Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Dya30, daca nu ai reactii alergice la cipralex, continua tratamentul cum ti-a recomandat dr. E greu mai ales ca ai 2 copii mici, te inteleg perfect, dar va trece. Eu incerc sa o iau mai usor, sa nu-mi mai fac griji din orice si sa-mi acord mie mai multa atentie. Fac sport, merg la cate un salon pt un tratament cosmetic sau manichiura, putin shopping, intalniri cu prietenele. Am vazut ca daca nu gatesc zilnic nu moare nimeni de foame. Si am invatat sa mai impart din responsabilitatile care ma copleseau( mamei, sotului, bonei). Important e sa inveti sa spui nu cand ti se cere ceva ce tu nu vrei sau nu poti sa faci.
Kitkat, unde mergi la yoga? Mi-ar placea sa incerc! Si eu sunt ca tine, am zile bune si zile mai putin bune, dar am reusit sa scap de zilele alea care ma exasperau, cand parca nu vedeam nicio ameliorare si nicio iesire. incerc sa nu ma mai omor pt orice si sa stii ca incepe sa-mi placa sa fiu mai nesimtitoare!!! Astept numai vesti bune de la tine!!! Sa ma anunti cand vei avea prima zi perfecta!!!
@DYA, sigur ca da iti trimit mess ul meu -. Este foarte greu draga mea mai ales daca ai de 6 ani problema asta. Cipralex te va ajuta, dar din tine trebuie sa vina schimbarea, ai incercat sedinte de psihoterapie? Eu cred k voi relua sedintele pentru ca am inteles ca se numeste terapia psihosomatica sau ceva de genul...Ametelile astea imi dau si mie de furca..m am cautat, la oftalmolog, cervical, analize...Nu mai fac atacuri de panica asa des, chiar f rar, si ma tin 1 minut sau 2, mi le controlez singura. Dar am si zile cand sunt ametita ( chiar si in momentul vorbirii am o durere de cap si o vaga ameteala)
@mada, singura fac yoga, sunt ff multe clipuri pe youtube. Au tehnici speciale pt anxietate. este f bine sa incercam sa nu ne enervam, din pacate eu nu prea reusesc sa stau chill chiar tot timpul :( sunt o fire fff nervoasa, si de asta am nevoie sa scap pentru a ma simti bine.
@mada, singura fac yoga, sunt ff multe clipuri pe youtube. Au tehnici speciale pt anxietate. este f bine sa incercam sa nu ne enervam, din pacate eu nu prea reusesc sa stau chill chiar tot timpul :( sunt o fire fff nervoasa, si de asta am nevoie sa scap pentru a ma simti bine.
kitkat86 scuza-ma ca ma bag si eu intre voi...pt ca nu te adresezi mie, dar vroiam sa te intreb cum reusesti ca atunci cand ai ameteli sa nu intri in panica...pt ca aflandu-te pe strada, mai ales, nu te cuprinde panica pe acel fond de ameteala?Cum iti stapanesti panica...pt ca orice om (cred) cand simte ca ameteste il cuprinde panica.De exemplu, eu fiindca am tot timpul o durere continuua cateodata accentuata sau mai putin accentuata (dar exista) asociata cu ameteala sau senzatie ursoara de plutire...imi da panica si e de ajuns sa-mi strice ziua...viata...Nu stiu, la naiba, ce sa fac sa "separ" ameteala de panica incat sa nu se mai "intretina" una pe alta! Nu stiu daca am f suficient de explicita pt ca de f multe ori e greu de explicat in scris unele stari, parca simti ca nu le descrii suficient!
Urez la toata lumea weekend linistit fara dureri si fara...panici!
Urez la toata lumea weekend linistit fara dureri si fara...panici!
@elisa, cu mare placere iti raspund si tie si tuturor celor interesati. Ametelile nu dispar nici la mine in totalitate. Te inteleg pefect. Am si migrene cateodata.Rare sunt zilele in care nu am deloc. Daca ele sunt mai intense ma cam sperii, de exemplu saptamana trecuta in carrefour, nu stiu dc, din senin m au luat. Am cumparat ce era necesar si am iesit repede. Ce pot sa ti zic, este ce mi a zis si mie psihologul. Frica noastra de ameteli se datoreaza in fapt fricii de lesin, da a fi vulnerabili fata de alti oameni, de a pierde control etc. Dar in fapt, ce mi a spus ea, a fost ca intr o stare de anxietate care poate oricand genera un atac de panica, este aproape IMPOSIBIL sa leshini, deoarece corpul este in alerta si se pregateste de atac sau de fuga. F rare sunt cazurile in care chiar se leshina de la anxietate. daca esti hidratata, mancata si odihinita, gandeste te k nu ai ce sa patesti. Creierul tau iti transmite un semnal fals. Daca iti continui rutina zilnica, ii transmiti si tu lui k nu te dai batuta si k tb sa inceteze cu sicanele. Eu personal eram o epava umana acum cateva luni. Ma bucur si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt asa, sper ca voi trece si peste ameteli, important e ca pot munci, pot iesi, ma pot duce oriunde. Sunt sigura ca in momentul cand ametesti, daca esti in supermarket sau pe strada, si respiri adanc si iti spui in minte k esti bine, ei trece peste, e suficient sa treci o data, apoi incet incet o sa mai eplorezi si alte teritorii.
