Anxietate? Nevroza?

15-11-2008

Kuku12

Nu este medic/terapeut

De ceva timp (cam 5 luni) trec printr-o perioada mai proasta. In ce sens...totul a inceput cu aparitia unor "ganduri negre" (imi veneau in minte imagini in care faceam rau cuiva-il ucidem sau chestii de genul asta, ori ca imi faceam rau mie - ma sinucidem). Gandurile astea m-au stresat groaznic o perioada...adormeam greu, nu ma puteam concentra la altceva, eram nelinistit, mi-era frica sa nu fac unul din gesturile care imi veneau in minte.
Am mers la un medic psihiatru care mi-a zis ca nu sufar de nimic, dar mi-a dat totusi un tratament "clasic" - xanax, anafranil si miligamma. Nu am observat vreun efect al medicamentelor!
Drept urmare mi-am cultivat vointa.mi-am propus sa nu ma mai impacientez de orice gand, sa le alung si sa gandesc optimist...o perioada am reusit chiar foarte bine. Desi imi mai veneau gandurile, nu mai aveau nici un efect asupra mea, nu ma mai tulburau...
Acum merg la un psiholog si...si el e de parere ca nu am nu stiu ce probleme...
Chestia e ca...si acum am perioade in care simt ca nu mai pot sa lupt, simt un gol in piept, mi-e teama sa nu am vreo boala psihica...am momente in care imi piere cheful de munca sau nu mai simt satisfactia ei...uneori ma gandesc daca mai sunt si altii ca si mine...
Nu stiu ce sa mai cred, sunt destul de confuz, imi analizez gesturile pe care le atribui uneori unor simptome ale nevrozei sau anxietatii...
Sper ca am fost destul de clar in descriere...as mai putea adauga ca...am impresia ca nu ma mai bucur de viata asa cum o faceam inainte, parca nu imi gasesc linistea sufleteasca...
Astept pareri si sfaturi.Va multumesc!

21 comentarii

15-11-2008, ora 13:07

ronaldino

Nu este medic/terapeut

mai urmeaza tratamentul, efectele sunt dupa un timp mai indelungat!succese

15-11-2008, ora 15:03

xfile

Nu este medic/terapeut

am citit post-ul tau.si eu m-am confruntat cu asa ceva acum mai multa vreme.eram kiar terifiat ca pot sa ajung un psihopat sau un criminal sau sa ii ranesc pe cei din jur cu anumite obiecte(in special taioase) eu nu am luat nici un fel de medicamente decat de calmare si acestea naturiste (sedocalm, sedatif pc) si impreuna cu psiholoaga mea am reusit sa trecem impreuna peste ce a fost mai greu, in timp destul de scurt.dar inainte de toate m-am spovedit si m-am impartasit.frica mea la vremea respectiva era sa nu cumvva sa fiu posedat sau blestemat.dar credinta mi-a fost alaturi.incearca sa te spovedesti si o sa observi ameliorari in timp destul de scurt.in sensul ca aceste ganduri o sa-si reduca frecventa simtitor.iar cand vin in cap..in momente de indoiala.f rar.cu ratiunea ta si cu o minte pozitiva iti spui ca tu nu vrei sa faci rau.si te gandesti la ceva bun...si mergi mai departe! nimic nu iti poate fura mintea si sa te indemne la rau.Dzeu a inzestrat omul cu suflet si cu ratiune tocmai pt a sti ce isi doreste sa faca.Consilierea psihologica impreuna cu credinta in Dzeu.(sau makr cu o minte cat mai pozitiva) in caz ca nu esti credincios te vor ajuta sa treci fara probleme peste acest impas si sa duci o viata asa cum iti doresti.NU uita de un stil de viata cat mai sanatos.sport..somn corespunzator(7-8 ore/zi) spovedanie, impartasanie, si rugaciune dimineata si seara.vorbeste cu un preot de incredere va sti cel mai bine cum sa te indrume.Toti oamenii trecem prin momente de indoiala si declin.dar nu trebuie sa ramanem fixati pe ele...deoarece de acolo se instaleaza boala psihica.parerea mea ca tu momentan chiar nu suferi de nimic.doar ca traiesti momente de indoiala.Fa-le sa dispara! Succes si multa sanatate

15-11-2008, ora 16:15

Kuku12

Nu este medic/terapeut

OK...multumesc mult...
mai astept si alte pareri...

xfile...sa stii ca si eu sunt terorizat uneori de ideea ca as putea deveni un criminal...si da...sunt de acord cu tine si in ceea ce priveste discutia cu un preot...am incercat-o odata, dar probabil ca nu am nimerit chiar pe cine trebuie...dar voi cauta un preot care sa ma indrume!

15-11-2008, ora 16:35

eleni theutokopulis

Nu este medic/terapeut

Draga Kuku, cand nervii sunt slabiti vin in minte fel de fel de bruiaje, (eu am trecut chiar prin halucinatii auditive)
Medicul meu ma sfatuia sa zic" eu nu sunt mintea, ea este duar un instrument"
este adevarat, uneori mintea ne joaca feste, totul este sa nu ne speriem, sa ignoram gandurile negre.
Acestea dispar daca nu le dam atentie, de frica, din contra ne par mult mai amenintatoare.
Omul este o faptura puternica iar Tatal ceresc nu il lasa de izbeliste. Avem mecanisme de autoaparare.
eu credeam ca nu voi mai scapa de acele vorbe" care ma chinuiam si intr-un tarziu au disparut fara urma.
este adevarat ca sunt sensibila si nu pot lucra, dar traiesc si eu.
Numai bine, mult curaj, nu te lasa speriat.

16-11-2008, ora 11:48

Psiholog Simina Munteanu

Psihologie, Sibiu

Spui ca psihologul la care mergi crede ca ai nu stiu ce probleme. Cere mai multe detalii, pana vei intelege exact care sunt aceste probleme.
Ca tratamentul psihologic sa isi atinga scopul, si anume cel al vindecarii tale, este necesar sa existe intre tine si psihologul ce te trateaza o comunicare permanenta si autentica. Vorbeste-i despre faptul ca intampini dificultati in a-ti mentine tonusul ridicat, spune-i despre temerile tale.
Daca tii doar pentru tine aceste ganduri, sperand ca intr-un fel el (sau ea) sa ghiceasca ce se intampla in mintea ta si sa actioneze asupra lor prin cai nebanuite, exista riscul sa se rateze unul din pricipalele obiective ale terapiei, si anume limitarea automatismelor cu continut negativ ce se desfoasoara in mintea ta si scapa controlului voluntar.
Sanatate!

Psiholog clinician,
Simina Munteanu

16-11-2008, ora 11:58

Kuku12

Nu este medic/terapeut

dar credeti ca exista intr-adevar probleme?

16-11-2008, ora 12:00

Kuku12

Nu este medic/terapeut

I-am spus despre temerile mele si a zis doar ca nu ar trebui sa le dau atata importanta...data viitoare cand o sa merg o sa fiu mai explicit ca poate nu a inteles corect ce i-am zis...

16-11-2008, ora 12:47

Psiholog Simina Munteanu

Psihologie, Sibiu

Este o idee foarte buna, aceea de a nu acorda importanta temerilor.
Daca exersati impreuna si cateva tehnici menite sa le diminueze intensitatea si impactul, probabil ca chiar vei reusi acest lucru, de unul singur.

Inca o data psihologul, psihoterapeutul, psihiatrul ofera servicii medicale menite sa amelioreze si sa vindece. Solicita pentru tine cele mai bune si eficiente servicii de acest gen!

17-11-2008, ora 18:16

sophie13

Nu este medic/terapeut

Buna Kuku,

Am vazut sfaturile care ti s-au dat... spune-i psiholoagei tot ce simti si ea te va sfatui cum sa faci sa te linistesti. Si eu am astfel de ganduri si eu merg la psiholog, si eu am trecut prin criza ca voi face rau cuiva... Si mi-a trecut pentru ca mi-am dat seama ca e doar o tulburare. Nu mi-au trecut toate gandurile... Treaba cu ideea ca sunt posedata ma mai sperie...
Cat despre biserica, sa-ti dea dumnezeu noroc sa gasesti un preot deschis la minte! Unii ne mai si sperie aiurea pentru ca nu-si dau seama ca noi avem o tulburare emotionala (de la stres, oboseala... multe cauze pentru asta) si te iau de pacatos. Hai, curaj!

17-11-2008, ora 18:16

sophie13

Nu este medic/terapeut

17-11-2008, ora 19:22

Kuku12

Nu este medic/terapeut

eu nu ma gandesc ca sunt posedat...in schimb(poate e ceva echivalent cu asta) ma mai gandesc ca sunt nebun...
Chestia e ca imi gasesc foarte greu linistea sufleteasca...tot timpul gasesc ceva de analizat, iar daca nu gasesc tulburarea aia interioara oricum nu dispare...

17-11-2008, ora 19:22

Kuku12

Nu este medic/terapeut

eu nu ma gandesc ca sunt posedat...in schimb(poate e ceva echivalent cu asta) ma mai gandesc ca sunt nebun...
Chestia e ca imi gasesc foarte greu linistea sufleteasca...tot timpul gasesc ceva de analizat si chiar daca nu gasesc tulburarea aia interioara oricum nu dispare...

10-12-2008, ora 20:13

Alexaaa_

Nu este medic/terapeut

Din moment ce nu ti'a pus nici un diagnostic pe ce baza ti'a dat tratamentul medicamentos ?
probabil te confrunti cu o tulburare obsesiva...compulsii din cate spui nu exista...
cate sedinte ai la activ la psiholog ?

04-01-2009, ora 11:28

ravin

Nu este medic/terapeut

Salut kuku,

Cred ca ar trebui sa intelegi in primul rand ca cel mai mare dusman al tau esti chiar tu.Nimeni nu te poate rani mai tare decat tu insutzi. De aceea trebuie sa te cunosti pe tine mai bine, sa reflectezi asupra ta inainte de a apela la ajutor exterior.
Trebuie sa intelegi cauza gandurilor si a nelinisti tale. Ce anume a declansat procesul? Dezamagire in dragoste? pierderea cuiva drag?esti stresat? lipsa afectiunii di partea celor dragi ? si cel mai important cat de SINGUR esti?!
Trebuie sa te cunosti pe tine si sa lupti. Iti dau cateva idei:
In fiecare dintre noi exista un element (vis, persoana, locatie, credinta etc)care iti confera liniste, pace, bucurie.Concentreaza-te asupra acelui eveniment atunci cand te simti nelinistit.Iti doresti o masina frumoasa ? gandeste-te cum ar fi s-o ai in acel moment.gandeste-te la cel mai frumos vis pe care l-ai avut vreodata! Pune-te in cealalta extrema, cantareste si vezi unde te afli. Doar tu te poti ajuta, insa foarte important este sa nu stai singur.
Bafta si ai incredere in tine!

06-01-2009, ora 17:25

Kuku12

Nu este medic/terapeut

Deocamdata am incheiat sedintele cu psihologul...am fost de vreo 5-6 ori.
Ravin...nu cred ca mi s-a declansat chestia asta de la ceva anume...nu am avut parte de dezamagiri in dragoste sau alte probleme de genul acesta(nu sunt singur, am o iubita, am prieteni cu care ies, rad, vorbesc etc)...mi-am pierdut doar tatal in urma cu aproape 3 ani...oricum...nu cred ca asta e cauza.
Chestia e ca acum s-au mai schimbat apele...am trecut cu bine, zic eu peste faza cu gandurile negre. Acum nu ma mai streseaza. Partea proasta e ca mi-a intrat alta prostie in cap: ca as avea simptome de schizofrenie. De ce? Noaptea, la lumina slaba sau la cum se joaca umbrele am impresia ca e cineva. dar nu vad nimic, imi intorc doar capul..atat... la asta s-a adaugat faptul ca analizez fiecare mic sunet pe care il aud. tot nu stiu de ce le dau acestor mici sunete, naturale dealtfel, conotatii mai "misterioase" sau le interpretez inconstient intr-un mod prostesc. Spre exemplu... am auzit ceva nedeslusit, dar pe care l-am interpretat ca fiind un card de ciori croncanind.ok...nimic special. dar apoi am picat pe ganduri: daca nu a fost un card de ciori, daca a fost doar in capul meu acel sunet? daca nu stiu ce? daca nu stiu ce?
si chestia asta ma streseaza...
oricum...deocamdata nu cred ca am vreo problema obsesiva...voi ce credeti?(alexandra...) incerc sa imi inabus starile de prosta dispozitie, dar chestia care ma streseaza e intrebarea pe care mi-o pun destul de des: daca nu sunt in toate mintile?:">
Poate suna aiurea, dar de asta mi-e teama si cred ca asta ma tulbura cel mai mult, aducandu-mi totodata grija "excesiva" fata de mine...

08-01-2009, ora 09:42

ravin

Nu este medic/terapeut

Nu poate fi vorba de schizofrenie. Si daca vrei demonstreaza-ti. e simplu.
Cumpara-ti dopuri de urechi(unele bune) si mai vb daca auzi ceva.
Noaptea cand e liniste orice sunet se amplifica, mai ales daca esti jumate adormit. SI mie mi-a picat odata telecomanda din mana ca am adormit si m-am trezit de parca am spart geamul balconului. Unde mai pui ca daca aerisesti seara si e rece aerul, mobila(lemnul ) din casa face poc cateodata pt ca lemnul lucreaza.
Cat despre umbre, am spus de la inceput. Incearca sa nu stai singur perioada asta sau in general.
Si mai trebuie sa te gandesti ca daca umbrele ar fi cineva ce ar vrea de la tine, sau ce interes ar avea sa stea cu tine. Nici unul...
Starile de proasta dispozitie le avem majoritatea tre sa le accepti ca fac parte din noi.Daca ar fi totul roz ne-am plictisi. Fa-ti planuri si incearca sa le realizezi. Asta te va ajuta sa nu te mai gandesti la tot felu de ciudateni. Sportul ajuta foarte mult deasemenea. Un program disciplinat te va intari mai mult decat iti imaginezi.

