Schizofrenie simpla?

Eu am 23 de ani, si sunt student in ultimul an la matematica. Am avut o copilarie putin diferita de alti copii de varsta mea in sensul ca eram mai retras, imi placea sa petrec mult timp de unul singur, jucandu-ma intr-o lume imaginara, inchipuindu-mi ca sunt cu cineva, vorbind adesea de unul singur ca intr-un fel de monolog, desi ma jucam si cu ceilaltii copii. Mult timp mi-am considerat acest comportament ca pe un rezultat al unei fantezii copilaresti prea bogate. Cu varsta, am continuat sa ma manifest in acest fel, cu sau fara voia mea, fara sa realizez, facand din acest lucru o constanta de comportament. Practic, de fiecare data cand sunt singur, continui sa gandesc cu ajutorul cuvintelor, vorbind in gand si uneori si in soapta, desi sunt pe deplin constient. Nu am frati sau surori, si vreau sa cred ca mi-am dezvoltat acest tip de comportament ca urmare a singuratatii, din dorinta de a ma exprima, din nevoia de a-mi alunga singuratatea. Este oare un obicei pe care mi l-am format inconstient in copilarie si care s-a inradacinat in psihicul meu si a ramas? Este o forma de schizofrenie? Nu am halucinatii, probleme de concentrare sau memorie, nu pierd contactul cu realitatea. Sunt putin cam sensibil, poate si vulnerabil fapt pentru care sunt si introvertit dar nu in prezenta tuturor persoanelor.Pana nu demult nu mi-am pus intrebari de acest gen, dar in urma cu cateva zile, am citit un articol despre schizofrenie si formele ei, si m-am ingrijorat foarte mult, practic mi-a dat peste cap intregul echilibru in fata licentei si a examenelor care ma asteapta in ultimul an de facultate.

Buna Laur! Nu cred ca este vorba de nici o schizofrenie, faptul ca ai gandurile tale si vorbesti cu tine insuti chiar si cu voce tare, asta nu inseamna ca esti bolnav. Schizofrenia este o boala foarte complexa si are mai multe manifestari, la tine este vorba cred ca de personalitatea ta sensibila cum ai spus si tu, esti mai introvertit. Nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme si in primul rand nu te lasa influientat de un articol, nu te inchipui bolnav. De obicei schizofrenia se manifesta mult mai devreme inainte de 20 de ani apar primele semne, scaderea reactiilor afective, asocializare, chiar si violenta la unii, scaderea capacitatii intelectuale.Nu cred ca e cazul tau mai ales ca acum termini o facultate si destul de grea.Poti citi celelalte topicuri despre subiectul asta ca sa te lamuresti si sa nu stai ingrijorat. Iti urez numai bine!

Draga Laur, faptul ca iti spui cu voce tare gandurile este solilocvie, nu cred ca ai nici o schizofrenie, s-ar putea sa fie cum ai spus tu o obisnuinta proasta.
Eu chiar am o forma de schizofrenie, manifestata la 16 ani, si tata a avut, dar o forma mai grava ca mine. Eu sunt o persoana lucida, constienta de mine si de boala mea, duar ca am avut doua episoade psihotice, si iti voi spune in ce au constat, fara a te influenta cumva sau sugestiona si pe tine: La 16 ani am avut o astenie puternica si neputand invata, ma obseda rau ca sunt lenesa, ceea ce m-a adus in starea de a inghiti pastile ca sa imi iau zilele. In fine intrerupand scoala si tratandu-ma mi-am ameliorat starea de rau.
Alt episod a fost la 24 de ani, in urma unui necaz familial care dura de 8 luni, am inceput sa " aud" soapte care injurau cele sfinte si pe mine, am scapat si de acest simptom in vreo doi ani, acum am 30 de ani si in afara faptului ca nu pot lucra si nu pot avea copii, desfasor o viata cat se poate de normala: citesc, fac treaba, ma plimb, rad, cant la pian etc.
Ti-am spus toate astea ca sa iti dai seama ca, daca eu care chiar am o forma de schizofrenie, tot pot sa ma bucur de viata, dar tu care ai duar un fenomen de obisnuinta proasta, de care poti scapa!
Succes la licenta si nu te mai speria, sugestia poate sa te influenteze asa ca evita sa te crezi bolnav.

Multumesc pentru sfaturi.M-am gandit si la acest lucru, dar ceea ce m-a pus pe ganduri e faptul ca am foarte des momente cand nu pot pune capat acestei solilocvii, face parte din mine, a devenit un mod de a gandi, si cand sunt cu cineva, si mai ales cand sunt singur.De mult timp m-am gandit ca ceva nu e in regula, ca nu e normal sa imi vorbesc ca si cum m-as adresa cuiva. Am citit destule articole despre schizofrenie, si am impresia ca regasesc la mine simptomele schizofreniei simple, din copilarie si pana in prezent.Stiu ca se poate instala de la orice varsta, chiar si de la 3 ani, ca o bizarerie comportamentala, bolnavul solicveaza, e retras, nu are halucinatii, lipsesc simptomele specifice schizofreniei acute, nu trezeste banuieli celor din jur.Aceasta m-a pus pe ganduri. Am citit celelalte posturi ale tale, Anastasia, si te sfatuiesc sa incerci ceea ce ti-am scris, orice imbunatatire, oricat de mica merita efortul.Incearca sa urmezi si un tratament naturist, pe langa cel indicat de medic.

Laur, multumesc pentru sfaturile pe care mi le-ai dat la topicul deschis de mine. La tine este vorba despre sugestie, ai citit multe materiale si ti se pare ca ai si tu mai toate simptomele.
Nu te mai speria, tu ai fost duar un copil mai sensibil care nu se juca cu ceilalti din cauza ca vor fi fost rai sau de mahala.
Schizofrenia este o boala grea dar e de obicei ereditara si se manifesta foarte diferit: unii oameni aproape ca nu mai stiu de si, sunt total in lumea lor, unii ar zice ca sunt nebuni, sau altii sunt foarte inteligenti dar au bizarerii, ca superstitii, frici, fobii, altii sunt lucizi ca mine dar hipersensibili fiziologic, tot ca mine etc.
Nu te mai gandi la aceasta boala. Ti-am scris si la topicul scris de mine. Daca nu te supara stari depresive sau frici, sa nu te mai sugestionez si eu, totul este ok. cat despre solilocvie, sunt sigura ca te poti dezvata, cu putina vointa. Poate ai fost si stresat cu facultatea.
Mult succes la licenta si fii barbat, nu te mai speria!

Multumesc pentru incurajari. Apreciez interesul tau pentru ceilalti. Din cuvintele tale imi dau seama ca esti o persoana buna la suflet si foarte lucida. Sunt oameni sanatosi care au o valoare umana mult mai mica, chiar daca sunt apti din punct de vedere profesional si considerati normali sau utili societatii. Te sfatuiesc sa pui in practica sfaturile pe care le-ai primit pe acest forum si sa iti gasesti o indeletnicire placuta, nu foarte stresanta, cum ar fi pt inceput un curs profesional. Sau poti lucra acasa diferite activitati usoare cum ar fi lucrul de mana, goblenuri, croitorie.

si sa urmezi si un curs de croitorie.Am auzit ca este chiar indicata si poate constitui si o terapie, asa zisa ergoterapie de care cu siguranta ai auzit si tu si iti poti asigura painea lucrand acasa. Inceputul este greu, merita sa risti putin pentru o viata mai sigura. Numai bine iti doresc si multa sanatate si inca o data, multumesc pentru sfaturi.

Cu mult drag, Laur
Eu lucrez acasa, dar pentru mine, adica im i tricotez pullovere, bluze si cos pe panza.
Inca nu am vandut nimic, pentru ca nu am avut curaj sa lucrez pentru altii cu plata de frica ca nu le-as cunoaste masura sau ca nu s-ar vinde.
Multumesc pentru incurajare si eu la randul meu si sa nu te mai gandesti niciodata ca ai fi bolnav. Si clasificarile astea in functie de simptome sunt facute tot de oameni, sunt relative.
Ai credinta in Dumnezeu, ca si eu am, fara a mai fi insa fanatica sau bigota cum am fost intr-o perioada vrand-nevrand.
Toate cele bune1

Buna miu, roaga o prietena sau o ruda sa prezinte un pulover saun o bluza facuta de tine la colegele de la servici sau sau la alte prietene si rude. Incearca sa te gandesti si la un pret- vezi cat timpn ti-a luat sa il faci, cat material ai consumat si de cati lei pe luna ai avea nevoie.
Dupa aia vedem ce se pareri au oamenii.

In plus poti face fulare, manusi, caciulite. De exemplu un fular tricotat in culori vii costa la Metro peste 300 de mii de lei- vechi. Si nu ai avea probleme cu marimea.
Trebuie sa gasesti o persoana care sa ti le comercializeze. De exemplu, sunt anumite doamne care sunt reprezentante avon sau oriflame, daca ai reusi sa cunosti pe cineva de genul asta, i-ai putea da un comision, ,...Ma rog, ne mai putem gandi la variante. Acum sunt si magazine online...
Asta cu tricotatul. Trebuie sa iti cumperi din cand in cand cate o revista de specialitate sa vezi ce este la moda, ce culori ce model, si aia sa faci.
Ca sa mai imi vina si alte idei, trebuie sa imi mai scrii ce ti-ar place sa faci. Sau daca te-ai vedea intr-un loc cu 4 -6 ore pe zi, ce anume ai stii sau ti-ar place sa faci.
Clar munca fizica este exclusa categoric !
Sigur gasim o solutie.
Cat despre vechimea in munca si pensia..oricum ar fi o rusine de pensie, nu te astepta la prea mult. Incearca sa te interesezi ce fel de pensii private sau asigurari exista, si care ar fi costurile. Am sa ma interesez si eu.
Tinem legatura si spune-ne mai multe...ce ai stii sa faci la un calculator de exemplu...sau ce alte activitati le poti face fara sa te oboseasca. Si din ce oras esti..

Multumesc, Crimus, ar fi o solutie, vezi insa ca acum nu ma simt prea bine, asa ca nu prea pot sa mai lucrez.
Cat despre perioadele in care imi este bine, nu prea am curaj sa fac lucruri ca sa vand.
Si eu sunt de acord ca munca fizica nu pot sa fac.
Eu am avut doua servicii acum opt ani, unul duar doua luni, altul vreo 8 luni, la cel de-al doilea aveam sansa sa stau mai mult, dar nu am rezistat nervos.
Eu in prezent nu imi fac griji, am o mama buna, am un frate la fel de bun, dar ma ingrijoreaza viitorul.

schizofrenia odata declansata se mai poate opri ???exista vreo cale prin care poti scapa sau nu exista nici o solutie ????

Este o boala grea, este adevarat, insa are perioade de acalmie si linistire, cand pacientul duce o viata linistita, fara stress, spaime sau alte necazuri.
O sensibilitate ai insa toata viata, dar sa stiti ca se poate trai si cu aceasta boala, uneori chiar bine.
Vedeti ca oamenii nu seamana intru totul.
Sa luam cazul meu.
Tata a avut o forma de schizofrenie paranopida, eu si fratele meu l-am mostenit, insa nu avem forme chiar asemanatoare cu el.
Tata a avut nesansa sa se trateze cu neurolepticele clasice, pentru ca boala i s-a declansat prin 1982, si pentru ca fuma mult si mai gusta si vin in combinatie cu medicamentele, intr-un sfarsit a decedat.
Eu insa sunt o persoana lucida, care mi-am constientizat boala.
Aceasta la mine a avut doua etape: prima la 16 ani sub forma unei astenii nervoase si depresie puternica, cu obsesia ca as fi fost lenesa, aceasta obsesie m-a impins sa inghit de doua ori pastile mai multe, chipurile sa ma sinucid, dar m-am speriat de moarte si am spus familiei.
A doua etapa se manifesta la 24 de ani, in urma supararii si se manifesta cu halucinatii auditive, care au cedat in urma tratamentului, dar dupa vreo doi ani de la administrare. Intr-un sfarsit au cedat fara urma si acum imi este bine, cu mici exceptii si anume cand ma necajesc de ceva, cand se schimba vremea sau la problema lunara, in general sunt mai sensibila si ma ingrijorez usor cand este vorba de rezolvarea problemelor, de acte etc.
Dat fiind ca nu lucrez si stau acasa, ma pot bucura si eu de viata, ma plimb, cos, tricotez, mai citesc si astfel ma simt mai bine.
Nu disperati, aratandu-i multa dragoste, persoana iubita isi va reveni.
Cat privaste tratamentul, acesta se face pe incercate, insisi medicii incearca ce medicament prieste bolnavului, dar pana la urma tot gasesc unul adegvat fiecaruia si nu uitati ca mai este si un Dumnezeu care pune mila Lui.
Numai bine !

Se poate ameliora cu ajutorul tratamentelor moderne, iar pacientul poate duce o viata apropiata de normal, iar pe langa tratament mai poate urma si psihoterapia. Nu as zice ca exista vindecare completa, dar cu multa intelegere si afectiune persoana poate duce o viata normala, cu conditia sa evite supararile, stresul. Foarte multe informatii gasesti pe www.schizophrenia.com. Acolo sunt publicate ultimele rezultate si studii de specialitate.

Am vizitat site-ul dat de tine si este interesant, din pacate am ochii bolnavi si nu pot sta mult pe net.

Am intrat aici cautind o informatie pe net pt o prietena, si intimplator am "picat"aici. Dupa ce am citit citeva postari trebuie sa recunosc ca am ramas uimit ce prietenosi, calzi si umani sunt cei care scriu aici.
Sunteti niste draguti!
Laur, Cris, Anastasia si Crimus, daca oamenii s-ar comporta asa si in real life, daca ar fi tot atita intelegere, rabdare si preocupare pt "cel de linga tine" viatza ar fi un rai!
Toate cele bune si sanatate la voi toti si mie :)

mai omule, nu te mai baga pe aici, traieste in lumea ta. O sa venim si noi, dar mai avem putin de disutat

SALUTARI tuturor! Am urmatoarea nedumerire: sora prietenului meu a fost diagnosticata cu Schizofrenie acum 3 ani de zile. Din cate imi spune prietenul meu, in familia lor NU sunt alte persoane care sa sufere de aceasta boala. Suntem nedumeriti, prietenul meu si cu mine, daca el "ar putea avea" inclinatii sa dezvolte aceasta boala, si, mai ales, daca exista riscul: ca copiii lui sa dezvolte aceasta boala (edin cate am auzit, se pare, ca boala este ereditara). Va multumim anticipat. Asteptam un raspuns. Va dorim multa fericire si sanatate!!!!!

Buna eu am un frate care sufera de schizofrenie simpla e tinar...A iesit din spital si medicii i-au prescris 6 medicamente.Este normal sa ia atiitea medicamente, mai este cineva in situatia asta?

Salut!
Fratele tau este o victimă. Vezi aici de ce. Click pe CC si alege subtitrarea in română.
-----------*

Sau caută să vezi "Marketing of Madness" - Vanzarea nebuniei, excelent documentarul.

Cauzele reale ale schizofreniei sau altor boli psihice sunt de fapt deficienţele nutriţionale, intoleranţa la gluten sau chiar boala celiacă, infecţia cu Toxoplasma, ori cel mai banal STRESUL din mediul de viaţă.
Sau toate la un loc.

Foarte rar cauza principală este pur genetică.

(*modificat de admin)

Si ce sa faca.sa manince fara gluten ?hmmmm

Trebuie să încerci toate variantele posibile, asta e tot. Şi in plus să iţi dai seama ce interese sunt in joc, cine ar putea fi interesat sa ascunda adevarul.
Citiţi primul mesaj scris de mine pe această pagină şi ultimul de pe pagina anterioară.
http://forum.romedic.ro/prod/schizofrenie_011724.html/28

Linia terapeutică de care are omul nevoie cu adevărat este o altă aventură, dar pentru asta trebuie să fii ceva mai "explorator" :)

Un caz asemanator sunt si eu, acum se pare ca am gasit raspunsul la intrebare. Eu, pe langa asta, am doar 17 ani si am anxietate si depresie, deci e ceva mai complicat, dar ne descurcam. :)

poate cineva sa-mi explice cum se manifesta schizofrenia simpla?

Ce mai faceti voi ? Pe aici nu se mai termina iarna observ. In ce ma priveste - cred ca sunt chemata la indelunga rabdare. la intelepcinea rabdarii si invers. Nu am avut timp sa ma odihnesc ultimele mai multe nopti - sper sa nu ma aleg cu anumite urmari ; datoria mea e sa sper; mi-au ramas de remediat unele... E o experienta aparte sa depinzi de anumiti sefi - si cu cat ai mai multi cu atat e mai interesant..
( mereu uit ca de fapt cel mai mic e cel mai mare)
Ce parere aveti - sincer - despre ce spune Feldmar in linkurile de mai sus?

Robymat - nu stiu sa explic ce ai intrebat. si crede-ma nici nu doresc sa fac cercetari. asta ar fi cu adevarat o nebunie si mai mare. nu ?

Pace in suflet si armonie.

Buna ziua!descriindu-ma putin o sa va rog din suflet sa-mi spuneti parerea, cam care ar fi diagnosticul..
De mic am avut probleme cu anemia, echilibram hemoglobina si scadea din nou, am ajuns si la 60 din 120-130.pe la 5 ani am avut dureri abdominale cu un scaun specific, la care medicii nu-mi gaseau cauza, ulterior in 2007 am dat analize la liamblioza si a fost-pozitiv.Mama spune ca probabil sa le fi avut de la virsta de 5 ani cind aveam simptomele date..gradinita nu prea am fregventat-o din cauza ca ma inbolnavisem de asa numita hepatita B si la fel in 2007 am dat analiza la clinica de boli infectioase si mi-au dat un raspuns pozitiv, adica ca nu am in singe acest virus si evident m-am vaccinat cu anticorpii corespunzatori.prin clasa 1, am fost mai retras fata de colegi si pina in clasa a 4 am fost printre primii la invatatura, facind concurenta cu alti colegi.prin clasa a 5 au aparut niste emotii c-am pronuntate, aveam si bufeuri de caldura in regiunea fetei(nas), spate, abdomen si picioare.Mai aveam asa un fel de energie care era cam in plus, la intoarcea directiei capului, as zice un fel de anxietate.
In clasa a 7-a s-au intensificat emotiile negative, retrairile si pe zi aveam zeci de bufeuri.La cel mai mic "obstacol"psihologic aveam bufeuri.
Zi de zi, luni cu luni aveam aceste emotii si stresuri la ore ca daca ma tulburam la propriu, nu mai puteam continua restul orelor, roseam, inima pulsa tare, si ma inhibam in mine, aveam si o deshidratare a fietii.
Uneori stiam primul raspunsul corect dar ridicindu-ma din banca aveam emotii si ma blocam, si iarasi bufeuri.Asa a durat din clasa a 7-a pina am absolvit 9 clase.
Dupa liceu am intrat la colegiul de comert si dupa 1, 5 ani de studii s-au intensificat emotiile, aveam frica sa privesc pe cineva in ochi si ma blocam cind dialogam.M-am inhibat in sine si am abandonat colegiul.Am trait asa cu stari de depresie pina la sfirsitul lui 2008 cind am luat medicatie psihiatrica pina in 2010 fara o ameliorare oarecare.din start Dr.mi-a spus ca am o depresie sub mai multe forme si am primit :paroxetina-20 mg si risperidona-2mg pe noapte..vazind ca nu-mi ajuta am redus din propria initiativa doza de risperidona de 2mg cu 25% saptaminal si cind colo..nu am dormit 3 zile si 3 nopti fiecare secunda eram in ginduri.si intr-o dimineata am avut halucinatii crezind ca e sfirsitul lumii si am fugit la biserica, dar era inchisa.Sora m-a internat la spitalul de boli mintale pe o luna cu Diagnozul de TULBURARE SCHIZOTIPALA.
Apoi la cererea mamei am fost eliberat acasa si ne primind medicatia am avut din nou un episod psihotic si seara la 22 am sarit in fintina din ograda(Doamne fereste, duca-se pe pustii)si ca prin minune am ramas viu(apropo mai inainte turnasem in ea agheazma de la slujba Sf.Vasile si cred ca a fost o minune sa nu ma inec.pina la apa sunt 7metri si adincimea apei e de 5 metri)
A 2-a zi din nou internat la acelasi spital deja cu diagnozul de SCHIZOFRENIE PARANOIDA.Am mai stat o luna internat.Deja am aproape un an de cind primesc risperidona 1mg dimineata si 1mg seara si de o saptamina am trecut la venlafaxina-150mg cu care ma simt destul de bine, uneori ma tulbur si am o durere psiho-spirituala la care sunt deprins sa o tolerez.Tulburarea dureaza undeva 3-4 ore pina imi revin.
Vreau sa precizez ca de la virsta de 5 ani pina in 2009 am asistat la certuri"grele" in familie cu violenta.(tata o batea pe mama cu parere de rau..)
ACUM VREAU SA VA INTREB:
Reesind din copilaria nefericita plus anemie am fost predispus dezechilibrului neoronal si din cauza Liambliozei, am fost slabit fizic..Discutind cu medicul am am ajuns la concluzia ca nu am SCHIZOFRENIE ci DEPRESIE MAJORA pentru ca episodul psihotic a fost provocat de mine scazind doza foarte repede de neuroleptice si asa s-a produs psihoza.Deci cred si doresc sa ramin cu diagnosticul de depresie majora din fericire sau din nefericire.
Medicii mi-au spus ca trebuie sa iau medicatia data 3-5 ani ca sa ma intaresc bine.
VREAU SA VA INTREB PE DVS, OAMENI BUNI, CE PARERE AVETI, CU CE DIAGNOZ AS RAMINE CU --SCHIZOFRENIA sau--DEPRESIA MAJORA???

Pare si nu pare sa fie schizofrenie. Nu sunt eu specialist in domeniu, dar din cate am citit si eu (simpla curiozitate), trebuie sa ai episoade psihotice pe 6 luni. Plus de asta, halucinatiile vizuale si auditive sunt "necesare" dezvoltarii schizofreniei.
Poate depresia te-a determinat sa faci gesturile acelea, sau poate nu. Acel episod cu biserica cam pare a fi legat de schizofrenie, dar inca nu stiu. Mai bine astepti sa iti raspunda un specialist.

Multumesc frumos pt raspuns!!

asta ar fi cu adevarat o nebunie si mai mare. nu ? -- fratii mei, am facut afirmatia asta si nu am vrut sa supar pe nimeni; ma gandeam la mine - mie mi-ar face f rau numai gandul despre boala; si stiu ca orice cuvant sau chiar gand neexprimat despre boala pune o caramida malefica ( boala insasi avand natura malefica ).
Dupa mine - stiinta psihiatriei trebuie imbratisata de oameni f sanatosi si puternici nu de cei afectati psihic. Cine a spus ca cei afecati psihic nu sunt puternici ? Este un titlu : Depresia, blestemul celor puternici. Sau e o metafora...