problema cu capul

buna ziua tuturor. sunt nou in comunitate si nu stiu sigur unde e locul mesajului mei deoarece e legat de droguri si de stari de depresie, dar cred ca aceasta categorie e cea corecta.
de 4 ani de zile am inceput sa consum droguri, precum unele etnobotanice slabe (am fumat aproape zilnic timp de 1 an jumate) si iarba (dar destul de rar, cand gaseam).
totul a fost ok la inceput, nici o problema de sanatate inafara de faptul ca ma ingrasasem cateva kg deoarece mancam destul de mult, se stie ca atunci cand consumi asa ceva apare starea de foame. ma rog. toate bune si frumoase, distractie la maxim etc. ce a fost nasol, ca la un moment dat devenise ca o rutina, nu ma mai distram la fel, plus ca imi petreceam tot timpul cu aceeasi oameni, fara sa mai am nevoie de altii, ma simteam prea bine cu ei, ajunsesem sa n-am nevoie de nimeni altcineva desi nu sufeream in niciun fel de e urma asta dar inconstient, ma izolasem de lume oarecum.
dupa 1 an jumate, fiind nemultumit de faptul ca nu progresam social si profesional in niciun fel, am hotarat sa ma las. am facut-o brusc, si evident, am intrat in sevraj si timp de aprox 2 saptamani, m-am izolat de lume, de tot, nimeni nu stia prin ce trec, nici macar parintii... am avut insomnii, nu mancam aproape nimic toata ziua, simteam ca explodez, eram agitat, plangeam, imi venea sa urlu. dar am decis ca n-are rost sa apelez la psihologi sau alte chestii, aveam totusi incredere in puterile mele si am decis sa-mi revin de unul singur. ascultam doar bob marley, muzica cu mesaj pozitiv tot timpul, ma automotivam in continuu, imi ziceam ca sunt puternic, ca pot sa trec peste etc... a fost un razboi interior foarte dur, da dupa aprox 2 saptamani am reusit sa razbat. din momentul in care m-am lasat de fumat orice fel de drog am inceput sa slabesc groaznic de mult, am fost o persoana sedentara pana atunci, ajunsesem sa am 120 kg si aveam doar 1.80 inaltime, aratam ca o bila. cand am vazut ca am inceput sa slabesc, m-am bucurat, demult imi doream sa fiu slab dar imi era foarte greu fiindca eram si o persoana lenesa.
in 2 luni jumate, am slabit 38 de kg, intradevar 15 kg le-am slabit si cu ajutorul unei diete care am urmat-o dupa ce am vazut ca pot sa slabesc... dupa toate astea, am fost un alt om, aratam diferit, ma simteam excelent si confident, toata lumea a fost uimita de mine si toti ma admirau, inclusiv fetele, cu care am avut un succes nebunesc in perioada aia... toate bune si frumoase. dupa aproape 1 an de la chestia asta, am observat ca incep incet incet sa am probleme cu memoria si am avut unele tulburari gen ma enervam usor de multe ori, incepusem sa ma comport ciudat... la un moment dat, lumea a inceput sa se indeparteze de mine, de ciuda ca am reusit sa progresez atata si din cauza ca nu mai eram la fel de amuzant ca inainte, devenisem mai serios si tratam viata intr-un alt fel... starile au inceput sa evolueze, intre timp am mai fumat iarba si mergeam la discoteca si ma distram incercand sa nu dau atentie la ceea ce mi se intampla... in ultimele 2 luni de zile a avut loc un BOOM in creierul meu, dintr-o data am inceput sa ma izoles de lume, sa nu mai am chef sa fac unele lucruri, sa nu raspund la telefoane si sa am probleme destul de mari cu memoria... pana in momentul de fata am ajuns sa comunic foarte putin cu lumea, mai mult pe net, stand in casa aproape tot timpul... de 1 saptamana am inceput tot felul de activitati, inot, alergat, scris si citit, desenat (sunt foarte talentat si din cauza drogurilor, am pierdut f mult, nu mai am aceeasi tehnica) fotografie si multe alte chestii. incerc sa stau cat mai putin la pc si sa ies si sa fac lucruri in continuu.
De ce am inceput sa fac chestii? pentru ca sufar de o memorie extrem de slaba, nu prea am chef de nimic, nu ma mai simt bine in pielea mea, am impresia ca sunt altcineva, cand vorbesc cu lumea ma blochez efectiv, nu stiu ce sa spun, simt capul gol si fara idei, desi vorbesc, dar spun doar banalitati si nu mai sunt amuzant si spontan cum eram inainte... simt ca nu sunt eu... nu ma simt trist nu plang... dar simt ca o goliciune in mine si in mintea mea... se pare ca 'prietenilor mei' nu le mai place de mine, si apeleaza la mine doar cand vor sa-si ia ceva de fumat, ma barfesc tot timpul si de asta ma simt foarte descurajat si renegat...
am uitat sa precizez ca in ultima vreme au aparut si insomnii, dar care incet incet reusesc sa le razbat si sa dorm cat mai bine in fiecare zi... ma automotivez tot timpul, desi ma simt aiurea si stresat cand trebuie sa vorbesc cu lumea... pe langa ca simt ca am capu gol... si simt o frica de respingere enorma... singurele ganduri ce le am sunt : ce sa zic? cum sa fac sa nu par aiurea? ce sa zic sa impresionez? etc... simt ca parca nu multumesc pe nimeni si nu ma ridic la standardele care ar trebui... am refuzat si refuz sa merg la psiholog, sunt de parere ca n-am nevoie si stiu ca pot sa razbat toate acestea, desi e foarte greu... dar nu am sa renunt.
am inceput sa iau si memoplus si lecitina, sper ca voi vedea rezultate... am inceput sa ma uit la multe comedii si chestii amuzante, sa-mi revina umorul si buna dispozitie, fac miscare in fiecare zi, ajut si vorbesc cu strainii pe unde apuc, chit ca simt capul gol si n-am idei, vorbesc banalitati, dar trebuie cumva sa inving toate astea... si daca nu prin exercitii, atunci cum? :) sunt de parere ca sunt propiul meu doctor si cel de care am nevoie sunt doar eu, eu trebuie sa inving toate astea, fara ajutor, la fel cum am trecut singur si peste sevrajul acela nasol...
sper ca toate lucrurile sa revina la normal si prietenii mei vechi sa ma accepte din nou si devin cel care eram inainte, spotan si amuzant si plin de idei si creativitate.
oricum, as dori sfaturi si pareri de la voi, legate de diagnostic, orice... vreau sa-mi revin complet si va cer voua ajutorul sa ma sustineti prin raspunsuri pozitive si toate cele.
mama mea a zis ca motivul starii in care am ajuns este inactivitatea si sedentarismul si lenea de care am suferit pana acum si ca nu am probleme psihice, doar mi-am creeat o bula in jurul meu si m-am izolat si am renuntat la lume, la vise, la teluri la tot...
scuze pentru mesajul foarte lung dar am vrut sa stiti exact ce s-a intamplat, pentru ami da un raspuns cat mai concret cu ceea de ce sufar eu... si daca imi recomandati medicamente, nu am sa le iau... toate antidepresivele si psihoticele dauneaza creierului si am destule probleme cu memoria si cu blocajele mintii deja, vreau doar chestii stimulatoare, eventual medicatie naturista in cel mai rau caz.

