Ma indrept catre depresie?
Buna seara tuturor,
Doresc un sfat...sfaturi...Sunt intr-un moment de cumpana in viata mea...simt ca nu mai pot judeca clar in ce directie sa o iau, parca nu am putere decizionala in nici o directie. Am programate cateva interviuri pentru niste job-uri destul de promitatoare insa parca nu am nici o tragere de inima - cu toate ca sunt exact ce imi doresc.
Totul se trage din viata sentimentala. Dupa ultima despartire parca ma simt un nul imens. Ma simt neapreciata, nevalorificata. Am avut pana acum 3 relatii serioase (restul doar ceva superficial, in total 5 la numar). Mereu totul incepea roz, interese comune, planuri comune, prezentari parinti, creerea unui cerc comun de prieteni si toate 'prostiile' astea.Se ajungea apoi la o raceala, indiferenta fata de mine - sau..nici nu stiu cum sa exprim mai bine cum percepeam. Apoi vorbeam, ii indemnam la comunicare: ce se intampla cu noi; nu mai tii la mine si incepi sa te retragi, ce te deranjeaza, ce am facut? spuneam si eu ce observ, ce ma deranjeaza. Dar de fiecare data reteta a fost aceeasi: ti se pare, esti nebuna (asta la inceput) ca in final relatia sa se termine cu : nu o sa gasesti niciodata ce vrei tu pentru ca nu exista, esti prea orgolioasa.
Si acum sa va explic: intr-adeva sunt foarte pretentioasa intr-o relatie. Totul trebuie sa fie 'dinamic', o impletire a calitatilor noastre, dragoste, pasiune, respect, SUPORT. Dau mult intr-o relatie si in acelasi timp las si spatiu pentru desfasurarea individualitatii. De asemenea cred sau sper in spiritul de parteneriat intr-o relatie, nu ma vad condusa sau conducatorul..Asta nu pentru ca asa am citit undeva si pentru ca asa SIMT.
Ca sa exemplific: Am avut pretentii ca asa cum eu imi sustin barbatul asteptandu-l cand ajunge obosit de la munca cu mancarea facuta asa sa fiu si eu asteptata. Si asta pentru ca si eu am lucrat din greu, intr-un serviciu foarte stresant si da, si eu ca femeie ajungeam cu nivelul de energie 0, 5 - cat sa reusesc sa deschid usa de la apartament. Nu mi s-a parut niciodata in regula ca in ultimul caz tot eu sa ma ocup de masa.
Acum, la o saptamana dupa ultima despartire parca nu-mi mai gasesc identitatea...nu ma simt apreciata la nivel personal, ma consider nedemna de o relatie si am numai ganduri de genul: nimeni nu o sa ma iubeasca vreodata, o sa raman singura, etc. Cand vorbesc cu prietenele mele parca reusesc sa ma mai anim putin. Stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine vis-a-vis de subiectul asta, cum sa imi scoata calitatile in evidenta - dar nu tine mult starea asta...
Problema este ca aceasta stare pare sa imi afecteze si celalalte laturi ale vietii...nu mai am chef de nimic, ma simt vesnic agitata, furioasa sau prea molcoma, nu ma odihnesc cum trebuie - pur si simplu nu imi pot scoate din cap faptul ca nu ma simt iubita. Pe timp de zi ma descurc, imi gasesc activitati - le fac greu, dar le fac. Seara este o catastrofa emotionala - si acum cand scriu parca simt o stare de panica. Pur si simplu ma simt nedemna de iubit, neinteresanta, neatractiva.
Ma gandeam sa incerc diverse tertipuri ieftine sa reiau legatura cu vreun fost doar in ideea de a incerca o impacare - mai mult pe ideea de a nu fi singura, de o resimi o legatura de cuplu...suna aiurea, si nici nu o s-o fac...Nu am mai trecut prin asa ceva pana acum, adica normal ca dupa o despartire nu urma o perioada roz - absolut deloc - dar simteam cum imi revin, si in nici un caz nu aveam starile astea...
Va rog, trimiteti-mi povesti prin care ati trecut care sa imi arate o luminita la capatul tunelului sau sfaturi, carti de citit, ORICE.
Va multumesc,
Mary
Doresc un sfat...sfaturi...Sunt intr-un moment de cumpana in viata mea...simt ca nu mai pot judeca clar in ce directie sa o iau, parca nu am putere decizionala in nici o directie. Am programate cateva interviuri pentru niste job-uri destul de promitatoare insa parca nu am nici o tragere de inima - cu toate ca sunt exact ce imi doresc.
Totul se trage din viata sentimentala. Dupa ultima despartire parca ma simt un nul imens. Ma simt neapreciata, nevalorificata. Am avut pana acum 3 relatii serioase (restul doar ceva superficial, in total 5 la numar). Mereu totul incepea roz, interese comune, planuri comune, prezentari parinti, creerea unui cerc comun de prieteni si toate 'prostiile' astea.Se ajungea apoi la o raceala, indiferenta fata de mine - sau..nici nu stiu cum sa exprim mai bine cum percepeam. Apoi vorbeam, ii indemnam la comunicare: ce se intampla cu noi; nu mai tii la mine si incepi sa te retragi, ce te deranjeaza, ce am facut? spuneam si eu ce observ, ce ma deranjeaza. Dar de fiecare data reteta a fost aceeasi: ti se pare, esti nebuna (asta la inceput) ca in final relatia sa se termine cu : nu o sa gasesti niciodata ce vrei tu pentru ca nu exista, esti prea orgolioasa.
Si acum sa va explic: intr-adeva sunt foarte pretentioasa intr-o relatie. Totul trebuie sa fie 'dinamic', o impletire a calitatilor noastre, dragoste, pasiune, respect, SUPORT. Dau mult intr-o relatie si in acelasi timp las si spatiu pentru desfasurarea individualitatii. De asemenea cred sau sper in spiritul de parteneriat intr-o relatie, nu ma vad condusa sau conducatorul..Asta nu pentru ca asa am citit undeva si pentru ca asa SIMT.
Ca sa exemplific: Am avut pretentii ca asa cum eu imi sustin barbatul asteptandu-l cand ajunge obosit de la munca cu mancarea facuta asa sa fiu si eu asteptata. Si asta pentru ca si eu am lucrat din greu, intr-un serviciu foarte stresant si da, si eu ca femeie ajungeam cu nivelul de energie 0, 5 - cat sa reusesc sa deschid usa de la apartament. Nu mi s-a parut niciodata in regula ca in ultimul caz tot eu sa ma ocup de masa.
Acum, la o saptamana dupa ultima despartire parca nu-mi mai gasesc identitatea...nu ma simt apreciata la nivel personal, ma consider nedemna de o relatie si am numai ganduri de genul: nimeni nu o sa ma iubeasca vreodata, o sa raman singura, etc. Cand vorbesc cu prietenele mele parca reusesc sa ma mai anim putin. Stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine vis-a-vis de subiectul asta, cum sa imi scoata calitatile in evidenta - dar nu tine mult starea asta...
Problema este ca aceasta stare pare sa imi afecteze si celalalte laturi ale vietii...nu mai am chef de nimic, ma simt vesnic agitata, furioasa sau prea molcoma, nu ma odihnesc cum trebuie - pur si simplu nu imi pot scoate din cap faptul ca nu ma simt iubita. Pe timp de zi ma descurc, imi gasesc activitati - le fac greu, dar le fac. Seara este o catastrofa emotionala - si acum cand scriu parca simt o stare de panica. Pur si simplu ma simt nedemna de iubit, neinteresanta, neatractiva.
Ma gandeam sa incerc diverse tertipuri ieftine sa reiau legatura cu vreun fost doar in ideea de a incerca o impacare - mai mult pe ideea de a nu fi singura, de o resimi o legatura de cuplu...suna aiurea, si nici nu o s-o fac...Nu am mai trecut prin asa ceva pana acum, adica normal ca dupa o despartire nu urma o perioada roz - absolut deloc - dar simteam cum imi revin, si in nici un caz nu aveam starile astea...
Va rog, trimiteti-mi povesti prin care ati trecut care sa imi arate o luminita la capatul tunelului sau sfaturi, carti de citit, ORICE.
Va multumesc,
Mary
6 comentarii
Vreau sa spun ca sunt cam dezamagita de psihologii de pe acest forum, absolut nici un sfat. De cand am postat am citit o gramada de articole legate de starea mea, am ajuns sa citesc de la break-up depression, the gift theory (o metoda recenta de lucru pusa de la punct de un psiholog american) pana la circuitele neuronale sau doza de medicatie pentru depresie in functie de tulburarile asociate - plus daca va vine sa credeti pana la depresia rezistenta la tratament si cea pseudorezistenta..In fine, normal ca am resfoit cel mai mult articolele scrise de psihologi in diverse jurnale/reviste - pe intelesul tuturor, fara bani..
Vreau sa spun ca, uitandu-ma si pe alte topicuri legate de depresie, anxietate am ramas cam dezamagita de comunicarea pacient/client psiholog. foarte rar sfaturi concludente si cel mai mult raspunsuri de o fraza, doua terminandu-se cu trebuie sa mergi la un psiholog. toti trebuie sa mergem la un psiholog, dar daca nu ni se face si o psihoeducatie in sensul asta nu o sa prea mearga treaba.si atunci normal ca se va recurge la cei mai mari specialisti in depresie din romania=preotii, si alete strategii care nu fac decat sa acopere problema...
Multumesc amelia pentru cuvintele de incurajare
O seara buna tuturor
Vreau sa spun ca, uitandu-ma si pe alte topicuri legate de depresie, anxietate am ramas cam dezamagita de comunicarea pacient/client psiholog. foarte rar sfaturi concludente si cel mai mult raspunsuri de o fraza, doua terminandu-se cu trebuie sa mergi la un psiholog. toti trebuie sa mergem la un psiholog, dar daca nu ni se face si o psihoeducatie in sensul asta nu o sa prea mearga treaba.si atunci normal ca se va recurge la cei mai mari specialisti in depresie din romania=preotii, si alete strategii care nu fac decat sa acopere problema...
Multumesc amelia pentru cuvintele de incurajare
O seara buna tuturor
Buna seara,
Din cate ai relatat, intr-adevar este posibil sa suferi de o depresie mai ales daca luam in considerare diminuarea interesului pentru activitati, agitatia, iritabilitatea, problemele cu somnul, diminuarea capacitatii de concentrare, care reprezinta simptome ale depresiei, totusi este nevoie de o evaluare mai exacta.
Pentru ca zici ca esti dezamagita de psihologii care iti raspund pe forumuri si pentru ca este nevoie de o psihoeducatie, o sa incerc sa-ti dau cateva informatii despre depresie si terapia depresiei care pot fi de ajutor.
Factorii care cauzeaza aceasta tulburare sunt multipli, probabil exista o vulnerabilitate biologica la care se adauga experientele timpurii de viata suprapuse peste un mod de gandire disfunctional care e activat de evenimentele de viata negative cum ar fi o serie de relatii esuate, aceste ganduri disfunctionale activeaza si intretin simptomele depresive.
Tu consideri ca relatiile tale esuate sunt cele care au declansat simptomele iar implicarea intr-o noua relatie ar reprezenta solutia.
De fapt, o relatie esuata nu este decat un eveniment de viata negativ ca pierderea unei rude dragi, pierdera locului de munca, implicarea intr-un accident rutier, concedierea de la locul de munca. Totusi de ce unele persoane care trec prin aceleasi evenimente negative nu au aceleasi probleme si de ce nu suporta aceleasi consecinte?
Raspunsul e ca le interpreteaza diferit.
Cheia este gandirea
Daca gandim intr-un mod rational si intr-un mod pozitiv, atunci vom resimti emotii functionale si pozitive, daca gandim intr-un mod irational si negativ, atunci vom resimti emotii negative disfunctionale.
Astfel ceea ce gandim influenteaza si determina in mod direct ceea ce simtim. Nu evenimentele influenteaza emotiile noastre ci gandurile in legatura cu acele evenimente.
Gandurile acelea ca esti de neiubit si ca vei ramane singura iti fac foarte mult rau acum, si mai mult sunt irationale sau disfunctionale. Chiar esti de neiubit? Chiar esti o persoana rea? Chiar nu ai nici un lucru bun care sa te faca o persoana valoroasa?
De obicei la persoanele depresive asistam la ganduri de genul asta care pot fi incadrate in patru mari categorii: cerinte absolutiste(trebuie neaparat sa am o relatie), catastrofare (e groaznic, ingrozitor oribil ca s-a intamplat acel lucru), intoleranta la frustrare ( nu suport sa nu am o relatie), evaluare globala (eu sun lipsit de valoare).
Ca simptomele sa dispara este nevoie de modificarea gandurilor automate disfunctionale pe care le ai in legatura cu un anumit lucru si e foarte important sa te intrebi daca te ajuta sa te gandesti asa, daca e logic ce gandesti, daca sunt consistente cu realitatea credintele mele.
In loc sa gandesti ca esti o persoana rea poti sa gandesti ca ai si calitati care te fac o persoana valoroasa.
O alta problema care apare in depresie este retragerea din activitate, incepi sa faci tot mai putine activitati, sa nu mai iesi in oras sa nu mai faci lucrurile care iti faceau inainte placere, toatea astea nu fac decat sa adanceasca depresia.
Este foarte important sa te mentii in activitate si sa faci lucruri care iti faceau placere chiar daca acum nu iti mai fac. Sa faci o lista cu activitati placute si un program zilnic in care sa faci acele activitati. Sa alergi, sa iesi cu prietenii sa mergi la sala, sa mananci dulciuri, sa vezi un film la cinema, sa pleci in drumetie, sa citesti o carte buna.
Intrebarea mea este: De ce ai nevoie de o relatie ca sa te simti o persoana valoroasa?
Cred ca in primul rand ar trebui sa inveti sa fii independenta si sa gasesti lucrurile pozitive care decurg din a fi independent si abia apoi sa intri o relatie pentru ca daca tu cauti o noua relatie care doar sa mentina starea de lucruri din relatia precedenta, care nu era mereu roz, nu faci decat sa te mentii in acelasi cerc vicios care nu duce decat la depresie.
Asa ca gandeste pozitiv si rational, fa ce iti place si incearca sa fii mai independenta.
Din cate ai relatat, intr-adevar este posibil sa suferi de o depresie mai ales daca luam in considerare diminuarea interesului pentru activitati, agitatia, iritabilitatea, problemele cu somnul, diminuarea capacitatii de concentrare, care reprezinta simptome ale depresiei, totusi este nevoie de o evaluare mai exacta.
Pentru ca zici ca esti dezamagita de psihologii care iti raspund pe forumuri si pentru ca este nevoie de o psihoeducatie, o sa incerc sa-ti dau cateva informatii despre depresie si terapia depresiei care pot fi de ajutor.
Factorii care cauzeaza aceasta tulburare sunt multipli, probabil exista o vulnerabilitate biologica la care se adauga experientele timpurii de viata suprapuse peste un mod de gandire disfunctional care e activat de evenimentele de viata negative cum ar fi o serie de relatii esuate, aceste ganduri disfunctionale activeaza si intretin simptomele depresive.
Tu consideri ca relatiile tale esuate sunt cele care au declansat simptomele iar implicarea intr-o noua relatie ar reprezenta solutia.
De fapt, o relatie esuata nu este decat un eveniment de viata negativ ca pierderea unei rude dragi, pierdera locului de munca, implicarea intr-un accident rutier, concedierea de la locul de munca. Totusi de ce unele persoane care trec prin aceleasi evenimente negative nu au aceleasi probleme si de ce nu suporta aceleasi consecinte?
Raspunsul e ca le interpreteaza diferit.
Cheia este gandirea
Daca gandim intr-un mod rational si intr-un mod pozitiv, atunci vom resimti emotii functionale si pozitive, daca gandim intr-un mod irational si negativ, atunci vom resimti emotii negative disfunctionale.
Astfel ceea ce gandim influenteaza si determina in mod direct ceea ce simtim. Nu evenimentele influenteaza emotiile noastre ci gandurile in legatura cu acele evenimente.
Gandurile acelea ca esti de neiubit si ca vei ramane singura iti fac foarte mult rau acum, si mai mult sunt irationale sau disfunctionale. Chiar esti de neiubit? Chiar esti o persoana rea? Chiar nu ai nici un lucru bun care sa te faca o persoana valoroasa?
De obicei la persoanele depresive asistam la ganduri de genul asta care pot fi incadrate in patru mari categorii: cerinte absolutiste(trebuie neaparat sa am o relatie), catastrofare (e groaznic, ingrozitor oribil ca s-a intamplat acel lucru), intoleranta la frustrare ( nu suport sa nu am o relatie), evaluare globala (eu sun lipsit de valoare).
Ca simptomele sa dispara este nevoie de modificarea gandurilor automate disfunctionale pe care le ai in legatura cu un anumit lucru si e foarte important sa te intrebi daca te ajuta sa te gandesti asa, daca e logic ce gandesti, daca sunt consistente cu realitatea credintele mele.
In loc sa gandesti ca esti o persoana rea poti sa gandesti ca ai si calitati care te fac o persoana valoroasa.
O alta problema care apare in depresie este retragerea din activitate, incepi sa faci tot mai putine activitati, sa nu mai iesi in oras sa nu mai faci lucrurile care iti faceau inainte placere, toatea astea nu fac decat sa adanceasca depresia.
Este foarte important sa te mentii in activitate si sa faci lucruri care iti faceau placere chiar daca acum nu iti mai fac. Sa faci o lista cu activitati placute si un program zilnic in care sa faci acele activitati. Sa alergi, sa iesi cu prietenii sa mergi la sala, sa mananci dulciuri, sa vezi un film la cinema, sa pleci in drumetie, sa citesti o carte buna.
Intrebarea mea este: De ce ai nevoie de o relatie ca sa te simti o persoana valoroasa?
Cred ca in primul rand ar trebui sa inveti sa fii independenta si sa gasesti lucrurile pozitive care decurg din a fi independent si abia apoi sa intri o relatie pentru ca daca tu cauti o noua relatie care doar sa mentina starea de lucruri din relatia precedenta, care nu era mereu roz, nu faci decat sa te mentii in acelasi cerc vicios care nu duce decat la depresie.
Asa ca gandeste pozitiv si rational, fa ce iti place si incearca sa fii mai independenta.
Buna, Mary
Eu nu cred ca te indrepti spre o depresie, decat daca vei conduce tu lucrurile inspre ea. Cred ca ai surprins mult mai bine starea ta prin cuvintele de inceput, "un moment de cumpana", ceea ce inseamna ca ai mai mult de o singura optiune. Odata, iti poti continua viata ca pana acum, avand o atitudine energica si hotarata vizavi de viata ta relationala. Stii ce vrei, ce poti, ce oferi, si este mult. Prin urmare, vrei sa primesti cu aceeasi masura. Putem sa ne gandim ca lucrurile nu au mers pentru ca nu ai cunoscut persoana potrivita. Dar daca acest mod de a fi intr-o relatie ar fi cel bun pentru tine, acum ar fi fost logic sa te simti bine cu tine, si nu neiubita, agitata, confuza.
Si atunci, care este cealalta optiune? Cum altfel te poti trai pe tine intr-o relatie? Raspunsurile emerg din cea mai importanta relatie pe care o ai, cea cu tine insati. Nu prea ne place sa cautam in interiorul nostru raspunsurile, avem tendinta sa privim mereu in afara, spre o alta persoana sau conjunctura. Daca te simti neiubita, e din cauza ca tu nu te iubesti si incerci sa suplinesti aceasta lipsa prin ceea ce poti lua dintr-o relatie, adica din exterior.
Pe de alta parte, relatiile pe care le avem sunt factori puternici de schimbare. Din ce povestesti, imi pare ca te-ai pregatit sa ajungi in acest punct al vietii tale, in care sa ai ocazia sa te redefinesti ca fiind o persoana orientata spre implinire si fericire.
Si da, psihoterapia este o solutie buna, dar asta o stii deja...
Numai bine!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Eu nu cred ca te indrepti spre o depresie, decat daca vei conduce tu lucrurile inspre ea. Cred ca ai surprins mult mai bine starea ta prin cuvintele de inceput, "un moment de cumpana", ceea ce inseamna ca ai mai mult de o singura optiune. Odata, iti poti continua viata ca pana acum, avand o atitudine energica si hotarata vizavi de viata ta relationala. Stii ce vrei, ce poti, ce oferi, si este mult. Prin urmare, vrei sa primesti cu aceeasi masura. Putem sa ne gandim ca lucrurile nu au mers pentru ca nu ai cunoscut persoana potrivita. Dar daca acest mod de a fi intr-o relatie ar fi cel bun pentru tine, acum ar fi fost logic sa te simti bine cu tine, si nu neiubita, agitata, confuza.
Si atunci, care este cealalta optiune? Cum altfel te poti trai pe tine intr-o relatie? Raspunsurile emerg din cea mai importanta relatie pe care o ai, cea cu tine insati. Nu prea ne place sa cautam in interiorul nostru raspunsurile, avem tendinta sa privim mereu in afara, spre o alta persoana sau conjunctura. Daca te simti neiubita, e din cauza ca tu nu te iubesti si incerci sa suplinesti aceasta lipsa prin ceea ce poti lua dintr-o relatie, adica din exterior.
Pe de alta parte, relatiile pe care le avem sunt factori puternici de schimbare. Din ce povestesti, imi pare ca te-ai pregatit sa ajungi in acest punct al vietii tale, in care sa ai ocazia sa te redefinesti ca fiind o persoana orientata spre implinire si fericire.
Si da, psihoterapia este o solutie buna, dar asta o stii deja...
Numai bine!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Felicitari, Mary, ai punctat foarte bine si iata ca ai avut si reactii din partea psihologilor!
Mary eu sunt dezamagita si de relatia din real cu medicii!(din privat)Aici macar nu am asteptari!
Sanatate!
Mary eu sunt dezamagita si de relatia din real cu medicii!(din privat)Aici macar nu am asteptari!
Sanatate!
:)) Mersi Doina
Eu in schimb am asteptari si aici. As vrea raspunsuri mai elaborate, mai tintite catre problema celui in suferinta. Mereu vad numai sfaturi generale ce se incheie cu trebuie sa mergi la psiholog...mdaa.uite ca am depasit acea perioada si fara psiholog...dar toate cautarile si documentarea mi-am facut-o singura..
Chair ma iubesc, nu am avut probleme de genul asta insa am un stil de atasament nesigur "insecure attachment" care ma rog, vine din relatia cu parintii, etc etc plus ca am o usoare spre mediocra anxietate sociala, etc etc
Nu zic ca am primit sfaturi gresite, dar mi se pare ca activitatea de aici e mai mult asa de bagare in seama a psihologilor si nu pare sa le pese in mod special de clienti.just try to keep the business rolling.
iubeste-te pe tine insati, etc etc - bun, asta poate sa imi zica si o prietena - dar in schim de la un psiholog astept ajutor mai "profesional"..
Eu in schimb am asteptari si aici. As vrea raspunsuri mai elaborate, mai tintite catre problema celui in suferinta. Mereu vad numai sfaturi generale ce se incheie cu trebuie sa mergi la psiholog...mdaa.uite ca am depasit acea perioada si fara psiholog...dar toate cautarile si documentarea mi-am facut-o singura..
Chair ma iubesc, nu am avut probleme de genul asta insa am un stil de atasament nesigur "insecure attachment" care ma rog, vine din relatia cu parintii, etc etc plus ca am o usoare spre mediocra anxietate sociala, etc etc
Nu zic ca am primit sfaturi gresite, dar mi se pare ca activitatea de aici e mai mult asa de bagare in seama a psihologilor si nu pare sa le pese in mod special de clienti.just try to keep the business rolling.
iubeste-te pe tine insati, etc etc - bun, asta poate sa imi zica si o prietena - dar in schim de la un psiholog astept ajutor mai "profesional"..
eu m-am multumit pentru o perioada cu sfaturile luate de pe forumuri dar nu m-au ajutat prea mult. pana la urma nu imi pot pune baza in niste anonimi si nu stii ce pregatire au ei in domeniu.
eu ti-as sugera totusi sa mergi la psiholog pentru ca aici nu primesti decat sfaturi generaliste. iar pe net nu gasesti decat teorii si tratamente care poate au mers la altii dar asta nu inseamna ca vor merge si la tine. nu te astepta la ajutor gratuit aici pentru ca nu vad de ce ti l-ar da cineva... eu mi-am luat inima in dinti si am mers la psiholog dupa o perioada de mai mult de un an in care nu m-am putut angaja. tot eram chemat la interviuri dar dintr-un motiv sau altul nu ma voiau si asta m-a facut sa-mi pierd incet incet increderea in mine.
vizitele la psiholog in decursul a vreo 2 luni m-a ajutat sa-mi regasesc motivatia si sa-mi recapat increderea in mine. asa ca daca vrei sa consulti totul un specialist si sa nu mai astepti pe forumuri dupa ajutor, eu ti-o recomand pe dna mihaela danaila de la clinica oana nicolau. este unul dintre cele mai competente persoane din domeniul asta si m-a ajutat sa-mi ordonez viata.
numai bine!
eu ti-as sugera totusi sa mergi la psiholog pentru ca aici nu primesti decat sfaturi generaliste. iar pe net nu gasesti decat teorii si tratamente care poate au mers la altii dar asta nu inseamna ca vor merge si la tine. nu te astepta la ajutor gratuit aici pentru ca nu vad de ce ti l-ar da cineva... eu mi-am luat inima in dinti si am mers la psiholog dupa o perioada de mai mult de un an in care nu m-am putut angaja. tot eram chemat la interviuri dar dintr-un motiv sau altul nu ma voiau si asta m-a facut sa-mi pierd incet incet increderea in mine.
vizitele la psiholog in decursul a vreo 2 luni m-a ajutat sa-mi regasesc motivatia si sa-mi recapat increderea in mine. asa ca daca vrei sa consulti totul un specialist si sa nu mai astepti pe forumuri dupa ajutor, eu ti-o recomand pe dna mihaela danaila de la clinica oana nicolau. este unul dintre cele mai competente persoane din domeniul asta si m-a ajutat sa-mi ordonez viata.
numai bine!
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10sotia mea iubeste ca la 18 ani !
- 15depresie
- 113despre depakine - informatii
- 7depresie si anxietate
- 5mianserinul 30mg si efectele secundare
- 3Depresie indelungata
- 7respectul a disparut
- 6Depresie grava.. am fost prostit de doua ori de aceeasi fata si simt ca totul a fost ireal cu ea
- 5Ma poate ajuta cineva cu niste sfaturi? :( am aflat ca vrea sa se sinucida
- 2Prietenul meu a plecat dupa 12 ani de relatie.il mai pot intoarce inapoi?
- 7Efectele divortului asupra copiilor!
- 6starea depresiva a sotului. ce sa fac?
- 10Dependenta de anxiolitice
- 5Azi deprimat, miine OK ?
- 2nu stiu ce sa fac... casnicia mea aluneca incet spre un divort
- 17medicamente naturiste sau alopate pt depresie?
- 7paxil sau cipralex? care e mai bine tolerat?
- 3Depresie si anxietate
- 5Depresie, somnambulism, amnezie temporara/disociativa
- 28Tratament depresie Tulburare bipolara
Mai multe informații despre: Depresia Relatia de cuplu
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: