Tulburarea schizo-afectivă ereditară? Opinie medic psihiatru

Buna seara,
Este important sa intelegeti doua aspecte esentiale despre bolile psihice si transmiterea lor:
- intr-o masura (intre 20%-70%) bolile psihice sunt transmisibile genetic, la fel ca multe alte boli
* transmiterea genetica nu asigura probabilitatea ca boala sa se manifeste; cu alte cuvinte, daca nu vor exista niste factori de mediu (declansatori) este posibil ca boala sa nu se manifeste niciodata, sau sub o forma mult mai usoara/diferita
- transmiterea unei boli psihice nu se face doar pe cale genetica ci si prin INVATARE; asa cum copilul invata un anumit comportament al parintelui asa va invata si comportamentul specific bolii, anumite mecanisme de aparare, de reactie etc.
In ceea ce priveste, specific, tulburarea schizo-afectiva, nimeni nu se trezeste intr-o dimineata si zice: "de azi sunt schizo afectiv". Aceasta tulburare presupune anumite trasaturi de personalitate, un anume comportament, un anume fel de a reactiona fata de situatiile stresante.
Nu stiu ce ati invatat, si nu stiu la ce facultate ati invatat, insa pot sa va spun ce stiu eu, din peste 10 ani de experienta, si din mii de cazuri tratate.
Diferenta majora, din punctul de vedere al "sanatatii mintale" si al psihicului sta in felul in care oamenii reactioneaza la situatiile (stresanate) cu care se intalnesc. Unii reusesc sa faca asta mai bine/sanatos, altii, mai rau/nesanatos/intr-un fel specific, ce se poate incadra intr-o anume patologie.
In acest moment conteaza mai putin mostenirea genetica si comportamentala transmisa, ci ceea ce veti face cu asta.
Cu alte cuvinte este esential sa aflati cum functionati dumneavoastra in situatii de stres, daca exista un fel anume, respectiv daca aceste fel "anume" este unul care poate fi inscris intr-o patologie sau nu.
Din punctul meu de vedere, ca psihoterapeut, faptul ca s-ar incadra intr-o patologie nu este important, ci ceea ce faceti cu asta. Nu diagnosticul este important, ci ceea ce puteti face ca sa va fie mai bine.
Diagnosticul este o abordare formalista, limitativa, nu constructiva. Altfel putem cadea in capcana: "are diagnosticul nu-stiu-care atunci ii aplicam formula 23, tratamentul 14 si psihoterapia nr.2", cam ceea ce face psihiatria: "are tulburare schizo-afectiva atunci ii dam 2 timostabilizatoare, 1 antidepresiv, 1 antipsihotic si doua somnifere".
In ceea ce va priveste: "mă gândesc încontinuu să nu fac o boală psihică, mă analizez încontinuu, sunt într-o stare de panică, chiar ieri am chemat salvarea pentru un atac de panică banal" - arata simptomele unei tulburari anxioase "ca la carte". Conteaza mai putin de la cine l-ati mostenit ci ce faceti cu asta; nu exista "atac de panica banal". Atacul de panica este un semnal de alarma, organismul dumneavoastra va arata (urland) ca exista ceva care necesita atentie, URGENT!
Nu stiu daca este necesar un tratament medicamentos dar sigur aveti nevoie sa aflati ce provoaca aceste stari si cum puteti schimba felul in care reactionati/functionati; iar asta se face cu ajutorul psihoterapiei.

Referitor la problema ta, intr-adevar nevroza si psihoza sunt spectre diferite ale tulburarilor psihice. Una este fondul neurastenic, alta cel psihotic.
Parerea mea este ca pentru tine cel mai important este sa iti restabilesti calitatea vietii. Si nevroza poate sa iti tulbure viata, sa te faca sa nu te bucuri de viata asa cum ar trebui.
Ai nevoie de o psihoterapie cognitiv-comportamentala, imbinata cu tehnici de relaxare si autosugestie. in afara de asta, cred ca un psiholog te poate ajuta sa te cunosti mai bine.