M-am afundat intr-o tristete teribila de cand fiul meu s-a instrainat de familie

Intotdeauna, eu si sotul meu, am avut drept prioritatea numarul unu : sa tinem familia unita.Crescandu-i pe copii, astfel incit, sa simta ce inseamna sa raspundem toti la unison nevoilor unuia dintre noi sau sa ne bucuram deasemenea. Unitatea este secretul reusitei noastre intr-o casnicie de treizeci si unu de ani.Ex: daca fiul nostru avea o nevoie oarecare 'daca poate unul dintre voi' spunea el, noi ne ofeream toti, adica mama, tata si sora lui deodata, si as putea continua exemplele inversand solicitantul. Eram puternici si iubirea noastra nu avea margini. De cele mai multe ori nu era nevoie sa ne solicitam ajutorul. Stiam ce avem de facut, simteam. Pe scurt eu sunt mama care a crescut doi copii minunati si cu cat sunt mai constienta de acest lucru cu atat sunt mai trista.Fiul meu in varsta de treizeci de ani ma suna de doua ori pe an si vine acasa si mai rar de atat. Iubita lui cu care vorbesc mai des, imi spune ca nu are timp de 'deastea'. Am omis sa va spun ca fiul meu acum este realizat din punct de vedere profesional si material pe masura eforturilor comune. Sunt patetica? Sunt exagerata? Imi este un dor cumplit sa-mi zica MAMA. Noi nu-i mai vorbim niciodata despre problemele noastre, ca sa nu-l inpovaram. Iar eu, de cate ori imi propun sa-l sun si sa-i spun cat de dor imi este sa-mi spuna 'mami ce mai faci?' ca pe vremuri, nu o fac, fiindca ma tem de apatia cu care imi raspunde.Intrebare: Ar putea fi vorba de influienta prietenei( care nu are prea mare consideratie pentru valorile familiale) asa incat el sa se rusineze cu faptul ca el este foarte important pentru familia lui? Sa se rusineze cu faptul ca-si iubeste mama sau sora?(alteori se mandrea cu lucrul acesta). Ce sa fac? Imi crapa inima la propriu.

Stimata doamna, imi pare sincer rau ptr suferinta dumneavoastra si vreau sa stiti ca foarte des mamele care isi "supracocolosesc" fiii patesc astfel de lucruri. De ce dati vina pe prietena lui? Poate fata aia nu are nicio vina, poate v-ati bagat prea mult in viata lui intima si nu a mai suportat. Nu trebuie sa dati vina pe fata aia, cum ar putea sa il influenteze sa nu va sune din mom ce el are 30 de ani??? e absurd!!!!!!! Nu cunosc foarte bine cazul dumneavoastra dar privit din afara e un caz clasic de mama care s-a bagat excesiv in viata fiului sau si acesta a cedat psihic.
E foarte posibil ca teoria mea sa fie una eronata si dumneavoastra sa fiti o mama care nu s-a bagat niciodata in relatiile fiului, iar in acest caz poate ar trebui sa discutati cu el, sa il intrebati ce s-a intamplat..
Oricum ar fi nu este corect sa aruncati vina pe prietena lui.

citez:
"aceasta este realitatea f. des. In plus bunastarea si munca in exces deasemeni face oamenii mai reci si ii instraineaza"
si TOT mai des..asa se intampla...

D-na naty,
sunt sigura ca ai fost, esti si vei fii o MAMA..BUNA..
Regret nespus ca te mahnesti atat de tare.
Gandeste-te si doreste-ti un singur lucru SA FIE SANATOS.
Sa fii fericita doar cu acest lucru.In fond inseamna atat de mult.

scria cineva, undeva:

Mamele au o varsta UNICA:
NU EXISTA MAME BUNE SAU RELE, NU EXISTA MAME FRUMOASE SAU URATE, NU EXISTA MAME BOGATE SAU SARACE, NU EXISTA MAME CARE LUCREAZA SAU SOMERE.EXISTA DOAR MAME !!!

O MAMA, NU TREBUIE NICIODATA SA FIE JUDECATA DE FIUL EI. ( H.de Balzac)

MAMA..Nu este nici substantiv comun si nici substantiv propriu..
MAMA este un cuvant SACRU si,
cine nu-i capabil cu sufletul..nu-i capabil NICI cu inima...

MI-AR FI DAT PARINTII LUMEA TOATA
DAR SARACII N-OR AVUT(sau or avut)
INSA OR FACUT UN OM DIN MINE
NICI NU TREBUIA MAI MULT.

V-am scris aceste citate pe care le-am citit si eu, undeva, mi-au placut si le-am retinut...
RUGATIVA pentru el, stiati ca rugaciunea unei mame "poate invia si mortii?"...si aveti RABDARE..

Un sfat, o propunere:
tot CEEACE ATI DORI SA-L INTREBATI sau sa-i detaliati LA TELEFON...
sa-i scrieti un mail..la serviciu DACA s-ar putea.(acolo, singur, SIGUR va citi, va medita si..pana la urma..isi va "reveni")..ASA sa fie.si mai scrieti...de BINE..

"Ne-am rasfatat baietii, le-am oferit mai mult decat era cazul, le-am creat senzatia ca meritau si nu era un efort prea mare. Acestea sunt consecintele. Ei sunt slabi, nu ele puternice (si destepte)."...scria cineva...odata..

Roaga-te sa fie sanatos si restul sa nu mai conteze atat de mult.!!!

inchei cu alte versuri:
Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.


P.S.
POATE...zic POATE. ar trebui sa-i trimiti prin mail..si TOATE citatele..chiar DACA..nu "ai glas" sa scrii-altceva.
O zi buna!

Va multumesc din suflet doamna Dr. Roxana Alina Olaru. Experienta profesionala v-a condus in profunzimea subiectului deschis de mine desi, descrierea facuta de mine este destul de sumara. Propozitia dumneavoastra- sa ii aratati ca sunteti acolo pentru el- mi-a umplut inima de curaj si-mi da confirmarea ca sunt pe drumul cel bun. De trei ani imi repet intruna - lui ii face bine sa stie ca mama lui este intotdeauna aici si nimic nu va schimba asta-.Stiu ca nu concurez cu nimeni pentru calitatea de MAMA si legatura ombilicala dintre noi.Caci doar la aceste aspecte faceam referire si la ceea ce decurge de aici cand mama, in cazul acesta eu, se simte abandonata, uitata si fara nici-o insemnatate. Cand simte ca rolul ei s-a sfarsit. Nici pomeneala de - cocoloseala- cum cineva a scris mai sus.Fiul meu este pe conpropriu din anul intai de facultate, deci de unsprezece ani. Noi doar i-am sprijinit ideile si am muncit impreuna.Iar pentru mamele tinere dar si pentru tinerele care nu sunt mame inca spun ca - m-am pregatit temeinic toata viata si ma pregatesc inca, sa raman doar MAMA pentru copii mei. Ii multumesc foarte frumos si doamnei sebesuldejos, va simt aproape doamna draga iar parerile si aprecierile dumneavoastra sunt ale unei mame cu adevarat. MULTUMESC!