Multumesc Lui Dumnezeu ca nu am nici ameteli, nici dureri de cap..dar cum sa fac sa nu mai apara teama din senin.Intr-o seara m-am bagat in pat sa ma culc si dupa jumatate de ora, fara sa am vreun gand rau sau sa-mi fie rau m-a luat teama.M-a luat cu tremurat, frig, cald, nu puteam sa stau locului in pat, simteam ca mi se strange sufletul in piept, parca aveam o piatra pe piept.Nu aveam nod in gat, nici probleme cu respiratia dar nu reuseam sa-mi relaxez corpul si sa adorm.Pe la 2 dimineata am luat jumatate de xanax si pe la 4 cealalta.Abia la 5 dimineata am adormit.Nu am mai trecut prin asta de cateva luni, xanax nu am mai luat pentru ca nu am mai avut probleme asa mari si reusesc sa ma controlez si fara el.Nu inteleg cum dupa atata timp in care m-am simtit bine si am zis ca sunt pe drumul cel bun s-a intamplat ca din senin sa ma panichez fara sa-mi dau seama de la ce.De obicei cand imi este rau sau ma doare ceva atunci ma ia teama dar asa fara nici o cauza..Voi ce credeti.oare se agraveaza starea mea sau sunt in continuare pe drumul ce bun?
eu cred ca esti pe drumul cel bun...am aflat ca atacurile de panica pot sa fie niste episoade de acum 6 luni de exemplu si sa ai trairile acum.fii increzatoare in propriile forte :) totul va fi bine cu rabdare si munca
Esti pe drumul cel bun..si eu am momente cand nu am nici o problema dar nu pot sa imi relaxez corpul ca sa dorm. Asta e...nu te mai intreba daca se agraveaza, mai sunt si momente nasoale, indeea e cum le facem fata.
le fac fata, mult mai bine decat inainte.tin minte ca dupa o seara ca asta a doua zi eram praf...intram intr-o stare de depresie, imi simteam corpul chiar si a doua zi incordat, nu ma puteam gandi decat la starile mele, nu ma puteam concentra la altceva.cam 3 zile sufeream groaznic.cand mi-a fost rau ultima data despre care v-am povestit mi-a fost greu sa trec iar prin acele stari, credeam ca nu o sa mai trec prin ele.te dezobisnuiesti la un moment dat sa te gandesti sau sa tai incordat, sa stai mereu cu teama in suflet.A doua zi m-am trezit si nu ma simteam rau, eram mai "lucida", nu eram incordata, am fost chiar la un gratar.Trec mai usor peste aceste stari...dar stau sa ma gandesc ca in loc sa ma preocupe alte aspecte mai importante ale vietii, cum ar fi un loc de munca sau un bebe, ma gandesc tot timpul la starea in care sunt, ma controlez tot timpul sa vad daca sunt in regula, sunt atenta mereu la ce mananc sa nu mi se faca rau.parca acum incep limitarile.
Buna la toata lumea!
ronicolle apropos de ceea ce spui tu referitor la mancare ca esti atenta la tot ce mananci ca sa nu tii se faca rau...mie de ani si ani mi se intampla cand sunt intr-o vizita, fac vizite f rar pt ca nu pot din cauza starilor iar cand sunt acolo incepe anxietatea nu pot sa mananc din cauza fricii ca poate ma apuca rau, greata aia ingrozitoare a panicii...mi s-a intamplat de f multe ori si stii cum e...ramai setat cu teama in suflet...si iti dai seama ca din politete trebuie sa mananci...si incerci sa zambesti fortat ca sa nu se prinda nimeni si depasesc cu mare greutate momentul apoi intervine oboseala aia in tot corpul de parca am carat pietre de moara!
ronicolle apropos de ceea ce spui tu referitor la mancare ca esti atenta la tot ce mananci ca sa nu tii se faca rau...mie de ani si ani mi se intampla cand sunt intr-o vizita, fac vizite f rar pt ca nu pot din cauza starilor iar cand sunt acolo incepe anxietatea nu pot sa mananc din cauza fricii ca poate ma apuca rau, greata aia ingrozitoare a panicii...mi s-a intamplat de f multe ori si stii cum e...ramai setat cu teama in suflet...si iti dai seama ca din politete trebuie sa mananci...si incerci sa zambesti fortat ca sa nu se prinda nimeni si depasesc cu mare greutate momentul apoi intervine oboseala aia in tot corpul de parca am carat pietre de moara!
Ronicolle,
sigur esti pe drumul cel bun. Te simt din ce ai scris in ultima vreme, dar sunt sigura ca o stii si tu. Nu te astepta sa fii ok tot timpul, ca sa scapi de anxietate faci un pas inainte si 2 inapoi, n-o spun eu, ci specialistii. Si eu mai am zile proaste, si mie mi se intampla sa merg la culcare calma si relaxata si sa nu pot dormi. Te inteleg si cand spui ca stai si te scanezi in permanenta, asa e anxietatea. Psihologul spune ca suntem niste papusi cu ochii stricati care in loc sa priveasca afara, se tot uita in interior. Nu trebuie sa mai acordam atata atentie senzatiilor ce tot apar pt ca apar si trec daca nu le luam in seama. ehe!!! usor de spus, greu de pus in practica, nu? Un bebe sa faci dupa ce iti revii total pt ca perioada de sarcina poate fi nesuferita din cauza hormonilor, iar perioada cand bebe e mic e una grea care te solicita intens. E greu, dar frumos!!!
Deci, nu te alarma. Sigur o sa mai ai stari neplacute care vor trece. Si eu am avut azi o zi grea de-mi venea sa dau bir cu fugitii, dar a trecut. maine va fi mai bine! Azi la mine a functionat relaxarea prin exercitii de respiratie- numar pana la 5 in timp ce inspir, tin aerul 5 secunde, elimin aerul in alte 5 sec. Cand inspiri, pune mana pe abdomen ca respiratia sa nu fie superficiala. Mana trebuie sa se ridice cand inspiram. Exerseaza cand stai jos si nu exagera ca sa nu ametesti. Succes!!!
sigur esti pe drumul cel bun. Te simt din ce ai scris in ultima vreme, dar sunt sigura ca o stii si tu. Nu te astepta sa fii ok tot timpul, ca sa scapi de anxietate faci un pas inainte si 2 inapoi, n-o spun eu, ci specialistii. Si eu mai am zile proaste, si mie mi se intampla sa merg la culcare calma si relaxata si sa nu pot dormi. Te inteleg si cand spui ca stai si te scanezi in permanenta, asa e anxietatea. Psihologul spune ca suntem niste papusi cu ochii stricati care in loc sa priveasca afara, se tot uita in interior. Nu trebuie sa mai acordam atata atentie senzatiilor ce tot apar pt ca apar si trec daca nu le luam in seama. ehe!!! usor de spus, greu de pus in practica, nu? Un bebe sa faci dupa ce iti revii total pt ca perioada de sarcina poate fi nesuferita din cauza hormonilor, iar perioada cand bebe e mic e una grea care te solicita intens. E greu, dar frumos!!!
Deci, nu te alarma. Sigur o sa mai ai stari neplacute care vor trece. Si eu am avut azi o zi grea de-mi venea sa dau bir cu fugitii, dar a trecut. maine va fi mai bine! Azi la mine a functionat relaxarea prin exercitii de respiratie- numar pana la 5 in timp ce inspir, tin aerul 5 secunde, elimin aerul in alte 5 sec. Cand inspiri, pune mana pe abdomen ca respiratia sa nu fie superficiala. Mana trebuie sa se ridice cand inspiram. Exerseaza cand stai jos si nu exagera ca sa nu ametesti. Succes!!!
dragele mele si dragii mei, as dori sa va impartasesc experienta mea de ieri. duminik am facut o drumetie la munte si chiar am urcat pe jos pana la sfinx si babele. pe la jumatatea drumului m au luat niste panici si ma gandeam sa ma intorc... palpitatii( si de la efort ), ameteli...ce sa mai, un inceput de atac de panica..dar m am tinut de prietenul meu si am urcat pana la sfinx. a fost bine. azi m a luat oboseala din urma si nuy sunt in forma..dar nu ma panichez. si atacul de panica trece..am avut atatea atacuri de panica, si am trecut peste ele cu bine. veti trece toate peste ele!
Sunteti cred atatea tipe ok pe forumul acesta. Cred ca am fi foarte bune pritene daca ne-am cunoaste si cred ca am fi si mai puternice! pt ca eu nu am prietene numai cunostinte, nimeni nu m-ar intelege de exemplu in problema mea. Voi fetelor cred ca da !
Dya, ai dreptate. Pot sa zic ca suntem deja prietene, chiar daca ne-am cunoaste ne-ar fi greu sa ne intalnim pt ca suntem din localitati diferite.
Fetelor,
vreau sa va intreb daca in ultimele zile v-ati simtit mai rau. Eu de duminica am niste stari pe care credeam ca le-am lasat de mult in urma. Mai am o colega cu anxietate care se simte rau de cateva zile. Voi cum sunteti? sa fie de la vremea asta rece si antipatica sau iar caut un pretext pentru anxietatea mea? Multumesc pt raspuns!
Kitkat,
Bravo tie! Asta e atitudinea pe care trebuie s-o avem toate! Cum esti azi? Eu ma pregatesc de niste exercitii fizice ca sa imi consum cumva energia negativa.
Va imbratisez !!!
Fetelor,
vreau sa va intreb daca in ultimele zile v-ati simtit mai rau. Eu de duminica am niste stari pe care credeam ca le-am lasat de mult in urma. Mai am o colega cu anxietate care se simte rau de cateva zile. Voi cum sunteti? sa fie de la vremea asta rece si antipatica sau iar caut un pretext pentru anxietatea mea? Multumesc pt raspuns!
Kitkat,
Bravo tie! Asta e atitudinea pe care trebuie s-o avem toate! Cum esti azi? Eu ma pregatesc de niste exercitii fizice ca sa imi consum cumva energia negativa.
Va imbratisez !!!
sunt ok, dar nu asa bine k zilele trecute. oricat de mult as vrea sa elimin stresul si nervii, imi este greu, viata nu este roz si nu fac mereu fata cu brio. am ceva ameteli, dar in rest sunt ok. Va doresc o seara linistita
cred ca aceste stari apar si din cauza vremii.e diferit cand te trezesti dimineata si vezi razele soarelui si ai chef sa iesi sa te plimbi, sa faci miscare si altceva e sa te trezesti sa fie totul intunecat, sa bata vantul, sa fie frig sa nu iti vina sa dai nici pisica afara din casa.eu cred ca sunt legata de soare.ma simt bine dar cand nu am ce face si nici nu pot iesi din casa din cauza vremii ma apuca agitatia.sper sa ramana doar agitatia si sa nu se transforme in atacuri de panica prelungite ca nu le-as mai suporta.o seara linistita si multe activitati placute sa aveti
Scapam noi si de asta! faceti sport, eu am venit de la serviciu cu o stare proasta si am facut exercitii cu tammy pe youtube, am sarit coarda si mi-am revenit. sunt zile apasatoare, probabil si presiunea atmosferica nu e tocmai usor de suportat.
ce dor imi e de o zi perfecta!!!!!! sunt luni bune de cand nu am mai avut o zi normala, dar sunt sigura ca totul va trece!
sa auzim de bine!
ce dor imi e de o zi perfecta!!!!!! sunt luni bune de cand nu am mai avut o zi normala, dar sunt sigura ca totul va trece!
sa auzim de bine!
cu siguranta va trece tot raul. e posibil sa fim meteosensibili noi anxiosii...oricum suntem hipersensibili, dar daca invatam sa nu transformam sensibilitatea in atac de panica suntem pe drumul cel bun! va pup cu mare drag
Uite un exercitiu de relaxare, este in engleza, dureaza 30 min si face parte dintr-un program mai amplu http://www.helpguide.org/audio/2%20Beginning%20Meditation%20-%20Female%20Voice.mp3. pe mine ma relaxeaza. O zi frumoasa va doresc!
@mada - mie nu mi se deschide :( mai pui odata doar link-ul?
Multumesc:*
Multumesc:*
http://www.helpguide.org/toolkit/emotional_health.htm
Aici gasesti tot programul. E in engleza, ma gandesc ca merita parcurs tot. meditatia e la pasul 4. chiar sunt curioasa daca te ajuta.
mie mi-a ajutat si cursul asta care e in romana- http://www.slideshare.net/gflorentina/cum-sa-depasesti-anxietatea-si-depresia-si-sa-incepi-sa-traiesti-cu-incredere-bucurie-si-calm-110715130515phpapp02-13524357
succes! astept vesti bune!
Aici gasesti tot programul. E in engleza, ma gandesc ca merita parcurs tot. meditatia e la pasul 4. chiar sunt curioasa daca te ajuta.
mie mi-a ajutat si cursul asta care e in romana- http://www.slideshare.net/gflorentina/cum-sa-depasesti-anxietatea-si-depresia-si-sa-incepi-sa-traiesti-cu-incredere-bucurie-si-calm-110715130515phpapp02-13524357
succes! astept vesti bune!
Buna ziua.
Mada2007, in psihoterapia cognitiv-comportamentala, pentru probleme de anxietate si atac de panica, se pune un accent special pe invatarea si exersarea tehnicilor si metodelor de relaxare psihosomatica. Principiul pe care se bazeaza aceste tehnici este cel al interdependentei dintre corp si minte sau dintre trup si suflet. Cu alte cuvinte, daca reusim sa ne relaxam corpul se linisteste si mintea etc. Printre metodele de relaxare, foarte cunoscute si mai ales cu eficienta dovedita stiintific. se incadreaza trainingul autogen Schultz si relaxarea progresiva Jacobson.
O zi placuta!
Mada2007, in psihoterapia cognitiv-comportamentala, pentru probleme de anxietate si atac de panica, se pune un accent special pe invatarea si exersarea tehnicilor si metodelor de relaxare psihosomatica. Principiul pe care se bazeaza aceste tehnici este cel al interdependentei dintre corp si minte sau dintre trup si suflet. Cu alte cuvinte, daca reusim sa ne relaxam corpul se linisteste si mintea etc. Printre metodele de relaxare, foarte cunoscute si mai ales cu eficienta dovedita stiintific. se incadreaza trainingul autogen Schultz si relaxarea progresiva Jacobson.
O zi placuta!
Salutare...mai demult scriam aici despre 2 lucruri f importante pt noi pe care nu ar trebui sa le uitam sau sa le avem in vedere...este greu, stiu insa incet incet tre sa luptam
1.La un moment dat am intalnit pe cineva cu aceeasi pb ca a mea, insa persoana respectiva mi a spus un lucru extraordinar"Decat sa imi traiesc viata in frica si legat de pat aleg sa ies sa ma distrez, sa ma comport normal si sa vad cat rezist, daca e sa cad prefer sa o fac cu zambetul pe buze, nu regretand si fiind o leguma"..adevarat pt ca la un moment dat vei vedea ca poti face aceleasi lucruri care le faceai si inainte, frica si senzatiile fiind de fapt singurul dusman...Trebuie o vointa de fier si doar atunci cand esti disperat si consideri ca nu mai ai nimic de pierdut faci astfel de lucruri.
2. Vindecarea vine si in momentul cand reusesti sa treci peste o zi/atac/stare f grea DE UNUL SINGUR.De exemplu la un moment dat am facut tensiune 19/11 din senin..rau..ameteala, picioare moi, greata, etc..tot tacamul...nu stiu cum am reusit sa ma calmez dar peste 1-2 ore si o masa copioasa aveam din nou 12/7 tensiunea...stiu ce a declansat asta dar ignoram cauzele reale pt ca par de domeniul sf ului...
In momentul in care inveti sa vezi ca sunt doar stari ce pot trece, ca se pot controla se mai face un pas...usor nu e, mereu pot sa se intoarca si de multe ori aparent, nimic nu e de ajutor.
Frica in general scoate la iveala diverse manifestari pe care creierul le retrimite inapoi in diferite forme..incercati mereu sa lasati macar o grija pe zi in urma...nimic nu este cu adevarat foarte important, putine lucruri chiar conteaza.
1.La un moment dat am intalnit pe cineva cu aceeasi pb ca a mea, insa persoana respectiva mi a spus un lucru extraordinar"Decat sa imi traiesc viata in frica si legat de pat aleg sa ies sa ma distrez, sa ma comport normal si sa vad cat rezist, daca e sa cad prefer sa o fac cu zambetul pe buze, nu regretand si fiind o leguma"..adevarat pt ca la un moment dat vei vedea ca poti face aceleasi lucruri care le faceai si inainte, frica si senzatiile fiind de fapt singurul dusman...Trebuie o vointa de fier si doar atunci cand esti disperat si consideri ca nu mai ai nimic de pierdut faci astfel de lucruri.
