Sotul meu are tulburare schizoafectiva

Buna ziua tuturor,
Am descoperit de curand acest forum, de fapt in momentul in care am fost cu sotul meu la psihiatru si i s-a pus diagnosticul de tulburare schizo afectiva. Va rog sa ma ajuati daca puteti cu niste sfaturi in legatura cu aceasta boala.
Vreau sa stiu cum trebuie sa ma port cu el, ceea ce trebuie sa fac in calitate de sotie. Noi am descoprit boala acum 4 ani, dar nu am luat-o in serios, a facut tratament in urma crizelor aparute, dar cand se simtea mai bine il intrerupea. Ultima criza a facut-o acum cateva zile dupa ce ne-am intors din vacanta de Paste. Are tot felul de vedenii, ca il urmareste seful lui la munca, ca prietenii rad de el.

Un ajutor ar fi: sa nu mai intrerupa tratamentul.

Buna ziua,
Pe acest forum exista un subiect si o lista lunga de raspunsuri legate de tulburari psihotice; multe din informatiile de acolo va pot fi utile. Le puteti citi la adresa pe care v-o copiez aici. Majoritatea pacientilor au intrebarile dv., si am incercat sa raspund la unele dintre ele. Pentru alte intrebari mai specifice, nu ezitati sa scrieti, si am sa va raspund.

http://forum.romedic.ro/prod/episod_psihotic_acut..._rog_sfatul_unui_psihiatru_010839.html

Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

BUNA ZIUA DOAMNA FRATELE MEU SUFERA DE SCHIZOFRENIE AFECTIVA , ASA A-U SPUS DOCTORII DUPA 5 ANI DE UMBLATURI... A-S AVEA SI EU O CURIOZITATE? SOTUL MAI REUSESTE SA LUCREZE, SA FIE COMUNICATV, SA-U S-A IZOLAT SI EL CA FRATELE MEU?

@ mica79

Sa reia tratamentul si sa nu il mai intrerupa. Macar daca tot are tendinte din acestea "sinucigase" (glumesc), sa incerce sa il scada treptat. Daca vede orice urma de aparitie a vreunui element psihotic, eu stiu, vreo halucinatie, tulburarea gandurilor, dialoguri, monologuri care nu ii dau pace, amestecarea gandurilor, revine frumos la tratamentul initial, pentru ca inseamna ca acele doze functioneaza pentru el.
Traiesc oamenii cu probleme psihice si cu doze mai mici decat le dau psihiatrii. Evident ca si cu si fara medicamente, majoritatea nu au puterea, pofta de viata si energia unui om sanatos.
Trebuie intelesi pentru ca aceasta de fapt este boala. Nu e voia lor sa fie asa sau se prefac.
Daca aveti nevoie de ajutor din partea sotului, de exemplu acasa, luati-l cu frumosul pentru ca el probabil este deja lipsit de putere, dati-i sarcini mici pe care sa le duca la capat sau faceti impreuna lucrurile.
In fine, esential este ca noi sa functionam cu dozele cele mai mici posibile, care nu ne aduc in pragul episodului psihotic.
In ceea ce priveste comportamentul fata de el, incercati sa il incurajati tot timpul, sa il apreciati pentru fiecare lucru pe care il realizeaza acasa sau la serviciu, nu comentati daca vi se pare ca va spune ca se simte rau din anumite motive (pentru ca dumneavoastra ganditi in alt mod; din nefericire mama asa face si imi face si mai rau).
Daca vedeti ca incepe cu "aiurelile" initiati de urgenta tratamentul antipsihotic pentru a nu se face de ras in societate, la serviciu si ca sa evitati o eventuala internare.
Va doresc multa sanatate si insanatosire grabnica.
Cu pace,
Clara

Va spun ca si eu am tulburare schizo-afectiva si sunt diagnosticata din 2005 cu aceasta afectiune. N-am intrerupt niciodata tratamentul si n-am mai avut recaderi. Atata timp cat voi lua tratamentul nu cred ca boala va mai recidiva. Sunt comunicativa, persoanele ma vad o persoana absolut normala, boala nu-mi afecteaza capacitatea de a munci, nu ma izolez, am terminat o facultate, un masterat si din dorinta de a afla mai multe informatii, de a ajuta pe cei suferinzi, sunt la a doua facultate, medicina generala, anul 1. Va spun aceste lucruri pentru a va da o speranta celor ca mine, cunostintelor si familiilor acestora. Daca mai aveti intrebari nu ezitati sa ma intrebati sau sa ma contactati -

@ Edith_Abilify

Fereste-te de stres de efort prelungit, peste puterile tale.

Noi, cei cu afectiuni psihice nu avem nevoie de asa ceva.

Ni se agraveaza bolile.

Cu pace,

Clara