Cred ca inceputul comentariului are o trimitere stigmatizatoare, adica e ca si cum Dumneavoastra, nefiind convins ca sunteti dependent, dar nici suferind de o boala psihica, incercati un titlu jugnitor in psihiatrie: are probleme cu capul...Ma scuzati ca incep cu critica...In privinta mesajului, daca va indreptati sau chiar suferiti de o tulburare psihica, si poate fi si consumul de substante o astfel de tulburare, trebuie sa va adresati unui specialist psihiatru, si daca vizitati site-ul spitalului Al.Obregia veti vedea ca au o sectie pentru dependenti(dar eu ma gandesc ca ati putea fi tratat si acasa, dupa evaluarea unui specialist de acolo).Ce sa va spun, un antidepresiv nu va da dependenta, nici un antipsihotic si nici un anxiolitic(la ultimul fac remarca ca se da pe o perioada scurta, in faza acuta, fiind singurul medicament din psihiatrie care da dependenta).Nu vreti sa luati tratament, din aceeasi cauza pe care o spuneti in titlu, dar sa stiti ca boala psihica poate evolua, direct proportional cu consumul de substante, de droguri.Deci eu nu vad un tratament naturist care sa rezolve ce ati stricat Dumneavoastra in atatia ani...Mergeti cu incredere in ambulatoriu la Spitalul Obregia, daca sunteti din Bucuresti, daca nu faceti un drum pana la Bucuresti.In orice caz, schimbati stilul de adresare, de aceea nu v-a raspuns nimeni pe aici, toti considera pe acest forum boala psihica, fiind o simpla afectiune, sau o afectiune mai grava, dupa caz.Imi scuzati stilul direct, dar e mai bine sa tratati efectele consumului de substanta din timp, fata de situatia in care veti fi nefunctional si mereu dependent de ceva foarte periculos pentru creier(aici mentionez ca un antidepresiv nu produce tulburari cerebrale, precum drogurile si ca nu este un drog, ci un medicament).Va doresc succces si va rog sa intelegeti cu pertinenta ceea ce v-am scris!Cu bine si nu aveti teama, fata de ce ati luat, medicamentele din psihiatrie sunt floare la ureche!

