Luptand cu depresia

Buna, sunt Sabina si am 26 de ani. Sufar de o depresie severa dupa incheierea unei relatii. In general am facut depresii severe dupa incheierea unor relatii, nu este prima data, problema mea este ca fac dintr-un barbat centrul universului meu, iubesc prea mult si ma desprind foarte greu de o relatie, am avut si o tentativa de sinucidire.Nu stau intr-o relatie daca nu imi este bine, plec dar plec si sufar enorm.In plus nu mai am incredere deloc in barbati, am fost inselata in trecut si am impresia ca la un moment dat toti partenerii mei vor face asta, deja prevad sfarsitul relatiei.Imi doresc o familie, copii, o relatie frumoasa dar toti stim ca la un moment dat iubirea dispare si atunci ce facem?...parasim sau suntem parasiti!Probabil imi veti spune sa am mai multa incredere in mine, eu am incredere in mine, problema mea nu pleaca de la faptul ca m-as desconsidera pe mine.As vrea sa scap de toate astea si nu stiu cum, pentru depresie pot lua pastile(desi nu e normal sa ajung aici de fiecare data dupa despartiri)dar teama ca investesc atat intr-o relatie si pana la urma voi fi inselata/parasita sau va trebui sa parasesc din diferite motive, nu-mi dispare (tin sa precizez ca in relatii nu sunt paranoica, nu controlez pe nimeni, doar ma consum).

Buna, faci depresii ca ai un fundal genetic defect si te vulnerabilizeaza, asa ca la un factor negativ apare depresia, altul sanatos nu facea nimic in aceleasi conditii.
Chestia cu relatiile este cu dus-intors, in mod real frica ta este corecta, relatia intre doi oameni este foarte dificila dat fiind ca se formeaza pe principii gresite si nu pe cele sanatoase si anume nu se formeaza pe afinitati, pasiuni, companie placuta, comunicare, intelegere, se formeaza pe dragostea aia care se mai numeste si drogare unde nu vede nici unul realitatea, cand trece iubirea aia te trezesti la realitate ca sunteti diferiti total, ca ala are interes ori material, ori sa face sex cand are el chef cu tine, sa te aiba ca sluga in casa si deci iti inseala asteptarile pentru ca si tu fals visezi aiurea la ceva putin posibil adica relatia aia cum ar trebui sa fie.
Si ce faci cand trece iubirea ? Suferi. Ca daca relatia era cum zic eu bazata pe calitati reale, nu trecea niciodata si era o relatie super, dar daca se construieste pe o minciuna normal ca atunci cand minciuna dispare, nu mai ramane nimic bun intre voi.
Exista posibilitatea sa gasesti pe unul mai bun dar sansa este relativ redusa, iar daca mai repeti faza asta cu indragostitul s-ar putea sa o dai in bara urat de tot dat fiind ca ai avut si o tentativa de suicid.
Ori perseverezi in speranta (cam iluzorie) sa gasesti pe ala bunu, ori renunti stiind ca 95 % nu prea ai cum sa dai de ce vrei tu, ca sa nu mai dai de dracu stiind ca de fiecare data cazi in capcana dragostei care te poate ucide. Medicii vroiau sa declare dragostea ca fiind boala ptr ca ia mintile omului si poate face tampenii.
Mai bine te distrezi, faci ce-ti place singura sau cu prietenele, ia-ti un prieten asa din cand in cand daca vrei sa faci sex dar fara obligatii si iti vezi de viata ta, daca nu, exista n modalitati de a te satisface sexual si singura fara un prost langa tine, ca asa sa stai sa ai grija de un tampit, sa-i suporti toanele si gelozia, sa cresti copii sa-ti manance sufletul si banii ca apoi sa plece si sa ramai ca de la inceput, nu stiu cat de bine e ce doresti tu, majoritatea femeilor de peste 55 ani zic 'dar proasta am fost ca m-am maritat', deci abia atunci isi dau seama ca nu a fost bine. Nu stiu ce vedeti voi asa bine sa va maritati si sa va legati la cap fara sa vad doara.
Tu daca faci sex cu unul risti sa te indragostesti, deci de aia ziceam si de alte metode.

Sa-ti zic pe scurt mecanismul,
Barbatul cand se indragosteste in mintea lui este sa faca sex cu tine de cate ori vrea el si cat mai mult si gratis, vrea sa aiba in casa pe una sa-i faca curat, mancare, sa spele, sa calce, se poatra frumos la inceput pana la insuratoare, se da ceea ce nu este, apoi dupa un timp isi da arama pe fata si isi permite sa se poarte urat crezand ca esti proprietatea lui, plus ca majoritatea sunt gelosi si te sufoca cu gelozia ptr ca stie ca daca dai de unul mai bun il lasi pe ala fara sa te gandesti.
Femeia cand se indragosteste spera ca ala e cel mai bun, vrea pe unul sa fie si frumos si destept si cu foarte multi bani, ele sunt materialiste in general 98 % de parca nu pot munci si ele sa alba banii lor, se cred cele mai valoroase fara vreun motiv real dar asta ptr ca prostii fac orice ptr un sex de doi lei, ea vrea sa faca copii de fapt cu ala, vrea ala sa intretina familia si da duca restul greului casei si ea eventual sa nu mai faca mai nimic daca se poate, ala sa fie prostul casei doar ptr ca i se mai ofera un sex dar si ala dupa un timp cu portia. Cand se trezeste femeia la realitate constata ca nu era cel mai bun cum credea ea, ramane dezamagita de comportamentul aluia si regreta de cele mai multe ori. Si uite asa fiecare vede de fapt relatia ca pe o afacere fara sa stie ca exact scopurile lor duc la dezastru.

Depresia o tratezi cu medicatie corespunzatoare insa sa eviti cauzele ca sa nu se mai repete in contextul in care ai vulnerabilitatea deschisa.

Oricum eu ti-am zis degeaba toate astea, tu la fel vei recidiva si tot ca tine vei face, peste 30 ani abia ai sa realizezi si ai sa pui in practica ce ti-am zis eu acuma, ar fi bine sa notezi undeva sa-ti aduci aminte asta in caz ca...nu te va ucide vreuna din relatiile ce le vei avea, oricate relatii ai avea, tu tot speri fara motiv ca va fi la urmatoarea bine din pacate. Dar pana la urma si viata si moartea face parte din realitate, nu e totul format din bine, asta este.

Buna Costi, putin cam dur mesajul tau :).Sunt pe antidepresive dar nu prea ma ajuta la nimic, cateodata chiar as vrea sa mor, cred ca doar asa m-as putea rupe definitiv de greselile pe care le fac tot timpul, greseli fata de mine si fata de altii si de gandul care imi sta tot timpul la el.O relatie formata pe principii sanatoase cum spui tu reusesc sa o am la inceput apoi incep sa ma consum din unele gesturi ale lui, sa banuiesc fara a ma exterioriza, din ultima relatie tocmai de asta am plecat, pur si simplu ca ma consumam si nu neaparat din motive intemeiate, probabil sunt defecta, nu mai am incredere in nimeni.
Am inteles mecanismul, la barbati sunt de acord totusi parca nu as generaliza, cat despre femei, nu-mi aleg partenerul in functie de salariul pe care il are, am un job cu care ma descurc.
Sper sa reusesc sa trec si peste asta dar cu siguranta imi va lua mult timp.

Pai nu te simti bine ca tratamentul nu e bun, altfel era cu totul altceva, ce tratament iei si in ce doze ?
Pai poate gesturile alea ale lui te deranjau, sau doar ti se parea ca erau naspa dar ele erau okey ? Trebuie sa-ti dai seama.
Lasa ca toti gresim, moartea nu e o solutie, e cea mai proasta ca e o solutie permanenta ptr o problema temporara.
Trebuie sa tratezi cum trebuie depresia si atunci nu ai sa te mai consumi atat din nimic, depresia in sine e ca o lupa, face dintr-un lucru rau marunt sa devina catastrofa si de aia esti asa.
Ai sa vezi ca daca depresia trece, aceleasi lucruri nu o sa te mai afecteze atat, o sa-ti para rau dar atat.
Lupta cu medicul sa gasiti tratamentul potrivit, daca nu merge dupa maxim 6 saptamani du-te la el si zi ca nu merge sa schimbe tratamentul, nu sta asa ca boala asta e f periculoasa, nu se lasa pana nu mori pana la urma deci nu te juca, nu neglija ! Daca consideri ca si un psiholog te poate ajuta, fa si terapie paralel cu medicatia, discuta cu medicul. Nu vei trece peste asta fara tratament potrivit ci din contra se poate agrava.
Crezi tu ca probabil relatia aia e pe principii sanatoase, eu nu-s asa sigur, nu ziceam de tine ca ai alege pe unu dupa salariu, am zis de majoritatea femeilor, ca evident sunt si exceptii.

Buna din nou, iau Paluxetil 20mg o pastila pe zi si Mianserin 10mg tot o pastila pe zi.Psihologul nu stiu in ce masura m-ar putea ajuta poate doar asa sa stau de vorba sa ma descarc ca nici prieteni nu am, in rest citesc multe carti de psihologie, citeam mai bine spus ca acum nu ma pot concentra la nimic, teoria o cam stiu de pus in practica e greu.
Simt ca nu ma ajuta nimic, mi-e frica de momentele alea in care am vrut sa ma sinucid, stiu ca un moment de slabiciune ma poate termina.
Stiu ca unii oameni au probleme mult mai mari si nici nu se gandesc la sinucidere, dupa cum spuneam am mai avut depresii dar nu am luat pastilele si mi-au trecut foarte greu, penultima m-a tinut aproximativ un an(a fost un an groaznic in care m-am luptat mult cu mine sa ma pun pe picioare )dar de data asta a fost mai severa parca s-au acumulat toate, despartirea care e motivul principal, stresul de la serviciu, boala bunicului meu, singuratatea de acasa care la fel e foarte grea.

Asa deci, in chestia cu psihologul nu cred nici eu dar ti-am zis asa ac fapt divers, la psiholog se corecteaza erorile de gandire care nu tin de o boala psihica, de exemplu daca te superi ca prietenul tau se uita la ce tie nu-ti place, poti sa corectezi asta si sa te duci dincolo la tv tau si sa te uiti si tu la ce-ti place, chestii din astea ce depind de tine, cand ai o boala psihica care-ti da starile astea si ganduri si tot nu ai nici o treaba la psiholog decat daca vrei sa-l imbogatesti pe ala gratis :). Se echilibreaza chimia cu un tratament bun si dispare tot raul de la sine fara probleme, tu nu trebuie sa faci absolut nimic la faza asta. Psihologul nu spune asta ca sa te puna sa ii dai bani ani de zile zicand ca..in timp se rezolva treaba nu asa repede si ca factorii psihologici au facut boala si nu ca boala era deja acolo si factori au agravat doar (ca asta e realitatea). Normal ca simti ca nu te ajuta sa te duci la un din acesta, si eu am simtit la fel ani de zile.

Nu conteaza ca altii au probleme mai mari si nu se gandesc la suicid ptr ca fiecare suntem diferiti si avem pragul de sensibilitate diferit, cine compara nu face bine sau nu este bine informat in domeniu, poate tu la o problema mai mica cedezi iar altul la una si mai mica cedeaza iar tu nu, altul la una de 5 ori mai mare nu cedeaza, e relativ.
Paluxetin e bun ca antidepresiv dar se pare ca nu-ti merge daca iei de cel putin o luna, celalalt este echivalent cu Mirtazapina, e bun si el insa te cam sedeaza asta si poate-ti da si pofta de mancare.
Deci daca le iei de peste o luna si ti-e rau, nu-s bune, nu te duci la medic iar ? Ti-am zis si ieri.
Nu trebuie sa-ti fie frica ca daca te tratezi nu vei mai avea slabiciunea asta la aceiasi factori naspa, dar trebuie sa te tratezi.
Eu la cate experienta am in domeniu, stiu ce spun, am studiat si medicamentele si toate ca si eu vreau sa tratez depresia asta care nu prea trece.
-

Le iau de 2 saptamani, aceste medicamente mi-au fost recomandate acum un an si nu le-am luat, abia acum le-am luat. Mi-am facut o noua programare pentru saptamana asta la medic poate imi da altceva de data asta.
Tocmai am avut o discutie cu o cunostinta care imi spunea ca sa lupt cu mine sa-mi treaca fara antidepresive pentru ca toate au efecte secundare si ca sevrajul e cumplit, ma rog, eu totusi simt ca nu pot sta fara medicamentatie in momentele astea.Referitor la Mianserin, chiar am slabit vreo 4 kg in astea 2 sapt.si am o stare de voma mai tot timpul.
Nu am id de mess dar o sa-mi fac zilele astea si te adaug.

Deci ai slabit de la mianserin, asta e bine, atipic efectul. Mda, deci ti-a dat medicatia si tu nu ai luat-o, mare eroare.
Cu cunostiinta aia sa-ti zic ceva, eu am ajuns la concluzia ca nu am ce discuta despre problemele astea cu unu care habar nu are ce inseamna, 90 % din oameni si psihologi zic sa lupti cu tine ca scuza-ma, sunt niste tampiti, nu exista asa ceva, depresia este dereglare chimica care avanseaza din ce in ce daca nu e tratata de ajungi sa innebunesti de tot sau sa te suicidezi.
Numai cineva care a trecut sau trece prin asta pricepe ce si cum simti tu.
Iar faptul ca mediul e cauza iar e o prostie, mediul doar intretine si agraveaza sau declanseaza o depresie care deja cocea in fundal, dereglarea genetica este cauza de fapt, altfel la aceleasi probleme nu aveai nimic, tu nu vezi ca aurolacii astia care nu au nimic rad si au o sanatate mintala mai buna ca a noastra ? Ca, comparativ cu tine si cu mine au o situatie mult mai rea nu ? Eu am casa, am niste parinti care ma ajuta financiar ptr ca sunt in afara, am tot confortul, nu am stres deloc, nu am copii ca nici nu mi-am dorit, nu am deocamdata nici o relatie ca nu am gasit ce trebuie, si totusi ma simt naspa uneori ca nu am tratat ca lumea depresia care a inceput pe la 16 ani deci cand mediul erau 100 % bun, acuma am 37.
Ca daca rezolvi problema de mediu pe moment e ok, apoi depresia ca boala te face altfel, vei fi vesnic nemultumita oricat si orice ai avea si asa mai departe.
Adevarat ca la boala asta trebuie sa avem si un mediul mai bun ca sa compensam putin ca suntem sensibili, asta da, sunt deacord, dar nu ca mediu este cauza bolii cum zic astia de te zapaceste de cap, de-ti ia gramada de bani psihologul 100 lei pe 50 minute degeaba.
Simti bine ca nu poti fara medicatie, medicatia daca iti merge bine se ia minim 6 luni pana la 2 ani neintrerupt, nu se ia 1-2-3 saptamani si apoi gata ca si daca pe moment e ok dupa aia pici iara urat de tot daca intrerupi, mare atentie, trebuie sa se cimenteze corectia chimica in creier in perioada aia lunga de 6 luni si apoi daca lasi e posibil sa scapi, insa sa mai eviti si din socurile de mediu, sa stai departe de stres de probleme cat poti si sa-ti faci viata cat mai placuta, eu asa am facut cat am putut.
Deci nu ai id de mess, bine ca iti faci, daca ai mail ai automat si id.

Stiu ca daca am un mail automat am si id dar am mail-urile pe gmail nu pe yahoo, poate reusesc sa-mi fac astazi daca am timp.
Astazi ma simt foarte rau, azi-noapte am luat o pastila de Imovane 7, 5mg si de dimineata m-am trezit prost dispusa, am ramas toata ziua cu o stare foarte aiurea, ma doare inima de durere din cauza problemelor care le am dar nu pot sa plang, sa ma descarc. A trebuit sa plec la serviciu si la volan am fost turmentata, am trecut pe rosu, nu ma puteam concentra, sa fie oare de la Imovane?
Vreau doar sa-mi treaca dar daca am starea asta acum, chiar nu stiu ce voi face cand va muri bunicul (mai mult de cateva luni nu mai rezista)..
Ce sa spun...de la 16 ani la 37 e destul dar banuiesc ca ai si zile mai bune dar de ce, nu ai gasit tratamentul potrivit?nu ai incercat mai multi medici?

Imovane ajuta la somn INSA sa stii ceva, face parte din categoria benziodiazepinelor (cum e diazepam, lorazepam, clonazepam, etc) si daca ai o depresie o poate agrava, de aia te-ai trezit prost dispusa poate, astea sunt pericol ca poti deveni si dependenta si toleranta (sa iei mai mult ptr acelasi efect), mie de exemplu mi-a agravat depresia deja existenta ca am luat si eu Clonazepam (Rivotril) pentru anxietate si m-a facut praf.
Astea se iau ocazional doar, tu ai luat 7, 5 mg nu ai luat mult totusi, si daca nu iei mereu, mai merge insa nu te ajuta pe depresie mai deloc.
Ai grija cu masina, nu te juca ca e de rau, ramaneai fara carnet daca te prindea ca ai trecut pe rosu, dar mai rau puteai face un accident ceva.
Daca iei de doua saptamani medicamentele, atunci va mai trebui sa astepti 1-2 saptamani ca medicii zic ca efectul antidepresiv incepe abia dupa trei saptamani de la inceputul tratamentului, si la inceput chiar poate agrava depresia, oricum starea ta nu e buna deloc si trebuie facut ceva si poti sa te duci la medic si mai devreme, ca uite faci prostii insa nu doar asta ci si faptul ca nu te simti bine, daca nici dupa a treia saptamana nu simti nimic e clar ca nu e bun tratamentul, de ce ti-a bagat mianserina nu am priceput, dar in fine. Daca nu merge Paroxetina (primul medicament) poate o sa-ti dea Cipralex ca se pare ca e cel mai bun din clasa de antidepresive SSRI (astea sunt: Prozac, Cipralex, Zoloft, Fevarin, Paroxetina adica ce iei acuma tu) si doctorii majoritatea il dau in depresii si anxietati.
Putea sa-ti dea separat intai Paroxetina si daca nu mergea putea incerca cu Mianserin, merg si combinate insa poate merge doar unul, probabil ca ti-a dat mianserin ca nu dormi noaptea, ai probleme cu somnul ?

Eu am fost la medici tarziu ptr ca nu stiam ca am depresie, vedeam ca nu e bine insa nu stiam de ce, abia prin 2011 am inceput tratamente antidepresive care pana acuma n-au mers ca lumea nici unul, de ex de 3-4 zile ma simt mai acceptabil ca am luat ceva care a mai mers. Am fost si la mai multi si am ramas la unul care e cum trebuie si sunt la el de fix trei ani, tu esti din Bucuresti ?
Da, trebe sa faci mail si automat ai si ID, daca ai pe gmail de aia nu aveai ptr yahoo.

@Costi
Am fost diagnosticata cu tulburare anxios-depresiva in iullie, dupa ce am incercat mai multe AD-uri(mirzaten, cymbalta, coaxil, valdoxan)am avut reactii adverse f. urate, mi-a fost intrerupt tratamentul dupa 1, 2 pastile, acum din octombrie iau trittico 150mg seara si rivotril 0, 5mg tot seara. Din nefericire transaminazele au crescut la 65 si pofta de mancare tot nu am slabesc si ziua simt ca am o stare de neliniste continua.
Ai folosit aceasta combinatie, sau stii ceva de acest trittico?

Pai Trittico si Rivotril nu prea au ce sa caute impreuna ptr ca una la mana Rivotril este benzodiazepina si e periculos sa iei mereu si mult timp ca poti deveni dependenta dar si toleranta (sa maresti doza ptr acelasi efect), asta se da maxim 2-3 saptamani si atat, apoi el este anxiolitic si sedativ lucru care-l face f bine si Trittico fara insa a avea riscurile pe care le ai de la rivotril.
Trittico merge bine pe anxietate iar ca antidepresiv e considerat cam slab la unii dar mai si sedeaza deci te trimite la somn, nu stiu de ce nu ai pofta de mancare, poate de la depresie, la unii merge, la unii nu, fiecare raspundem diferit.
Nelinistea inseamna ca e anxietatea pe care Trittico nu o rezolva, trebuie sa mergi la medic sa-i spui, schimbam tratamentul, asta e. Vad ca nici rivotril nu-ti merge pe anxietate afara ca e riscant.
Dar antidepresive din clasa SSRI ti-a dat ? ca nu vad in ce ai spus acolo, deci Cipralex, Zoloft, Seroxat (Paroxetine), Fevarin, Prozac, una din astea care-s f bune pe depresie si anxietate, cel mai prescris este Cipralex.

Mizarten te seda de te rupea probabil desi facea bine pe anxietate, Coaxil iti sporea anxietatea si depresia, Valdoxan si Cymbalta te agita mai rau, asa-i ?
Daca nu merge trittico, atunci se va incerca un SSRI fie simplu, fie apoi combinat cu Spitomin care e un anxiolitic foarte bun si fara nici un risc, cam asta as face eu, plus ca Spitomin se da si ca adjuvant alaturi de un SSRI pentru depresie, deci mai ajuta si pe depresie.
Dar pentru asta trebuie sa discuti cu medicul, sa fi si tu informata, sa comentati, ca asa altfel e mai greu.

Ati incercat si cu Cymbalta?

Mya Sabina as vrea sa-ti dau nuste sfaturi pe pruvat dar vad ca nu este accesibil pruvatul la tine! Cum facem? Cristina

@Costy Am luat si cypralex 4 zile cate un sfert si a cincea zi cand am trecut pe o jumatate, tremuram din toate incheieturile, anxietate maxima, mi l-a retras.
Ti-am trimis un ms prv.

@ Costy2008

"Chestia cu relatiile este cu dus-intors, in mod real frica ta este corecta, relatia intre doi oameni este foarte dificila dat fiind ca se formeaza pe principii gresite si nu pe cele sanatoase si anume nu se formeaza pe afinitati, pasiuni, companie placuta, comunicare, intelegere, se formeaza pe dragostea aia care se mai numeste si drogare unde nu vede nici unul realitatea, cand trece iubirea aia te trezesti la realitate ca sunteti diferiti total, ca ala are interes ori material, ori sa face sex cand are el chef cu tine, sa te aiba ca sluga in casa si deci iti inseala asteptarile pentru ca si tu fals visezi aiurea la ceva putin posibil adica relatia aia cum ar trebui sa fie."

Nu crezi Costy ca daca nu s-ar mai face sex inainte de casatorie s-ar rezolva aceste probleme de sclavagism si barbatii nu le-ar mai trada atat pe femei ? Femeile sufera cand fac sex si sunt tradate, cred. Daca nu ar face sex si nu s-ar implica atat emotional, putin le-ar durea.

@ Costy2008

Femeile muncesc in proportie egala cu barbatii in Romania.
Nu mai exagera.
Sunt multe femei fraiere care isi tin ele barbatii si aia beau si se poarta urat si nu stiu cum sa le mai jigneasca.
Hai sa fim seriosi.
Sunt multe femei care au salarii mai mari ca barbatii.
De cand e barbatul asa responsabil in cadrul familiei ?
Asta e visul femeii, nu e o realitate.
In general barbatii sunt indiferenti.
Femeia e cea care munceste in casa si duce greul si asta nu ca o rasfata barbatul prea mult. Nici cu bani, nici fara bani.
Barbatii si femeile sunt doua specii diferite.

@ MyaSabina

Fetitza, tu trebuie sa devii o femeie independenta si sa fii constienta ca esti responsabila pentru intemeierea unei viitoare familii.
Tu alegi.
Daca te inseala unu', tu incepi sa plangi si sa suferi ca aoleu si vai de mine ? Pai mie mi-a zis cu gura lui un amic ca un barbat care inseala o data, ala va insela toata viata.
Tu e clar ca ai o fire sensibila, ca si noi. Ai nevoie de tensiuni in viata forever ? Eu nu te inteleg de ce suferi asa de tare.
Si fara barbati se poate trai foarte bine, poate chiar mai bine. Si fara sa ai dureri de cap.
Da-i incolo pe astia care te tradeaza si te supara. Tu nu poti schimba barbatii, tine minte lucrul asta. Oricat ai dori si ai visa.
E cea mai mare naivitate sa crezi lucrul asta.
Pai daca vezi ca e "defect", lasi suferinta sa te apuce ?
Pentru ce suferi exact ?
Pentru ca nu iti aplica consecutiv de-a lungul vietii aceleasi suferinte ?
Ia mai lasa-i in pace cu obiceiurile lor de prost gust.
Asa este. Majoritatea barbatilor sunt afemeiati.
Dar de obicei, daca nu sunt foarte ascunsi, iti dai seama de la inceputul relatiei de asta.
Eu l-am parasit cand eram mai tanara pe unu numai ca intorcea capul pe strada dupa femei in permanenta. Sa ma mai apuc sa si sufar pentru el ??? Ma lasi ??? Dupa ce ca era o panarama.
Ia mai termina cu suferinta asta si gandeste logic pentru ca daca nu gandesti logic va trebui sa iei pastile sa treci peste ea. E normal asa ceva ?
Mie mi se pare ca ai nevoie de prieteni sa stai mai mult cu ei de vorba si de psiholog daca e cazul.

Trebuie sa te maturizezi si sa privesti relatiile cu barbatii mai la rece.
Cum intri in patul lor, cum devii vulnerabila, pentru ca femeia pune suflet in general, nu face sex simplu.

Boala bunicului, asta este. Sufera el destul. Fiecare dintre noi vom avea bolile proprii si vom suferi la randul nostru si vom trece la cele vesnici.
Asta e randuiala firii. Nu o putem noi controla. Face parte din ciclul vietii. E ceva firesc. Ajuta-l cu ce poti. Mergi cu el la doctor. Dar asta e tot ce poti face. Nu putem sa luam crucile unii altora. Putem doar sa ajutam, pe cat este cu putinta.

Eu am avut 6 bunici. Fiecare dintre parintii parintilor s-a recasatorit.
Ce ar fi insemnat sa sufar pentru fiecare cand s-a imbolnavit inainte sa moara si sa iau antidepresive ? Fii fata serioasa ca nu ii ajuti cu nimic.

E normal sa iti pese de ei si sa ii ajuti dupa posibilitati si chiar e obligatoriu, pentru ca sunt familia ta, sange din sangele tau.
Dar e ceva absolut firesc prin ce trec.

Ai grija de tine si incearca sa citesti carti motivationale de la librarie, nu mai prelua suferinta altora, fiecaruia i-a dat Dumnezeu o cruce, ii ajuti atat cat iti permite Cel de Sus, mai mult nu se poate.

Nu mai trece prin suferinte imaginare cu barbati care nu te merita si te tradeaza, sa fie sanatosi, ei au o problema, nu tu. Astia sunt vagabonzi daca procedeaza asa, cum sa iti permiti tu ca fata tanara sa suferi dupa ei ????

Daca este numai de la incheierea unei relatii, atunci nu este grav. Bucura-te ca incepi o viata noua, cu experiente diferite decat pana acum. Important este sa nu ai ceva de natura "hardware", o dereglare biochimica, o suferita a neuronilor de la un factor patogen.
http://www.romedic.ro/forum/despre-efectul-benefic-al-vitaminei-b1-tiamina-asupra-creierului-97475/1

Important este sa ai copii (chiar si in afara casatoriei) sa te mosteneasca si sa te ingroape cand vei da coltul. Lasa dracu iubirile si chestiile patetice. Esti prea feminina.