Sunt in depresie de multi ani.

Am 24 de ani si simt ca nu traiesc. Sunt mereu trista. Nu pot sa socializez, asa ca nu am pe nimeni. Plang aproape in fiecare zi din orice sau chiar si fara nici un motiv. Cateodata simt si o apasare pe inima. Din adolescenta ma simt asa, dar am crezut ca asa sunt eu. Acum incep sa-mi dau seama ca, de fapt am o problema. Nu ma pot bucura de nimic. Nu am avut curaj sa ma duc la psiholog sau psihiatru. In ultima vreme am observat ca nu mai vad bine si am si ameteli de cateva secunde; nu stiu daca are legatura sau e alta problema.

Faptul ca ai postat un mesaj pe acest forum este un pas important pentru imbunatatirea starii tale. Indrazneste sa mergi la un psihoterapeut. Alaturi de un profesionist gasesti solutia cea mai buna pentru tine. Depresia poate fi combatuta. Cu siguranta exista multe aspecte care pot aduce culoare vietii tale. Palpitatiile si ametelile pot fi in stransa legatura cu starea ta de spirit dar este indicat sa te prezinti la un medic pentru investigatii. Odata cu inceperea consilierii unui profesionist iti schimbi perspectiva asupra ta si asupra vietii. Mult curaj si succes! :)

@ Lavyela

Cu trimitere de la medicul de familie, mergeti la un psihiatru sa va evalueze si nu lasati sa treaca viata pe langa dv.
Sunt medicamente (daca medicul psihiatru considera ca e necesar) din care daca luati o singura pastila pe zi, va trec toate aceste stari.

Nu totul se rezuma la medicamente. Ajuta, insa daca sunt intrerupte si nu se merge si pe consiliere exista risc de recadere. Rezolvand cauza, scade si timpul de administrare al medicamentelor scazand si riscul altor complicatii organice.

@ drmihaelar

De obicei aceste stari de depresie si de anxietate sunt fara un motiv anume.
Chiar si la cei care au trecut prin niste socuri puternice, nici un psiholog nu le poate da timpul inapoi, ca sa le evite sau sa le faca sa nu se mai intample.
In toate intalnirile in care eu am fost la psihologi diferiti pina acum, cu speranta ca ei ma vor ajuta cu ceva, am fost sa povestesc toate etapele prin care am trecut, acest lucru facandu-ma mai mult sa sufar inca o data si inca o data, decat sa ma ajute sau sa ma insanatoseasca.
Sedintele la psiholog sunt scumpe. Intre 50 si 200 de lei pe sedinta.
Nu toata lumea isi poate permite asa ceva.

Am intalnit persoane pe Forum care sufera si se chinuiesc cu teribil cu anxietatea si cu depresia (nu se pot concentra nici sa isi organizeze programul zilnic si ordinea in locuinta) si pentru ca vorbesc normal si par normali, psihologii le-au zis ca nu au nimic si ca de ce mai vin la sedinte. Lucru care nu este deloc etic. Un om care nu are nimic nu isi da ultimii bani din portofel ca sa mearga la psiholog.

Nu am observat nici o ameliorare in comportamentul si in boala acestor persoane.

Posibil ca in anumite afectiuni sedintele la psiholog sa ajute cu ceva. Toti cei care au finante pot incerca. Nu ii sfatuiesc sa nu o faca.

Dar daca psihiatrul considera ca e cazul de medicatie, atunci el stie ce spune. Si este trist ca atat timp cat s-au inventat niste molecule pe care daca le inghiti, te ajuta sa fii normal, sa nu le iei. Suntem in secolul 21 si depresia e o boala ca oricare alta: cea de inima, de rinichi, de oase etc.

Trebuie sa ne ajutam organismul si nu sa stam ani si zeci de ani sa suferim.

Cunosc si persoane care au lasat boala sa sape peste 30 de ani, fara sa ia nici o masura, nu numai 2 ani, si cand, dupa o varsta inaintata au ajuns sa ia medicamente, au intrebat ca de ce nu le-a zis nimeni pina acum ca exista asa ceva.

Depresia si anxietatea sunt dezechilibre ale neurotransmitatorilor. Eu daca ma confrunt cu astfel de stari, care bineinteles ca apar fara motiv, si inghit un antidepresiv, incep sa ma simt bine si sa am o zi normala dupa 10-15 minute.

De obicei afectiunile psihice sunt cronice, chiar daca unii pacienti, cei mai fericiti obtin remisii de cateva luni sau cativa ani.

Asa cum se poate imbolnavi orice organ, creierul nu e scutit nici el.

As vrea sa merg la psiholog daca ar putea sa ma ajute dar nu am pur si simplu ce sa ii spun. Nu am nici un motiv de depresie si nici de anxietate. Nu am lucruri care sa ma afecteze astfel incat sa ma plang de ele.

E adevarat ca si educatia religioasa a contribuit la crearea unui sistem de valori care ma ajuta extrem de mult sa merg inainte si de exemplu, sa imi pun nadejdea in Dumnezeu, nu in mine, sa nu imi fac griji pentru ziua de maine etc.

La mine depresia se manifesta in special prin lipsa de energie. Nu pot iesi din casa deca o data pe saptamana sau maxim de doua ori, obosesc foarte usor, in celelalte zile nu pot sa ma tin pe picioare sa merg nici macar pina la parterul blocului. Ce pot sa ii spun unui psiholog ?

Numai pastila ma pune in functiune.

Adevarul e ca in cazul unei intalniri cu un psihoerapeut, clientul depune toate eforturile pentru a-si imbunatati starea, sub ghidaj profesionist. Este mult mai comod ca acel client sa devina pacient si sa inghita buline. Avem toata forta necesara de a ne imbunatati starea de spirit si aceasta se numeste iubire de sine care nu este nicidecum acelasi lucru cu narcisismul. Vorbesc aici despre asumarea raspunderii pentru viata pe care fiecare o traieste. Suntem total responsabili si de nefericirea si de fericirea noastra. Daca costul unor sedinte de psihoterapie este o risipa, ma intreb, oare uzura oraganica si repercursiunile pe care toate acele substante de sinteza si excipienti le au fata de organele interne cat vor costa dupa multi ani??? Doresc tuturor multa intelepciune in alegerile facute.

@ Psihoterapeut Ana Cristina Badita

Multumesc pentru raspuns.
Eu sunt din Bucuresti.
M-am programat la un psihoterapeut vineri la 10.30 sa stam de vorba, a doua sedinta.
Am fost la mai mult psihologi in decursul celor 20 de ani de boala (tab) cu remisie de 7 ani. Dar din nefericire, nu au putut sa ma ajute.
Psihiatrei mele ii este frica sa imi prescrie antidepresive pentru ca a incercat si era sa virez dupa 2 saptamani.
Eu trebuie sa duc depresia pe picioare pentru ca altfel riscurile sunt foarte mari.
Problema e ca in cazul meu, ea apara fara un motiv anume, deci nu stiu ce as putea discuta cu domnisoara psiholog. Totul e la nivel chimic.
Educatia religioasa m-a facut sa invat sa abordez cu degajare aspecte care intervin ocazional si mi-ar putea face rau.
Sfintii parinti considera ca nu trebuie sa ne intristam decat pentru pacatele noastre. Am incercat sa folosesc aceasta regula de-a lungul timpului si mi-a folosit foarte mult.
Eu tristetea o simt insa organic. In brate, in spate, in corp.

Buna ziua,

Psihologii si psihiatrii nu sunt niste monstri, sunt si ei oameni ca toti oamenii cu necazuri si bucurii, oameni care si-au ales aceste ocupatii pentru ca vor si stiu si pot sa ingrijeasca alti oameni. A apela la sfatul unui "psi" nu inseamna decat ca incercati sa rezolvati o problema. E ca atunci cand va doare o masea: mergeti la stomatolog sau stati cu durerea?
Parerea mea este sa incercati sa stati de vorba cu un specialist pentru a vedea o parere obiectiva, din afara asupra problemei dumneavoastra.
Cu siguranta veti putea decide singura daca aceasta interactiune v-a ajutat sau nu.

Numai bine!