Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Buna Cristina,
Imi pare rau pentru faptul ca te confrunti cu aceste simptome intense de anxietate!
Mai exact de cat timp au reaparut? Ai trait perioade mai lungi de stres, in viata personala sau profesionala etc.?
Stii ca - multi oameni se ingrijoreaza cu privire la diverse aspecte ale vietii cotidiene, nu scapa nimeni de ingrijorare. Pana la un punct aceste griji ne ajuta sa prevenim problemlele sau sa le rezolvam mai eficient atunci cand apar.
Situatia se complica din momentul in care simtim ca nu mai avem control asupra acestor ingrojorari. Excesul de ingrijorare devine contraproductiv si, in loc sa ne pregateasca mai bine pentru confruntarea cu dificultatile intampinate, devine o problema in sine, ne blocheaza, ne consuma din energie si astfel ajungem sa fim evitanti si foarte stresati, mintea si corpul parca nu ne mai asculta.
In acesta situatie cu greu ne mai putem descurca singuri si avem nevoie sa apelam la specialisti.

Pe fondul ingrijorarilor excesive, putem manifesta atacuri de panica (frica intensa, ameteala, palpitatii, senzatii de sufocare etc.), fobii (frici puternice fata de diverse obiecte, fiinte, situatii), obsesii (ganduri, imaginii ciudate si involuntare care apar frecvent in minte ), si chiar depresie (reducerea semnificativa a capacitatii de a ne mai bucura de viata, oboseala accentuate etc.).


Cristina, foarte bine ca ti-ai facut analizele si ti-ai clarificat nu este o problema de ordin medical. De asemenea, te-ai gandit bine sa faci o noua vizita la medicul psihiatru.
E bine stiut ca tratamentul medicamentos nu vindeca anxietatea, dar permite tinerea ei sub control. Odata cu intreruperea tratamentului (mai devreme sau mai tarziu) unele dintre simptome revin.

Pentru tratarea eficienta a problemelor de anxietate, se recomanda si sedintele de psihoterapie (la cabinet si/sau prin platformele online). Psihoterapia implica parcurgerea catorva pasi:
"¢ Intelegem ce se intampla in mintea si in corpul nostru;
"¢ Intelegem cum au aparut problemele;
"¢ Aflam cum le putem rezolva;
"¢ Aplicam metode si tehnici pentru:

- Reducerea hiperactivarii neurofiziologice prin metode de relaxare, ca, de exemplu trainingul autogen Schultz ;
- Corectarea stilului de gandire disfuncţional prin metode de restructurare cognitiva, optimizarea rezolvarii de probleme etc.;
- Modificarea comportamentelor disfunctionale prin metode ca: jocul de rol, reducerea comportamentelor de evitare prin desensibilizare sistematica etc.;
- Cultivarea emotiilor pozitive prin practicarea optimismului;
- Optimizarea calitatii somnului prin metode de relaxare;
-Activitati sportive usoare. Cristina, cum bine ai observat iesirea in aer liber te ajuta sa te simti mai bine.

Mai mult, cu ajutorul psihoterapei invatam sa prevenim recidiva manifestarilor anxioase. Ceea ce invatam in terapie este nevoie sa devina o obisnuinta, un stil de viata echilibrat.

Sper ca aceste informatii iti sunt utile - si oricand ai intrebari sau nelamuriri, te ajut cu drag!

O zi frumoasa si multa sanatate!
Psihoterapeut Roxana Patrascu

Cristina, regret cele intamplate acum 8 ani! Este dureroasa pierderea persoanelor dragi. Am mai avut clienti care au dezvoltat tulburari de anxietate in asemenea imprejurari.

Cum sustine si Mada, recidiva simptomelor se poate datora stresului, responsabilitatilor de mamica. Bebita necesita mai multa atentie, fetita probabil si ea cu nevoi diferite. Adaptarea se face din mers, uneori mai usor si alteori mai greu.

Cristina, asa cum gandim - ajungem sa ne si simtim. In acele momente grele iti poti repeta o pastiluta psihologica, ca de
exemplu: "Este neplacut, dar nu catastrofal să am aceste gânduri si simptome. Stiu ca imi voi reveni, am mai trait astfel de momente chinuitoare si s-au terminat cu bine."

Atunci cand oamenii se confrunta cu apariţia spontană a sentimentelor de teamă intensa, teroarea asociată cu simptome somatice şi cognitive, cum ar fi: palpitatii, tremur, senzaţie de leşin, greaţă, senzatia de nod in gat, frica de a nu ne pierde controlul, frica de a nu suferi un atac de cord sau atac cerebral etc.

Ajung la psihoterapie dupa controale medicale repetate, dupa ce s-au convins ca nu sufera de o boala fizica. Aici inteleg legatura dintre ganduri si emotii, ii invatam sa isi controleze anxietatea, sa se relaxeze prin tehnica respiratiei complete si relaxarea autogena, astfel ajung sa se simta din nou bine, sa faca mai bine fata solicitarilor cotidiene.

Cristina, ai grija de tine, nu amana prea mult inceperea tratamentului!

Iti doresc sanatate si multe bucurii alaturi de familia ta!
Psih. Roxana Patrascu

Buna ziua,
Draga Daria, am primit mail-ul de la tine si ti-am raspuns acolo!

VALABIL PENTRU FIECARE DINTRE NOI!
Asa cum ne imbolnavim de o boala fizica si mergem la medic sa ne tratam, asa este bine sa procedam si atunci cand avem o boala sufleteasca sau psihica.
Spre exemplu, daca avem probleme dentare mergem la stomatolog etc.
Cu cat apelam mai din timp la medici, cu atat problema se poate trata mai repede si mai usor.
E mai greu atunci cand amanam mersul la specialisti. E mai intelept sa ne rezolvam o carie mica decat sa amanam din teama si caria sa se extinda.

La fel este nevoie sa procedam atunci cand ne confruntam cu stari anxiose mai intense sau cu primul atac de panica.
Sa ne invingem prejudecata, , cine merge la psiholog inseamna ca este nebun." NICIDECUM!
Termenul popular de, , nebunie", se numeste in termenii de specialitate psihoza., , Nebun" sunt atunci cand am halucinatii auditive (aud voci) si vizuale (vad diverse persoane care in realitate nu exista). Acestea se numesc episoade psihotice si persoana care le traieste nu are constiinta bolii, avand nevoie de spitalizare pentru a primi tratamentele adecvate.

Persoanele cu tulburari de anxietate sunt foarte constiente de suferinta lor.
Stresul, solicitarile zilnice, dificultatile intampinate in familie sau in viata sociala, profesionala ne pot predispune la tulburari de anxietate. Aceste tulburari pshice de intesitate medie - sunt foarte raspandite si multi dintre noi putem dezvolta diverse forme de anxietate (panica, fobie sociala, alte fobii specifice, nevroza obsesiv-compulsiva, stres post-traumatic etc, insotite si de simptome de depresie).

Daca lasam simpomele de anxietate sau depresie sa creasca in intesitate, acestea ne pot afecta capacitatea de concentrare, sanatatea fizica, adaptatarea in societate. In acest caz avem nevoie pentru o perioada si de tratament anxiolitic.

, , A cere ajutor este un semn de intelepciune si tarie de caracter. Nimeni nu trece prin viata sau nu lucreaza de unul singur." Bruce Hyland

Mult curaj si speranta!
Psih. Roxana Patrascu

@Cheyenne: chiar te dai batut? Pai a incerca presupune de obicei un esec, de aia nu-ti iese! S-ar parea ca ai nevoie sa-ti cauti motivatia pt a urma o psihoterapie. Uneori, nu mai gasim singuri solutiile potrivite si e important sa cerem si sa ne dorim sa fim ajutati. Aici nu ma refer la ajutor in sensul strict al cuvantului, ci la o colaborare terapeut-client, in care sa te implici maxim. Vei avea nevoie de motivatie si curaj sa incepi, de perseverenta sa continui si de rabdare sa aplici ce inveti, dar si sa ai rezultate.
@ronicolle, @Cristina, @Mada: e valabil si pentru voi ce am scris mai sus, la care adaug ce ati observat si voi, anume ca fara a avea o activitate, e aproape imposibil sa scapi de gandurile care invadeaza mintea. V-am mai spus in alte postari ca ne invartim in jurul lui "a fi", "a face" si "a avea" si ca gandurile creaza emotii, iar emotiile creaza comportamente. Si ele se afla intr-o stransa legatura, intr-un circuit continuu, influentandu-se reciproc. In momentul in care ne lasam coplesiti de emotii, gandurile noastre devin orientate mai mult spre negativ si ne manifestam ca atare: anxietate, depresie, etc, sau in simptome ca dureri de cap, de stomac, agitatie, neliniste, "lipsa de aer"...si ni se pare ca lucrurile nu se mai leaga cu sens, uneori ca doar ceilalti sunt responsabili pt starile noastre, sau ca putem chiar muri in urma acestor trairi. In realitate, nu e asa, iar voi stiti deja asta, insa e dificil de acceptat, din anumite motive, care tin de fiecare persoana in parte.
Deci, a te orienta doar spre propria persoana e ineficient, pt ca lumea e alcatuita din EU si CEILALTI, nu doar din EU, dupa cum nu e alcatuita doar din CEILALTI! In toate exista un echilibru.
Ronicolle: ai dreptate, nu cred nici eu sa fie om fara sa aiba zile mai putin bune, asadar, daca toti avem stari mai proaste, ce ne-am face daca ne-am panica toti? Cum ne-am ajuta unii pe altii? E f important ce ai reusit tu sa faci si te felicit pentru asta! Poti spune ca aproape ai devenit imuna la acele manifestari de frica, mai ales dupa ce au trecut si ai vazut ca le-ai supravietuit cu bine si ca nu s-a intamplat deloc ceea ce ai crezut ca o sa se intample. Acum sti cum sa le gestionezi daca vor mai aparea.
Va doresc o noapte linistita si odihnitoare!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian

Ronicolle, ti-am raspuns pe privat.
@Marius: pana mergi la psiholog sau la medic, poti sa iei Passiflora, ceai antistres de la Fares, sa faci masaj de relaxare (de orice fel, atata vreme cat te relaxeaza) sau exercitii de relaxare si respiratie (gasesti pe net o gramada de descrieri ale tehnicilor de training autogen si relaxare musculara progresiva Jacobson), sa afli care este sursa stresului tau si sa cauti sa o intelegi. Daca o sti deja, actioneaza si schimba ceva, orice, doar sa iesi din cercul vicios in care te afli. Cum spunea si Ronicolle, fa activitati placute.
Insa, pe termen lung, nu alege ca solutie evitarea, pt ca nu e cea potrivita! Tot repet pe aici povestea cu marul stricat: daca arunci un mar sub covor crezand ca nu se vede, el se impute si miroase! Deci, ce alegi: sa eviti, tot gasind scuze pt a amana, sau sa prinzi curaj sa mergi la un specialist?

Da Marius, terapiile de grup au mare efect, pt ca au rolul unor oglinzi feedback-urile celorlalti, plus ca te ajuta sa vezi si sa intelegi ca nu esti singurul cu aceasta nemultumire si ca exista solutii pt orice. Insa, depinde si de tipul de problema care a generat depresia ta. De ex, pt unei pers care a fost victima unui viol, ii va fi f greu sa se expuna in fata unui grup pt inceput. E nevoie mai intai de terapie individuala si apoi de grup. Depinde de la caz la caz.
Oricum, e f bine ca doresti sa incepi o terapie, pe langa medicatie, iar acest lucru te va ajuta sa scapi mai rapid de medicamente. Insa cu medicatia nu e bine sa inchei mai devreme decat e cazul, iar asta decid doar psihoterapeutul tau si psihiatrul, in urma discutiilor cu tine, evident.
O zi faina!

