Imi distrug singur viata si cariera!
De curand am sustinut un concurs - examen + interviu pentru angajare. Mentionez ca sunt somer de foarte multa vreme. Au fost multi candidati la examen, am ramas putini la interviu si eu am fost persoana care am luat interviul. Toate rudele si prietenii mei s-au bucurat pentru mine.
Eu am renuntat la job. Nu le-am spus adevarul rudelor pentru ca mi-a fost jena si nu cred ca m-ar fi inteles. Nu este prima data cand procedez asa. La fel am patit si cand am luat examenul la facultate si nu m-am dus 2 ani de zile pentru ca m-am imbolnavit de atacuri de panica violente.
La fel am procedat si cu alte locuri de munca, dar nu pot spune adevarul celorlalti oameni pentru ca nu m-ar intelege.
Am schimbat multe locuri de munca, am renuntat la multe locuri de munca prin demisie si nici nu mai prezint incredere la interviu / angajare din acest motiv. De fiecare data simt ca nu o sa fac fata la sarcinile de serviciu sau ca nu o sa ma acomodez cu colectivul, cu colegii de munca sau cu sefii autoritari.
Am fost premiant in facultate si master, dar degeaba...cariera mea e facuta praf!
CUM VA EXPLICATI ATITUDINEA MEA?
Poate ar trebui sa incerc alt domeniu, sa fac alta facultate - pentru ca nu prea ma regasesc in ceea ce fac, nu imi mai place domeniul pe care mi l-am ales.
Dar nu stiu spre ce anume sa ma indrept.
Exista posibilitatea unei consilieri profesionale sau psihologice pentru cariera?
UNDE MA POT ADRESA?
Eu am renuntat la job. Nu le-am spus adevarul rudelor pentru ca mi-a fost jena si nu cred ca m-ar fi inteles. Nu este prima data cand procedez asa. La fel am patit si cand am luat examenul la facultate si nu m-am dus 2 ani de zile pentru ca m-am imbolnavit de atacuri de panica violente.
La fel am procedat si cu alte locuri de munca, dar nu pot spune adevarul celorlalti oameni pentru ca nu m-ar intelege.
Am schimbat multe locuri de munca, am renuntat la multe locuri de munca prin demisie si nici nu mai prezint incredere la interviu / angajare din acest motiv. De fiecare data simt ca nu o sa fac fata la sarcinile de serviciu sau ca nu o sa ma acomodez cu colectivul, cu colegii de munca sau cu sefii autoritari.
Am fost premiant in facultate si master, dar degeaba...cariera mea e facuta praf!
CUM VA EXPLICATI ATITUDINEA MEA?
Poate ar trebui sa incerc alt domeniu, sa fac alta facultate - pentru ca nu prea ma regasesc in ceea ce fac, nu imi mai place domeniul pe care mi l-am ales.
Dar nu stiu spre ce anume sa ma indrept.
Exista posibilitatea unei consilieri profesionale sau psihologice pentru cariera?
UNDE MA POT ADRESA?
11 comentarii
buna seara, pentru ca aceste lucruri sunt mai vechi, cred ca ar fi bine sa mergeti la un psiholog si sa-i povestiti totul si sper ca ajutat de acesta veti reusi sa treceti peste acest impas.multa bafta si multa sanatate.
Laurentiu,
Se pare ca esti constient ca nu mai poti continua asa. Nu numai ca iti inchizi orice orizont, dar cred ca nici psihic nu iti e usor deloc. Nu ai ceva grav, sunt simptome care pot fi depasite. Dar cu ajutor. Intr-adevar, ai probleme de adaptare pentru ca esti in sinea ta probabil un perfectionist, esti ingrozit ca ai putea gresi ceva, ca s-ar putea sa fii mustrat sau mai rau, ar rade cineva de tine, te-ar complexa. Si de atunci preferi sa nu mai faci nimic. Dar nici asta nu-ti prinde bine, stima de sine e foarte importanta pentru fiecare individ.
Pe scurt, mergi la un psiholog, la un consilier si te va indruma cel mai concret si corect. Dupa ce vei scapa de stresul asta de a interactiona, de a nu ti se mai parea totul de maxima importanta, vei putea sa-ti dovedesti adevaratele capacitati. Intereseaza-te la policlinica de care apartii, la medicul de familie daca ai. Daca ai resurse financiare poti merge si la particular.
Nu e cazul sa te apuci acum de alta facultate pentru ca esti in momentul in care, daca o finalizezi, iti va fi la fel de greu sa incepi sa practici ceva chiar daca ti-ar face mai mare placere ceea ce ai face.
Numai Bine!
Se pare ca esti constient ca nu mai poti continua asa. Nu numai ca iti inchizi orice orizont, dar cred ca nici psihic nu iti e usor deloc. Nu ai ceva grav, sunt simptome care pot fi depasite. Dar cu ajutor. Intr-adevar, ai probleme de adaptare pentru ca esti in sinea ta probabil un perfectionist, esti ingrozit ca ai putea gresi ceva, ca s-ar putea sa fii mustrat sau mai rau, ar rade cineva de tine, te-ar complexa. Si de atunci preferi sa nu mai faci nimic. Dar nici asta nu-ti prinde bine, stima de sine e foarte importanta pentru fiecare individ.
Pe scurt, mergi la un psiholog, la un consilier si te va indruma cel mai concret si corect. Dupa ce vei scapa de stresul asta de a interactiona, de a nu ti se mai parea totul de maxima importanta, vei putea sa-ti dovedesti adevaratele capacitati. Intereseaza-te la policlinica de care apartii, la medicul de familie daca ai. Daca ai resurse financiare poti merge si la particular.
Nu e cazul sa te apuci acum de alta facultate pentru ca esti in momentul in care, daca o finalizezi, iti va fi la fel de greu sa incepi sa practici ceva chiar daca ti-ar face mai mare placere ceea ce ai face.
Numai Bine!
Rezolvarea cred ca este destul de simpla, solutionarea atacurilor de panica, desigur atacurile de panica reprezinta doar o mica parte dintr-o tulburare mai complexa adica anxietatea sau mai pe romaneste frica, tie iti e frica de ceva, poate de esec, ar trebui gasita cauza acestei tulburari pentru o rezolvare de durata.
Cred ca un psiholog te poate ajuta mai mult, pentru dezvoltarea personala si rezolvarea anxietatii
In primul si primul rand trebuie neaparat sa stai cu tine de vorba si sa te intrebi ce vreau EU de fapt sa fac pe plan profesional?
Cum sa te inteleaga ceilati ca tu nu iti gasesti locul?!
Tie nu iti trebuie un consilier in cariera, poti incepe o terapie sa afli de fapt ce vrei sa faci cu cariera ta
Nu stiu insa si ma tem sa nu am dreptate daca facultatea sau tot ceea ce ai facut pana acum pe plan profesional ai facut-o pentru ceilalti.ti-e frica de sefi autoritari..de fapt despre ce vorbim?!
vorbim cumva de mama si tata ?"trebuie sa inveti ca altfel ne faci de ras la ceilati?!
Ma intreb daca TU ti-ai ales acest domeniu sau nu cumva ti-a fost sugerat
Cum sa te inteleaga ceilati ca tu nu iti gasesti locul?!
Tie nu iti trebuie un consilier in cariera, poti incepe o terapie sa afli de fapt ce vrei sa faci cu cariera ta
Nu stiu insa si ma tem sa nu am dreptate daca facultatea sau tot ceea ce ai facut pana acum pe plan profesional ai facut-o pentru ceilalti.ti-e frica de sefi autoritari..de fapt despre ce vorbim?!
vorbim cumva de mama si tata ?"trebuie sa inveti ca altfel ne faci de ras la ceilati?!
Ma intreb daca TU ti-ai ales acest domeniu sau nu cumva ti-a fost sugerat
Mare dreptate aveti !!!!!!
De mic copil am fost invatat ca trebuie sa studiez foarte mult, sa urmez neaparat o facultate, sa am numai note mari.
Desi foarte emotiv, am fost premiant in scoala si eminent si in facultate. Numai ca in clasa a 12 m-am imbolnavit de atacuri de panica timp de 8 luni si mi-a luat vreo 2 ani de zile de tratament ca sa ma pot duce sa urmez facultatea la care fusesem acceptat.
Si aveti dreptate: domeniul mi-a fost sugerat de un prieten in adolescenta pentru ca.pur si simplu trebuia sa fac o facultate.
Vorbim doar de mama, pentru ca tata nu a prea fost, iar cand a fost, au fost doar certuri in familie la care asistam de mic copil, pentru ca tata avea probleme cu bautura. Iar mama se certa mereu cu el si mai cu toata lumea.
Dureros este ca daca stau si ma gandesc, cum spuneti dvs., ce anume vreau (profesional) raspunsul care imi vine in mine e doar: Nu stiu!
E foarte ciudat pentru ca fiecare trebuie sa faca ceva pe lumea asta. Nu pot sa stau fara sa fac nimic la nesfarsit ca ma imbolnavesc psihic.din nou.de frica!
De mic copil am fost invatat ca trebuie sa studiez foarte mult, sa urmez neaparat o facultate, sa am numai note mari.
Desi foarte emotiv, am fost premiant in scoala si eminent si in facultate. Numai ca in clasa a 12 m-am imbolnavit de atacuri de panica timp de 8 luni si mi-a luat vreo 2 ani de zile de tratament ca sa ma pot duce sa urmez facultatea la care fusesem acceptat.
Si aveti dreptate: domeniul mi-a fost sugerat de un prieten in adolescenta pentru ca.pur si simplu trebuia sa fac o facultate.
Vorbim doar de mama, pentru ca tata nu a prea fost, iar cand a fost, au fost doar certuri in familie la care asistam de mic copil, pentru ca tata avea probleme cu bautura. Iar mama se certa mereu cu el si mai cu toata lumea.
Dureros este ca daca stau si ma gandesc, cum spuneti dvs., ce anume vreau (profesional) raspunsul care imi vine in mine e doar: Nu stiu!
E foarte ciudat pentru ca fiecare trebuie sa faca ceva pe lumea asta. Nu pot sa stau fara sa fac nimic la nesfarsit ca ma imbolnavesc psihic.din nou.de frica!
buna Laurentiu, daca vei sta asa lucrurile se vor adanci.mergi de urgenta la psiholog si asa vei incepe ceva, dupa care vazand si facand.trebuie sa-ti fi placut un lucru in viata ta, munceste orice.spune-mi ce varsta ai, ai prieteni, de unde esti, daca mama ta te sustine???
eu imi mentin parerea, problema nu e reprezentata de familie, aici e vorba de un raspuns de frica invatat in clasa a 12-a proabil de teama esecului si formandu-se un reflex conditionat este mentinut pana in ziua de azi, de aceea recomand terapia cognitiv comportamentala in care totul se face pe pasi, frica ta are diferite grade, trebuie vazut care e cel mai mare grad si care cel mai mic si rezolvate prin expunerea la stimulii anxiogeni din cate ai prezentat frica incepe cand incepi sa-ti cauti de munca si escaladeaza o data cu angajarea cand atinge punctul maxim deoarece iti e frica de esec, si familia e poate un factor care iti mentine anxietatea dar rezolvarea vine doar prin expunerea la ceea ce iti e frica, va trebui sa inveti din nou ca nu are de ce sa-ti fie frica si nu se poate invata altfel decat tot prin formarea unui reflex conditionat adica trebuie sa FACI, nu trebuie sa te gandesti prea mult la ce urmeaza si o sa vezi ca frica dispare treptat prin munca, deasemenea recomand si invatarea unui training autogen inainte de a te mai angaja, adica sa inveti sa te relaxezi inainte sa te duci la munca, sau acum la un nou interviu, anxietatea implicit atacurile d panica sunt usor de rezolvat.
buna vasi61, am 32 de ani, am ceva prieteni, dar de cand am renuntat sa ma duc la locul de munca m-am cam izolat, ca sa nu fiu mereu obligat sa le explic tuturor comportamentul meu pe care nici eu nu il inteleg de multe ori.
Sunt din Ramnicu Valcea, iar mama nu prea ma sustine. Imi reproseaza mereu ca nu vreau sa fac nimic in viata.
Domnule Psiholog Marius Pentilie, aveti dreptate : desi am fost emotiv de mic copil, in clasa a 12-a s-au declansat acele cumplite atacuri de panica: 8 luni de zile am fost pe culmile disperarii ca as putea innebuni chiar in anul in care am de dat bacalaureat si examen de admitere la facultate. Am suferit in continuu de palpitatii si chiar ma miram cum de nu am facut infarct sau alte probleme cu inima.
Unde pot gasi acest training autogen de care vorbiti?
Cunoasteti un psiholog bun in Valcea ?
Sunt din Ramnicu Valcea, iar mama nu prea ma sustine. Imi reproseaza mereu ca nu vreau sa fac nimic in viata.
Domnule Psiholog Marius Pentilie, aveti dreptate : desi am fost emotiv de mic copil, in clasa a 12-a s-au declansat acele cumplite atacuri de panica: 8 luni de zile am fost pe culmile disperarii ca as putea innebuni chiar in anul in care am de dat bacalaureat si examen de admitere la facultate. Am suferit in continuu de palpitatii si chiar ma miram cum de nu am facut infarct sau alte probleme cu inima.
Unde pot gasi acest training autogen de care vorbiti?
Cunoasteti un psiholog bun in Valcea ?
Din pacate, nu cunosc nici un psiholog din Valcea, cat despre trainingul autogen probabil il gasesti pe internet dar e putin cam dificil de invatat singur, el practic presupune sa te concentrazi pe corp in conditii de relaxare, mai simplu e sa iti faci singur un mediu relaxant la tine in casa cu muzica buna sau cu ce te relaxeaza pe tine repetand sunt calm si relaxat apoi sa iti imaginezi cum va fi la interviu, daca incep palpitatiile te concentrazi iar la relaxare dupa care reiei imaginatia pana dispare frica de interviu, pe urma dupa ce dispar palpitatiile, iti imaginezi cum e sa fii angajat, le iei treptat, asta se numeste expunere in vitro dar este nevoie sa fii cat mai relaxat cand iti imaginezi, atunci cand apare frica te opresti din imaginatie si revii la relaxare.
Important e sa stii ca atunci cand vei face pasul in realitate sa fii capabil sa intri la interviu relaxat si sa nu-ti faci probleme cu inima, palpitatiile se datoreaza faptului ca tu te concentrezi asupra corpului intr-un moment de mare anxietate, creierul tau trebuie sa invete singur ca nu e nici un pericol, invata sa te relaxezi iar intr-un moment in care atacul de panica e iminent, adu-ti aminte si relaxeaza-te, nimic rau nu se va intampla, repeta in gand sunt calm si relaxat si adu-ti aminte de relaxarea de acasa.
Important e sa stii ca atunci cand vei face pasul in realitate sa fii capabil sa intri la interviu relaxat si sa nu-ti faci probleme cu inima, palpitatiile se datoreaza faptului ca tu te concentrezi asupra corpului intr-un moment de mare anxietate, creierul tau trebuie sa invete singur ca nu e nici un pericol, invata sa te relaxezi iar intr-un moment in care atacul de panica e iminent, adu-ti aminte si relaxeaza-te, nimic rau nu se va intampla, repeta in gand sunt calm si relaxat si adu-ti aminte de relaxarea de acasa.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4Nu ma pot relaxa din cauza gandurilor negre...
- 2sunt studenta in ultimul an si nu mai pot sa invat
- 6Atac de panica?
- 32Am primit diagnosticul de tulburare anxioasa generalizata
- 11atac de panica la 7 ani?
- 11Adevarat sau fals?
- 39Atacuri de panica, episod depresiv si tratament puternic
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 15atac de panica
- 22Sunt terminat pe viata
- 4va rog daca puteti sa ma ajutati cu un sfat in legatura cu un diagnostic
- 16cervicartroza c2-c3 si efilarea apofizelor unciforme c-4 c-5
- 7Anxietate si atacuri de panica
- 8Foarte important despre anxietate si atacuri de panica ! poti trece peste...
- 7Aracuri de panica zilnice
- 10Tentaculele depresiei...
- 7stari de panica si atacuri de panica puternice
- 11Tulburări anxioase și atacuri de panica. Ajutor
- 1Nu mai pot sa mănânc decât foarte putin
- 5Simptomele anxietatii?
Mai multe informații despre: Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: