Spre vindecare

Buna,
incerc sa va spun cateva lucruri despre mine... am citit multe articole din aceasta sectiune si imi pare foarte rau sa vad atatia oameni suferind...am fost si eu asa cu o teama foarte puternica cu oboseala foarte puternica.. dar incet incet gandind pozititv... aici este problema voastra DORITI-VA, SA GANDITI POZITIV gandurile sunt cele mai trecatoare lucruri si cele mai nesemnificative, chiar si o floare are o viata mai lunga decat un gand, VA DORESC SA REUSITI SA DARAMATI ACEST ZID CONSTRUIT DIN CELE MAI PROASTE CARAMIZI POSIBILE,
problemele mele sunt mult mai mici acum de exemplu nu ma pot decide cand imi cumpar haine, pantaloni sau bluze sau orice alceva imi este greu sa iau o decizie intodeauna ma gandesc sa iau tot cea ce este mai frumos sau mai bun ma uit in magazine , ma duc in altul ma reintorc si ma decid mai greu si bineinteles vanzatoarele care sa zicem rad de mine, mai am o problemm cu doua din cele mai aglomerate magazine din orasul meu ceva gen : kaufland, cand intru in aceste magazine din orasul meu mi se face teama, am ezitari si nu ma descurc in fata vanzatoarelor, daca plec intr-un alt oras si chiar daca sunt magazine mult mai mari si mult mai aglomerate nu am absolut nici o problema,
Anul acesta a fost pentru mine in unele cazuri mai aproape MIRACULOS decat evolutii pozitive si toate acestea datorita faptului ca am gandit pozitiv si m-am acceptat pe mine insumi asa cum sunt cu toate defectele pe care le am si cu toate lucrurile bune pe care le am.
Problemele voastre apar pentru ca nu va puteti accepta asa cum sunteti si doriti sa fiti cineva maret undeva candva in viitor, acceptati-va asa cum sunteti si veti trai clipa prezenta, maretia ei frumustea ei, va recomand cateva carti pe care le veti gasi pe divin.ro
OSO- emotiile si sanatatea
OSO-Libertatea, OSO-Costientizarea OSO--intimitatea/ increderea in sine
THE SECRET de RHONDA BYRNE / o carte despre gandari si acolo veti gasi multe altele
Nu vreau sa fac reclama site-ului divin.ro dar eu in aceste carti am gasit multe din raspunsurile pe care le cautam
Va dores sa fiti cu toti sanatosi, si daca cineva are timp pentru mine si sa imi comemteze putin despre indecizia mea din magazine si despre teama din magazinele foarte aglomerate, astept mesajele voastre
HAI ! PUTIN EFORT... VIATA ESTE FOARTE FRUMOASA, MERITA TRAITA DIN PLIN FIECARE CLIPA ARE O SURPRIZA PLACUTA PENTRU NOI, VA DORESC SA FITI FERICITI!!!!!!!.

Problemele noastre nu se compara nici pe departe cu ale dumneavoastra. Ci sunt mult mai mari. Majoritatea dintre noi nu putem avea un serviciu din aceasta cauza, cu toate tratamentele alopate pe care le luam de ani si ani. Presupun ca nu ati luat niciodata asa ceva. Daca nu ar fi familiile noastre care sa ne intretina (pentru o parte dintre noi, si am observat ca sunt multi tineri in aceasta situatie), probabil am muri de foame. Dezechilibrele chimice care se petrec in organismul nostru nu se pot rezolva in cea mai mare parte dintre cazuri cu sedinte de psihoterapie sau sfaturi luate din carti. Multi care sufera de depresie anxioasa (dmneavoastra va confruntati cu o forma extrem de usoara, daca aveti numai problemele pe care le descrieti). nu pot citi o carte sau nu pot privi la televizor sau nu pot asculta un CD, ca sa nu mai zicem de tentativele de sinucidere...

Subscriu la cele spuse de clara_p si pot sa va mai rog sa aruncati o privire, asa macar de curiozitate, si asupra subiectelor deschise pe aceasta sectiune a forumului de ceilalti utilizatori, in mare parte oameni care sufera de afectiuni mult mai severe decat cea de care suferiti dvs.
Sa va convingeti ca psihoterapia si gandirea pozitiva nu ajuta intru vindecare in afectiunile psihice cronice...Care sunt ele, vezi vedea daca cititi un pic forumul.
Gandirea pozitiva si psihoterapia pot doar ajuta un bolnav cronic sa treaca mai usor peste noi episoade de boala...si atat.
Fara medicatie, gandirea pozitiva si psihoterapia sunt insuficiente, ca sa ma exprim mai bland.Nu gandirea pozitiva, acceptarea si psihoterapia restabilesc echilibrul chimic al neurotransmitatorilor, ci medicatia alopata.

Buna pentru, , clara_p, , si , , anaid09, ,
Din tot sufletul NU VREAU SA SUPAR PE NIMENI, IMI CURG LACRIMILE CAND VA SCRIU STIIND CA SUFERITI am fost si eu efectiv izolat intre patru pereti si nu aveam curajul sa ies printre oameni, nu reuseam sa trec un mic deal pentru ca oboseam foarte putrenic, si 2 ani am depins efectiv de familie intretinut ca un bebelus, cu dureri de cap groaznice, dar totusi vad ca aveti cunostinte de calculator (sau va ajuta cineva?) am vazut un film cu un om care a suferit un accident de avion era complet distrus, respira cu aparate sira spinari rupta, distrusa si picioare rupte maini, nu putea sa se miste nici vorbi tot ce putea sa faca : sa clipeasca, doctori au spus ca toata viata o sa fie o leguma, cum a spus el ulterior, a iesit din spital in sase luni, Daca aveti cat de cat mintea intreaga se poate, DRAGOSTEA si recunostinta sunt vindecatoare, sunt sigur ca tineti foarte mult la cei din jurul vostru.
EU VREAU SA VA INCURAJEZ!!!!!!!!!

Domnule nanni,
Noi va multumim pt incurajare, este de pret de oriunde ar veni ea. Dragostea, recunostinta, empatia, sprijinul moral din partea celor dragi si nu numai, sunt binefacatoare in bolile psihice. Vindecatoare...fara intentia de a va contrazice, dati-mi voie sa am retinerile mele asupra acestui aspect. Nu contest ca se mai petrec si miracole in lumea asta mare. Noi asteptam un miracol din partea medicilor/cercetatorilor, asteptam acel tratament care sa vindece definitiv o psihoza. Poate ca vom apuca acele vremuri, poate ca nu, dar noi speram in continuare...cel putin eu. Intr-o afectiune psihica recurenta, asta e singura speranta.
Pana atunci, sanatate si echilibru sa avem.Atat cat se poate.

am citit si eu ce ai scris dar am impresia ca nici pe departe nu ai o depresie in sensul adevarat.nu cred ca stii ce inseamna ca in fiecare zi sa te chinui si sa nu intelegi de ce... cu toata medicamentatia.eu nu visez sa fiu ceva sau cineva in viitor ci cea care eram acum citiva ani.medicamentatia te linisteste un timp si apoi trebuie sa o schimbi.si in starea asta trebuie sa ai grija de un copil sa ai un servici sa asiguri tot ce trebuie in casa sa faci platile lunare sa faci piata sa faci mincare sa faci curat...intr-o stare in care lipsa de viata e tot mai acuta..si starile din ce in ce mai incerte...ca nici nu iti dai seama daca mai esti zdravan sau nu.plus ca nu mai poti beneficia de efectele normale si alinatoare ale unei relatii cu cineva...sper sa nu ajungi niciodata in situatia asta...

Buna dragilor,
nanni oarecum ma linistete cea ce scrii tu, nu stiu de ce, mie imi transmitzi un fel de liniste.
In ceea ce priveste acceptarea propriilor noastre personalitati, nu stiu ce sa zic, pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte ma intreb ce oare ar trebui sa acceptam : plansul zilnic, atacurile de panica, nesigurantza sa nu mai zic de diversele afectiuni mai grave precum schizofrenia, paranoia etc ?
Sunt de acord cu acceptatul, pe de alta parte cred ca nu sunt lucruri care pot fi acceptate sau nu, sunt lucruri care provoaca suferinta si atat. Si inca ceva uite mie mi s-a pus de curand diagnosticul de depresie cu anxietate, pai ce crezi ca eu nu am incercat sa gandesc pozitiv ? Ce e mai de neinteles e ca nu am avut parte de nici o catastrofa in viatza, in adevaratul sens al cuvantului decese, accidente etc Am avut intr-adevar o viatza agitata cu diverse evenimente dar nu la limita si multumesc lui D zeu pentru asta.
Vreau sa cred in puterea gandirii pozitive si incerc din rasputeri sa ma autosugestionez ca totul va fi bine.
Si imi doresc din tot sufletul sa-i simt si efectele.
Cat despre dezechilibrele chimice din creier la ce va referiti doamna clara ? Nu zic ca nu exista asa ceva dar nu stiu sa se poata masura substantele din creier. Ma insel ?
VA doresc numai bine !

BUNA
pentru laucarmen si Sarah30...
stiu foarte bine ce este o depresie stiu ce inseamna.. sa te chinui in fiecare zi, sa plingi, sa tremuri de teama pur si simplu te strang pereti in camera ta, am stat mult timp asa, sa nu te poti duce la servici si daca te tuci uni oameni, chiar colegii tai. rad de tine isi bat joc de tine, te trateaza ca pe o carpa ca pe un sclav, stiu foarte bine toate astea numai pentru mine aceste lucruri sunt ale trecutului... VREAU DOAR LUCRURI FRUMOASE IN VIATA MEA!!!!!!
am vorbit de viitor, eu am avut probleme mari din cauza acestui viitor dar stiu ca problemele depresiei nu apar doar de aici imi cer scuze pentru ca am incadrat toata lumea in aceasta cateogorie(oarecum), dar depresia anxietatea au la baza teama, si de ce apare teama? sunteti foarte sensibili si eu sunt foarte sensibil si aceasta sensibilitate mi-a provocat multe multe probleme nu stiu foarte multe lucruri despre scizofrenie sau paranoia. dar laucarmen tu nu vrei sa fi cineva in viitor ci cea cea ai fost acum cativa ani, vezi asa este mintea intodeauna vrea in viitor sau in trecut si nu vrea in prezent pentru ca prezentul e cumplit de greu mai bine se gandete ce bine a fost si ce bine va fi daca va mai fi asa, am stat si eu in chinuri groaznice ani la rand (bine acum intelegeti ca aceste stari te ataca te lasa pe urme o iau de la capat cu o forta mult mai puternica si tot asa) nu mai reuseam sa ies din casa stiu, la un moment dat am ajuns student va dati seama cat m-am chinuit si ajungand acolo eram patru intr-o camera la camin eu vroiamm sa ma odihnesc unul se uita la calculator iar alti doi se jucau ping-pong pana noaptea la 1, am ajuns acasa complet distrus si am dormit doua saptamini non stop, si nu mai e nevoie sa va spun cea era in familie din cauza mea cata suparare, DAR SA NU MAI VORBIM DA ASTA EU NU O SA MAI SCRIU NICIODATA ACEST LUCRU, DE ACUM DOAR POZITIV GANDIM!!!!!
ACCEPTAREA sa accepti ca plingi, ca esti distrus, ca iti este teama DA acceptati teama acceptarea este cel mai bun medicament NU EXISTA ALTA CALE MAI BUNA este singura cale de scapare, am luat multe medicamene chiar si foarte puternice ZYPREXA(sau nici nu mai stiu daca se scrie asa) cand luam acest medicament eram mai mult ca o fantoma, EFECTIN, TRANXENE, SEROXAT, FRONTIN, MIRZATEN, si nu le mai stiu pe toate , dar ACEPTAREA este cel mai bun, si te gandeasti ca iti doresti sa iti fie mai bune si incet incet, apare prima raza de lumina, am citit multe carti despre gandire, sanatate, pentru mine aceptarea mi s-a parut cel mai bun, la inceput nu a fost usor dar EU VREAU ATAT DE MULT SA TRAIESC, PENTRU CA PENTRU MINE VIATA A DEVENIT FOARTE FRUMOASA, acum am 32 de ani si problemele au inceput mai bine de 17 ani, niciodata nu am avut o relatie de lunga duarat cu o fata si chiar daca am avut ele au fost doar de simpla prietenie pentru ca le scriam poezi frumoase, insa lucrurile s-au schimbat uneori intr-un ritm miraculos PUR SI SIMPLU PENTRU CA IMI DORESC!!! vara aceasta a fost cea mai frumoasa din viata mea, pentru prima data am fost la strand, mult mai relaxat si priveam mai timid fetele , ce experienta placuta a fost pentru mine!!! si mi-am adus aminte de un lucru cand eram la seral ( pentru ca am inceput la liceu am facut doi ani, a m trecut la profesionala nu prea am mai putut continua , dupa cativa ani am reluat la seral) tin minte ma duceam dupa masa la scoala dimineata fiind la servici, in drum spre scoala am vazut un om intru-n scaun cu rotile chiar iesea dintr-o curba era asa de fericit si pur si simplu radea, a luat curba cu asa mare viteza incat am crezut ca se rastoarna in sosea si era atat de fericit. si NU AVEA DOUA PICIOARE!!!!!!! NU O SA UIT NICIODATA!!! si intodeauna pling cand imi aduc aminte. niciodata nu mai vreau sa fiu conectat la acesta lime nebuna, in care domina cei care se cred puternici oameni de afaceri aroganti, prosti cu bani cand am fost student am vazut studenti putred de bogati cu masini cu fite, fete cu fite, haine de ultima moda si prosti de se rugau de unu si de altu sa -i ajute sa treaca clasa, politicieni aroganti care vor putere sa conduca nu stiu ce tara si ce fel de tara probabil una de pe tarimul viselor lor una din viitor dar niciodata nu este maine intodeauna este doar azi doar ziua de azi clipa din acest moment exista fericirea din acest moment, aici suntem noi frumosi dupa creatia lui DUMNEZEU, doar clipa prezenta conteaza!!!!!
am citit atatea carti despre fericire , bucurie, incredere, Dumnezeu. si filozofi vorbesc atat de frumos despre Dumnezeu... mult mai frumos decat cea ce stim noi de la biserica credinta noastra ne indreapta doar spre mai multa suferinta dar Dumnezeu ete mult diferit poate am sa va povastesc mai incolo... imi doresc sa am O FAMILIE, UNA SANATOASA TUN SA STIU CA O SA O AM!!!! pentru ca imi doresc foarte, foarte mult cu ce ma ocup acum poate o sa va povestesc mai incolo, dar VIATA MEA A DEVENIT ATAT DE FRUMOASA UNEORI PUR SI SIMPLU RADIEZ DE FERICIRE dar fericirea si tristetea sunt parti ale aceasi monede nu poate exista una fara cealalta, pentru ca asa doreste Creatorul, sa nu cresdeti ca cei cu bani sunt doar fericiti, ei au cu totul alte probleme poate mai grave decat depresia, uneori cei din jurul meu sunt pur si simplu coplesiti de starea mea de bine uimiti de raspunsurile pe care le dau acum eu dau sfaturi celor din jurul meu si chiar FOARTE FRUMOASE, SI CREDETI SUNT SIGUR SE INTIMLPLA SI MIRACOLE DE ASTA SUNT SIGUR, chiar citesc o carte despre una dintre cele mai frumoase religi care egxista pe pamant: ZEN are povestiri foarte frumoase, doar cateva cuvinte:
DACA UN OM POATE STRALUCI PENTRU CATEVA CLIPE, ATUNCI POATE PENTRU TODEAUNA!!!!
probabil vor fi uni dintre voi care o sa cititi cu placere cea ce am scris , alti se vor supara sau nu vor crede dar aceste lucruri sunt parti ale aeleasi monede, , si nu nu mai spuneti:stiti va rog sa ma iertati dar nu puteti sa ma ajutati cu... va rog sa ma iertati ca indraznesc.. spunti ferm cea ce doriti cu curaj si mandrie, indrazniti mai mult...

daca speranta si dorinta s-ar minca cu lingurita.sau d-ar gasi la magazin fi sigur ca nimeni nu ar mai suferi atit ! eu am si cunoscut un baiat de 34 de ani care si-a pierdut ambele picioare ..am devenit chira prieteni asa ca stiu ce inseamna asta.puterea in schimb nu e la fiecare la fel...eu am trait ca tine, am visat, am avut o familie care m-a aruncat la cos dupa ani de devotament ..cind ramii fara casa si cu copilul la o virsta atit de problematica..poti cadea in genunchi !..nu as fi crezut niciodata ca o persoana atit de luptatoare si de vesela camine o sa cunoasca tristetea atit de profunda, deznadejdea si mare de lacrimi in care m-am inecat.la virsta ta ai o sansa..cu cit ti se intimpla mai tirziu cu atit e mai rau si mai greu.dezamagirile continua si nimeni nu intelege ca un suflet nu poate trai singur...nu stiu cit intelegi din tot ce ti-am spus dar daca ai in plus un gram de miracol...arunca-l in lumea larga sa se poata bucura si altii de el !

Draga nanni,
Uite eu indraznesc sa te rog ca pentru binele tau si al familiei tale sa te duci de urgenta sa faci un control la doctorul tau si sa iti schimbe tratamentul pentru ca ai virat. Tot ce e posibil sa fi facut TAB. Ai grija de tine si nu te juca cu sanatatea ta, care este cea mai pretioasa. Dumnezeu sa te caluzeasca. Cu pace, Clara.

Nanni...
Cu greu, foarte greu am putut urmari ceea ce ai scris...Cam incoerent, totusi am inteles esenta. Daca iti face atat de bine sa crezi ceea ce spui, nu te putem opri. Insa imi pari cam exaltat. Iata, nu sunt prima care ti-o spune.
Mai faci tratament? De cat timp "radiezi de fericire"? De cat timp ai gasit solutia tuturor problemelor omenirii, in special a celor deprimati? De cat timp "devorezi" prezentul? Nu te judec, nu o face nimeni, dimpotriva, suntem aici spre a ne ajuta cu o vorba, din propria noastra experienta. Si te rog sa nu lasi depresia pe mana miracolelor, pt ca e cu dus si intors. Mergi pe calea cea mai sigura, a unui consult pt ca repet, esti cam exaltat. Nu neglija aspectul asta, mai ales daca nu asta e felul tau de a fi.

Sarah30

Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice, ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei. Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte tulburari de dispozitie.
Daca ma intrebati cum au ajuns medicii la aceasta concluzie, ma depaseste acest raspuns, dar poate exista minti mai luminate pe forum care va pot ajuta.
Din cate am vazut intr-un interviu pe youtube la care au raspuns multi medici psihiatri aflati la un congres al lor, tori au fost de comun acord ca nu exista teste stiintifice care sa poata masura substantele din creier.

din cite am citit, depresia nu trece niciodata...doar se amelioreaza.trebuie sa inveti sa traiesti cu ea.asta e problema..unii dintre noi nu se pot obisnui cu aceste scimbari.socurile in urma carora se declanseaza aceste depresii lasa uneori urme adinci care cu timpul se adincesc.nu toti atingem acel punct prin care putem depasi stare de depresie.e o lupta crunta si gindul ca toata viata va fi la fel e dureros.recunosc ca exista oameni mai necajiti ca mine sau ca altii dintre noi insa doctorii spun intotdeauna..liniste, fara stress, multumire si gindire pozitiva ! dar putem oare trai sub un glob de sticla ???

Buna eu m-am asteptat si la bune si la rele si la raspunsuri mai dragute si la critici aspre, eu fac acum tratament mai usor si ma duc mai rar la psiholog, RADIEZ DE FERICIRE da da nu 24 din 24 am si eu problemele mele ca orice om pentru ca asta sunt, stiu ca este foarte greu in acest moment pentru cei care se afla in aceasta situatie, chiar stiu, si eu nu sunt o solutie miraculoasa pentru nimeni, eu nu sunt aici sa rezolv problemele omeniri nici sa vindec pe alti, eu ma pot salva doar pe mine si doar asta vreau, si daca trebuie mananc speranta si dorinta cu lingurita sau cu orice altceva nu ma intereseaza ce spun alti am vazut si am suferit mult eu vreau sa traiesc!!!!!!!
clara_p imi pare foarte rau dar chiar ma simt foarte bine.

laucarmen
Draga Carmen, incearca intotdeauna sa privesti lucrurile in mod pozitiv. Fa un efort de fiecare data cand iti vine un gand trist si inlocuieste-l cu unul care sa te incurajeze. Depresia are si perioade de remisie. Exista si zile mai bune si zile in care te simti mai putin bine. Ce ne faceam daca nu aveam ce manca sau nu aveam un adapost ? Sunt unii care trec prin suferinte mult mai mari ca ale noastre dar pe fiecare ne ajuta Dumnezeu sa trecem peste. Nu e usor. Dar nu suntem singuri in aceste incercari. Cand cineva sufera, stiai ca Hristos sufera o data cu el ? Trebuie sa avem rabdare si air rabdare. Pentru ca toate astea fac parte din planul nostru de mantuire. Cand ai vreo framantare, suna o prietena sau comunica cu cineva care te intelege si vei vedea ca durerea ti se va alina. Nu suntem singuri pe lume. Dumnezeu ne-a oferit si alternative iar comunicrea ajuta extrem de mult si nu are efecte secundare.
Cat despre socurile care au declansat depresiile, incearca sa ierti, incearca sa uiti si mai ales sa nu traiesti in trecut. Este o lege nescrisa. Sa nu te framanti nici pentru durerile trecutului, nici pentru grijile viitorului. Traieste strict in prezent. Fiecare zi in parte. Fiecare minut iin parte. Este ca un fel de igiena a mintii pe care trebuie sa ne straduim sa o practicam daca vrem sa ne fie bine.
Sa luam fiecare gand care ne intristeaza si sa il inlocuim cu unul pozitiv.
Si asa cum au trecut altii peste depresii si probleme mult mai grave ca ale noasre (gandeste-te ca in alte secole nu existau medicamete care sa ii aline pe acesti bolnavi), asa o sa ne ajute Dumnezeu sa trecem si noi peste ele.
Multa sanatate si pace sufleteasca iti doresc. Cu drag, Clara

Draga Nanni,
Simtitul asta al tau foarte bine care a alternat cu o perioada de depresie face parte din simptomatologia Tulburarii afective bipolare.
Ma uit mai sus si vad ca si anaid09 te-a sfatuit sa mergi la doctor (nu la psiholog, ci la psihiatru).
Crezi ca cineva de aici de pe forum, ti-ar vrea raul ?
Suntem si noi persoane care am trecut prin stari ca ale tale. Netratate pot duce la episoade pihotice in care iti pierzi discernamantul, fara sa constientizezi. Aici e problema. Poti face lucruri ireparabile pentru ca nu iti mai dai seama.
Te rpg sa iei lucrurile in serios si sa incepi prin a cauta pe internet simptomele Tulburarii afective bipolare. Iar daca te regasesti aici, sa iei de urgenta masuri, ca nu e glumit cu asta. O.K. ?

draga clara...iti multumesc pt sfaturi.recunosc ca teoretic ai dreptate insa starea asta de incertitudine din fiecare zi ma face sa gindesc mai mult negativ.nu vad nimic pozitiv in viata mea.numai datorii si responsabilitati.nu ma mai bucura nimic nimic si imi este greu sa gindesc pozitiv cind sufletul meu nu simte asta.stiu si recunosc ca sunt oameni mult mai loviti ca mine de soarta si de fiecare data cind incerc sa gindesc asa ma impresoara teama si panica..am avut momente si zile mai bune insa de o vreme incoace totul mi se pare negru.in afara de mama si baiatul meu sunt putini care ma inteleg si isi dau seama ca in mine e o adevarata lupta tot timpul..supravietuirea pe plan material si emotional ma framinta tot timpul si nu mai lasa parca loc pt altceva.am crezut ca initial confuzia asta si tremurul sunt de la ochi si am fost la control..am schimbat ochelarii.dar starea persista.am fost la dr si mi-a schimbat welaxinul cu cipralex de 10 zile.nu stiu cum spun altii ca atunci cind se simt incoltiti de aceasta stare rusesc sa gindeasaca pozitiv.poate ca eu la capitilul ambitie am ajuns la fundul sacului.de multe ori nu imi exppic cum de un om atit de pozitiv si de vesel a putut sa cada atit de mult.paote ca adaca as fi avut pe cineva linga mine..ar fi fost altceva..din pacate nici asta nu s-a intimplat ! toate relatiile pe care le-am incercat sa-u dovedit a fi doar cereri pt o aventura sau pt o rel sexuala.am renuntat si la asta.nu mai caut.imi dau seama ca am obosit sa mai incerc a intelege de ce oamenii s-au schimbat atit de mult si la fel de greu imi este sa inteleg de ce in majoritatea cazurilor femeile singure sunt privite ca o prada.ultima incercare chiar mi-a pus capac si a coincis deznodamintul ei cu inceputul tratamentului cu cipralex..si asa in loc de liniste am avut parte din nou de un calvar, de lacrimi de intrebari.pesemne ca a 2a sansa nuu e pt toata lumea.incerc sa traiesc..asa cum pot chiar daca fiecare zi acele stari revin.noroc ca nu am probleme cu somnul.pesemne ca sunt oamenii care isi pierd linistea pt totdeauna mai ales cind isi dau seama ca altii si-au cladit asa zisa fericire pe suferinta altora.nu traiesc in trecut insa nu pot uita..si nu am sa pot uita niciodata.

Laucarmen,
Starile pe care le descrii sunt specifice depresiei, de aceea iti este atat de greu sa intrevezi ceva pozitiv acum.
Dar sa nu uitam ca dupa ploaie mai vine si vreme buna chiar si pe strada noastra, a celor ce sufera de depresie.Ai incredere in tratament si ai rabdare sa-si faca efectul pt ca si-l va face cu siguranta.Acesta nu ne va schimba modul de a gandi, nici nu ne va invata sa gestionam stresul vietii de zi cu zi si evenimentele majore de viata, insa ne echilibreaza dispozitia.In cele din urma vei scapa de depresie si apoi vei putea sa faci mai bine fata schimbarilor la care esti supusa.
Never give up the fight!

draga anaid astept de prea mult timp.fac deja tratament de 6 ani.am facut diverse tratamente dar in ultimul timp parca nu mai reactionez deloc.sunt tot timpul trista si nu vad sa se mai intimple ceva bun in viata mea.nu stiu de ce nu ma gindesc pozitiv mai ales ca am rezolvat problema casei, baiatul mi-a intrat la facultate...toate aceste bucurii ma fac sa ma gindesc imediat ca ceva rau se va intimpla.ma gindesc ca starile astea sunt poate si de la tratament si cu siguranta asa e.dar sa nu te mai bucure nimic ??? am uitat sa mai zimbesc..si asta ma doare cumplit.astept..pt ca oricum nu am altceva de facut.dar iti dai seama ce poti simti cind vezi ca zilele trec..la fel intr-o asteptare continuua.dupa ce ma trezesc dimineata...apare aceasta ceata in capul meu care imi ia toat adispozitia si parca nici medicamentele nu isi mai fac efectul.poate e numai o parere..dar asta e.m-am inchis in mine si nici cu prietenii mei care au ramas cu mine dupa div..parca nu mai am dorinta sa ma vad.si nu vreau sa le schimb dispozitiaprin starile mele.iti multumesc !

Laucarmen,
chiar ma gandeam ca ai avut parte numai si numai de rau si din cauza asta nu vezi lumina de la capatul tunelului. Dar nu e asa :FELICITARI ai un baiat student, zici ca ai rezolvat si problema casei. Iti lipeste un partener care sa ti redea increderea in tine - sa vezi ca totusi insemni ceva pentru o persoana de gen masculin ? crede-ma ca important este ceea ce credem noi despre noi, degeaba crede cineva ca esti o persoana minunata, extraodinara daca tu nu simti lucrul acesta. Si importanta este si relatia cu fiul tau pentru ca el este sange din sangele tau si trup din trupul tau si nu un strain, care azi vine si maine pleaca pentru ca " nu te mai intelege".
Clara-p,
da asa stiam si eu ca nu exista teste prin care sa se masoare substantele din creier, doar "presupuneri".

iti multumesc pt dialogul pe care il purtam.problema e ca pe linga faptul ca mi-am pierdut increderea in oameni..mi-am pierdut-o si pe cea in mine.baiatul oricum incet incet se va rupe pt ca aplecat la constr la brasov.inteleg si sunt constienta ca viata e frumoasa..dar nu pt mine.e ca o barira peste care nu pot trece.am incercat in limita posibilitatilor sa fac lucruri care imi plac, sa ma plimb, sa calatoresc...dar pesemne ca racii sunt prea legati de ideea cuplului.nu stiu...ultima incercare m-a dezamagita atit de tare incit chiar ca nu as mai dori sa incerc.se apropie sarbatorile care imi erau atit de dragi pina acum ceva timp..insa nu mai simt aceea emotie si nu mai am acel feeling.nu mi-am dorit niciodata nimic material mai ales de cind m-am ales cu afectiunea asta..am realizat cit de importanta este sanatatea si mai ales cea emotionala, cea care ne da ratiunea si motivele de atrai fiecare clipa din plin.incerc de multe ori sa imi spun ca va fi bine dar o spun numai din gura cred ca...creierul nu proceseaza cum trebuie aceasta informatie sau cum ti-am mai spus vointa mea nu mai exista.carmen

buna la toata lumea buna fetelor. in urma cu 1 an am avut si eu TOC + anxietate. am ajuns in urgenta la spital. nu mai puteam vb cu nimeni nu mai vedeam la 5 metri 2 luni nu mai speram nimic de la viitor va inteleg stiu cum el. am luat 2 luni pastile dupa 2 luni a intervenit o problema si nam mai avut cum sa procur medicamentele nu ma mai zic cazuse cerul pe mine am inceput cu naturiste. ceva din plande (sedocalm) fara prescriptie in farmacie si multe altele... acum nu mai am nimic. ma mai sperii foarte rar cand mie rau daca racesc ceva am impresia ca ma apuca iar dar dupa ce vad ca trece raceala vad ca nu sa intamplat nimic. mie primele 2 luni imi fugea mintea in continu. auzeam in creer tot fel de zgomote la fiecare miscare ma speriam miera frica sa nu ma arunc de la geam tremuram miera rau de muream. :| totul e cum zic toti doctori mai multa incredere in voi stiu ca e greu dar daca vreti va pot explica tot puteti incerca si metoda mea macar 2 luni !!! eu garantez ca da rezultat!. si daca am trecut prin asta as ajuta un om cu asa probleme cu tot ce imi sta in putere stiu cum e pe pielea mea!!!.(tot de la un amic am aflat si eu ca pastilele nu sunt bune. ele sunt bune pana iti esi din criza dupa aia... renunti la ele... ca au recatii adverse ce te fac ultimu om ) sa nu dau exemple de pastile care te distrug aici ca nu e bine sa le fac reclama proasta. dar in prospect le gasiti pe toate. cititi reactii adverse bine de la pastile si nu va speriati de ele. :)

. si sa va zic si ce psintome aveam. poate nu mam confruntat cu ce va confruntati voi dar eu vi le descriu pe scurt.(vedeam slab la distanta). (dureri musculare).(insomnie).(nu aveam pofta de mancare deloc ba chiar m, iera scarba de ia). (o stare de moleseala).(frica ca imi voi pierde controlul detot).(frica de nu ami face cineva rau).(frica de a nu face ceva rau sau vreo prostie cand eram cu ceva periculos prin mana sau prin imprejurare). (nu ma gandeam la ziua de maine). inainte sa ajung in spital nam putut dormi 7 zile dupa 7 zile am cedat si am ajuns la urgente.:| si nu mai zic ca in 2 saptamani am ajuns de 3 ori in urgenta. dandumise alte pastile. alt diagnostic pana am dat de un medic bun de mia zis TOC.diagnosticuri total gresite. si ma incurajat ca in 6 luni imi trece mia dat reteta pt 6 luni foaia sa le pot lua.de la farmacie.si mai zis cand iam zis daca mai vin la control ceva mi sa zis ca bai baiatule tu nu o sa mai vii la mine nici odata. cu toate ca o sa ma duc sa ii multumesc cu ce pot si eu.aveti grija de voi si daca e o persoana asa disperata si vrea sa vorbim sa imi LASE UN MESAJ AICI PE FORUM SI II VOI RASPUNDE CU SIGURANTA. o zi buna

apropo de simptome...dupa ce ex sotul meu a plecat de acasa...nu am dormit 3 luni..am mincat numai ce imi dadea mama silita..am slabit 25 de kg..si bineinteles am avut efecte somatice adica ghem in stomac...am ajuns la spital si de 6 ani fac diverse tratamente.am incercat si cu naturiste su cu psiholog dar dr mi-a spus ca am un pshic extrem de puternic incit daca l-as fo canalizat spre ceva pozitiv as fi fost bine de mult din pacate nu pot...

cu cit imi doresc mai mult sa fiu bine cu atit imi e mai rau.incep sa cred ca am naibii vre-o tumoare la cap..cu toate ca dr ride mereu de mine spunundu-mi ca un om care arata ca mine..nu are asa ceva.imi doresc doar liniste sufleteasca dar nu o mai regasesc

laucarmen .. poti... dar deja a trecut o perioada mare de timp. dureaza daca iti dai interesul. reusesti! -*


(*modificat de administrator)

Laucarmen, zici ca ai fost si la psihoterapie si nu prea te-a ajutat.Inseamna ca nu ai gasit un psihoterapeut bun, unde mai pui ca sunt putini la noi in tara cu adevarat buni in profesia lor.Ghinionul nostru!
Dar nu mai incerca atat sa te simti mai bine, lasa lucrurile in voia inertiei.Imi pare rau sa aud ca faci tratament de atata timp si tot nu ti-e bine, aici chiar nu stiu ce sa-ti raspund.Eu ma tratez de aproape un an cu Fevarin (este antidepresiv) si imi este bine in mare parte a timpului, in conditiile in care inainte de tratament eram o leguma de 6 luni, chinuindu-ma cu depresia de cand ma stiu, care s-a tot agravat in timp. Incep sa ma tem ca si la mine se va intampla acelasi lucru, mai tarziu nu-si va mai face efectul antidepresivul...ma trec fiorii. Totusi nu abandonez lupta, fie ce-o fi.Nici nu-mi studiez atat de mult starile, ca devin incordata si parca parca ma cuprinde depresia cu tot cu tratament. Las asta in voia sortii.Imi accept neputinta in raport cu cei sanatosi care pot avea un job, pot lua decizii cu usurinta, pot intreprinde multe in viata.Eu nu pot si ma resemnez, lupt cu cat mi s-a dat si daca mai mult nu se poate, asta e.
Oamenii cu tulburari afective sunt ceva mai sensibili la stres, evenimente majore precum un divort, chiar casatorie, inceperea unei noi relatii, nastere etc.Imi pare rau pt ce ti s-a intamplat, dar sunt situatii in viata in care nu ai alta cale decat sa o iei de la capat.Sa te ridici oricat de lovit ai fi si sa o iei de la capat.Ca atare, ai avea mare nevoie de cineva care sa te iubeasca, sa-ti ofere sprijin la bine si la rau, orice ai zice tu.Singuratatea adanceste depresia, asta o spun din proprie experienta.Ai rabdare si fii deschisa la ce are viata sa-ti ofere pt ca nu poate fi numai furtuna.Soarele va veni intr-un final si pe strada ta.
In legatura cu tratamentul, poate nu ar fi rau sa schimbi medicul curant...chiar si de dragul unei alte opinii avizate e bine sa o faci.

Buna tuturor
vreau sa va spun... eu intodeauna am fost su mi-am dorit sa fiu putin peste toate lucrurile, imi doream mai mult, mai mult decat era posibil din cauza asta am cazut in acesta suferinta...
dar acum vreau sa indrept lucrurile.
am reusit sa cobor putin in interiorul meu siii. nu trebuie sa fac altceva decat sa cobor cu totull cu picioarele pe pamant sa fiu mai aproape de oameni am reusit foarte bine cu familia si vreau sa fiu sincer si iubitor cu toti omenii. pentru ca o prietenie , o intelegere, , zimbetul si dragostea unui om este mai pretios decat orice lucru din aceasta lume.
SA MA IERTATI daca am incercat sa fiu poate mai mult decat ar trebui sa fiu. dar pana la urma cred ca o sa reusesc si eu sa sar si eu direct pe cal si nu dincolo de el.
clara_p. nu nu... vreau sa stiu ce este acea afectiune bipolara... nu te supara dar nu mai vreau sa stiu despre medicina. despre medicamente.
zzllaa. daca doresti sa imi trimiti acel material -*
nu am in acest moment messenger pentru ca mi s-a stricat calculatorul cel bun
si pe acesta nu il pot incarca cu atatea programe
VA DORESC NUMAI BINE TUTUROR!

(*modificat de administrator)

laucarmen
Si eu cred ca daca mai trece o perioada si tot in starea asta esti, trebuie sa incerci sa schimbi tratamentul. Poate la tine Cipralexul nu isi face efectul. Eu am iesit din depresie cu 12 pastile de Wellbutrin. Anaid ia Fevarin si o ajuta in depresie, adica nu mai are starile pe care le ai tu. E clar ca ori ai nevoie de o doza mai mare de cipralex, ori de un alt antidepresiv.
zzllaa
Nu te mai simti rau deloc si nu mai iei nici un fel de tratament ?
Nu cumva te simti foarte, foarte bine si fericti, cum e nanni ?

Laucarmen de ce crezi ca ai o tumoare la cap?ce simti?

ee..cred ca e o prostie asta !! in atitia ani daca aveam asa ceva eram de mult terminata.draga clara am luat in ultimula an si ceva welaxin dar de ceva timp ..si cam mult ...nu imi e bine cu el.de aceea m-am hotarit sa merg la dr sa schimb ceva.cea mai buna perioada a fost la inceput cind am luat zoloft si xanax.stii ce se intimpla..cred ca ma gindesc intr-adevar tot timpul la starile mele si chiar le induc.la inceputul lunii merg la control si o sa ii spun dr cum imi merge cu tratamentul cel nou.o sa vad ce zice.am avut un alt dr la inceput cam 3 ani dar s-a pensionat si acum e la o clinica particulara.nu pot face fata material..mai ales ca nu are contract cu cas...deci nu pot lua med compensate.din 6oo ron pe luna sa tii si un copil la facultate sa traiesti si tu.ce sa iti mai ramina pt doctori.poate ca daca as avea un pic mai multa dorinta si sustinere sufleteasca mai mare..as reusi ! dar lupt singura de atitia ani...sa cresc copilul sa am grija de mama, sa am serviciu si sa tin toata casa.ce sa mai zic...?? poate ca va recunoasteti mai multi...