@Julia, ti-am raspuns cu mesaj privat.
Noapte faina tuturor!

@Tyrone, ai dreptate in ceea ce spui, insa as face o completare:
- atacurile de panica revin pt ca nu le-ai gasit cauzele (altfel, daca ar fi normal sa le avem toata viata, le-am avea cu totii, dintotdeauna). Ele nu sunt o tulburare, o boala in sine, care sa revina periodic, ci sunt manifestari, simptome ale unor probleme nerezolvate si "aruncate" in inconstient si care se pot transforma in boli, daca nu le rezolvam. Spun asta ca sa intelegeti mecanismul. Faptul ca atacurile de panica sunt simptome si nu boli, are importanta mai mult teoretica, de intelegere, insa ce e f usor de observat e ca ele sunt greu de suportat daca nu ai o minima informatie despre ele. Ceea ce faceti voi aici, are o mare valoare pt cei care nu stiu detalii despre atacurile de panica, pt ca primesc informatii de la oameni care chiar le-au trait. Insa cea mai mare valoare o au marturiile celor care au invatat cum sa le gestioneze si chiar sa scape de ele, pt ca au inteles de unde vin ele, care-s cauzele (asta daca au mers atat cat a trebuit la un psiholog si nu si-au pierdut din rabdare si incredere), ce pot face in momentele in care apar. Multi dintre cei care au scris aici au reusit sa scape de atacuri de panica sau macar sa le diminueze frecventa si intensitatea, cu ajutorul cartilor pe care le-au citit, ceea ce este un lucru foarte bun, insa pt ca nu toti au ajuns la cauze, revin pe forum cu marturii ale starilor depresive, obsesive, sau altor tipuri de stari (de fapt sunt manifestari ale unor tulburari deja pt unii) prin care trec acum. Si unii chiar ma intreaba pe privat cum de se intampla asta? Pai se intampla pentru ca de cele mai multe ori nu e suficient sa iti focusezi atentia pe ceea ce asimti/traiesti, cautand mereu informatii, fara sa actionezi de fapt. Da, ai nevoie sa intelegi ceea ce ti se intampla si pt unii poate fi suficient sa faca asta ca sa scape de atacuri de panica (doar de acestea), pt altii nu, ba chiar poate sa le dauneze daca tot cauta informatii fara sa faca ceva concret (pot chiar sa-si agraveze starile citind si atat). Iar evitarea, trairea in ignoranta si asteptarea pasiva a unei rezolvari (mai ales investirea celorlalti cu responsabilitatea rezolvarii trairilor tale fara ca tu sa-ti asumi ceva), de asemenea, nu reprezinta o solutie. Devine solutie constientizarea faptului ca noi oamenii avem capacitati uriase de a rezolva probleme singuri, dar ca uneori, din anumite motive, devenim cumva "orbi" la ele si nu mai gasim calea. E interesant de aflat in acele momente ce anume ne opreste sa cerem ajutorul unui specialist, care in afara de carti, a gasit solutii experimentand cu clientul in cabinet, adaptandu-si cunostintele la suferinta celui din fata sa, pt a-i putea fi acestuia de un real folos. Si cred ca aici e f buna o analiza de genul: ce castig si ce pierd daca merg la psiholog? Dar facuta la modul cel mai sincer, numai tu cu tine, sa vezi daca ai sau nu motivatie sa schimbi ceva in viata ta. Altfel, totul devine praf in ochi, amanare si doar solutii pe termen scurt (in cel mai fericit caz). Si iti va fi usor sa spui ca nu ti-au folosit nici psihoterapia, nici medicatia, nici slujbele la preot, nici incantatiile vrajitoarei sau mai stiu eu ce alte remedii exista pe lumea asta, dar vei ramane acelasi de mai inainte, fara sa se fi schimbat ceva in bine. Pt ca realitatea nu e facuta de altii, ci de tine.
Si cand am vorbit la pers a 2 a, nu ma adresam direct tie Tyrone, ci in general, tuturor. :)