Nu e intrebare, e o descarcare.Nu vad iesirea.

Buna ziua!Încerc sa împărtășesc cu oameni care au aprox aceleași pbme ca mine.Am obosit sa lupt de o viata.Am 34 ani.1 copil, un sot, loc de munca.Am trecut prin toate (aproape toate)starile psihice posibile.Violenta fizica și verbala, nervi, frica de intuneric, panica, frica de a nu se intampla eva rau celor fin jur, angoasa, mancat compulsiv, anxietate, fobie sociala.In tot acest timp am fost lucida.Si sunt.Bioenergie am facut, tratamente psihiatrice de peste 10 ani.Am facut psihoterapie.Asta s a întâmplat în perioada 8-34 ani.Iata-ma!Aici, aceleași femeie speriata, trăind o drama.Am fost internata pt depresie majora dar am facut Covid.M au trimis de urgenta acasa.Am obosit.Vroiam sa va spun ca nu am speranța, parca acum sunt bipolara.E o drama sa nu poyi avea grija de copii, sa nu te poată înțelege nimeni.Macar aici sunt câteva persoane care sper sa ma înțeleagă.Nu stiu ce e mai bine.Sa incerc sa ignor si sa ma prefac ca nu exista acest cancer nevăzut sau sa-l împărtășesc.Parsiva boala. Iti fura viata, ti-o terfeleste, te lasa lucid cu durerile sufletești, cu neputinta, cu drama.Am obosit.Este un blestem.

Încă sper ca un copil ca intr o zi sa aud ceva, sa mi se întâmple o minune si sa scap.Sa spun:Waaaw, asta era!Uite ca am reușit!Apoi as face un centru de ajutorare a persoanelor cu astfel de pbme.Eu am facut tot posibilul.Apoi, nereușind, L-am rugat pe Dumnezeu sa mi ușureze suferinta si sa ma ia la El.Dar eu nu încurajez suicidul!!!Doamne ferește!!Dar este extrem de greu.

violenta fizica si verbala face parte din prezent ?

Nu.Astea erau mai mult în adolescentaAcum sunt probabil stari depresive cu atacuri de panica.Dar totul e o lupta.

imi pare rau ca ai trecut prin abuzuri fizice si verbale. sotul e intelegator fata de boala pe care o ai ? cuim te intelegi cu el ?

Nu am trecut prin abuzuri de niciun fel.Eu eram violenta verbal și fizic cu cei din jur.da, sotul intelege si el cat se poate.. atata vreme cât el nu știe ce e aceasta boala, nu pot sa ii cer sa se implice f mult.Nu i spun f multe.Aici e nevoie de profesioniști.Multumesc.Aici e o lupta cu noi.Dar tu trăiești ceva de genul?Din moment ce ești pe acest forum?

eu sunt diagnosticat cu schizofrenie. la inceput aveam stari de nervozitate, ma certam din orice cu cei din jur. acum insa sunt bine, am ajuns sa pot sa scad din tratament.
solutia pentru mine a fost sa fiu perseverent in abordarea unui stil de viata cat mai sanatos. asta include alimentatie, sport.

avea zile cand aveam fie stari anxioase, fie depresive, fie cu dureri de cap insuportabile. dar, le-am dus convins ca voi fi mai bine la un moment dat, iar acum pot sa zic ca sunt victorios...nu ca ma laud cu asta, dar sper sa insuflu altora care trec prin momente grele spiritul de biruinta