Soacra mea m-a distrus sufleteste.

Da, intradevar tu deja ai facut pasii acestia...
Singurul sfat pe care mai pot sa ti-l dau e urmatorul: fa ceva pentru tine, incepe cu lucrurile mici, cum ar fi... sa iti cumperi ceva bun pt tine si fata ta. dupa aceea iti faci timp doar pt tine, 30 de min intr-o baie fierbinte cu spuma si o mica lumanare te relaxeaza imediat, nu cred ca e o problema daca ti se alatura si fetita.. va puteti juca :D, oricum in pricipiu, trebuie sa incepi sa faci lucrurile pentru tine, dupa cum am zis, incepi cu cele mici, iar pe parcurs lucrurile se vor schimba si vei observa si tu asta, doar incearca, poate te va ajuta, tine minte, eu sunt tanara, nu lua de buna tot ceea ce spun, se poate sa gresesc... dar ca sa stii de unde vin sfaturile. de la mama mea, ea mi le-a dat candva, iar acum eu ti le transmit, sper ca te va ajuta, totul depinde de tine. Bafta Si LA MULTI ANIII sper ca anul acesta sa se schimbe lucrurile in bine pentru tine raisamea :)

Multumesc pentru sfaturi, sunt bune, le-am mai auzit si le-am urmat.Sunt bine acum, sunt realizata profesional, am un copil foarte frumos si istet dar nu am linistea familiala.Nu-mi place ca sotu e ca-m mamos si nu-mi place ca soacra se baga in viata noastra.Pe viitor, adica in urmatoarele luni imi voi lua permisul de conducere, iar in urmatoarele luni vreau sa incep pregatirea canto muzica populara.STIU ca voi putea sa ma realizez si singura, fara ajutorul sotului.Imi doresc ca eu si fata mea sa fim sanatoase si restul le voi face fara probleme.Sunt o fire puternica, care lupta oricat ar fi de greu.Succes tuturor in implinirea visurilor!

La fel este si povestea mea, desi am 22 de ani nu am crezut voi trai ce traiesc acum.
Sunt terminata si nu mai am curaj sa vorbesc cu nimeni de ceea ce traiesc si de cum ma termina psihic.

Buna, eu la fel am o problema cu soacra mea, cum sa lupt cu ea daca nici nu traim intr-o casa dar tot il influenteaza pe sotul meu, de cite ori pleaca acasa, de atitea ori vine cu pretentii si ne certam, eu deja simt ca sunt cu nervii la pamint si ca nu mai rezist, ma ghindesc sa divortez, dar nu vreau sa-i fac pe plac ei, si plus la toate ar suferi copilul meu care are 9 luni, ce sa fac ????

mai ai rabdare un pic, fii un pic mai nepasatoare cu soacra si sotu.Nu ii mai baga in seama o perioada si vezi ce schimbare apare la stul tau.Ai grija doar de tine si copil.Iesi cu copilul la plimbare, cu prietenele, ai grija sa fii tot timpul pusa la punct pensata, epilata etc.Gandeste-te ca si cand ai fi tu si copilul.Mai citeste diverse subiecte pe Net, intra pe site-ul lui Andreea Pap, e super tipa, iti da sfaturi ff bune.Fii o femeie puternica pentru tine si copilul tau.Dupa ce vei fi tu echilibrata atunci vei stii ce decizie sa iei sa divortezi sau sa-ti pui sotu la punct, sa faca ca tine ca tu esti sotia lui., sa aleaga intre tine sau soacra.

O problema care am intalnit-o in nenumarate situatii.Ultima o verisoara de-a mea a preferat sa se mute la garsoniera la maica-sa decat sa stea cu o soacra deasta zbir la care fiuso nu prea indraznea sa-i intoarca vorba.Si ea se credea desteapta foc ca avea ceva magazin(afacere ceva).O ramas cu zidurile si se spala cu ele pe cap.
Imi aduc aminte cuvintele duhovnicului meu cand fini mei au avut aceeasi problema si au plecat la parinti ei(si culmea parinti lui ma bateau pe mine la cap ca ei sunt "sfinti")si mi-au spus tineri in clipa in care s-au casatorit sunt cu viata lor.Eventual dai sugestii ca parinte dar cu blandete.
Alti fini la care ea tot asa nu a vrut sa plece la insistentele lui si dupa un timp a intervenit divortul.
Stiu de pe margine e simplu :"mutati-va la un apartament sau chirie!"Sunt niste avantaje cand stai la o casa unde nu platesti chirie -plus ca unul nu se poate rupe de sub fusta mamei asa usor.

Aud tot mai des de problemele pe care le au nurorile cu soacrele rele, egoiste si inapoiate care nu stiu sa-si iubeasca copii si nurorile(ginerii).Cred ca doar 10% sunt soacre cu intelepciune, restul sunt niste nesimtite care sa gandesc doar la binele lor.

La mine e cam la fel, un pic diferit.Sunt casatorita de 5 ani, acum 2 ani am nascut doua fetite gemene.Pana aici totul frumos cu soacra, cadouri de ziua mea, tot timpul atenta, pana am nascut.Soacramea nu sta cu mine stau cu parintii mei, dar venea la noi pana am nascut, de atunci, foarte rar si sta cate 2 ore.Ii spune sotului meu ca gemenele nu sunt ale lui, desi el are gemeni in familie, eu nu, ca sunt prea blonde (ca mine), nu brunete ca el si multe alte bazaconii.Chiar acum m-am certat pe tema asta cu el, nu mai stiu ce sa fac, am ajuns la capatul puterilor.Acum nu mai vine la noi, i-a spus sotului ca m-am certat cu ea, ceea ce nu e adevarat, am lasat tot timpul de la mine sa fie bine, nici macar pe el nu-l mai suna sa-l intrebe de fetite.Casnicia imi merge groaznic din cauza minciunilor ei, sfatuiti-ma va rog, nu mai stiu cum sa o scot la capat.Cred ca o sa ajung la divort.

Ai incredere in tine!fii puternica.Esti la parintii tai si este bine.Incearca sa te mai apropii de sotul tau:cu mesaje de dragoste, sms-uri etc.Nu mai discuta despre soacra cu el!!! e inexistenta pentru tine!!!Pe ntru mine asa a devenit soacra mea, si eu din pacate locuiesc cu ea de 5 ani!! Am invatat sa tin la mine, sa o ignor definitiv, pe soacra nici nu o vad, e o fantoma pentru mine, discut pe scurt cu ea.FII fericita ca ai parintii langa tine...si poate ai si fratii cu care sa discuti! Succes, mai vorbim!!

Imi pare rau pentru ceeac ce se intampla, dar eu am o alta problema.. Nu ne mai intelegem cu mama.. eu stiu ca are dreptate sa fie suparat.. ca mama a gresit in privinta lui, ea l-a jignit si s-a comportat urat cu el.. si cu mine, nu i-a convenit de el, are inca impresia ca el nu vrea ceva serios cu mine.. cu toate ca suntem casatoriti de 2 ani si am stat impreuna 3. Nu stam impreuna cu ea, el se enerveaza ca ma mai suna si incearca sa mai ia legatura cu mine... mama e o fire posesiva, care crede ca are mereu dreptate, eu am vrut sa-mi mai iau din lucruri de acasa si intre timp a schimbat yala, nu a vrut sa mi le dea.. el m-a pus sa aleg intre el siea... s-a enervat k m-a sunat k sa-mi dea un album de fotografii si eu am vrut sa-l iau.. a zis k vrea sa fie linistit sa nu ne deranjeze
e un an decand incerc sa nu mai am nici o legatura cu ea... e fff deranjat k ma sunase de 8 martie si ca m-a sunat si acum 2 zile..
la el este o alta situatie, parintii lui au murit cand avea 3 ani si l-au crescut bunicii.. sta

stam la bunicii lui.. avea casa construitadin 2004, mai trebuie imbunatatita.. ne-au facut acte la amandoi
problema e k el nu vrea s mai avem nici o legatura cu mama mea.. imi spune ca de ce vreau acum albumul? ca vreau s ma umilesc? nu vrea sa o invitam la nunta ( am facut decat cununia civila).. problema e k ma pune sa aleg, eu am incercat sa-i explic k nu e nimik de ales.. nu vreau sa ma impac cu ea.. si ca nu vad nimik rau k vreau sa iau albumul.. el imi reproseaza k sunt prea moale cu ea si mi-a dat cateva zile sa ma gandesc si daca e sa divortam.. nu stiu cum sa-i mai explic.. nu stiu ce sa fac..

Felicitari doamnei aym. Este o persoana pe care si-ar dori-o fiecare, alaturi. Sa nu mai zic despre o soacra asemenea. Toata stima, din partea noastra a nurorilor. Poate se cloneaza.


Buna, Raisei si celorlalte fete/nurori

Am citit majoritatea mesajelor, in care sunt relatate momente si situatii, din viata voastra in comun. Uneori sotii se desprind mai greu de parintii lor, mai ales de mame, care uneori chiar ele nu le dau drumul. Macar ca le-ar face un bine, vazand ca baiatul lor se descurca si isi iau viata lor si a familiei de care este responsabil, in propriile maini. Oricum, viata in casa soacrei, inseamna mult curaj.
In timp, asa cum s-a intamplat in multe cazuri similare, soacrele si-au dat seama ca au gresit. Uneori si-au cerut scuze pentru motivele pe care le-au crezut ele. Este un pas si asta. Felicitari pentru modalitatile pe care le-ati gasit de a rezista.
Atentia voastra, a mamelor, trebuie orientata catre copii. Ei sunt cei care sunt lipsiti de liniste si de dragostea voastra.

Va doresc liniste, pentru voi si familia voastra!

Ce faci insa cand stai cu sotul impreuna cu parintii lui, iar mama lui este alcoolica? Ce faci cand nici unul din voi nu aveti venituri, nu aveti bani pentru chirie, facturi, intretinere? Cand nu mai exista liniste, cand mereu sunt doar scandaluri si vorbe urate? Si asta de peste 17 ani? Cand nu ai nici o posibilitate de a pleca fara sa te uiti inapoi, desi ai vrea acest lucru mai mult decat orice? Totul se rezuma la bani...

Eu am avut si am parte de o soacra alcoolica de cand l-am cunoscut pe sotul meu...de 17 ani traiesc in scandaluri si vorbe urate. Vreau sa plec din casa socrilor, sa stau in chirie, dar nu am bani. Viata mea este trista si fara armonie in familie. Il am doar pe Dumnezeu in suflet, El ma ajuta si ma intareste, El imi da putere sa merg mai departe cu fiecare zi.

Daca aveti vreun sfat, il astept cu drag...

Daca nu vrei sa ai probleme in casa trebuie sa, , joci" murder, exact cum face ea. Trebuie sa simulezi calmitatea, bunavointa, chiar si respectul. Daca iti arati adevarata personalitate, indiferent de relatia puternica pe care o ai cu sotul tau, va sti cum sa te manipuleze si cum sa-ti distruga relatia pas cu pas. Daca nu e prea tarziu, evita sa-ti arati slabiciunile si sa actionezi instinctual... Eu daca as putea s-o iau de la capat as proceda altfel si eu as fi cea care o distruge psihic, nu invers. Din pacate...nu poate fi altfel, relatia asta e o lupta. Putine femei au soacre cu bun-simt. Sunt atasate de fiu intr-un mod de-a dreptu' scarbos...si nici o femeie din univers nu e sufficient de buna pentru odrasla ei.

Dupa ce pleaca soacra-mea din casa mea dau cu tamaie prin casa.

Doamne ma mira foarte tare ceea ce citesc!!!!ma gandeam k doar situatia mea e asa.eu sunt foarte rau cu soacra-mea am 7ani cu sotul si avem un baietel de 3ani...este adv k la inceput ma acceptat si nu...fetelor vreau sa va zic k sunt moldoveanca si el e singur la parintii...asta spune tot el bucuresti eu suceava.dar calvarul a inceput de cand a vrut sa plece cu mine k eu ma saturasem de jignirile ei si aaa este si tanara cand lam cunoscut pe sotul meu avea 39 ani soacramea...vroia mereu sa facem ce spune ea si are o boala cu baniiiiii unde mergem cat stam ce facem dormeam si cu usa de la dormitor deschisa k se supara deci sunt foarte multe de zis sa lua de mine din orice...eu munceam 16ore pe zi una da si una nu...munceram azi de la6 la 10seara a doua zi ma trezeam de dim fa treaba sa nu zica ceva calca fa mancare nu era un fir de praf in casa...aveam 17ani...si stiam de la parinti mei sa fac orice nevoia ma invatat...avem 7ani si ei nu se cunosc cu parinti mei nici cu frati mei cunì nimeni...se lua de mine de la o furculita care ii lipsea din casa k iam luato eu.ma facea in toate felurile si eu mereu se lua de parinti mei din orice nu se mai putea sta cu ea in casa fetelor sunt pre multe de zis nu am loc pe 1caiet sa scriu am tacut mereu din gura din respect care nu la meritat ii spunea lui fisu k eu sunt moldoveanca si k imi bat joc de el...am plecat de la ei cu cearta si scandal k il iau pe fisu...eheee si multe de cand a aparut copilul i fff multe inainte sa apara ne-am impacat suntem prin italia unde sa nascut si copilul vara trecuta am lasat copilul la ea 3luni k sa se bucure apoi intre mine si sotul a fost niste dificultati tot di cauza ei ne-am certat si a plecat acasa si copilul nu-l luasem inca...ea era bucuroasa nu a durat o luna k eu si sotul ne-am impacat vrau sa va zic k ma facut k la usa cortului si nu vroia sa-mi dea copilul sa o dau in judecata a zis k sa-mi iau copilul eu si sotul inapoi parca inebunise.tipa urla k copilul nu va pleca din accea casa k ea la ingrijit si nu stiu ce 3luni a stat copilul la ei doamneeeee

Nu exista o solutie in adevarul sens pentru situatia asta, mai ales daca consoarta/consortul nu e dispus sa puna piciorul in prag propriilor parinti (sotia mea e singura la parinti, a stat cu ei pana la 27 de ani apoi s-a mutat intr-un apartament cumparat de parintii la 5 minute de ei, unde stam si noi acum, impreuna cu bebelusul).
In primul rand e important sa fi cat mai calma, nu te ajuta cu nimic sa te imbolnavesti (pe mine a ajuns la un moment dat sa ma doara stomacul, nu puteam sa dorm, eram nervos tot timpul). In al doilea rand trebuie incetul cu incetul sa discuti cu sotul despre problema asta, trebuie sa inteleaga ca mama lui pur si simplu ii distruge familia cu atitudinea ei.(pana sotia mea nu a fost de fata cand maica-sa mi-a zis direct cand ii dadea de mancare bebelusului, "sa plec, ca nu are nevoie de paznic", a crezut ca exagerez, pentru ca oricum nu imi place de maica-sa, etc ). In al treilea rand, trebuie ca familie sa fiti uniti in fata la orice, inclusiv in fata soacrelor, sa aveti propria "cultura", ca voi sunteti tot ceea ce conteaza.

In ultimul rand, cu parere de rau, soacra-ta e un om rau, dar care crede ca face bine pentru copilul ei si nepot. In principiu oamenii de genul sunt si prosti si needucati, si aici e avantajul tau. :) Cu calm, atentie, si din pacate, impartita pe doua "fronturi", poti gasi cu timpul metode sa o neutralizezi. Timpul o sa lucreze in favoarea ta, mai putin cand e vorba de un copil, aici trebuie cu orice risc sa fi ferma si sa iti raliezi si sotul. El trebuie sa inteleaga ca nu e un mediu bun de crestere a unui copil, in care bunica baga zanzanie intre parintii lui, si sunt certuri si nervi. De fapt conteaza cel mai mult.

P.S. Salut mama de baiat casatorit de aici de pe forum si care e de treaba :)