2. Vindecarea vine si in momentul cand reusesti sa treci peste o zi/atac/stare f grea DE UNUL SINGUR.De exemplu la un moment dat am facut tensiune 19/11 din senin..rau..ameteala, picioare moi, greata, etc..tot tacamul...nu stiu cum am reusit sa ma calmez dar peste 1-2 ore si o masa copioasa aveam din nou 12/7 tensiunea...stiu ce a declansat asta dar ignoram cauzele reale pt ca par de domeniul sf ului...
In momentul in care inveti sa vezi ca sunt doar stari ce pot trece, ca se pot controla se mai face un pas...usor nu e, mereu pot sa se intoarca si de multe ori aparent, nimic nu e de ajutor.
Frica in general scoate la iveala diverse manifestari pe care creierul le retrimite inapoi in diferite forme..incercati mereu sa lasati macar o grija pe zi in urma...nimic nu este cu adevarat foarte important, putine lucruri chiar conteaza.
super_user...cum te mai simti? ce pastilute mai iei? te intreb pt ca nu ai mai trecut pe aici cam de multicel!
Noi ne panicam mai mult din cauza unor senzatii pe care le simtim sau gandim ca poate sa apara si atunci...ce ne facem?!Ne e teama mai mult sa nu ne facem de ras cand suntem in locuri circulate si atunci panica isi mareste dimensiunea!
Poate cu ani in urma am mai avut aceste senzatii si nu le-am luat in seama pt ca nu cunoscusem panica asta ce tine parca de SF.Inainte stiam doar de o teama normala doar de ceva anume pe care o are ori ce om in anumite situatii...dar lui ii trece...si uita.Rau este atunci cand cunosti aceasta panica cu toate starile ei...panica care se tine de noi.Panica este ca o "umbra" care se tine de noi si ca sa scapam de "umbra"ce trebuie sa facem??! Sa aprindem...lumina! Asa e si cu panica...ca sa scapam de ea trebuie sa-i gasim leacul. Usor de zis...greu de facut! Senzatiile sunt f afurisite!
Noi ne panicam mai mult din cauza unor senzatii pe care le simtim sau gandim ca poate sa apara si atunci...ce ne facem?!Ne e teama mai mult sa nu ne facem de ras cand suntem in locuri circulate si atunci panica isi mareste dimensiunea!
Poate cu ani in urma am mai avut aceste senzatii si nu le-am luat in seama pt ca nu cunoscusem panica asta ce tine parca de SF.Inainte stiam doar de o teama normala doar de ceva anume pe care o are ori ce om in anumite situatii...dar lui ii trece...si uita.Rau este atunci cand cunosti aceasta panica cu toate starile ei...panica care se tine de noi.Panica este ca o "umbra" care se tine de noi si ca sa scapam de "umbra"ce trebuie sa facem??! Sa aprindem...lumina! Asa e si cu panica...ca sa scapam de ea trebuie sa-i gasim leacul. Usor de zis...greu de facut! Senzatiile sunt f afurisite!
Buna ziua,
Super_user, mada2007, monica81, kitkat86 apreciez eforturile celor care încearcă, de unii singuri, să depăşească problemele de anxietate, fobiile, atacurile de panică etc. Uneori, mai ales atunci cand problemele de anxietate sunt uşoare si nu se manifestă de mult timp, acest demers solitar de autoterapie poate avea success. Ceea ce va doresc si voua.
Din nefericire, sunt multe cazuri în care încercarea de autoterapie nu dă rezultate şi mă refer la tulburările de anxietate cronicizate ( atacuri de panică, fobii.. care se manifestă de mulţi ani).Acestea afectează în mod semnificativ profesia, viaţa personală şi, în general, calitatea vieţii. Practic, aceste tulburări ne trasează un destin nefericit în viaţă, pierzand multe oportunităţi profesionale şi nu numai.
Sunt oameni care se confruntă cu asemenea probleme de 10, 15...20 de ani, timp în care şi-au tot repetat că, dacă ai voinţă, învingi singur. Problema e că tocmai voinţa este blocată, inhibată. In asemena situaţii, a încerca autoterapia este ca şi cum ai dori să-ţi plombezi singur o măsea sau să-ţi operezi singur un ochi.
Potrivit ar fi ca, atunci cand problemele de anxietate sunt cronice si au cauze psihice (convingeri disfunctionale, atitudini contradictorii, stil de gandire absolutista, conflicte interioare, complexe de inferioritate, stima de sine scazuta, perfectionism etc) să apelăm la specialist, adică la psiholog(psihoterapeut), si ne-am scuti de multi ani de nefericire. Practic, cateva luni de terapie intensivă, în care omul să pună în practică tot ceea ce îl invaţă specialistul, ar putea rezolva multe probleme si ar trasa un destin mai bun în viaţă.
O zi placuta!
Super_user, mada2007, monica81, kitkat86 apreciez eforturile celor care încearcă, de unii singuri, să depăşească problemele de anxietate, fobiile, atacurile de panică etc. Uneori, mai ales atunci cand problemele de anxietate sunt uşoare si nu se manifestă de mult timp, acest demers solitar de autoterapie poate avea success. Ceea ce va doresc si voua.
Din nefericire, sunt multe cazuri în care încercarea de autoterapie nu dă rezultate şi mă refer la tulburările de anxietate cronicizate ( atacuri de panică, fobii.. care se manifestă de mulţi ani).Acestea afectează în mod semnificativ profesia, viaţa personală şi, în general, calitatea vieţii. Practic, aceste tulburări ne trasează un destin nefericit în viaţă, pierzand multe oportunităţi profesionale şi nu numai.
Sunt oameni care se confruntă cu asemenea probleme de 10, 15...20 de ani, timp în care şi-au tot repetat că, dacă ai voinţă, învingi singur. Problema e că tocmai voinţa este blocată, inhibată. In asemena situaţii, a încerca autoterapia este ca şi cum ai dori să-ţi plombezi singur o măsea sau să-ţi operezi singur un ochi.
Potrivit ar fi ca, atunci cand problemele de anxietate sunt cronice si au cauze psihice (convingeri disfunctionale, atitudini contradictorii, stil de gandire absolutista, conflicte interioare, complexe de inferioritate, stima de sine scazuta, perfectionism etc) să apelăm la specialist, adică la psiholog(psihoterapeut), si ne-am scuti de multi ani de nefericire. Practic, cateva luni de terapie intensivă, în care omul să pună în practică tot ceea ce îl invaţă specialistul, ar putea rezolva multe probleme si ar trasa un destin mai bun în viaţă.
O zi placuta!
Buna Elisa, buna tuturor. Sunt ok...adica constant in aceste probleme, am facut un mic progres constientizand si vazand ca lucrurile nu s au inrautatit ca in cazul in care era o afectiune serioasa. Am problema asta de 4 ani..insa se pare ca s a declansat mult mai demult, atunci nu am avut tensiune insa cred ca starile care le am trait erau doar inceputul anxietatii.
De altfel daca nu reusim sa gestionam aceste lucruri ele se vor reintoarce la un moment dat prin trairi..senzatii, iar in momentul in care avem si o viata nu foarte ordonata, parte de stres iar noi suntem mai creativi/sensibili, etc, aceste lucruri vor capata o amploare mult mai mare.Asa incepe sa se invarta roata reusind chiar noi sa o alimentam la nesfarsit.
Odata provocat acest dezechilibru chimic in creier..dupa multi oameni de stinta, este dificil dar nu imposibil de restabilit.Iar aici sunt solutii si solutii, depinde de fiecare daca gaseste ce merge cel mai bine pentru el.
Eu am stat departe de pastile..f rar 0, 25 de xanax doar cand nu mai puteam.insa cateodata ma tenteaza ideea de a incerca medicatia, pt ca am pierdut ceva timp luptand si sunt putin dezamagit de libertatea mea de miscare si relationare, inainte era totatl diferit :)
Conteaza foarte mult linistea si cat mai multe experiente noi si placute (incetul cu incetul) doar asa reusim sa stergem vechile tipare instaurate in creier, fricile si tot ce ne face sa nu fim noi...
De altfel daca nu reusim sa gestionam aceste lucruri ele se vor reintoarce la un moment dat prin trairi..senzatii, iar in momentul in care avem si o viata nu foarte ordonata, parte de stres iar noi suntem mai creativi/sensibili, etc, aceste lucruri vor capata o amploare mult mai mare.Asa incepe sa se invarta roata reusind chiar noi sa o alimentam la nesfarsit.
Odata provocat acest dezechilibru chimic in creier..dupa multi oameni de stinta, este dificil dar nu imposibil de restabilit.Iar aici sunt solutii si solutii, depinde de fiecare daca gaseste ce merge cel mai bine pentru el.
Eu am stat departe de pastile..f rar 0, 25 de xanax doar cand nu mai puteam.insa cateodata ma tenteaza ideea de a incerca medicatia, pt ca am pierdut ceva timp luptand si sunt putin dezamagit de libertatea mea de miscare si relationare, inainte era totatl diferit :)
Conteaza foarte mult linistea si cat mai multe experiente noi si placute (incetul cu incetul) doar asa reusim sa stergem vechile tipare instaurate in creier, fricile si tot ce ne face sa nu fim noi...
super_user...daca ai rezistat o perioada mai lunga de timp fara medicatie nu renunta.ramai doar cu xanaxul la nevoie...ai sa vezi ca la un moment dat ai sa renunti si la el.si eu tot asa fac...doar la nevoie.si asa am ajuns sa iau poate o data pe luna.nu zic ca ma simt bine dar macar am scapat de acea stare generalizata de panica si incordare a corpului.nu mi-e frica sa ies din casa, merg oriunde, , imi fac si treburile in casa.numai gandurile imi sunt schimbate si ma mai panichez din cand in cand dar la o intensitate mai mica.rabdare, ne trebuie multa rabdare, dorinta si putere sa ne readaptam vietii.
@: Psihoterapeut Gabriel Pirvan, perfect de acord, eu desi am anxietate de 6 luni, consider ca am facut progrese majore, in sensul ca mi am depasit singura agorafobia, fobia sociala, toate fobiile pe care el aveam, insa apoi, pentru a combate anxietatea generalizata am fost la la psihoterapie, care a avut rolul ei la momentul acela si m am mentinut pe o linie de plutire cu xanax. Acum am ramas cu o ameteala, care cand si cand devine serioasa, si as vrea sa reiau terapia pentru a scapa si de aceasta ultima problema.
Buna seara!
De doua zile citesc postarile tuturor celor cu probleme de sanatate si am ramas placut surprinsa ca aproape toti se incurajeaza reciproc, sfaturile sunt pozitive si privite cu mult optimism, gandurile de bine si o vorba buna, fac uneori minuni.As dori sa-mi las si eu 'durerile'aici, sa le impartasesc celor cu suflet, care pot intelege dincolo de cuvintele, traumele, trairile si durerile care ne chinuie poate de multi ani...
Cred ca tot ceea ce simt acum, s-a acumulat pe parcursul anilor, constientizez ca am probleme, dar incerc sa ies din acest cerc viciios, si sincer, nu stiu cum, in ce mod...Viata, ca fiecaruia dintre noi, nu mi-a oferit doar momente placute:casnicia cu suisuri si coborasuri, mai mult singura, apoi un soc foarte mare fiind opertata de hernie de disc cervicala, cu risc de a ramane paralizata...cred ca atunci s-a declansat maxim atacul de panica, anxietatea...Mi s-a recomandat calmepam dupa operatie.Am luat timp de 2 luni cat am stat la pat, dupa care am renuntat la el, insa nimeni nu mi-a spus sa o fac in mod treptat.Poate ca si acest aspect mi-a daunat mai mult...Dupa un an de concediu medical, am revenit la serviciu, dar numai dupa 2 luni, posturile s-au restructurat.Alt soc si de aici...chiar nu ma mai recunosc.Au trecut cativa ani de atunci, poate starile la inceput de neliniste, dispareau.Acum sunt aproape permanente.Am un nod in gat si senzatie de voma, de cum deschid ochii dimineata.Ma doare uneori si in spate, parca acel nod se muta cumva intercostal.Am palpitatii, oftez foarte des iar uneori parca nu mai am aer ca sa-mi duc oftatul pana la capat.Ameteli, nu mai vorbesc! Ma trec calduri de la ceafa pana in crestet.Ma simt mai in siguranta acasa, in momentul cand ies(ex.la market), incepe ameteala, dezechilibru, nodul in gat sau in spate, simt nevoia sa beau cate o gura de apa Cand am aceasta neliniste si dureri, toata musculatura e incordata...Mi-am tot facut analizele aproape in fiecare an, ecografii, rmn...am ajuns si la singurul neurolog din oras, care mi-a spus ca voi innebuni.Mi-a dat lexotan, de aproape 2 ani iau cate o jumatate de pastila dar vorbele lui ma urmaresc si astazi.Pt ca negasind un raspuns la durerile mele, imi vin mereu in minte vorbele lui.Am mai scris pe diferite forumuri, dar psihologii recomanda psihoterapie.Nu am posibilitati, iar in oras, nu cred ca sunt 2 psihologi si aceia...vai de ei.Dorinta mea cea mare este sa scap de aceste stari si dureri, sa nu mai iau lexotan, dar nici sa imi fie date alte pastile mai tari.Daca cineva de aici a avut medicatie, , cum ati renuntat la ea?.Inteleg ca se face treptat, dar un 'program' care sa dea roade, sigur?.Am tot incercat ca rup cate putin din ea, si dupa 2-3 zile, iarasi luam o jumatate, pt ca simteam ca pt cateva ore sunt mai linistita.Daca ma poate ajuta cineva in acest sens as fi multumita.Imi spun zilnic ca nu am nimic, ca sunt sanatoasa, incerc sa dansez, sa zambesc mai des...insa starile si durerile revin...Am nevoie de voi!!! O seara si o noapte, linistie, tuturor!
De doua zile citesc postarile tuturor celor cu probleme de sanatate si am ramas placut surprinsa ca aproape toti se incurajeaza reciproc, sfaturile sunt pozitive si privite cu mult optimism, gandurile de bine si o vorba buna, fac uneori minuni.As dori sa-mi las si eu 'durerile'aici, sa le impartasesc celor cu suflet, care pot intelege dincolo de cuvintele, traumele, trairile si durerile care ne chinuie poate de multi ani...
Cred ca tot ceea ce simt acum, s-a acumulat pe parcursul anilor, constientizez ca am probleme, dar incerc sa ies din acest cerc viciios, si sincer, nu stiu cum, in ce mod...Viata, ca fiecaruia dintre noi, nu mi-a oferit doar momente placute:casnicia cu suisuri si coborasuri, mai mult singura, apoi un soc foarte mare fiind opertata de hernie de disc cervicala, cu risc de a ramane paralizata...cred ca atunci s-a declansat maxim atacul de panica, anxietatea...Mi s-a recomandat calmepam dupa operatie.Am luat timp de 2 luni cat am stat la pat, dupa care am renuntat la el, insa nimeni nu mi-a spus sa o fac in mod treptat.Poate ca si acest aspect mi-a daunat mai mult...Dupa un an de concediu medical, am revenit la serviciu, dar numai dupa 2 luni, posturile s-au restructurat.Alt soc si de aici...chiar nu ma mai recunosc.Au trecut cativa ani de atunci, poate starile la inceput de neliniste, dispareau.Acum sunt aproape permanente.Am un nod in gat si senzatie de voma, de cum deschid ochii dimineata.Ma doare uneori si in spate, parca acel nod se muta cumva intercostal.Am palpitatii, oftez foarte des iar uneori parca nu mai am aer ca sa-mi duc oftatul pana la capat.Ameteli, nu mai vorbesc! Ma trec calduri de la ceafa pana in crestet.Ma simt mai in siguranta acasa, in momentul cand ies(ex.la market), incepe ameteala, dezechilibru, nodul in gat sau in spate, simt nevoia sa beau cate o gura de apa Cand am aceasta neliniste si dureri, toata musculatura e incordata...Mi-am tot facut analizele aproape in fiecare an, ecografii, rmn...am ajuns si la singurul neurolog din oras, care mi-a spus ca voi innebuni.Mi-a dat lexotan, de aproape 2 ani iau cate o jumatate de pastila dar vorbele lui ma urmaresc si astazi.Pt ca negasind un raspuns la durerile mele, imi vin mereu in minte vorbele lui.Am mai scris pe diferite forumuri, dar psihologii recomanda psihoterapie.Nu am posibilitati, iar in oras, nu cred ca sunt 2 psihologi si aceia...vai de ei.Dorinta mea cea mare este sa scap de aceste stari si dureri, sa nu mai iau lexotan, dar nici sa imi fie date alte pastile mai tari.Daca cineva de aici a avut medicatie, , cum ati renuntat la ea?.Inteleg ca se face treptat, dar un 'program' care sa dea roade, sigur?.Am tot incercat ca rup cate putin din ea, si dupa 2-3 zile, iarasi luam o jumatate, pt ca simteam ca pt cateva ore sunt mai linistita.Daca ma poate ajuta cineva in acest sens as fi multumita.Imi spun zilnic ca nu am nimic, ca sunt sanatoasa, incerc sa dansez, sa zambesc mai des...insa starile si durerile revin...Am nevoie de voi!!! O seara si o noapte, linistie, tuturor!
mogdyyy,
mai bine nu te duceai deloc la dr decat sa-l gasesti pe neispravitul care ti-a spus ca o sa innebunesti. tu singura trebuie sa fii convinsa ca nu se va intampla asa. noi toti cei care scriem aici suntem dovada vie ca anxietatea nu inseamna nebunie. e clar ca ai nevoie de ajutor. ar fi bun un psiholog, vezi ca sunt psihologi care acorda consultatii online. si eu am avut toate starile descrise de tine si acum sunt muuuuult mai bine, starile sunt rare si de intensitate mica si nici nu le mai bag in seama. niciodata nu am renuntat la un plan din cauza anxietatii, am plecat si am zis: ce va fi, va fi! ce ni se poate intampla? ne vine rau, vine ambulanta si mergem la spital. cati oameni nu fac infarct si au soarta asta???? nu e cazul nostru, pt ca desi ti-a fost rau de n ori, niciodata n-ai ajuns la spital. incearca sa renunti treptat la medicamente. acum iei o jumatate, incearca cu un sfert. daca nu are efectul dorit, cumpara calmogen plant sau sedatif pc. unul e pe baza de plante, celalalt homeopat. calmogenul mi l-a dat un dr psihiatru cand i-am spus ca eu nu vreau sa iau medicamente puternice si am cerut ceva natural. daca vei avea taria sa rezisti cateva zile, vei fi invingatoare. priveste-o ca pe cea mai mare provocare a vietii tale. dupa o perioada de cateva sapatamani in care iei un sfert, vei reusi sa ramai doar cu naturistele. sunt sigura ca jumatate de pastila nu face oricum mare lucru. e vorba mai mult de autosugestie. sunt aici pt tine, poti si trebuie s-o faci. vreau sa stiu cum te simti, ce faci. succes!!!!!!
mai bine nu te duceai deloc la dr decat sa-l gasesti pe neispravitul care ti-a spus ca o sa innebunesti. tu singura trebuie sa fii convinsa ca nu se va intampla asa. noi toti cei care scriem aici suntem dovada vie ca anxietatea nu inseamna nebunie. e clar ca ai nevoie de ajutor. ar fi bun un psiholog, vezi ca sunt psihologi care acorda consultatii online. si eu am avut toate starile descrise de tine si acum sunt muuuuult mai bine, starile sunt rare si de intensitate mica si nici nu le mai bag in seama. niciodata nu am renuntat la un plan din cauza anxietatii, am plecat si am zis: ce va fi, va fi! ce ni se poate intampla? ne vine rau, vine ambulanta si mergem la spital. cati oameni nu fac infarct si au soarta asta???? nu e cazul nostru, pt ca desi ti-a fost rau de n ori, niciodata n-ai ajuns la spital. incearca sa renunti treptat la medicamente. acum iei o jumatate, incearca cu un sfert. daca nu are efectul dorit, cumpara calmogen plant sau sedatif pc. unul e pe baza de plante, celalalt homeopat. calmogenul mi l-a dat un dr psihiatru cand i-am spus ca eu nu vreau sa iau medicamente puternice si am cerut ceva natural. daca vei avea taria sa rezisti cateva zile, vei fi invingatoare. priveste-o ca pe cea mai mare provocare a vietii tale. dupa o perioada de cateva sapatamani in care iei un sfert, vei reusi sa ramai doar cu naturistele. sunt sigura ca jumatate de pastila nu face oricum mare lucru. e vorba mai mult de autosugestie. sunt aici pt tine, poti si trebuie s-o faci. vreau sa stiu cum te simti, ce faci. succes!!!!!!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7oboseala, ameteli, tulburari de vedere, de echilibru, panica
- 4tulburare psihica?
- 21Anxietate? Nevroza?
- 6Atac de panica (acum 2 ani).. Au inceput palpitatii, amorteli, intepaturi in partea stanga
- 6Seroquel, Stilnoux si Diazepam
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 5am ceva la inima?
- 11Imi distrug singur viata si cariera!
- 9Care suferi de atac de panica sau anxitate ?
- 39Oare o sa scap vreodata? Tulburare anxioasa-depresiva
- 7anxietate si atacuri de panica
- 7Anxietate si atacuri de panica
- 3anxietate
- 7Luna trecuta am facut soc anafilactic si nu scap de anumite simptom nici acum.
- 2Durere, pulsatie in crestetul capului
- 15Anxietate
- 6Nu e intrebare, e o descarcare.Nu vad iesirea.
- 7Panică și anxietate, ajutor de la stat
- 8Nu mai pot. Am inceput cu palpitații și îmi tremura tot corpul, stare de neliniște și panică.
- 3Cum scapi sau ameliorezi anxietatea naturist sau alternativ?Se poate??
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: