Seroquel, Stilnoux si Diazepam

Am avut in anul 2004 o cadere psihica. Medicul mi-a recomandat Seroquel, Stilnoux si Diazepam.
Diagnosticul initial a fost Sindrom paranoid, acum e Tulburare anxioasa si afectiva.
Am luat mult in greutate de la Seroquel. Ce stiti despre acest medicament? Ar mai fi necesar sa administrez Seroquel?
Mai nou ma confrunt cu obsesii, stari de teama. E bun tratamentul? Ce parere aveti?

buna jenica si eu in 2007 am avut o depresie, dar in italia., am luat si eu seroquel 1 an de zile, la mn a fost mai grava situatia, eu am avut si dupa aia probleme, am avut o depresie demonica asa imi scrie in biletul de internare, am luat si eu fff mult in greutate, este ff bun medicamentul mi lau dat cei din italia din ROMA, oricum nu se compara serviciile cu cele din ROMANIA, dar in fine ppoate dacaeram in tara si acum eram bolnava, de asta zic, AM AVUT SI EU STARI DE TEAMA DE OBSESII, CHIAR PROBLEME SI CU INIMA.PE MINE MAU TINUT SUB OBSERVATIE O LUNA DE ZILE.AI GRIJA DE TINE, EU AM TRECUT CU BINE DE PERIOADA ACEEA JALNICA.ACUM SUNT BINE NU AM FOST LA CONTROL DUPA 2 ANI DAR AM O VIATA NORMALA.

Grea boala anxietatea, din pacate.

Din acest motiv m-am ferit si eu de antipsihotice, au un pomelnic de efecte secundare, printre care, desigur, si crestere in greutate.
Pe deasupra nici nu ma simteam bine cu ele, am tot schimbat vreo trei, iar ultimul numit rispolept m-a adus intr-o stare jalnica, am crezut ca mor in acea noapte, iar a doua zi nu am fost in stare sa ma ridic din pat, daca incercam vedeam negru in fata ochilor, cumplit..

Buna Katy cer scuze de deranj doresc sa te întreb sunt disperat în urma unor episoade uşoare de anxietate m a speriat un medic ca o sa mor le am trecut cu bine dar după 3 luni m au încercat uşor o depresie în care eram plictisit de viaţă şi mă gândeam la ganduri de existenta fac şi pe aceea ce mai vreau am intrat într o seara după ce m am gândit foarte mult cu creierul într o anxietate şi o frica teribila ca innebunesc am luat tratament 2 săptămâni cu cipralex în urma lui mi a apărut o stare de depersonalizare care a dispărut lăsându mi frica ca nu sunt real şi ca totul e fals vocea oamenilor câteodată mă sperie dacă mă gândesc la ea de unde vine şi am senzaţia ca niciodată nu mai mă fac bine şi ca sunt nebun uit de mine şi când mă gândesc la voce oamenilor mai ales mai intens mie frica şi parcă pierd realitatea care şi aşa mie greu sa o înţeleg nu am halucinaţii sau deralizare doar ca nu mai sunt aici sunt speriat sa fie ceva grav