Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea IX-a

Cata, nu cumva si de la oboseala ti se trage? Nu muncesti prea mult si te odihnesti prea putin?
Incearca sa te odihnesti mai mult in weekend, sa vezi cum te vei simti dupa aia

Hello, nici eu nu prea pe val. Sunt si eu speriata, demoralizata, cu un milion de intrebari. Sunt frustrata si speriata. Am fost ieri la terapie si am avut niste discutii care nu mi-au facut bine. Nu stiu cum sa explic... m-am simtit singura si fara speranta. Stiu ca exagerez, dar e atat de neplacuta toata starea asta ca-mi mai pierd si eu speranta. Dar optimista din natura imi spun ca o sa-i dau eu de capat chiar si acestei sutiatii care pare tare confuza si incurcata.
Cata, ti s-a ridicat anxietatea, nu te speria prea tare. Si eu am constatat ca atunci cand sunt tare anxioasa, parca nimic nu fac bine. Dar trece anxietatea si ma urca inapoi.
Maine duc catelul la iubita... l-am spalat aseara si e frumusel.
Pup ca am o sedinta

Fetelor va multumesc. Ma simt asa prost ca poate o sa credeti ca sunt ipocrita cand dau sfaturi, dar sa stiti ca nu e asa, si acum cand nu mi-e bine STIU ca ceea ce am spus ca functioneaza functioneaza. Sunt insa momente si momente.
Sophie, ms de incurajare, nu mai stiu nici eu sa discern ce e, anxietate sau depresie. Cum bine ma sfatuieste Prozac incerc sa o iau cum vine sa nu mai analizez atata ca oricum nu detin raspunsuri, mai ales acum.
Roby, poa sa fie si ce zici tu pt ca ma simt fff obosita. Dorm in medie 6/7 ore dar cine stie, poate nu e somn odihnitor. Nu stiu. Cert este ca acum ma doare si capul destul de tare... Da, o sa vedem dupa weekend.

Pb mea este ca nu mai dau de dr meu psihiatru cu care cred ca ar trebui sa vb si nu stiu cui sa ma adresez... Terapeuta nu se baga in tratamentul dat de psihiatru...

Am reusit in cele din urma sa dau de dr psihiatru si i-am explicat ce si cum, cum am fost f bine si acum am luat-o iar in jos si mi-a zis sa maresc doza de Fevarin la 150 mg si sa ne vedem dupa 26 ianuarie. Sa dea Domnul sa mearga.

Sper din suflet Cata ca vei fi mai bine in week-end. Da-i ceva timp fevarinului sa inceapa sa actioneze, asa ca daca binele nu se va instala imediat sa nu intrii in panica.
Nu cred ca cineva de pe aceasta sectiune ar rade pentru ca nu ar avea de ce! Aici e vorba de SUFERINTA interioara, ce nu poate fi spusa din pacate cunoscutilor, colegilor sau uneori chiar celor apropiati uneori de jena, ateori de teama de a nu fi respins, considerat nebun sau dement sau chiar din dorinta de a nu-l mai impovara pe cel de linga tine.
Deci cel care pricepe cel mai bine este persoana in suferinta si evident dorctorul care se presupune ca are ceva experienta.
Asa ca nu vad de ce sa te scuzi cand ieri ai dat un sfat si astazi nu esti la fel de ok ca ieri.
Si eu poate am dat sfaturi cand nu eram chiar ok si culmea, sfaturile pe care le-am dat sau care mi-au fost date m-au ajutat.

Imaginati-va ca sunt atitia oameni din lumea asta care sufera in tacere de aceasta boala din motivul de a nu fi considerat nebun. Va spun eu, sunt destul de multi. Unii pot ramane nediagnosticati toata viata, altii mai curajosi ca noi, vin aici se descarca, se sustin unii pe altii si lupta!
Nu e poate castigat un razboi, dar o lupta cu siguranta!
Ei, facand bilantul asta mare constientizam ce: ca a trecut un an si noi suntem ok, linga ai nostrii, cu zile bune si rele si am supravietuit. Cum sa zci, orice zi trebuie apreciata ca am izbavit-o si suntem in viata!!!
Pentru asta trebuie sa-i multumim Domnului si noua care am luptat, apoi desigur vine medicatia, terapia, apropiatii, samd
Uneori si eu cad, cad destul de rau si ma intreb : de ce doamne, de ce eu? De ce sa lupt cu aceasta cumplita boala? Uneori izbucnesc in plans, alteori nu mai caut un raspuns si incerc sa ma bucur de ai mei. Sa-i multumesc Domnului ca sunt sanatosi ca au fost alaturi de mine si eu de ei si la bine si la rau. E adevarat greu, dar ce altceva putem face?
Mai iau un xanax sau un rivotril mic sa treaca panica si merg mai departe. Apoi imi amintesc ca am fost poate de zeci de ori mai rau si am mers mai departe, cineva de acolo de Sus nu m-a lasat sa ma pierd, ci a fost alaturi de mine!
Poate mesaju meu e prea optimist pentru cei care se simt down, dar ii rog sa citeasca, sa reflecteze. Cu siguranta vor fi si zile muuult mai bune!
Va imbratisez pe toti!
Prozac

Prozac, nu, nu este un mesaj prea optimist. Cei ce se simt down, cum sunt eu azi si sunt sigura ca mai sunt si altii vor prinde aripi citind ce ai scris tu, sunt sigura. Tu stii ca pentru mine ai fost de cand am avut bucuria sa te cunosc o INSPIRATIE. Te admir din tot sufletul pentru lupta pe care o pui in fiecare zi si pentru felul cum te descurci intr-o viata care nu ti-a fost data sa fie usoara absolut deloc. Eu invat de la tine zilnic si ma bucur enorm ca ai daruirea sa impartasesti cu noi experiente care ne ajuta pe toti.
Iti multumesc pentru sustinere si ca m-ai inteles ce am vrut sa zic cu scuzele. Desigur nimeni nu rade. Cine rade are pb mai mari ca noi. Dar nici nu vreau sa se descurajeze nimeni.
Stiti cum este, suntem ca o scara umana: azi unul este treapta de jos si are nevoie sa se sprijine pe umerii celorlalti ca sa se ridice. Si maine poate pe treapta de jos vor fi chiar ceilalti si cel slab de ieri ii va sustine.
Daca imi ajuta Dumnezeu ajung azi sa ma inchin la moastele Sf. Antonie de la Iezeru Valcea - e la o biserica langa mine. Pe Prozac si pe Sophie le stiu pe numele lor reale si le voi pomeni, daca mai vrea cineva, va rog, dati-mi aici sau pe privat numele de botez. Cu drag va pomenesc.

Buna gagici, am iesit din sedinta. M-am decurcat foare bine, dar acum a pus din nou panica stapanire pe mine. Vi s-a intamplat sa aveti senzatia ca terapeutul nu stie sa te trateze si ca trebuie sa vii tu cu idei?
Ca mie nu mi se pare OK sa dau bani pe terapie si sa caut tot eu solutii si carti despre toc-ul religios. l-am acuzat pe tipul care m-a tratat inainte, dar si acum simt ca sunt anumite chestii pe care terapeutii stiu sa le trateze, stiu sa le faca expuneri si sunt altele pe care nu stiu cum sa le ia si nici nu se gandesc in afara orelor de terapie. Pentru mine e o munca istovitoare, ma simt frustrata si singura... nu stiu, mi se pare normal ca atunci cand ti se prezinta un pacient nou, sa cauti sa intelegi cat mai bine ce-l freaca, sa faci research si sa vezi cum il poti trata... ori eu o vad pe terapeuta mea din iunie si abia aseara mi-a spus ca a citit articolul despre toc religios de care i-am vorbit din vara sau din toamna pentru ca mai are un pacient cu treaba asta.
Poate exagerez, dar mi-e ciuda ca imi pun atatea sperante in terapie sau mai bine zis in terapeut si... si trebuie sa fac eu descoperiri cautand in disperare chestii care sa ma calmeze, actiune pe care se presupune ca nu trebuie s-o fac. Si, evident imi pierd increderea si cheful. Uff, e atat de greu.

Sophie, intr-adevar, nici mie nu mi se pare ok sa citeasca abia acum ceva ce i-ai dat in vara. Dar n-am inteles, acum a citit sau acum ti-a zis ca a citit? Acuma... sa nu te superi pe mine de ce voi zice in continuare. Eu zic ca poate exagerezi nitel impresia ta despre ea pentru ca nu te simti bine acum, si mie mi se intampla FOARTE DES. Sa stii ca eu merg de multe ori cu idei de ale mele la terapeut (citite in carti date de ea sau altele - mai ales ca fac si seminarul online). Cred ca nu trebuie ca psihologul sa stie TOT. Ideea este sa poata sa identifice strategii care sa te ajute, sa te asculte cu atentie si sa aplice ce stie la tine. Nu cred ca vom gasi vreodata vreun terapeut sa le stie pe toate. Sa fii atenta daca tine minte ce ii zici si daca isi ia notite si daca discutati pe baza acelor notite.

Sa stii ca doctora mea, care recunosc ca m-a ajutat fff mult (cel putin in comparatie cu cea dinainte care facea psihanaliza aiurea adica frektie cu diana la picior de lemn) are momente in care imi spune "nu stiu". Psihiatrul meu care este conferentiar doctor are momente in care zice "nu stiu, trebuie sa vedem ce efect are la dvs". Si tot asa. Ideea nu este sa le stie pe toate, ideea este sa nu fie incuiati si sa iti taie tie aripile aiurea cand te duci la ei cu vreo idee.
Eu zic ca sa nu iti faci acum idei ca nu e bun terapeutul. Mai mergi, mai vezi ce si cum.

Si mai vreau sa te incurajez sa mai lasi sapatul. Mie una imi face foarte rau. Sa stau toata ziua cu nasul in TOC si depresii chiar imi face rau. Stii cum ziceai tu mai sus sa nu ne mai bibilim atata? Si asta tot bibilit se numeste.

Hai, incearca sa te linistesti, pune picioarele pe umerii nostri si capul sus!

TEMA DE DISCUTIE: Ce faceti in weekend?

Buna fetelor.
Si eu am o zi proasta astazi. Dimineata mi-a fost cam rau de la stomac, intre timp mi-am revenit si acum am intrat intr-o stare depresiva. Am impresia ca nimic nu are sens si mi-e mila de mine si de cei apropiati mie. Parca era mai bine cand nu aveam stare si eram agitata, luam un calmant si imi trecea. Trist, am ajuns sa compar un rau cu altul.
In weekend fac lectii cu ala micu, il duc la meditatii la limba engleaza (sper sa-i placa, este prima data cand il duc)... Parca am o ceata pe creier si nu pot nici sa ma bucur ca vine weekend-ul.

Roby, parca vorbesti de mine. Nu stiu daca am scris mai sus ca ii multumeam lui Dumnezeu ca am anxietate si nu depresie. OFFFFFFF.
Sa ne zici cum a fost la meditatii. Io am dat meditatii ani buni. Asa ca sunt experta. :)

Io sper sa pot merge cu Matei la ziua unei fetite maine (adica sper sa fiu bine), curatenie si gatit dimineata, duminica program de duminica... Sper, cum a zis Simo sa ma odihnesc si sa fiu mai bine.

Vroiam sa va postez un articol despre depresie pe care l-am citit azi. mi se pare f cuprinzator si realist:
--------------*

(*modificat de admin)

Ce facem in week-end?

Pai eu am diseara o cina si iesit in club ca e ziua unei prietene. Maine imi duc catelul la iubita si cam atat.
Creau sa ma duc pe la Baneasa Shopping City sa-mi iau ceva de imbracat pentru diseara, dar ma gandesc ca nu prea am banuti... Bon..

Cata, saptamana trecuta mi-a cerut link-ul articolului ca sa i-l dea unui tip cu acelasi tip de ganduri. Deci pana atunci nu citise... aseara mi-a spus ca a citit, e bine sigur ca e bine ca l-a citit, dar m-a apucat asa o frustrare de genul: bai, eu ma zbat ca proasta sa ies din asta, ne vedem de cateva luni si tipa abia acum a citit chestia asta. Imi dau seama ca e exagerata frustrarea mea, pana una alta ea m-a invatat niste exercitii care sunt foarte bune... da, ca toata lumea, as vrea sa-mi treaca problemele ieri daca se poate.
Isi ia notite, dar nu stiu ce face cu ele. A... adesea imi da mie foile pe care imi face scheme.
Eu n-am spus ca tipa nu e buna, ci ca ma tosneste gandul ca daca nu ma intelege, daca nu stie sa ma ajute, daca si cu parca... Adevarul este ca terapia asta se croieste pe noi si ca n-am a astepta numai de la ea raspunsuri si sa ma repare ca si cum as fi o masina stricata.
Cat priveste bibileala, n-o fac des. Asta e unicul site pe care intru si daca mai am cate un pitic, ma mai uit la Penzel. Si atat... Hai ca trece si valul asta!

buna fetele. azi sunt in ceata.am fost bine dimineata.acum am o groaza de intrebari iar.
am vazut ca aveti mai multa experienta si de aceea vreau sa va intreb pe voi.explicatimi unul/una un pic mai in detaliu despre ce e aia distonie neuro vegetativa.nu reusesc sa inteleg diagnosticul asta.poate de asta am si atatea intrebari.cred ca de la asta porneste. va trece? nu mai trece deloc? trebuie sa ma accept asa? daca da cum? de ce curaj si de ce nu le rezolva medicamentele? inainte aveam ametelei, vam mai spus, senzatii de sufocare.acum au trecut astea in mare parte, dar tot nu ma simt in apele mele, ceva nu merge, nu e bine si nu stiu ce. pshilogul mia zis ca trebuie sa ma cunosc pe mine, nu inteleg mai nimic.eu vreau ca inainte, voi mai fi vreodata asa? parca as fi alta persoana. a mai trecut cineva prin situatia mea sau asta e tot din cauza distoniei? va rog, care stiti sau ati patit asa ati trecut peste? cum? sau tot asa sunteti dar vati obisnuit? daca da cum ati reusit? -*


(*modificat de admin)

In weekend invat, ca a inceput sesiunea.
Iar in ceea ce priveste TOC-ul meu...se intampla ceea ce se intampla frecvent: acasa sunt ok (nu perfect, dar o stare foarte acceptabila) iar cand merg la logodnicul meu acasa sau prin oras pe undeva, vin gandurile. Asta pentru ca stiu ca atunci ar trebui sa fiu ok, sa ma simt bine, sa fiu vesela si libera de ganduri. Patiti asa ceva?

Nimic nou? Ce faceti?

Buna dimineata fetelor,
Nu am avut email in weekend si de asta nu am mai intrat. Sper ca sunteti bine cu toate.

Duby, din pacate nu prea stiu ce inseamna ceea ce ai scris tu. Cred ca ar fi foarte indicat sa intrebi un medic. Medicii sunt pregatiti in acest sens, stiu ce vorbesc, nu isi dau cu parerea ca noi. Chiar daca unele dintre noi au, din pacate, mare experienta intr-o anume afectiune, nu putem vorbi decat ca si pacient, nu ca specialist asa ca cel mai bine este sa iti notezi toate intrebarile si sa le prezinti unui medic in care ai incredere (foarte important!). Parerea mea este insa sa iti concentrezi eforturile sa lasi aceste intrebari. Cred ca, chiar si cu raspunsuri din partea unui medic, intrebari tot vei genera daca mintea ta este pornita sa faca aceste lucruri. Ideea este ca orice ar fi cu ce te lupti trebuie sa te accepti pe tine asa cum esti si sa nu mai incerci sa gasesti raspunsuri pentru ca mintea ta s-ar putea sa nu le gaseasca sau ele sa nu existe chiar.


Cris, vezi tu, una dintre luptele cele mai mari pe care le dam este aceea ca nu suntem cum "ar trebui sa fim". Suntem cum suntem, asta este. Va zic, secretul este sa ne acceptam, sa reusim sa facem asta, sa ne luam asa cum suntem, sa nu mai traim vesnic in acest conflict ca nu suntem "cum ar trebui".

Sophie, si dra mea imi da ce noteaza ea si isi mai tine si ea notat dar clar este foarte atenta la tot ceea ce citesc, la ce ii spun, chiar isi aminteste mai mult decat imi amintesc eu, discutam pe email, e foarte implicata si asta ma incurajeaza. Sper sa se redreseze situatia si cu dra ta, e foarte important sa ai incredere in terapeut.

Zilele mele sunt mai grele decat inainte de ultima cadere. Desi am invatat mai multe in ultimele luni, parca mi-a cam pierit puterea. Stiu ce trebuie sa fac, exercitiul de respiratie si cel cu focus-ul pe prezent sunt cruciale pentru mine acum dar pentru astea mintea trebuie sa fie mereu alerta si sa nu o las sa fuga nici in trecut nici in viitor si este destul de obositor. Mi-a revenit anxietatea mare (poate si din cauza maririi dozei de Fevarin, nu stiu) si acum ea e prezenta si seara si dimineata nu numai ziua. Incerc sa ii fac fata fara a lua vreun medicament pentru ca, pentru mine, a lua antianxiolitice inseamna un pas mare inapoi. Asa vad eu. Incerc in schimb sa folosesc tot ce am invatat in terapie si ma rog la Dumnezeu sa ma ajute si sa nu ma lase.

Cum ati inceput saptamana?

Buna dimineata,
Sper ca toata lumea e pe val si ca atare va doresc o saptamana buna!
Va invit la un nou capitol:)

BUN A, FETELOR. UN INCEPUT DE SAPTAMANA CAT MAI BUN.

Simo, multumim. Si tie la fel. Vezi ca am trecut la cap X.

de la varsta de 20 de ani sufar si eu tot de aceste ganduri negre care sunt ingrozitoare tot timpul stau si ma gandesc si nu reusesc sa scap de ele sunt perioade cand nu le am si sunt perioade ff critice nush daca exista remediu stiu doar ca iti apar de la frica excesiva este ff greu am vrut de cateva ori sa ma sinucid ca sa termin odata cu, cosmarul asta daca cineva stie un remediu as fi recunoscator pt toata viata, nu am nimic altceva decat aceste ganduri care ma macina incet incet ma simt murdar nu cred ca am anxietate sau depresie chiar deloc am initiativa, pofta de viata totul este ok doar aceste ganduri ma chinuie cred ca ar trebui sa consult un medic dar imi este frica, ca voi avea probleme daca voi da de carnet de conducere din cauza acestor ganduri si doctorul psihiatru nu ma va considera apt pt asa ceva, si ma intristeaza faptul ca din toate comentariiile nimeni nu a spus ca sa vindecat complet nush ce sa mai cred mie frica de mine insumi si nu ma pot ascunde.ASTEPT NISTE SFATURI URGENTE 1!!!!