Depresie, ganduri negative, cearta cu parintii

Buna seara, as dori o parere in legatura cu cazul meu.Cred ca innebunesc sau poate imi impun eu?In fine o sa va povestesc.In urma cu cativa ani am terminat o facultate, profil tehnic pe care am facut-o impotriva vointei mele si la insistentele parintilor mei, fiind o facultate care nu mi-a placut.De cativa ani, lucrez in domeniu:acest domeniu este unul extrem de toxic(praf, zgomot, fum, spanuri, noxe si tot ce este posibil), de asemenea acest job nefiind pe placul meu.De la o vreme vad ca sunt tot mai nervos, ma cert cu ai mei, le reprosez ca asa am ajuns in halul asta, datorita lor, m-am tinut de ceva ce mi-au impus ei, in clipa de fata neavand nici o prietena si sincer imi este greu sa-mi fac una datorita starii mele, una trista, imi vin tot felul de ganduri, sunt un fel de pesimist, ma blochez cand cineva ma ia tare.Dupa ce ma cert cu ai mei, ii provoc, ii jignesc, am ganduri negative, nu mai vorbesc cu ei si apoi iar ma impac cu ei si iar ma cert(le-am spus ca uneori m-as sinucide sa scap de ei si de tara asta nenorocita).In ultimul timp parca imi plang singur de mila, nu stiu ce se intampla cu mine...sunt singurul copil la parinti, pot sa zic ca am stat sub 'papucul lor', iar acum ajuns la o varsta ma vad singur(incapabil de a intemeia o relatie) si fara un viitor atat in tara asta, cat si la servici.Multumesc!

Buna seara!descriindu-ma putin o sa va rog din suflet sa-mi spuneti parerea, cam care ar fi diagnosticul..
De mic am avut probleme cu anemia, echilibram hemoglobina si scadea din nou, am ajuns si la 60 din 120-130.pe la 5 ani am avut dureri abdominale cu un scaun specific, la care medicii nu-mi gaseau cauza, ulterior in 2007 am dat analize la liamblioza si a fost-pozitiv.Mama spune ca probabil sa le fi avut de la virsta de 5 ani cind aveam simptomele date..gradinita nu prea am fregventat-o din cauza ca ma inbolnavisem de asa numita hepatita B si la fel in 2007 am dat analiza la clinica de boli infectioase si mi-au dat un raspuns pozitiv, adica ca nu am in singe acest virus si evident m-am vaccinat cu anticorpii corespunzatori.prin clasa 1, am fost mai retras fata de colegi si pina in clasa a 4 am fost printre primii la invatatura, facind concurenta cu alti colegi.prin clasa a 5 au aparut niste emotii c-am pronuntate, aveam si bufeuri de caldura in regiunea fetei(nas), spate, abdomen si picioare.Mai aveam asa un fel de energie care era cam in plus, la intoarcea directiei capului, as zice un fel de anxietate.
In clasa a 7-a s-au intensificat emotiile negative, retrairile si pe zi aveam zeci de bufeuri.La cel mai mic "obstacol"psihologic aveam bufeuri.
Zi de zi, luni cu luni aveam aceste emotii si stresuri la ore ca daca ma tulburam la propriu, nu mai puteam continua restul orelor, roseam, inima pulsa tare, si ma inhibam in mine, aveam si o deshidratare a fietii.
Uneori stiam primul raspunsul corect dar ridicindu-ma din banca aveam emotii si ma blocam, si iarasi bufeuri.Asa a durat din clasa a 7-a pina am absolvit 9 clase.
Dupa liceu am intrat la colegiul de comert si dupa 1, 5 ani de studii s-au intensificat emotiile, aveam frica sa privesc pe cineva in ochi si ma blocam cind dialogam.M-am inhibat in sine si am abandonat colegiul.Am trait asa cu stari de depresie pina la sfirsitul lui 2008 cind am luat medicatie psihiatrica pina in 2010 fara o ameliorare oarecare.din start Dr.mi-a spus ca am o depresie sub mai multe forme si am primit :paroxetina-20 mg si risperidona-2mg pe noapte..vazind ca nu-mi ajuta am redus din propria initiativa doza de risperidona de 2mg cu 25% saptaminal si cind colo..nu am dormit 3 zile si 3 nopti fiecare secunda eram in ginduri.si intr-o dimineata am avut halucinatii crezind ca e sfirsitul lumii si am fugit la biserica, dar era inchisa.Sora m-a internat la spitalul de boli mintale pe o luna cu Diagnozul de TULBURARE SCHIZOTIPALA.
Apoi la cererea mamei am fost eliberat acasa si ne primind medicatia am avut din nou un episod psihotic si seara la 22 am sarit in fintina din ograda(Doamne fereste, duca-se pe pustii)si ca prin minune am ramas viu(apropo mai inainte turnasem in ea agheazma de la slujba Sf.Vasile si cred ca a fost o minune sa nu ma inec.pina la apa sunt 7metri si adincimea apei e de 5 metri)
A 2-a zi din nou internat la acelasi spital deja cu diagnozul de SCHIZOFRENIE PARANOIDA.Am mai stat o luna internat.Deja am aproape un an de cind primesc risperidona 1mg dimineata si 1mg seara si de o saptamina am trecut la venlafaxina-150mg cu care ma simt destul de bine, uneori ma tulbur si am o durere psiho-spirituala la care sunt deprins sa o tolerez.Tulburarea dureaza undeva 3-4 ore pina imi revin.
Vreau sa precizez ca de la virsta de 5 ani pina in 2009 am asistat la certuri"grele" in familie cu violenta.(tata o batea pe mama cu parere de rau..)
ACUM VREAU SA VA INTREB:
Reesind din copilaria nefericita plus anemie am fost predispus dezechilibrului neoronal si din cauza Liambliozei, am fost slabit fizic..Discutind cu medicul am am ajuns la concluzia ca nu am SCHIZOFRENIE ci DEPRESIE MAJORA pentru ca episodul psihotic a fost provocat de mine scazind doza foarte repede de neuroleptice si asa s-a produs psihoza.Deci cred si doresc sa ramin cu diagnosticul de depresie majora din fericire sau din nefericire.
Medicii mi-au spus ca trebuie sa iau medicatia data 3-5 ani ca sa ma intaresc bine.
VREAU SA VA INTREB PE DVS, OAMENI BUNI, CE PARERE AVETI, CU CE DIAGNOZ AS RAMINE CU --SCHIZOFRENIA sau--DEPRESIA MAJORA???

salut! Daca vrei sa vb in privat, sunt pe aici.
rithaa

andrei, te-ai intrebat vreodata tu ce vrei sa faci? acum ca ai iesit din facultate si banuiesc ca nu mai depinzi de ai tai financiar, urmeaza-ti pasiune si cauta-ti ceva in domeniu in care vrei sa lucrezi. daca ai experienta, cauta-ti in afara si persevereaza. trebuie sa incepi de undeva!

Buna seara.Am 41 de ani si sunt intr-o situatie disperata. In septembrie anul trecut am avut o stare de lesin, amorteli si furnicaturi in maini si picioare. In cele din urma mi-am revenit dar seara am avut iar un atac, simteam o frica nejustificata ca nu mai pot face fata.Am facut analize de sange, control endocrinologic si nu mi s-a depistat nimic. Starile au continuat mai multe zile plus m-au ingrijorat starile de confuzie.Parca aveam creierul amortit si nu puteam sa mai gandesc limpede.DIn decembrie 2012 parca mi s-a pus o ceata pe cap si o stare de confuzie puternica, memorie slaba si lipsa de concentrare plus o stare de frica nejustificata.Am fost la psihiatru si mi s-a dat zoloft 1 pastila ziua si jumatate anxiar noaptea. Am inceput sa iau tratamentul si sa fac psihoterapie dar nu vad niciun rezultat. Puteti sa ma ajutati cu un sfat?
Presupun ca ar fi vorba de depresie.

Andrei, cam prin acelasi lucru trec si eu, adica printr o depresie.la mine dureaza cam de un an si abia acum am luat decizia de a face ceva in privinta asta.sfatul meu este fie sa incerci singur sa ti impui tu singur ca poti sa treci, fa ceea ce ti place tie sa faci, iesi in oras, iesi cu prietenii, socializeaza.apuca te de un sport, pe mine asta ma ajuta intr o oarecare masura.stiu ce inseamna sa fii trist tot timpul sa nu ti convina nimic, sa te certi cu toata lumea dar gandeste rational, parintii tai nu te au fortat sa faci acea facultate, intr o oarecare masura este si vina ta.poti sa incepi sa faci alta, niciodata nu e prea tarziu, mai ales ca tu esti inca tanar.capul sus si nu ti mai plange de mila, crede ma ca vei depasi momentul si vei zambi cand iti vei aduce aminte de ceea ce treci acum si mai ales vei fi alta persoana. Numai bine!