Tatăl toxic

Buna seara! Am decis sa scriu aici deoarece simt nevoia sa aud si parerea unor oameni total straini. Am 21 de ani si sunt studenta. Problema mea este legata de tatal meu, pe care pot sa il incadrez in tipologia parintelui toxic, extrem de toxic.
O sa incep prin faptul ca nu am avut o relatie prea apropiata niciodata, poate doar atunci cand eram mica, insa nu am prea multe amintiri din perioada aia.
Tin sa mentionez faptul ca tatal meu lucreaza intr-un mediu care 100% i-a afectat comportamentul in timp si acum cu siguranta nu se mai poate schimba.
Este manipulator si incearca sa ne controleze, pe mine si pe mama, prin absolut toate mijloacele si in tot ceea ce ne priveste, de la bani, la imbracaminte, la locul in care mergem sau pur si simplu ceea ce vorbim. Eu sunt o fire mai impulsiva si mai taioasa si refuz sa mi se dea ordine, sa mi se spuna ce sa fac la fiecare pas, in conditiile in care sunt suficient de descurcareata incat sa merg singura la un medic, in oras cu prietenii fara sa imi aprobe tatal meu orice miscare. Este si violent, dar nu simt sentimentul de frica fata de el, simt doar un stres cintinuu. Daca dvs considerati ca este normal ca la 21 de ani sa il sun pe tata ca am ajuns acasa, chiar daca stau cu ei in casa, sa ii spun unde plec, chiar si pentru 1 ora, va rog sa imi spuneti.
Cu mama am o alta relatie, insa nu e prea stralucita deoarece ea este manipulata de el si spalata pe creier, este mama mea, imi pare rau ca spun asta, dar e realitatea din pacate.
Bineinteles ca de-a lungul anilor am avut tot felul de evenimente cum ar fi urmaritul cu masina, atunci cand mergeam la un majorate sau controlatul telefonului si confiscatul lui. La momentul ala am considerat ca sunt lucruri pe care orice tata mai strict le-ar face. Insa lucrurile astea nu s-au oprit, ba chiar s-au inrautatit.
De aproximativ 2 ani am un iubit, cu care am o relatie extrem de frumoasa si de sanatoasa. Am ascuns-o timp de un an fata de tata din diverse motive, unul dintre ele ar fi faptul ca nu suntem din aceeasi localitate, este mai mare decat mine cu 5 ani si bineinteles ca mi-am imaginat cum va reactiona tata, asa ca am asteptat pana am considerat ca e ceea ce trebuie si i-am spus tatei. In prima faza a fost luat pe nepregatite si nu stia cum sa reactioneze, asta pt ca isi pregateste orice replica. Apoi, au inceput discutiile care au fost de-a dreptul ingrozitoare, nu m-a lasat sa spun nimic, l-a jignit pe baiat, i-a jignit familia si asta face si in prezent, doar ca a schimbat cuvintele. A da, prietenul meu are un loc de munca foarte stabil, are studii superioare si nu e luat din gara si adus de mine in casa. Am avut discutiile astea cu du-te-vino cam 6 luni, in ultimul timp parea ca e de acord cu el, insa bineinteles ca de fiecare data scorneste tot felul de idei fara sens astfel incat sa ma faca pe mine sa ma despart de el. Pana in orasul meu, face o ora de la el. Au stat de vorba, au ras, au glumit, degeaba pentru ca tata e prea prefacut si niciodata nu poti sa il multumesti. Pentru el, eu sunt doar o proasta, care nu a dat la facultatea la care a vrut el, o epava, o ciudata, o sociopat, o influentabila si o persoana slaba. Sunt cuvintele lui.
Imi cer scuze, mesajul e putin fara cap si coada, insa am atatea de zis si vorbesc si cu altii pe tema asta, inclusiv cu iubitul meu si incerc sa gasesc cea mai buna varianta sa impac pe toata lumea. Tatal meu nu poats fi ignorat, are nevoie de atentie permanent, am incercat si metoda de a-l ignora, de a nu ma baga, dar si sa ma bag pe sub pielea lui, fara succes.
Multumesc pentru rabdare!

Aveti dreptate, aceeasi relatie pe care o are el cu mine, a avut-o si cu tatal lui. Nu i-am tradat niciodata increderea, sunt o fire extrem de linistita si precauta. Singurele 2 lucruri pe care el le considera grave sunt faptul ca nu i-am spus de prietenul meu la inceput si considera ca l-am mintit, desi eu nu am negat faptul ca am un iubit, pur si simplu nu am avut discutii pe tema asta si eu am profitat ca sa ma lamuresc. Iar al doilea lucru a fost faptul ca m-am inscris la o alta facultate decat cea pe care si-o dorea el si cu asta l-am dezamagit total se pare. S-a dovedit ca am facut cea mai buna alegere in ceea ce ma priveste, insa pentru el conteaza mai mult banii si prestanta. Va multumesc pentru sfat, am sa incerc sa mai vorbesc cu el, insa o terapie ar fi un lucru imposibil, el crede ca doar eu am o problema si ca el e suficient de matur si experimentat incat sa faca asa ceva.