schizofrenie de patru ani

Buna! la toata lumea..!!
@Mr.Nick..da aveti dreptate, mare dreptate..si pe mine avatarul persoanei.X m-a socat, defapt pana la urma suntem pe un forum in care multi au suferinte psihice..poate multi insa nu si le recunosc si nu si le trateaza, asta e...nu putem noi sa obligam pe cineva..daca insa pulberedestele spune ca de acum psihiatrii..vor putea avea drept asupra noastra de internare fortata inseamna ca numarul nostru...se va inmulti...si vom avea nevoie de mult mai multe spitale de psihiatrie..cu siguranta..Iar ideea ca d-l X si-ar arata poprile organe..cand acum are un avatar de..poti sa spui ca e un copil care isi cere umil iertare...asta e azi maine putem sa ne trezim cu aceeasi imagine imorala si sa privim cu sila..
La fel va doresc o sapătamana placuta si sanatate!

@pulberedestele..as vrea si eu sa fac parte din organizatie vreau mai multe detalii..te rog

Germont, ce parere ai despre zahar? Am citit ca incetoseaza mintea si implicit impiedica tinerea de minte!

Fara zahar, indiferent ca este alb, brun, rafinat sau nu, este aberatia lumii moderne.
Chiar daca te feresti de el tot il intalnesti in diverse alimente sau esti uneori obligat de conjuctura sa il consumi.
Acidifiaza sangele, pierzi calciul, provoaca adevarate furtuni hormonale in organism (variatii proportionale de insulina si cortizol). De ce ar acidifia cineva sangele cu cereale, zahar, alcool sau tutun, cand ai glutamina (un aminoacid atat de valoros) si alti aminoacizi esentiali ce produc deja incarcare acida.

Ca sa-ti raspund la intrebarea despre ceaiul negru, este cel mai dezavantajos ceai pentru un om cu probleme psihice si alte probleme de sanatate, are cea mai multa cofeina si foarte putini antioxidanti, pe cand cel alb foarte putina cofeina dar mai multi antioxidanti.
Ceaiul verde este o solutie de compromis. Energizeaza la un nivel decent cu un nivel intermediar de cofeina, dar ofera si antioxidantii la un nivel decent.

Partea a doua ca astea mai trebuie si puse in practica, lasand la o parte pseudosolutiile terapeutice.

Am o luna plus de cand am inceput dieta asta fara gluten si vreau sa spun ca ma simt mult mai bine. Mai cu energie, mai cu optimism si cu o memorie mai buna. Insa nu pot fi sigur daca e de la dieta sau daca au inceput sa-si faca efectul medicamentele astea noi pe care le iau. Lasand asta la o parte am gasit din 2 surse diferite cum ca schizofrenia se trateaza foarte bine cu doze mari de niacina (vitamina B3). Nu stiu cat o fi de adevarat, insa merita incercat pentru cei care dispun de fondurile necesare.

"bravo..Donfre veyi ca se poate si la mine la fel..abia invatam sa traim..sa ajungem mai departe..fara a ne uita in urma!

In momentul cand suplimentezi si ajungi la un aport zilnic DUBLU de niacina, deja trebuie sa te gandesti la micsorarea rezistentei la insulina. Adica consumul intamplator al smantanii si untului, practic eliminat.
Apoi miscare zilnic, si toti ceilalti factori care scad rezistenta la insulina.

Mai mult nu scriu aici, voi continua pe blog.
-
don7frye, urmatorul pas este sa renunti treptat la medicamente si cafele, iei omega 3 si vit E iar dupa 3 luni sa mananci paine.
Sa notezi apoi cum ai dormit, eventual ce glicemie ai avut dupa 113 g de paine (vezi si articolul lui Dr Davis - "Urmarile graului")
Sa te feresti de sorbitol (provine din grau), este continut in multe medicamente si produse.

Sa renunti la medicamente e ca si cum ai pune la poker totul pe o mana. In plus, nu-mi permit sa iau acele medicamente din moment ce nici indemnizatia de handicap nu beneficiez de ea! Cand va da Domnul si voi putea lucra din nou atunci poate am sa imi iau, macar niacina, ca din ce am citit vad ca e foarte buna!

Beviplex ce include o forma inofensiva de niacina (niacinamida) e 7-8 lei, ce naiba e asa de complicat.
Lasa supradozele si limiteaza-te la doze normale, nu e cazul sa te complici.

In rest, daca renunti (treptat) la medicamente, o faci in ideea ca schizofrenia este provocata in timp de un exces de opioizi. Iar cum tu i-ai redus pe cei EXOgeni, eliminand pe aia adusi de gluten, mai raman cei din lactate (cu un potential mult mai slab). Apoi mai raman cei ENDOgeni, generati prin infometare, si durere fizica, masturbare in special.
Ce te opreste sa ajungi la o viata normala - fara medicamente ?
Schimba treptat obiceiurile si cam asta e.

Mey Germont, dar ce studii ai tu de dai sfaturi atat de bune in domeniu?

Liceul si o facultate prin care am trecut ca gasca prin apa, atat puteam la vremea aia.

In rest, stiu de unde sa ma informez... Blogul doctorului Davis, a lui Margarit sunt niste exemple facile.
Apropo, ia mai cauta pe la el si poti observa ca are un mod de a gandi TOTAL diferit de plebea ce are drept reper publicitatea TV si emisiunile mondene de "viata sanatoasa".

Nu mai zic ca de vreo cativa ani tot citesc in fiecare zi cate una alta, traduc pentru blog articolele valoroase. Deci asimilez mereu informatii noi.

Recunosc ca am gresit ridicol de tot cu uleiul de peste, cu toate ca aveam textul revelator in fata. Abia mai tarziu am reusit sa il interpretez corect.
http://forum.romedic.ro/prod/Sfat__referitor_la_tratament_048759.html

De fapt suferinta e cel mai bun dascal... altfel nu as fi gasit drumul bun.
Pacat ca l-am gasit dupa ce m-am imbolnavit cronic.

"De fapt suferinta e cel mai bun dascal... altfel nu as fi gasit drumul bun.
Pacat ca l-am gasit dupa ce m-am imbolnavit cronic."
Nu pot sa nu comentez: de-abia ai inceput sa te tratezi, si ai rezultate, deci se vor rezolva toate, nu esti cronic, ci un "fost cronic". Insa mai trebuie sa adaugi ceva - nu-ti mai spun, caci stii -.in stilul meu.
Nu ai idee ce bune sunt. Acelea trateaza cauza.

Buna!As dori si eu sa adaug un comentariu referitor la aceasta boala.Este cumplita mai ales pentru mine pentru ca eu sufeream de ea in adolescenta si nu a fost descoperita la timp si boala a evoluat astfel incat dupa ce am implinit 23 de ani viata mea s-a transformat intr-un calvar, am stat numai in spitale aproape 1 an de zile.Eram anul intai la master si lucram ca broker in asigurari, doar ce ma angajasem si eram super fericita ca imi gasisem un loc de munca in conditiile de criza.
Eu din firea mea sunt mai timida si retrasa si pentru mine scoala a fost un element foarte important din viata mea si ca atare de cand ma stiu chiar daca stiam subiectul eram foarte emotionata inca din clasa intai.Emotiile erau foarte puternice si se manifestau cu tahicardie si tremurat.Emotii care se declansau aproape instantaneu de fiecare data cand era vorba despre un subiect oral.Asta a fost unul dintre factorii declansatori.Deasemenea tremuram ori de cate ori vedeam un film mai horror, si nu ma puteam stapani.Acum pe fundalul acesta and aveam 11 ani am suferit o trauma pshica si anume am ramas singura acasa si o vecina a inceput sa bata cu pumnii in usa si sa incerce usa si eu am crezut ca e un hot.De atunci m-am schimbat cu totul devenisem mai fricoasa si superstitioasa.Auzisem ca daca suferi o astfel de trauma te vei imbolnavi cu inima, si ca atare in perioada de pubertate(mentionez ca am crescut 10 cm intr-o vara la tara si am 1.80 in prezent)probabil din cauza cresterii simptomele au inceput sa apara iar pe fundalul meu psihic s-au manifestat si mai tare, aveam palpitatii, mi se intarea musculatura fetei, gatului, pectorarilor, ma sufocam si eu fiind copil si crezand ca ma voi ombolnavi cu inima a crescut frica si devenisem hipocondra, si plangeam mai mereu si eram depresiva si aparuse inca un fenomen care la vasrta de 12-13 ani nu mi-l puteam explica si anume paralizie in timpul somnului.Prima criza a fost foarte horor, atipisem si deodata siteam cum parca cineva s-a pus pe mine si incerca sa ma sufoce si sa ma imobilizeze si cu un mare efort am incercat sa ies din criza.Am mai avut foarte frecvent crize din acestea si acum se mai manifesta.Apoi am avut si atacuri de panica care se manifesta cu palpitatii si o frica in tot corpul.Ajunsem sa cred ca eu numai am mult de trait, mai ales acea paralizie in timpul somnului iti dadea impresia ca nu poti sa te mai scoli niciodata, imi era frica sa ma mai culc.Pe fundalul acestei simptomatlogii eu am continuat sa merg la scoala si sa am note bune dar cu pretul emotiilor foarte puternice.Am incercat sa ii comunic familiei dar ei au spus ca e pe baza cresterii bruste si din cauza asta, insa boala a evoluat si pe la varsta de 17 ani am simtit o contractare puternica a muschilor pectorali si intepaturi si numai puteam sa dorm din cauza asta si aveam si atacuri de panica plus parlizii in timpul somnului mi se intampla sa am si 5-10 crize pe noapte;atipeam putin aveam criza, apoi faceam efortu sa ma scol iar am avut criza si tot asa, pana cand deodata mi-am simtit corpul foarte usor si am avut senzatia de plutire si asa debuteaza schizofrenia in adolescenta cu o simptomatologie hipocondrica prin fenomene de depersonalizare si de derealizare si ceea ce s-a intamplat atunci a fost o pierdere a apartenentei la "eu", pur si simplu imi pierdusem eul meu.Am fost internata la pshiatrie la clinica pentru copii cu diagnosticul tulburare neuro vegetativa, am primit un tratament cu antidepresive si nu am putut pe vremea aceia sa le explic doctorilor ca eu am o stare de plutire si nu stiam cum sa le explic nici paralizia din timpul somnului.Insfasit am fost externata si apoi trebuia sa imi continui scoala, bineinteles ca simteam ca nu ma mai pot concentra ca inainte, parca o parte din mine murise, si eram foarte taciturna pur si simplu simteam ca plutesc si numai am control asupra propriei gandiri, miscari, asupra propriului meu corp.Insfarsit cu chiu cu vai m-au obligat parintii sa imi continui scoala, chiar daca ma opuneam(mentionez ca am terminat liceul de matematica-informatica, si in prezent facultatea de stiinte economice specializarea finante banci).Insfarsit am continuat scoala si o parte din simptome au disparut cele cu palpitaiile, atacurile de panica, mai ramasese senzatia de derealizare si depersonalizare manifestata prin senzatia de plutire, pe fundalul acesta binenteles ca m-am consumat in continuare cu emotii foarte puternice insa eram multumita ca imi diparuse tahicardiile, atacurile de panica, senzatia de sufocare, etc.De la 18 ani pana la 23 toate au decurs bine cu toate ca aveam acea senzatie de derealizare si de pierdere a eului si nestiind cum sa explic medicilor la timpu respectiv, am hotarat sa nu o mai bag in seama si sa imi continui viata in parametrii normali.Am avut si 2 prieteni, imi facusem si o gasca, eram extrem de vesela si comica asta o faceam ca sa imi ascund timiditatea si eram multumita ca am scapat cat de cat de acele stari, insa prin octombrie 2009 m-am despartit de prietenul meu cu care avusesem o relatie de 2 ani si 8 luni.bineinteles ca m-am suparat dar am zis ca lasa ca e mai bine fara el si imi gasisem si un loc de munca si imi ziceam ca mai sunt baieti, deci nu ma afectase prea mult, si imi propusesem sa cuceresc alt baiat, si lui ii placeau tipele mai slabe si m-a pus naiba sa iau niste produse de slabit care erau pe baza naturala concepute insa pentru a deveni dependente de ele contineau amfetamine.Asta mi-a pus capac.Am inceput sa fiu foarte obsedata de baiatul acela, si in capul meu era numai numele acelui baiat de care numai scapam si imi facea rau, si simteam ceva foarte profund pentru el, si atat de profund incat simteam la propriu ca ma sufoc fara el.I-am spus si lui ceea ce simt si m-a refuzat din pacate si eram foarte nervoasa la munca nu suportam sa mi se atraga atentia cu nimic, eram foarte euforica, si incepusem sa spun lucruri ilogice si ma certam foarte des si cu ai mei acasa si apoi cand am renuntat brusc la ele am facut vre-o 5 crize de sevraj, pur si simplu tremuram, ma sufocam si apoi aveam o stare de extenuare maxima, si aveam logoree.Mi s-a prescris depakine si zyprexa, timp de 2 luni de tratament simteam cum aveam un somn profund si numele baiatului continua sa ma bantuie oriunde ma uitam era numele lui, il auzeam, il citeam, eu timpul acesta am incercat sa imi vad de munca si de scoala cu toate ca eram foarte obosita si numai gandeam logic, numai eram lucida, si tot asa timp de 2 luni dupa crize cand deodata s-a produs iar fenomenul de depersonalizare si derealizare si pierdere a eului, si atunci am smtit ca numai pot memora, parca numai am minte, nu ma mai pot concentra, am fost internata timp de 4 luni la pshiatrie mi s-a acordat Rispolept si Abilify, nu a avut nici un efect, tot asa ma simteam, golita sentimental, mental si psihic, si asa ma simt si in momentul de fata;apoi am avut si halucinatii olfactive si audive dupa ce am renunatat la tratamentul chimic si am trecut la cel naturist dupa ce am fost externata;incepusem sa imi miroasa a rahat, a sulf si a pucioasa si auzeam voci cum ca voi merge in iad si eu sunt dracu in persoana si pe fondul acestor halucinatii incepusem sa fac ca un porc si am batut-o pe mama si spuneam la lume pe strada ca va omor pe toti(asta dupa ce citisem niste articole pe internet despre IIsus si demoni)si pur si simplu am simtit cum era altcineva in corpul meu si vroia sa faca rau;am fost internata de urgenta pe Eminescu acolo ii bateam pe pacienti si halucinatiile olfactive, auditive luau amploare;si vedeam rautatea pacietilor si prin ei mi se transmiteau mesaje;am fost legata si mi se admnistra haloperidol injectabil;ajunsesem sa numai stiu sa vorbesc si eram foarte rigida;apoi cand mi-am mai revenit mi s-a administrat seroquel de 200 si 400 mg si dimineata jumatate de halorperidol.Insfasit au disparut halucinatiile.In prezent iau acest tratament insa sunt in continuare goala sentimental, mental si psihic, parca numai sunt eu in corpul meu, si sunt foarte taciturna, nu imi mai vine sa vorbesc pentru ca pur si simplu este un gol in capul meu;parca numai am nici memorie, si cel mai important prca numai am nici minte, am vise ilogice asa cum aveam si de la 18 ani pana in prezent, simt ca numai stiu nimic din ce am invatat.In prezent numai lucrez niciunde pentru ca mi-am pierdut locul de munca absentant asa de mult si am renuntat si la master pentru ca pur si simplu numai sunt eu;mi-am pierdut eul de tot si nu stiu in ce masura tratamentul de fata va face in asa fel incat sa imi revin.Simt ca sunt apa de ploaie pentu mine.Singura data cand mi-a revenit mintea mea a fost dupa ce m-au legat dupa acele crize cand mi-au injectat halorperidol, au fost 2 zile in care simteam asa parca mi s-au incins creierii, asa o fierbinteala in tot corpul si in creier si aveam aceleasi simptome ca si cum luasem din nou acele pastile de slabit, aveam logoree, eram euforica, dar cel putin eram constienta de mine si aveam o logica;a durat 2 zile si apoi am cazut iar si de atunci cu toate ca sunt sub tratament eu numai imi revin ;golul sentimental, mental si psihic este permanent si numai am control aupra propriului corp, numai stiu cine sunt, mi-am pierdut complt apartenenta la "eu".Oare e posibil sa imi revin sau voi ramane asa?Parca numai am minte deloc, e un gol pe toate planurile sentimental, mental si psihic care dureaza de mai mult de jumatate de an si mi-am revenit 2 zile doar dupa criza cu halucinatiile.Oare va trebui sa am o alta criza ca sa imi revin la normal?As dori sa imi spuneti daca mai e cineva care a trecut prin asa ceva si prin ce metode s-a vindecat, ca eu simt ca numai exist, parca sunt doar un corp fara minte si fara eu.Este cumplit parca numai traiesc, oare mi-am pierdut mintea definitiv?

@ Livia 86

Roaga pe doctor sa iti schimbe tratamentul daca nu te simti bine cu acesta.

AA si mentionez ca in perioada dupa crizele de sevraj aveam asa o putere si ma credeam Iisus, si interpretam orice semn ca vine din partea lui Dumnezeu catre mine;iarasi un alt factor doveditor al bolii.

@ clara_p
Nu este vorba de simtit bine sau nu, eu numai stiu demult cum e sa te simti bine sau rau;pur si simplu s-a instalat u plafon de gol mental care de jumatate de an numai trece cu sau fara pastile.Nu stiu incotro sa o mai apuc parintii deja au cheltuit o gramada de bani cu mine si ei cred ca sunt pe calea cea buna dar adevarul e ca numai simt nimic, s-a instalat iar plafonul de gol mental si simt ca voi fi asa pentru totdeauna, fara constiinta, fara sa fiu constienta de mine pur si simplu asa de tare m-au dat peste cap amfetaminele alea, care nu stiam ca le contin Herbalife-ul, incat eu numai stiu de mine, pur si simplu mi-am pierdut eul meu, numai am nici o traire, numai stiu ce este aia iubire, ura, frica...pentru ca numai este mentalul meu intreg, nu are cine sa genereze sistemul afectiv...oricat i-am explicat medicului el imi spunea ca cu tratamentul asta va trece dar eu simt ca numai sunt eu, pur si simplu parca am murit daca ti-a murut mentalul, si sunt doar un corp, mainile mele sunt foarte usoare lafel si corpul si nu am control asupra corpuluipentru ca numai e nimeni care sa il ghideze;cred ca sunt o cauza pierduta poate daca descopeream mai din timp boala si luam tratament de la 18 ani cand a fost prima mea internare, poate mai aveam sanse...oricum multumesc pentru sfat.

Sin inca ceva credeam ca mi s-au facut farmece de catre tipul cu care am fost pentru ca cand am fost la un masaj la el mi-a luat cercelul fara sa simt si unei prietene de ale mele i-a luat o suvita de par, si ma gandeam ca poate mi-a facut ceva ca sa profite de mine dar oricum a reusit atunci cand eram sub influenta acelor amfetamine din Herbalife, a profitat si trupeste si material de mine, eu fiind si o fire mult prea naiva.A si intalnirea cu el sau comunicarea cu el imi creea aceleasi emotii puternice ca si cand era la scoala si cu amfetaminele mi le amplifica, parca in perioada aceea imi ardea creierul asa simteam.

@ Livia86

Toti cei de pe acest forum care au trecut prin minim un episod psihotic, au experimentat pas cu pas ceea ce ati experimentat dumneavoastra.

Stati linistitita si nu va mai speriati atat. Sunt simptome de boala.

Daca urmati de mai multe luni tratamentul prezent si tot aveti seznzatia aceasta de depersonalizare si de lipsa a emotiilor, rugati doctora sa vi-l schimbe. Exista cateva antipsihotice moderne care in combinatie eventual cu niste antidepresive si anxiolitice sa va aduca pe linia de plutire.

Multa sanatate, pace si liniste sufleteasca va doresc.

Clara

@clara_p, Multumesc mult pentru sfaturi o sa incerc sa vorbesc cu medicul sa ii spun ca numai imi revin si plafonul asta nu dispare ;ideea e ca ma uit de exemplu la un film si nu inteleg nimic din el nu tin minte ce se intampla in film de la inceput pana la sfarsit, inainte un film imi transmitea anumite senzatii afective, acum ori ca ma uit pe perete ori a film e acelasi lucru, parca nu e nimeni in mine.e f trist, eu inainte traiam cu optimism fiecare clipa si acum parca nu as mai exista, defapt numai fizic traiesc dar numai e viata in psihicul meu.Ma uit la oameni si fiecare are ceva de spus, au o traire pe care si-o exprima eu parca as fi un zombi:(

@Livia86: Din pacate ceea ce descrieti face parte din simptomele negative ale schizofreniei, simptome care pot sa remita (total sau partial) sau sa nu mai remita niciodata. Urmati tratamentul cu antipsihotice atipice si eu cred ca va veti reveni...din cate scrieti sunteti pe calea cea buna.

Sanatate.

@DrT: Din cate observ eu s-a instalat acelasi plafon de zombi ca in vara, o singura data s-a intamplat sa remita dupa criza cea mare cu halucinatiile cand mi-au dat halorperidol injectabil simteam ca imi ia creieru foc dar aveam logoree si logica si eram din nou eu, asta a durat 2 zile dupa care iar am cazut in starea de zombi, adica fizicul meu traieste dar numai stiu cine sunt, numai exista un eu care sa vorbeasca sa-si exprime o traire. Fiecare om are o voce interioara adica sunt gandurile lui, la mine acea voce a disparut pur si simplu parca numai am minte care sa genereze ganduri sau exista un minim de gandire ca altfel nu as mai fi capabil sa scriu nimic dar numai exista eul care sa simta trairile adica din punct de vedere psihic sunt ca si moarta.Parca mi-a spalat cineva creierii si numai stiu cine sunt. Numai am nici o amintire nu pot sa imi amintesc nimic, si numai am nici imaginatie, nu pot sa imi imaginez nimic, parca nu as exista, este foarte trist, si pe zi ce trece este aceeasi stare nu se modifica cu nimic in ciuda tratamentului care il iau.Dumnezeu m-a pedepsit asa de tare, eu care sunt un om atat de sensibil si timid si nu am facut rau nimanui dimpotriva am ajutat atat cat am putut, sa ma pedepseasca chiar atat de crunt, e ceva foarte dur si trist, eu practiv am murit psihic prin aprilie 2010.Daca Dumnezeu imi va mai oferi o sansa la viata(psihica) cred ca in fiecare zi as sarbatori si as fi cel mai fericit om de pe Tera.si i-as ajuta pe toti oamenii care au nevoie de ajutor care imi sar in cale.I-as multumi zilnic lui Dumnezeu, parintilor.doctorului.dar se pare ca sunt condamnata, cum de nu mi-am dat seama mai demult de aceasta boala, cred ca mai aveam sanse de scapare, cred ca daca era depistata mai din timp putea sa remita chiar si total, dar acum o fi prea tarziu?fiecare are dreptu la inca o sansa si am vazut schizofrenici prin spital care erau cat de cat in deplina facultatilor mentale, eu sunt in aer, plutesc cu totul, nu imi recunosc corpul, eul meu e pierdut, nu am nici o traire, parca sunt condamnata...(

Si inca ceva ma misc ca un robot sunt destul de rgida si nu sunt capbila de nimic, numai stiu nici cele mai imple si marunte lucruri ncum se fac si toata ziua parca as sta numai in pat pentru ca vad ca nu sunt capabila de nimic si nu am nici o traire ma misc ca un zombi, eu inanite stiam foarte multe lucrri sa fac si ii veneau idei foarte bune, acum e o tatala pauza, e ca si cand as face infarct psihic, numai am viata mentala si psihica pur si simplu, si cred ca daca nu luam acele prafuri de slabit tot se intampla sa ma imbolnavesc mai tare dar nu asa de brusc, acum ca s-a intamplat asa de brusc e ca si cum sa zicem ai fi bolnava de tensiune si nu stiai si deodata ti se ridica la 25 si faci o semi pareza, asa mi s-a intamplat si mie nu stiam ca am boala asta si cand am luat acele prafuri de slabit s-a manifestat brusc si foarte dur si am ramas cu o depersonalizare si o derealizare profunda pana la pierderea efectiva a eului si o "moarte "psihica.

Si inca ceva ma misc ca un robot nu am deloc fleibilitte si control asupra corpului asta pentru ca mi-am pierdut eul si nu e nimeni cae sa-l controleze, poate ca daca eram constinta de boala mea ezitam categoric sa iau acele prafuri de slabit care m-au dus brusc la moarte psihica;este comparabil cu un om care este suferind de exemplu de tensiune fara sa stie si dintr-o data i se ridica tensiunea brusc la 25 sa zicem si ramane cu semi pareza;asa si mie cu prafurile acelea boala s-a manifestat brusc si cu consecinte grave de derealizare si depersonalizare toatala pana la pierderea eului.Poate daca stiam mai din timp de ea ica de la 18 ani luam tratament, stiam de ce sa ma feresc si nu ajungeam chiar intr-o situatie atat de grava, sau poate ea se manifesta si fara prafuri dar intr-un mod mai usor si aveam sanse sa remita, dar acum...e foarte grav si oricarui care le povestesc ii plictisesc si nu imi dau crezare, am inceput sa ii plictisesc si pe ai mei, si partea grava e ca nu sunt in stare sa fac chiar lucruri usoare si marunte si toata ziua parca as sta numai in pat si zac acolo ca un muribund:( dar incerc sa nu o fac si sa vad ce pot face desi sunt un zombi live.

Mare ghinion ai Livia...
Sa treci prin atatea necazuri, iar cand intri pe forum poate iti da cineva vreo idee care sa te ajute cu adevarat, te "acosteaza" unul care traieste din prescrierea medicamentelor si alta care ia medicamente de 16 ani de zile.

Alege drept reper oamenii normali, dezinteresati.

Mai citeste ce s-a scris pe topicul asta, topicurile din profilul meu. Si desigur, poti folosi din cand in cand alineate sau paragarafe daca vrei sa primesti ajutor.

Cele bune !

Livia, nu pot sa spun ca nu m-au miscat postarile tale. Din scris rezulta ca esti un om cu un bun intelect si ca te macina aceasta neputinta,
Intrebarea mea este, te vede un medic de specialitate?
Ce tratament iei?
Faci ceva terapie?
De cand iei acest tratament?

Merci.
Prozac

@prozac, dupa cum am mai zis in prima postare, am fost internata la Eminescu in urma acelor halucinatii foarte grave si dupa 1 luna jumatate de spitalizare si de testare a mai multor tipuri de medicamente, pe mine, s-a ajuns la concluzia ca imi prieste Seroquel 200 mg si 400 mg seara si jumatate de Haloperidol 50 mg dimineata.Ideea e ca am scapat de halucinatii dar nu mi-a adus eul meu inapoi, nu am sentimente deloc, si memoria e foarte proasta dupa cum am mai spus corpul exista dar s-a produs asa o mare derealizare di depersonalizare incat numai stiu de mine.Am fost, inainte sa am halucinatii cand renunatasem la tratamentul medicamentos prescris de alt medic pshiatric, la acupunctura, biorezonanta si am luat tot felul de tratamente homeopatice si naturiste de la Calivita, Elmiplant, etc dar in zadar boala s-a declansat brusc si cu urmari foarte grave si eu numai imi revin din aprilie 2010.Tratamentul cu Seroquel si Haloperidol il iau de 2 luni aproape, dar fara sa remita inca boala, singura data dupa cum am mai zis a remis brusc 2 zile dupa acele halucinatii cand mi s-a injectat mai multe fiole de haloperidol, simteam cum mi se incing creierii, aveam logoree si cat de cat imi revenise eul meu, dupa care iar am cazut in starea de zombi.

Am inteles
Roaga-te la Dumnezeu si nu-ti pierde speranta.
Sunt mii de oameni cu probl ca ale noastre si traiesc o viata aproape de normalitate,

Mergi si vb cu medicul tau. Vorbeste si cu altul.
Dumnezeu sa iti ajute!

Livia, incearca o meloterapie;

http://www.trilulilu.ro/Annmarie/4496b81e3400ba
http://www.trilulilu.ro/Cuciurean/d38d0fcbce94a1

Uita de boli, de halucinatii...
let music play ! Start de celebration !

Am asculltat, Germoante, tot.

Foarte frumos :-)

Multumim !

Cu pace,

Clara

@Germont:Multumesc pentru meloterapie insa precum am mai zis atat toti factorii externi atat vizuali(filme, emisiuni, etc) cat si auditivi(muzica, vocea oamenilor, etc)nu imi trezeste nici o stare interioara, nici un sentiment e ca si cum i-ai pune unui zoombi muzica el nu simte nimic.E foarte nasol mai ales ca eu eram o melomana si dansam destul de des.Oricum multumesc.