imi cer scuze pentru titlu, am fost neinspirat in alegerea lui intradevar, pur si simplu nu mi-au venit cuvintele potrivite...si chiar ma bucur ca ati fost foarte direct, si eu sunt la fel.
dependent am fost prima oara, cand intrasem in sevrajul acela, dar a trecut... desi intre timp am mai fumat, o faceam foarte rar si doar cand mergeam la discoteca, petreceri, ziua cuiva.
chiar asa de grav suna? ca trebuie sa merg la spital? intelegeti, nu sunt drogat, nu mai fumez de mult timp si nici nu simt nevoia... problemele ce le am sunt doar urme lasate de la droguri si de la inhibarea mea si izolarea mea fata de lume... nu cred ca e totul chiar asa de grav incat sa am nevoie de spitalizare... in cel mai rau caz un psiholog...
desi, cum am reusit sa inving sevrajul si starile nasoale de dupa 1 an jumate de droguri, cred ca pot sa le inving si pe astea cumva... sau nu a reusit nimeni sa invinga o depresie fara medicamente?

@ murry8

Nu trebuie sa mergeti la psiholog, trebuie sa mergeti la psihiatru daca starile pe care le descrieti dureaza de mai mult de doua saptamani.
Depresia pe care ati dezvoltat-o (pentru ca drogurile pe care le-ati consumat au daunat creierului) o sa fie tratata cu antidepresive care, daca aveti noroc, o sa va faca sa redeveniti omul care ati fost.

Va rog sa va documentati singur despre depresia ca boala (nu ca stare de spirit) pe Internet si sa luati masurile care se impun sa incepeti sa duceti o viata normala si sa nu mai suferiti atat.

P.S.: M-ati facut sa zambesc cum de ati reusit sa va drogati atatia ani cu ceva despre care se stie sigur ca face rau organismului dar nu vreti deloc sa luati niste amarate de antidepresive, recomandate de medic si cu care sa va simtiti bine. :)

va multumesc amandurora pentru raspunsuri :)
faza e cam asa... imi e oarecum frica sa iau antidepresive pentru ca am un vecin care avea atacuri de panica depresie anxietate, tremura in continuu, la un moment dat incepuse sa o ia razna sa vorbeasca numa tampenii... si lua cipralex, prazolex si mai niste pastile, nu mai tin minte cum se numeau. si tot timpul cand lua tratamentul era ca o leguma, vorbea numa tampenii, abera, se comporta ciudat... si nu vreau sa trec prin asa ceva.
plus ca momentan nu imi permit nici medicamente nici psihiatru nici psiholog...
de asta caut sa-mi rezolv probleme singur, eventual cu ajutorul oamenilor ce ii mai am in jurul meu si ma sustin, pentru ca inca am incredere in mine si stiu ca sunt destul de puternic sa trec peste toate astea... vointa asta a mea de a razbate singur si faptul ca nu vreau medicamente, sa fie oare doar negarea situatiei in care ma aflu? oare am ajuns intr-un stadiu atat de avansat incat nu constientizez? hmm... sunt putin confuz...
da pai, pana si eu ma mir cum am putut sa faca asta atatia ani, era teribilismul si prea multa distractie si ma simteam prea bine ca sa ma mai ingrijoreze alte treburi, parca traiam regeste, pe cuvant... mi se pare asa aiurea... ca defapt anii astia au fost doar o iluzie...


'Chiar se poate intimpla sa nu iti lipseasca nimic si totusi sa fi nemultumita, sa nu iti gasesti locul si nici macar tu sa nu intelegi de ce. Atunci poate fi vorba o depresie cauzata de lipsa exercitiului fizic, asa ca ia-ti catelul sau prietenul si iesi la o tura prin parc.'

deci sa fie asta? n-am avut nici o trauma in viata mea, dimpotriva, am dus o viata perfecta, nu m-am certat cu parintii, mi-au oferit detoate, in schimb, am avut probleme cu scoala, la un moment dat am renuntat sa mai merg, acum fac liceul la seral, am fost in strainatate si am lucrat 3 luni, totul a fost ok, am avut o perioada de jumate de an foarte activa, faceam detoate... dar pana nu demult, m-am dus iara pe ulei... e trist ca am ajuns stadiul asta si mi-e ciuda pe mine, cand am avut atatea usi deschise pana acum si am dat cu piciorul la toate...

tin sa precizez ca sunt zodia rac, si tot timpul am fost un sentimental si am pus suflet tot ceea ce am facut, relatii de iubire si prietenie, pasiuni, absolut orice... si ma lasam demoralizat repede si preferam tot timpul sa ma ascund in carapacea mea, decat sa discut problemele... dar uite, totusi, chit ca sunt in starea asta, multe chestii imi aduc zambetul pe buze si ma fac sa rad, simt ca flacara succesului inca arde in mine si ca am puterea necesara.

spre exemplu, acum 5 minute am ajuns acasa, am fost sa ma plimb, m-am intalnit cu ceva oameni cunoscuti si am stat putin de vorba si cand am ajuns acasa, mama a ramas uimita de expresia fetei pe care o aveam... mi-a zis de ce esti asa fericit, ai baut sau ai fumat ceva? :)) nu, doar m-am binedispus, chiar foarte tare si simt ca's plin de energie, fac acum de mancare ceva bun, ca tot ma pricep si urmez cursu de bucatar si mai apoi o sa ies cu cainele la alergat.
de cand am ajuns acasa nu-mi mai tace gura :D ai mei sunt uimiti... ce sa cred acum? ca e doar o chestie temporara si defapt nu sufar de nimic decat de inactivitate si nesocializare? trebuie sa ies in lume mai des parerea mea...
sunt putin confuz acum, deoarece ma simt excelent si totusi n-am facut mare lucru decat am fost pe afara 20 minute.

Drept sa-ti spun, sunt sceptica ca vei trece fara tratament de specialitate peste aceasta dependenta! Nu te cunosc, nu ma erijez intr-o persoana cunoscatoare, insa mi-e greu sa accept ca o dependenta de droguri trece numai cu vointa. Poate, asa e, insa eu raman rezervata.

Pulbere te-a indrumat bine, cauta ajutor specializat si vei reusi sa treci peste aceasta incercare. Totul e sa vrei, sa fi determinat de o schimbare in viata ta.

Cat despre cunostinta care lua AD, da-mi voie sa nu cred sau pot crede ca daca vorba tampenii, nu avea numai atacuri de panica, probabil alta boala, cine stie?!

AD, se prescriu de catre medicii psihiatrii pe baza unei evaluari complete in vivo, fata in fata. Nicioada un profi nu recomanda AD pe net, nici macar nu aduce vorba despre asa ceva.
AD nu transforma persoana in leguma, decat daca doza recomandata este una "de cal" sau e administrata gresit de catre pacient.
Nu devii leguma, ci din depresia cumplita in care te aflii devii functional, reluand activitatile obisnuite.
Nu fac loby pentru AD ca doar nu le produc eu, incerc sa fac lumina in aceasta privinta, ca acolo unde este cazul si sunt recomandate, sa fie luate sub stricta supraveghere a medicului specialist curant.

Sanatate

ps: pulbere La Multi Ani si o "caruta" de sanatate iti doresc:D

draga prozac, dependenta se manifesta foarte urat, am fost dependent intradevar, dar am trecut peste, a trecut 1 an si ceva de la faza aia. si cand esti dependent simti nevoia sa le consumi, ori eu nu simt nevoia... deci nu mai poate fi vorba de asa ceva... si totusi uite ca eu am reusit sa razbat dependenta, singur, fara ajutorul nimanui, doar prin autosugestie si multa pozitivitate, asta e elementul cheie in orice. evident nu a fost o dependenta la fel de severa ca a unui consumator de cocaina heroina, a fost ceva mai light sa zic asa, din moment ce am reusit singur sa trec peste.
da, chiar vreau sa trec peste si sunt cat se poate de optimist in legatura cu asta...
voi incerca sa-mi revin singur, poate e doar lipsa de inactivitate si socializare din ultima vreme, daca nu reusesc sa trec peste asta in maxim 2 saptamani, am sa apelez la ajutor specializat.
va multumesc mult pentru raspunsurile date, daca mai are careva vreo parere, rog sa posteze.
toate cele bune!

Multumesc lui murry8 ca a inteles mesajul meu fara sa se supere, de asemenea ii multumesc lui Prozac pentru urari, si uite, draga Prozac, iti doresc si eu tot binele si toata sanatatea posibila si cata fericire poti cuprinde cu gandul!Murry, e bine sa consulti un psihiatru, iar din experienta mea prima consultatie e mai grea, te inteleg, e un prim contact cu o parte speciala, dar nu urata, dimpotriva, a medicinei.Cunosc un profesor dr. din Constanta care m-a rugat o data, desi ora era inaintata, s-o las pe o domnisoara inaintea mea sa intre, pentru ca e prima dumneaei consultatie si de obicei prima e si cea mai grea.Eu as fi fercicit sa stiu ca exista aceasta portita prin care sa ies din sevraj si depresia secundara sau nu sevrajului.Multa sanatate iti doresc si te rog sa te gandesti, daca atata amar de vreme ai luat diverse, ai fumat dupa cum zici, crezi ca intr-o saptamana vei scapa de toate.Iti garantez ca daca iei tratament, si vei vedea ca e usor de suportat, in cateva saptamani totul va fi ok si in 6 luni-1 an de tratament nu vei mai pronunta cuvantul drog sau depresie.Si nu, nu esti un drogat, au fost anumite manifestari care pot proveni si dintr-o tulburare de personalitate(nu te supara, si eu am una, din pacate).Oricum, tulburarile de personalitate sunt de cele mai multe ori la granita cu normalul, asa, o zona gri, intre normal si anormal!

Eu nu am consumat droguri dar pot spune din proprie experienta ca odata ce te-ai dus in jos cu creierul... nu mai ai ce exercitii sa faci ca sa iti revii. Inainte sa ma imbolnavesc si mai grav imi doream acelasi lucru ca si tine sa devin mai sociabil si mai putin deprimat. Stateam foarte prost si cu puterea de concentrare si cu memoria. Ghici ce ? Nu s-a indeplinit ce mi-am propus. Am luat un mic tratament antidepresiv... degeaba. Pana la urma s-a inrautatit de tot situatia. Se sustine prostia asta cu plasticitatea creierului si ca poti sa iti revii cu memoria si puterea de concentrare... eu zic ca-s minciuni. Oricum cititul te face sa devii mai introvertit decat erai ( din ce am citit si din proprie experienta ). Eu fac tot felul de exercitii ca si tine zilnice. Incerc sa invat o limba straina.. citesc literatura, am invatat sa desenez si fac chiar si un soi de meditatie. Fac chestia asta de vreo 3 ani. Imbunatatirile sunt infime !!! Insa pe de alta parte nici nu pot sa stau ca o leguma si sa nu fac nimic.

Multa bafta!!

@pulberedestele
iti multumesc pentru raspuns si pentru incurajari, voi apela la un psihoterapeut in cazul in care nu reusesc sa-mi revin de unul singur sau cu leacurile naturiste ce le-am cumparat astazi.

@daniel.d
imposibil ce spui tu... creierul, la fel ca celelalte organe si parti componente ale corpului uman are proprietatea de regenerare, atat automata (dureaza mult) cat si cu ajutorul unor stimuli (medicamente si leacuri naturiste).
este un organ complex si sensibil dar care se poate vindeca, pana si neuronii se regenereaza si sunt produsi zilnic de catre creier pentru ai inlocui pe cei vechi. explicati cum oamenii, dea lungul istoriei, cadeau in coma si isi reveneau cu mixturi de plante sau terapii spirituale... la fel si cu cei care aveau probleme psihice, erau tratati cu mixturi de plante sau erau vindecati prin transe spirituale s.a.m.d.
toate au un leac, toate au o rezolvare, medicamentul suprem se afla in noi si in puterea si convingerea noastra.
probabil tu nu te-ai vindecat pentru ca, imediat ce ai vazut ca ai tulburari psihice ai apelat la medicamente... sau poate ca nu ai avut dorinta si vointa destul de mare.
degeaba citesti si nu incerci sa memorezi, sa-ti pui creierul la bataie... fa exercitii la mate, fa rezumate, chestii de genul... ca daca doar citesti pur si simplu nu rezolvi nimic... si nu fa mult asta, cate 10 minute pe zi spre exemplu...
secretul e mult exercitiu fizic si multa socializare si multa automotivatie.
schimba si alimentatia daca e nevoie, baga multe vitamine si minerale in tine, de asta are nevoie corpul.
pot sa jur ca daca ne-am cunoaste in realitate si am fi prieteni, ne-am sprijini unul pe altu in orice situatie si ne-am motiva si am face chestii impreuna si am socializa cu lumea, impreuna, am renaste... stii vb aia, unde's doi puterea creste.
totul e in mintea noastra si in subcontient... creierul incearca sa stearga ceva neplacut din creier sau e prea obosit de la solicitare psihica si a intelectului mare, sau e lipsa de anumite vitamine si minerale, sau e o nemultumire de sine sufleteasca care ne afecteaza psihicul. pot fi multe cauze...
daca esti timid, sedentar si iti e frica sa nu fi ranit de oameni, complexat, stima de sine scazuta s.a.m.d. e normal sa ajungi in impasul asta, la fel am fost si eu inainte... si etnobotanicele care le-am fumat mi-au agravat situatia, desi eram ok in perioada in care fumam, , , chestia e ca creierul meu se obisnuise sa fie stimulat de ceva ca sa fie fericit, entuziast, dinamic, social, activ si toate cele... si acum, fara ele, e intr-o faza confuza si de refacere, care dureaza ceva vreme, depinde cat de afectat a fost si depinde de tine cel mai mult... degeaba ai activitati daca le faci mecanic, doar ca sa le faci... trebuie sa pui pasiune si suflet, altfel nu merge nimic.

Imi place foarte mult ce ai spus acolo. Nici eu nu sunt total sigur de ce am spus insa... nu stiu ce sa zic. Din ce in ce am mers in mai rau. Mintea incerc sa mi-o pun la contributie atat cat pot te asigur de asta. Insa nu stiu... am facut progrese la un moment dat.. iar dupa aceea s-au oprit toate. Si mie mi-ar fi placut sa fi fost in acelasi oras si sa ne ajutam reciproc... dar asta e ( eu sunt din Bacau).

pulberedestele
tiam trimis un mesaj privat

@daniel.d

eu sunt din Timisoara, cam departe...eh, mai discutam aici pe forum sau pe mess daca vrei, orice boost de socializare si pozitivitate e bun :D
ma bucur ca ti-a placut ce ai citit, sper sa-ti fi dat macar o boaba mica e curaj, trebuie, impuneti asta in orice moment, trebuie trebuie si trebuie sa razbat.
iau deja memoplus de 4 zile si in fiecare noapte, inainte sa ma pun in pat bag un ceai de tei si sunatoare si un dus fierbinte... insomniile au inceput sa se amelioreze, intradevar adorm greu, imi trebuie cel putin jumatate de ora... ce pot sa zic, am inceput sa am un somn linistit, mi-am adus aminte toate visele, caci pana sa incep cura de vindecare nu-mi aduceam aminte nimic, daramite vise... oricum, m-am trezit mai odihnit si mai energic, am inceput sa-mi aduc aminte evenimente importante si lucruri marunte pe care le uitasem, asa incet incet, puterea de concentrare e inca mica, nu simt vreo diferenta, dar vad ca am inceput sa gandesc, fata de acum o saptamana, se vede o schimbare.
de 1 saptamana fac exercitii cand ma trezesc, genoflexiuni, flotari, abdomene, nu foarte multe, cat sa-mi pun sangele in miscare, imi fac toate tabieturile la fel ca inainte, chit ca am inceput sa le fac fortat, incet incet imi intra iarasi in obicei.
mai pe scurt, incep sa ma simt din ce in ce mai bine, rezultatul este unul slabut deocamdata ce-i drept, da am incredere :)