te-am sunat dar cred ca nu puteai vb. Iti returnam tel. :) (bai ne trebuie niste emoticoane pe aici)

Mikki a postat iar la subiectul trecut, acum i-am dat link-ul, sper sa ne gaseasca. Iata mesajul:

Autor: Miki 512 Data: 17-05-2009, ora 14:23
Buna gege! Am sa incerc sa intru.Iau Xanax 0.25 0.25 0.50 si Setralina, o pastila dimineata. Ma ajuta aceste medicamente, dar le iau doar de o saptamana ( pe aceasta schema). Din pacate teama aceea tot persista undeva...ma bucur sa aud ca aceste stari se pot ameliora/vindeca si iti doresc o zi frumoasa!

Fratilor ce-ar fi sa fie o tema cum ar trebui sa scapam de stres si cum sa ne limpezim mintea cu un top-cap si n-ar fi rau. Sunt multi timizi care ar vrea sa ceara ASTA mai ales ca avem trebi multe si criza mare de prieteni ADEVARATI

Buna Lumi, pai bafta cu initiativa! Eu, una, nu vreau neaparat sa scap de stres, ci sa functionez frumos si cu stresul la cap. :-)

Merci, Cata, de incurajari. Inca sunt moale ca o carpa, dar ma pun eu pe picioare. Peter Pan si cu mine sarbatorim azi 2 ani de convietuire. Cum toata saptamana e prins cu asociatii din strainatate, sper ca la sfarsitul saptamanii sa facem ceva... am plecat cu el la Constanta tocami ca vroiam sa petrec un soi de aniversaore pe acolo, dar n-a fost chip. Mai vedem..

SOPHIE daca functionezi chiar asa de frumos cu stresul atunci o sa incerc si eu sa convIetuesc cu el ca de totusi n-am nimic de piedut si poate castig batalia cu el.

Buna tuturor si multumesc de raspunsuri! Am fost mereu o fire anxioasa dar niciodata la modul acesta.
Temerile le am de o luna de zile si imi este frica ca as putea pati ceva rau acolo. Adica exista in mine o parte ilogica, care imi spune ca daca merg acolo nu este ok..frustrant este ca mai am si partea logica, care isi da seama ca ceva nu este bine cu mine. Familia mea nu mai stie cum sa ma ajute, iar eu incep sa nu ma mai simt bine nici in alte locuri, de obicei la altcineva acasa. Drept urmare, nici prietenii mei nu ma mai cheama nicaieri. De obicei fricile mele au ca obiect lucruri necontrolabile gen furtuni, avioane, cutremure, boli.
Diagnosticul pus a fost de "anxietate severa". Pe langa tratamentul medicamentos, consult si un psiholog dar totul se bazeaza pe discutii, fiind inca la inceput.

Miki, bine ca ne-ai gasit! Offf, imi pare rau ca te chinui asa. In primul rand vreau sa te incurajez sa ai rabdare cu tratamentul. Am citit ca l-ai inceput doar de o saptamana. Pai nici Xanax-ul nu face minuni intr-o saptamana. Setralina, daca e antidepresiv, va lua mai mult. Nu ti-a explicat medicul? Sincer la mine a durat ceva timp pana am simtit ca au efect medicamentele.
Ce fel de terapie faci? Sper ca faci cognitiv comportamentala. Asta e potrivita. Nu psihanaliza care mai rau te scormone. Faci in Bucuresti?

Lumi, cum zicea si Sophie, nitel stress nu strica, ne impinge de la spate sa nu fim lenesi. Doar sa nu fie in cantitati universale.

Cata 77, Xanaxul il iau de mai demult, dar am luat doze mult mai mici, care nu ma ajutau foarte mult.
Nu ma pricep sincer la terapii, dar in cazul meu totul se bazeaza pe povestit, despre aspecte din viata mea, etc...tot incerc sa ma gandesc unde am gresit ca sa ajung aici, iar marile schimbari imi par imposibile, acum, cand abia mai pot sa ies din casa. Cred ca am intrat si intr-o depresie, pentru ca ma vad asa fara iesire, plang foarte des, ma compatimesc, nu mai am chef sa fac absolut nimic.
Am fost o persoana puternica dar ma descurajez foarte tare cand vad ca nu pot sa adorm pana la ora 5 dimineata si orice incercare de a merge la servici esueaza dramatic. Probabil va trebui sa iau o decizie in curand pentru ca nici concediu foarte mult nu mai am, si nu mai stiu ce scuze sa gasesc la servici. Nu sunt din Bucuresti. O zi buna!