08-01-2009, ora 23:37

irina87.

Nu este medic/terapeut

Buna seara..cata forta sa ai sa rezisti langa o persoana cu tulburari psihice? Tata a cedat nervos asta vara, in decurs de maxim 2 saptamani..pornind de la grandomanie, ("ca el e cel mai bun la locul de munca"), a debutat un episod psihotic acut, finalizat cu nesomn, senzatie de frica, tresarea la orice zgomot.Datorita lacrimilor mamei si insistentelor mele si rudelor s-a internat la Obregia, nu a rezistat decat vreo saptamana..crezand ca el nu are nimic, ia pastile fara sens pt ca ceea ce aude e real desi nimeni nu aude.Vedea acolo lume in stare si mai grava, cred ca s-a demoralizat si mai rau.se simtea mai calm dupa pastilele de acolo, voia acasa.A venit, insa tot avea senzatii de urmarire..a luat risperidone teva de 3 mg, care nu parea sa il ajute..apoi a facut 5injectii cu rispolept consta 35mg...l-au potolit, insa avea efecte adverse..roseata piele, mancarimi, dureri...nu ne zicea chiar tot, in momentele de "normalitate"stia cat rau ne-a facut, cat ne-a stresat.Cateodata jignea ca noi suntem surde ca nu auzim, era nervos..totul a cazut pe mine, sa suport tot greul, pt ca mama ajunsese sa il jigneasca foarte rau, satula de porcariile ce le spune, si ca nu-ntelege de ce trebuie luate pastilele, l-a numit "nebun"...In fine, cu internarea si cele 5 injectii s-au scurs cam 3 luni...apoi se simtea bine, a refuzat orice pastila, cum fac toti.Cam tot 3 luni se fac de cand a intrerupt...insa iar a inceput sa spuna ca aude voci.sunt neaparat semne de recadere?Mentionez ca el pe undeva stie de "boala" ce "a avut-o"...vorbeste de acel nesomn si stres la maxim ce simtea..si spune ca trebuie sa lupte cu aceasta...chiar trebuia luat tratament 1 an dupa primul episod desi rezista un timp si fara pastile?Ele sunt droguri practic, nu mi se pare corect sa ia mereu, afecteaza ficatul, unele dau nervozitate.CUM explicati ca unele persoane cu afectiuni de gen se sinucid sub tratament fiind?Eu explic : prin puterea lor...de droguri.Abuzul nu e binevenit.iesea din casa la plimbare sa faca miscare, simtea nevoia sa se relaxeze.E un om priceput la multe...pictura, electronica, sofer profesionist, mecanica, bucatarie...suspicios a fost mai mereu...lasa radio pornit daca nimeni nu era acasa, pt hoti zicea el...punea alarma la balcon, in rest e cel mai prietenos si glumet om, calm.Mama lui are probleme psihice, vb fara sens, insa nu s-a tratat niciodata.I-a pasat de copii doar cu vorba, nu cu fapta.oare tata mosteneste afectiunea? DACA MOSTENEA, DEBUTA ABIA ACUM LA 50 DE ANI ? Nu trebuia sa se vada din timp, de tanar?sau lasatul radioului era tot semn de afectiune psihica insa foarte "slab"? Sfatuiti-ma cum sa il conving sa consulte iar medicul daca face recadere...el a zis ca daca ajunge la nesomn il va consulta, altfel nu pt ca el nu are nimic.alteori zice ca a avut si i-a trecut.Ma gandesc sa ii arat negru pe alb discutii pe forum, sa vada ca el are simptome de boala.sa vada cazurile altora, sa se regaseasca acolo.Ma gandesc ca pot apela la partea lui "normala"...ca va intelege ca are o problema si va accepta tratament.risc probabil sa faca si mai rau.nu stiu.Cu dovezi concrete el ajunge sa creada, insa nu stiu cum anume sa ii dovedesc ca a avut ceva cand era speriat ca ii vor face rau, ca il filmeaza vecinii, ca tel ii e ascultat, etc.Sunt satula de minciunile zise si in spital...medicul vorbea cu perdea pentru a nu-l "ataca"..poate ca in cazul unora merge cu crudul adevar pt a accepta singuri tratamentul.O buna parte i l-am dat pe ascuns in ceaiul ce-l lua la munca..pana s-a prins ca ii pun pastile si n-a mai luat ceai facut de mine. Vreau sa gasesc o cale sa ii zic verde in fata, nu stiu...sa gasesc un om pierdut de tot si sa vada cum poate ajunge daca nu asculta de noi.sa ma folosesc de faptul ca ma iubeste ca sa ma creada ca el are ceva, nu noi.dati-mi sfaturi, va rog ! Privit din afara e mai usor...voi vedeti si alte solutii.Multumesc!

09-01-2009, ora 09:17

ravin

Nu este medic/terapeut

Buna Irina,
"Probabil nu i-ai spus "verde in fata" pentru ca ai simtit ca nu ai cui. Aceiasi problema a avut si bunica mea.Nici nu mai stia cine suntem cateodata. Oscila intre realitate si lumea ei.
E foarte important sa urmeze tratamentul indiferent ca doreste sau nu, si nu este recomandat sa-l contrazici tot timpu. Nu trebuie demoralizat si/sau stresat.
Este nevoie de forta si rabdare multa si mai ales de dragoste si intelegere.
Cat despre tratament, numai in urma consultatiilor se poate da.

09-01-2009, ora 12:12

irina87.

Nu este medic/terapeut

buna ravin!.merci pt raspuns.nu stiu ce sa zic..la bunica ta tot asa a debutat ? sau a fost ceva mai brusc incat sa nu va recunoasca din prima? poate ca si batranetea isi spune cuvantul.nu il vad pe tata sa ajunga sa nu ma cunoasca.azi se simte perfect, am ras cu el...ieri era putin agitat.parerea mea e ca daca face fata fara drogurile alea pentru creier e spre bine...are organism bun, mananca bine, face miscare.el nu si-a pierdut absolut nicio calitate pe care o avea, avea doar "realitatea lui in plus"...a avut dubii cand si cand ca ar fi realitate sau NU...e lucid. dupa cum am zis sunt cazuri cand se omoara fiind sub tratament, asta pt ca acel TRATAMENT E CU DUS SI-NTORS, CE STIM NOI?.SUNT PE POST DE COBAI ei.ia d-asta...a, nu e bun???ia si din asta..pana se potoleste cu careva din ele.insa dupa acele injectii rezista fara tratament.oricum medicul a spus ca el nu uita ce a patit, ori ca ia pastile ori ca nu, el crede ca a fost urmarit candva, isi aminteste...ce rost mai are pastila luata mereu ??? de ce oamenii se sinucid sub tratament ??? neurolepticele pot termina creierul RAU in cantitate mare.el toata viata a refuzat pastilele, si de raceala.rar de tot racea si trata cu vin fiert, tuica fiearta...de aceea injectiile probabil au fost doza lui soc, si de aia rezista acum fara.sper sa treaca lunile fara sa mai fie nevoie de medic.

09-01-2009, ora 14:00

ravin

Nu este medic/terapeut

Treptat dar la ea era batranetea. Nu am spus ca e acelas caz.. nu asta am vrut sa spun. Ma refeream la consecinte si la cata forta ai nevoie sa rezisti langa cineva cu tulburari psihice indiferent de natura lor.
Cred ca medicul e cel mai in masura sa prescrie tratamentul si sa-i constate evolutia. Bine inteles vei fi de mare ajutor, fiind langa el insa trebuie sa fi subiectiva, fara ideei preconcepute. Vinul fiert isi are rostul lui dar hai sa fim seriosi.Cui ii plac medicamentele?
Oamenii se sinucid si sub tratament si fara tratament din nefericire.
E bine macar sa diminuam din probleme daca nu le putem elimina.

09-01-2009, ora 16:08

irina87.

Nu este medic/terapeut

nimanui nu ii plac medicamentele insa el chiar a refuzat categoric de cand il stiu o aspirina, un paracetamol...voiam sa spun ca poate de asta injectiile l-au ajutat mult, fiindca nu avea corpul obisnuit cu ceva strain ca sa trateze.parerea mea este ca acele persoane normale nu se sinucid...doar cei cu probleme psihice fac asta, descoperite sau nu vreodata.un instabil emotional care face asta are o problema psihica...e parerea mea.ma irita faptul ca nu sunt in stare sa descopere leac total pentru aceste boli.tehnologie exista.

Adaugă un comentariu / răspuns