Simptome de depresie si anxietate de foarte multi ani
Buna tuturor. Nu stiu cum sa incep si cum sa descriu tot ce simt, dar voi incerca cat de bine pot. Sufar de depresie si anxietate de foarte multi ani (aproape 15, daca nu mai mult), sau cel putin asa cred (nu am fost niciodata la un doctor pentru a primi un diagnostic). Ma gandeam de a apela la doctorul meu de familie, sa primesc un diagnostic, sau sa stiu daca intr-adevar ce am este depresie si anxietate, sau altceva, si cum se poate trata. Voi lista aici unele din simptome, in nici o anumita ordine, si poate putin caotic, imi cer scuze:
- din copilarie (acum am aproape 30 de ani) imi era greu sa me concentrez la scoala si la lectii, stateam seara foarte tarziu, cateodata si dupa ce parintii si sora mea se culcau, sa termin si eram foarte usor distras. Nu stiu exact cand, dar de pe la varsta de aproximativ 10 ani, am inceput sa-mi rup pielea pe maini (dermatilomania), mai ales in jurul degetelor. Si in ziua de azi am acest tic nervos de care nu pare ca pot sa scap.
- tot cand eram mic, tin minte ca am avut ideea asta de a fugi de acasa. Tot timpul am simtit ca vreau sa fiu independent, si toate astea intr-un timp cand traiam intr-o familie fara probleme, parintii se intelegeau (ma rog, cu normalele certuri de cuplu), nu beau, ieseam duminica la iarba verde etc. Per total pot spune ca am avut o copilarie frumoasa. Ca majoritate copiilor, luam si bataie de la parinti din cand in cand.
- dintotdeauna am fost mai retras, mi se zicea ca sunt timid. Niciodata nu tin minte sa fii avut o stima de sine si incredere in mine. La scoala am invatat relativ ok, tot timpul ma straduiam. Am facut liceu, facultate, si master. Am servici, inca locuiesc la parinti, si totusi avand o viata buna relativ vorbind, tot sufar de depresie si anxietate, si ma simt ca sunt la capatul drumului si vreau sa pun capat acestei boli, sa pot functiona "normal". Depresia asta imi afecteaza sporul si randamentul la servici, precum mi-a afectat si randamentul la invatat timp de foarte multi ani de-a lungul universitatii. Tot timpul ma ingrijorez excesiv, despe cariera, despre ce cred oamenii despre mine, despre evenimente din trecut, daca cumpar ceva, ma ingrijorez ca poate nu am facut o decizie buna. Sunt perfectionist. Simt ca imi e pieptul greu, ca parca am ca un fel de durere de cap constanta, dar nu in felul cum se manifesta la o raceala. De multe ori can am un atac de anxietate, simt ca si cum m-ar arde pielea, transpir excesiv, mai ales la extremitati, simt ca nu pot sa gandesc clar.
- am fost intr-o relatie de aproape 4 ani, dupa care s-a terminat, si sincer cred ca depresia mea a afectat foarte mult si a dus la ruperea relatiei. De cand s-a terminat sunt intr-o ingrijorare si vinovatie cumplita, si cred ca am facut-o pe ea sa aiba o viata mai grea datorita mie.
- de multe ori sunt nervos si iritabil, desi sunt constient de faptul acesta si incerc sa evit ca pot eu de mult.
- imi este greu sa ma concentrez asupra multor lucruri, si chiar daca incerc in hobby, parca nu am stare si motivatie sa continui, si imi pierd atentia foarte usor
- imi este frica de viitor, de posibilitatea de a nu avea o familie, sau ca e prea tarziu la varsta mea sa mai schimg lucrurile, si daca voi intalni cumva pe cineva, asta cine stie cati ani va dura. Ma ingrijorez si despre parinti, si dintotdeauna, de cand eram copil, imi era frica ca ei vor muri odata si odata. Ma simt vinovat ca parintii mei inca trebuie sa lucreze, as vrea ca ei sa iasa la pensie si sa aiba o viata mai usoara, me doare sa ma gandesc ca nu pot sa-i ajut mai mult pentru ca ei sa duca o viata mai buna, mai ales ca au trecut prin atatea pe vremea comunistilor, si de atunci.
- vreau sa specific ca am apelat odata la o terapie de grup, dar dupa prima intalnire am renuntat, nu era pentru mine.
- ma simt tot timpul obosit, si fizic, si mintal. Dorm foarte mult, si cand ma scol, ma simt tot obosit. Nu am motivatie sa merg la sala si sa fac sport. La greutate, cred ca sunt relativ normal, si nu am slabit sau m-am ingrasast in ultimii mai bine de 10 ani.
- daca vad pe cineva imbracat frumos, sau care arata ca are multa confidenta, ma simt foarte inferior, si simt ca niciodata nu voi putea avea aceeasi confidenta in mine.
- simt nevoia de a citi stiri pe internet, si asta mi se pare ca o forma de compusivitate. Asta mi se intampla foarte des si daca merg la o biblioteca, de exemplu. Cand merg, simt o senzatie ciudata in corp, transpir. Simt nevoia sa citesc cat mai multe carti si sa ma informez despre cat mai multe subiecte, desi nu am timpul necesar, sau motivatia si atentia de a sta si citi atat.
Cam aceste detalii imi vin acum in minte. Daca mai imi vin si altele, le voi lista aici. Multumesc tuturor celor ce ati citit, si multumesc pentru orice sfat. Ar fii bine sa merg la doctorul de familie si sa vad daca sa incerc anti-depresive sau terapie? Sa vad un psihiatru? psiholog? Amandoi? Multumesc mult.
- din copilarie (acum am aproape 30 de ani) imi era greu sa me concentrez la scoala si la lectii, stateam seara foarte tarziu, cateodata si dupa ce parintii si sora mea se culcau, sa termin si eram foarte usor distras. Nu stiu exact cand, dar de pe la varsta de aproximativ 10 ani, am inceput sa-mi rup pielea pe maini (dermatilomania), mai ales in jurul degetelor. Si in ziua de azi am acest tic nervos de care nu pare ca pot sa scap.
- tot cand eram mic, tin minte ca am avut ideea asta de a fugi de acasa. Tot timpul am simtit ca vreau sa fiu independent, si toate astea intr-un timp cand traiam intr-o familie fara probleme, parintii se intelegeau (ma rog, cu normalele certuri de cuplu), nu beau, ieseam duminica la iarba verde etc. Per total pot spune ca am avut o copilarie frumoasa. Ca majoritate copiilor, luam si bataie de la parinti din cand in cand.
- dintotdeauna am fost mai retras, mi se zicea ca sunt timid. Niciodata nu tin minte sa fii avut o stima de sine si incredere in mine. La scoala am invatat relativ ok, tot timpul ma straduiam. Am facut liceu, facultate, si master. Am servici, inca locuiesc la parinti, si totusi avand o viata buna relativ vorbind, tot sufar de depresie si anxietate, si ma simt ca sunt la capatul drumului si vreau sa pun capat acestei boli, sa pot functiona "normal". Depresia asta imi afecteaza sporul si randamentul la servici, precum mi-a afectat si randamentul la invatat timp de foarte multi ani de-a lungul universitatii. Tot timpul ma ingrijorez excesiv, despe cariera, despre ce cred oamenii despre mine, despre evenimente din trecut, daca cumpar ceva, ma ingrijorez ca poate nu am facut o decizie buna. Sunt perfectionist. Simt ca imi e pieptul greu, ca parca am ca un fel de durere de cap constanta, dar nu in felul cum se manifesta la o raceala. De multe ori can am un atac de anxietate, simt ca si cum m-ar arde pielea, transpir excesiv, mai ales la extremitati, simt ca nu pot sa gandesc clar.
- am fost intr-o relatie de aproape 4 ani, dupa care s-a terminat, si sincer cred ca depresia mea a afectat foarte mult si a dus la ruperea relatiei. De cand s-a terminat sunt intr-o ingrijorare si vinovatie cumplita, si cred ca am facut-o pe ea sa aiba o viata mai grea datorita mie.
- de multe ori sunt nervos si iritabil, desi sunt constient de faptul acesta si incerc sa evit ca pot eu de mult.
- imi este greu sa ma concentrez asupra multor lucruri, si chiar daca incerc in hobby, parca nu am stare si motivatie sa continui, si imi pierd atentia foarte usor
- imi este frica de viitor, de posibilitatea de a nu avea o familie, sau ca e prea tarziu la varsta mea sa mai schimg lucrurile, si daca voi intalni cumva pe cineva, asta cine stie cati ani va dura. Ma ingrijorez si despre parinti, si dintotdeauna, de cand eram copil, imi era frica ca ei vor muri odata si odata. Ma simt vinovat ca parintii mei inca trebuie sa lucreze, as vrea ca ei sa iasa la pensie si sa aiba o viata mai usoara, me doare sa ma gandesc ca nu pot sa-i ajut mai mult pentru ca ei sa duca o viata mai buna, mai ales ca au trecut prin atatea pe vremea comunistilor, si de atunci.
- vreau sa specific ca am apelat odata la o terapie de grup, dar dupa prima intalnire am renuntat, nu era pentru mine.
- ma simt tot timpul obosit, si fizic, si mintal. Dorm foarte mult, si cand ma scol, ma simt tot obosit. Nu am motivatie sa merg la sala si sa fac sport. La greutate, cred ca sunt relativ normal, si nu am slabit sau m-am ingrasast in ultimii mai bine de 10 ani.
- daca vad pe cineva imbracat frumos, sau care arata ca are multa confidenta, ma simt foarte inferior, si simt ca niciodata nu voi putea avea aceeasi confidenta in mine.
- simt nevoia de a citi stiri pe internet, si asta mi se pare ca o forma de compusivitate. Asta mi se intampla foarte des si daca merg la o biblioteca, de exemplu. Cand merg, simt o senzatie ciudata in corp, transpir. Simt nevoia sa citesc cat mai multe carti si sa ma informez despre cat mai multe subiecte, desi nu am timpul necesar, sau motivatia si atentia de a sta si citi atat.
Cam aceste detalii imi vin acum in minte. Daca mai imi vin si altele, le voi lista aici. Multumesc tuturor celor ce ati citit, si multumesc pentru orice sfat. Ar fii bine sa merg la doctorul de familie si sa vad daca sa incerc anti-depresive sau terapie? Sa vad un psihiatru? psiholog? Amandoi? Multumesc mult.
7 comentarii
Da, cred ca a sosit timpul sa faci o vizita la psiholog si implicit la psihiatru, de ce trebuie sa te chinui cand stiinta a avansat foarte mult si sunt tot felul de remedii naturiste si alopate ?
Buna ziua,
Sunnytrails diagnosticul de anxietate sau depresie il stabileste medicul psihiatru, nu medicul de familie. Medicul de familie iti poate da trimitere catre un medic psihiatru.
Daca problema de anxietate sau depresie este mai intensa, atunci un tratament mixt, medicamentos si psihoterapeutic.poate da rezultate bune. In cazuri mai usoare este suficienta doar psihoterapia.
Pentru psihoterapie trebuie sa te adresezi psihologului. Psihoterapia cognitiv-comportamentala poate fi o varianta.
Toate cele bune!
Sunnytrails diagnosticul de anxietate sau depresie il stabileste medicul psihiatru, nu medicul de familie. Medicul de familie iti poate da trimitere catre un medic psihiatru.
Daca problema de anxietate sau depresie este mai intensa, atunci un tratament mixt, medicamentos si psihoterapeutic.poate da rezultate bune. In cazuri mai usoare este suficienta doar psihoterapia.
Pentru psihoterapie trebuie sa te adresezi psihologului. Psihoterapia cognitiv-comportamentala poate fi o varianta.
Toate cele bune!
După simptomele prezentate pare o tulburare depresiv-anxioasă, dar diagnosticul corect îl poate stabili numai un psiholog clinician cu experiență, care în urma evaluării poate decide să te trimită la un psihiatru dacă este nevoie de medicație. De obicei dă rezultate medicație+ intervenție psihologică, pentru că te poate ajuta să te cunoști mai bine, să-ți schimbi modul de gândire și percepție și să-ți descoperi resursele de care ai nevoie pentru a depăși momentele stresante.
Buna ziua, cred ca in continuare evitati esenta a ceea ce vi se intampla, cautand raspunsuri pe internet. Starile Dumneavoastra au niste cauze care trebuie investigate caci nu se vor rezolva de la sine, mai ales ca dureaza de ceva ani si nu s-au rezolvat de la sine...
Colegii mei v-au dat deja cateva directii de actiune. Ce faceti Dumneavoastra cu ele e o alta problema...
Colegii mei v-au dat deja cateva directii de actiune. Ce faceti Dumneavoastra cu ele e o alta problema...
Va multumesc mult tuturor pentru sfaturi. Voi face pasul de a contacta medicul de familie si cu trimitere, un psihiatru sau psiholog. Nu stiu de ce, dar imi este greu sa fac pasul, sau cel putin mi-a fost pentru mult timp, dar curand va trebui sa-l fac. Nu prea am scuze, cred ca e putin si rusine, si gandul ca poate nu se vor indrepta lucrurile. Stiu ca altii o duc prin probleme mult mai grele, si parca ma simt vinovat ca eu ma framant din "atata". Intr-un fel, parca ma simt vinovat si sa caut ajutor, pentru ca altii vor continua sa aiba probleme (stiu, este un mod ciudat poate de a vedea lucrurile). Oricum, as dori sa evit daca pot medicatia, si sa o iau numai in cazul in care este recomandata neaparat. Multumesc inca o data, o zi buna!
Bună dimineața!
A evita rezolvarea unei probleme nu înseamnă că se rezolvă de la sine. Oricând apare o problemă, e bine să nu ne dăm bătuți, pentru că astfel din start ne declarăm învinși.
Renunţarea contribuie la înfrângerea completă a personalităţii și conduce spre o psihologie a învinsului.
Orice problemă avem, dacă o considerăm o provocare care să ne arate cât suntem de puternici, ne mobilizează să facem ce-i mai bine pentru noi. Dar să nu mai întârziem în a lua măsuri. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Nu mâine, nu poimâine să-ți propui rezolvarea problemei, pentru că timpul care trece nu face decât să adauge un stres inutil, ci imediat.
A evita rezolvarea unei probleme nu înseamnă că se rezolvă de la sine. Oricând apare o problemă, e bine să nu ne dăm bătuți, pentru că astfel din start ne declarăm învinși.
Renunţarea contribuie la înfrângerea completă a personalităţii și conduce spre o psihologie a învinsului.
Orice problemă avem, dacă o considerăm o provocare care să ne arate cât suntem de puternici, ne mobilizează să facem ce-i mai bine pentru noi. Dar să nu mai întârziem în a lua măsuri. Cu cât mai repede cu atât mai bine.
Nu mâine, nu poimâine să-ți propui rezolvarea problemei, pentru că timpul care trece nu face decât să adauge un stres inutil, ci imediat.
Multumesc mult Doamna Ciuperca, are mult sens ce spuneti Dumneavoastra. Nu am vazut lucurile niciodata asa, dar este adevarat, cu cut se amana o problema, ea va continua sa existe, sau chiar sa sa inrautateasca.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 28Biochimia creierului in Anxietate si Depresie
- 3depresie, anxietate
- 10Anxietate sau Depresie ?!
- 3Problema destul de complexa (depresie, anxietate)
- 3Sfat - anxietate, depresie sau alta afectiune
- 1Psihoterapeut in bucuresti
- 5Tratament psihiatric
- 2Anxietate depresie - Dar de ce ameteli si senzatie de cap greu ?
- 14Depresie si anxietate
- 4Depresie foarte puternica /Anxietate/TOC/
- 13Anxietate, Depresie, stomac
- 6Am nevoie de ajutor!! senzatie de buimaceala care nu ma lasa toata ziua
- 15Reacții adverse medicament
- 7Efectele anxietatii, depresiei si stresului asupra pielii
- 0Depresie și anxietate
- 4Ajutați ma! Fiul meu de 18 ani a întrat în stare de depresie, letargic, sta intr-una în pat
- 4Depresie, anxietate generalizată
- 13Depresie si anxietate
Mai multe informații despre: tulburare anxios depresiva depresie si anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: