depresie ajutor!

Am o persoana draga mie care a fost diagnosticata cu episod depresie majora..dar cum s-a ajuns aici? Sa fie medicii de vina ? Noi? Ea ?Nu mai stiu suntem disperati!! Deci..dupa mai multe saptamanai sau poate chiar luni..de tristete..stare generala proasta(in ultimile 2 zile aproape ca nu mai comunica cu cei din jur..mutenie partiala)...insomnie am decis sa mergem la medic.Am ajuns in privat la un medic psihiatru un de a stat 2 ore la cosultatie..ea fiind mai putin comunicativa..nici nu stiu daca a vorbit ceva in alea 2 ore).Medicul i-a scris ca diagnostic episod depresie medie si i-a recomandat xanax o pastila, silnox si jumatate serlift, toate seara.I le-am dat si a avut o reactie surprinzatoare..dupa ameteala..vaz dublu si euforie..si-a rvenit complet am crezut ca e o minune de la Dumnezeu..a pus mana pe tel.a raspuns la mesaje, am discutat despre starea ei din' nainte..imi povestea ce simtea..era ea pe care o stiam cu totii.Ce bucurie enorma!!Dar vai cand s-a trezit dimineata..starea ei a revenit la normal..ba mai mult se inrautatise..miscarile erau mai lente iar mutenia aproape totala. toata ziua a fost asa..am sunat medicul si-mi-a spus sa ii dau serliful la pranz tot jumatate..a trecut si acea zi iar urmatoarea..de dimineata s-a instalat o stare de tremur aproape de convulsie..am sunat medicul si ne-a spus sa-i dam un sfert de serlift dupa care..dupa ce i l-sm dat a sunat iar si a zis sa nu-i mai dam de loc si sa chemam salvarea..lucru pe care il si facusem deja. A fost transportata la un spital in urgenta cu tensiunea 17 si cu tahicardie 165 batai. dupa stabilizare intr-o ora asa..cei de acolo mi-au pus-o in brate sa o duc acasa. Am dus-o am stat langa ea toata ziua si noaptea iar a doua zi..am mers printr-o cunostinta la un medic bun din spit. Obregia.Acesta ne-a primit imediat au intrat ea si cu mama ei..la iesire diagnosticul a fost depresie majora si medicamentatia schimbata..acum avea sequel, serlift un sfert si rivotril.vreau sa spun in acel moment ea nu ma spunea decat foarte rar 'mami', 'mami'.In ziua urmatoare urmand acest tratament..tremurul a fost un pic mai mic..iar starea ei din ce in ce mai proasta..in sensul ca acum nu mai cunaste pe nimeni in jur..nu mai vorbeste de loc..si mai nou este reticienta la tot ce o inconjoara si nu mai vrea sa ia pastile..nu mai vrea sa manace bea doar apa..daca mama ei ii da cu paharul..ea impinge si ia sticla cu apa..daca vrei sa o iei in brate te repinge..am mers in parc cu ea este total absenta la ce e in jur...daca noi ne asezam pe banca ea ramane in picioare daca nu o asezi..daca plecam..ea ramane pe banca fara sa se ridice si ea.In aceasta situatie parintii ei au decis sa nu-i mai da MEDICAMENTELE..de 3 zile nu le mai ia si starea ei e aceiasi. ce este mai rau este ca nu mananca. Mama ei asteapta sa treaca efectul medicamentelor care 'au inebunit-o' si sa mearga cu ea la un psiholog..de fapt a si fost..iat acesta i-a spus ca da poate intrerupe tratamentul si daca nu-si revine in asa fel in cat sa poata comunica cu el atunci sa o interneze.Am uitat sa spun ca parintii ei nu au fost de acord de la inceput cu internarea spunand ca au posibilitatea sa o supravegheze non stop.Nu-i condamn!! Eu nu stiu ce as fi facut in locul lor !!N-as dori la nimeni sa ajunga sa-si vada fata in situatia asta !!!Ce se intampla ?? Ce e de facut ???Mai nou..ai ei vor sa apeleze la acupunctura..etc..altele decat medicamente.Ce se intampla ??Ce e bine, sa urmeze tratamentul?? se pare ca medicamentele i-au inrautatit starea...parintii ei au zis ca spitalul si medicamentele ar fi ultima solutie.De ce nu-si revine ??E bine ca a intrerupt tratamentul ???Nu e bine ?? Ati mai auzit de astfel de stari in depresie??Cu absenta totala la ce este in jur ??

multumesc pentru raspuns !!! Nu stiu ce sa mai cred !!! Mi se pare ca este o situatie fara iesire!! Cum pot afla nr. dumneavoastra ??

Fara tratament nu isi poate reveni, insa daca nu ii facea bine e normal sa-l intrerupa ! Acea sertralina da la persoanele sensibile tulburtari de ritm cardiac, incercati sa schimbati antidepresivul, sunt f multe alternative, deci sfatul meu este sa mergeti la un al treilea psihiatru si abia apoi la psiholog ! Daca nu, incercati sa procurati din farmacie cipralex, este un antidepresiv nou cu f putine efecte secundare !

In starea de depresie cortexul prefrontal este aproape dezactivat iar omul traieste sub imperiul emotiilor negative exacerbate sau in lipsa totala a lor uneori ! De aceea dupa parerea mea la tratament ar trebui adaugat un stimulent usor dimineata, putin ritalin, aderall sau abilify in cantitate mica !

multumesc!!! Se poate muri din asa ceva??

Da ! La modul ca simptomele devin atat de suparatoare pt bolnav incat el va incerca sa scape defintiv de ele !

Sa fereasca Dumnezeu de asemenea nenorociri!!!

@ cezara56

Fata are depresie severa.
Cititi aici despre depresia severa.

http://forum.romedic.ro/prod/Diagnosticarea_episoadelor_depresive_078545.html

Din nefericirea parintii au administrat total aiurea situatia, din cauza barfelor "vecinului din colt", si nu au dus-o sa ia tratament de rusine.

Din depresie usoara, starea ei s-a agravat si a ajuns la depresie moderata, pentru ca tot nu s-a actionat medicamentos (atentie mare ! traim in secolul 21 ! exista medicamente pe piata pentru depresie ! le gasiti in orice farmacie !!! ca sa scriu si eu cu semne multe de exclamare, cum faceti dv), din depresie moderata fata a facut depresie severa. De la depresia severa pina la sinucidere este un singur pas, ca la Madalina Manole, si apoi parintii o sa isi dea palme: " ca n-au stiut !".

Terminati sau nu cu aceste prostii ???

Dupa cum vedeti din linkul pe care vi l-am dat, din clasificarea episoadelor depresive publicata de Ministerul Sanatatii din depresia severa agravata se poate ajunge la depresie cu elemente psihotice.

Unii din depresie severa si anxietate netratate au dat chiar in schizofrenie. Vedeti marturii pe Forum unde se plang ca "ce prosti au fost ca nu au luat tratament la timp si boala s-a agravat.

Cunosc personal o fata care a facut exact ce face aceasta fata si nu a urmat tratament. A ajuns initial sa se tarasca pe coate ca sa poata merge la baie singura. Iar apoi nu a mai putut nici asta: a inceput sa isi faca nevoile pe ea in pat, pina cand sotul a dus-o pe brate la psihiatru. A urmat tratament, si-a revenit. Episoadele depresive cu medicatie corecta au remisii.

Cred ca stiti ca in depresia severa este recomandata internarea care nu este un moft sau un lucru de rusine. Internata i se vor putea face analizele si va putea fi supravegheata 24 din 24 si verificata cum se comporta la tratament. Pina nu i se gaseste tratamentul potrivit, nu iese din spital. Acasa v-o dau numai in stare ameliorata.

Sa lase parintii bazaconiile cu acupunctura si bioenergia ca nu se aplica in cazuri asa grave si sa mearga la un medic bun care sa o treaca pe un tratament bun. Nu i s-a potrivit primul tratament. Nimeni nu avea de unde sa stie aceasta treaba. Nici un doctor si nici nimeni. Nu e vorba ca doctorul e prost, ci ca fiecare pacient reactioneaza altfel la fiecare tratament. Dar asta nu inseamna ca toate tratamentele psihiatrice ii vor face rau.

Faptul ca parintii taraganeaza si in al noualea ceas lucrurile, in momentul in care depresia a devenit severa si este periclitata chiar viata ei, mi se pare cea mai mare prostie. Se joaca pur si simplu cu viata copilului.

Daca nu erau atatea cazuri la televizor care si-au luat viata complet aiurea, cand medicamente antidepresive au fost inventate si si le poate permite oricine, mai ziceam. Dar asa...

Problema este foarte grava. Fata mai are putin si ajunge in stare catatonica, o parte dintre elemente le are.

Sanatate multa va doresc !

Dar fara tratament si cu bazaconii de sedinte de psihologie fara tratament intr-o stare asa grava, va spun in mod direct ca acei oameni care v-au propus asa ceva sunt sarlatani. Puteti discuta cu ce medic doriti.

Multumesc pentru raspuns!!! Am inteles ca o mai tin o zi doua, ca ar da semne de vindecare..ceea ce eu nu cred,..si apoi o interneaza.Au toatae actele pregatite !! Nu ii condamn parintii..au citit si ei probabil reactiile adverse ale med. si starea fetei inrautatindu-se dupa administrarea lor s-au speriat..fiecare parinte vrea ce-i bine ptr. copilul lor dar in unele cazuri din dorinta de a face bine mai si grsesti !!! Cred ca starea de catatonie s-a instalat dupa a doua zi de medicamentatie dupa ce a facut convulsii acum nu reactioneaza nici cand o strigi se plimba prin casa..si mai bea apa din cand in cand!!Nu vrea nimic de la nimeni..ultima oara nici nu mai manca..refuza !!

Off mi se rupe sufletul!!!

Va rog mult, sa vorbeasca cu medicul sa ii dea un tratament bland, foarte bland.Poate sa caute o clinica privata in care sunt conditii bune. Oricum ceva sa nu o sperie pe cea mica.

Ce varsta are?

Dumnezeu sa-i ajute!

are 24 e o tanara frumoasa si mult prea sensibila pentru aceste vremuri !! Multumesc pentru incurajari !!sa o ajute bunul Dumnezeu..ca nu merita asa ceva..de fapt nu stiu daca cineva merita sa treaca prin ce trece ea si cei de langa ea !! Inca o data va multumesc !!!

Avem impresia ca traim un cosmar din care nu ne mai trezim!!!Este cumplit!!! Sper din toata fiinta mea sa se faca bine..sa redevina tanara plina de viata care iubeste animalutele si care nu ar omora nici o musca !!!! Sa se faca bine sa o vad intrand pe usa cu zambetul ei larg spunandu-mi cu o voce plina de blandete "sarut manaaaa" Doamne Dumnezeule ce cruda e viata!!!!

va multumesc ca existati va apreciez tare mult si am sa scriu aici tot ceea ce se va intampla cu ea pentru ca vad ca sunteti niste oameni cu suflet carora VA PASA de cei in suferinta !!

Doamna, asa va fi. Nu va pierdeti credinta.

Va spun oameni care au trecut prin acelasi cosmar si acum sunt bine.

Cheia vindecarii este acceptarea tulburarii si tratarea ei.
Ca om care am trecut printr-o tulburare similara, mai periculoasa este lipsa tratamentului (bland, subliniez inca o data), decat refuzul acestuia de catre unul din parinti.

Sanatate multa!

Multumesc mult!!!Marti a fost cu ea la psiholg din nou..a treia sedinta..si in final si acesta i-a spus ca nu are ce sa-i faca..ca nu depinde de el si ca trebuie internata!! Acm asteptam decizia mamei !!

Poate nu ar fi rau sa-i sugerati mamei sa intre aici, sa ne citeasca povestile si sa vada ca suntem si noi oameni, la fel ca si ceilalti, numai ca am avut ghinionul de a ne naste mai sensibili si de aici toate necazurile.

Cu toate acestea, acum functionam, avem familii, copii, serviciu si Slava Domnului, suntem bine.

Nu va imaginati ca noi am acceptat boala asa pur si simplu, nici vorba! Mi-amintesc ca i-am spus si eu medicului meu ca nu sunt nebuna, ca numai oamenii nebuni iau medicamente!
Apoi a inceput sa-mi dea exemple, sa-mi spuna ca are pacienti de profesie medic, profesori, directori de banci samd si ca boala nu tine cont de studii sau contul bancar (asta mi-a placut mult).
Ca idee, nu stii daca stomatologul sau profesorul la care te duci cu incredere nu i-a sau nu a luat in trecut medicatie psihotropa, poate ca e un medic extraordinar si asta nu il face mai "ne-profesionist" decat ceilalti.

Importanta este iesirea din criza asta, ca doar n-o sa ia tratament toata viata.

Si cu cat sta mai mult in starea asta, poate cu atat ii va fi mai greu de iesit.

Sanatate inca o data! Va fi bine!

Buna ziua

Ce a facut fata, a mers la medic? A inceput vre-un tratament?

Multumim pentru update!

O zi buna

Prozac

Cu siguranta este ceva care o supara de se comporta asa. Incercati sa aflati ce. Incurajati-o sa va povesteasca ce are pe suflet. Uneori, in chestii din astea, un prieten caruia sa-i spui ce te doare, este tot ce ai nevoie. Am trecut si eu prin depresie si stiu ca cel mai mult imi doream sa ma intrebe cineva ce suferinta am.
A avut vreun necaz in ultima vreme ? De cat timp se comporta asa ? Ce evenimente s-au intamplat in perioada cand a inceput schimbarea ?

Buna ziua!!! Am revenit asa cum am promis..Ce face fata??.Nu mai ia nici un fel de medicamenete..absolut nimic..starea ei nu mai este de "leguma" dar nici bine nu e
manaca, vorbeste dar numai cand vrea ea si foarte putin..mai mlt raspunde prin da si nu..respinge pe toata lumea..prietena ei cea mai buna..iubitul ei cu care avea o relatie superba..nu stateau unul fara altul o clipa..nu o intereseaza nimic, din ceea ce-i placea inainte este ALT OM. NU vrea sa iasa afara.Abia a acceptat sa mearga la un psiholog.(.a vrut sa fie femeie) Ce sa va mai spun..durerea noastra este imensa..speram din tot sufletul sa se faca bine.De medicamente nici nu poate fi vorba..nu vrea sa auda.Speram cu ajutorul lui Dumnezeu si a tereapeutei si a ei bineinteles sa se faca bine !! Doamne ajuta!!

As vrea sa ii urez sanatate multa, enorma, din tot sufletul. Si in perioada asta sa nu fie lasata singura, nici un minut.
Poate sunt panicoasa, dar gandirea este foarte vulnerabila.

Sanatate si un gand curat!

Nici nu pot sa-mi imaginez ce hal de agresiune psihica a primit aceasta fata de la cei doi parinti 'iubitori'! Mutenia ei este de fapt revolta impotriva celor care i-au tocat tot, inima, vointa, personalitate, SUFLET!!

Eu le-as face un branci ambilor parinti peste gardul psihiatriei, pentru ca nu fata ar trebui sa indure de-acum iadul drogarilor chimice, ci ei!

Pana si psihologul s-a ingrozit de cat de leguma i-a fost adusa o tanara la cabinet si si-a dat seama ca nici macar el nu poate face ceva in stadiul acesta, pana nu va fi sedata si potolita (in durerea ei psihica).

Fata nu va mai spune niciodata saru'mana, a ales mutenia din secunda in care inconstientul ei i-a demascat parintii impostori, cei care, din prea multa iubire, o vor duce la dezastrul final, din pacate!

Carmen, daca tii la fata asta, trimite nu maine, ci ieri, in terapie la psiholog pe cei doi monstri care si-au nenorocit copilul!

@ cezara56

Nu vrea sa auda de medicatie si face ce o taie capul, o sa piarda luni sau ani buni din viata chinuindu-se.

Ciorapel, draga mea,

Cauzele bolilor sunt mult mai adanci. Cauzele bolilor sunt pacatele (inclusiv cele ale comportamentului neadecvat al parintilor fata de copii), dar in special pacatele familiei respective si ale rudelor decedate.
O mama cu doi copii din care unul bolnav cu schizofrenie, a refuzat sa faca al treilea copil, a facut avort, cu toate ca Maica Domnului i s-a aratat in vis si a asigurat-o ca va avea grija de ea si de toti copiii. In momentul in care a facut avortul, starea baiatului cu schizofrenie (18 ani) s-a agravat si a intrat in episod psihotic, fara sa poata fi scos cu toate medicamentele medicilor. Numai in momentul in care mama si-a constientizat marea greseala si a inceput sa se roage pentru sufletul copilului avortat si sa faca acte de milostenie pentru el, copilul cu schizo s-a stabilizat.

Domnule doctor,

Din nefericire taberele sunt scindate pe aici, din motive de cultura probabil, in abonati ai psihiatriei moderne, cu 'gandire distorsionata care nu avem nici o sansa' si...ceilalti, sanatosi tun.

Impartirea s-a facut in timp, fara a ne cunoaste si evident, fara a stii cine se ascunde cu adevarat in spatele unui nick-name.

Pacientii psihiatriei ar trebui arsi pe rug, eventual expusi in Piata pulblica, pentru ca din ceea ce citesc nu li acorda nici o sansa. Numai declaratia de a consuma in prezent sau in trecut de medicatie psihotropa te aduce din start intr-o pozitie inferioara, nedemna de a interveni intr-o discutie sau a de a da un sfat pertinent.
La fel si dvs, medicii psihatrii sunteti adeseori asimilati cu probabil cu niste pradatori feroce care mancati de vii pacientii care v-au pasit pragul.

V-am facut o descriere plastica ca sa va dati seama cum stau, din pacate, lucrurile pe aici,

In realitate, stim ca lucrurile stau altfel, daca am avut nesansa de a dezvolta o tulburare psihica si daca noi sau cei apropiati ne vor binele, este de dorit sa apelam la medic sau psiholog pentru ca lucrurile sa re-intre in normalitate.

Desigur, putem intampina dificultati pina a ne gasi medicul potrivit, tratamentul potrivit si fiecare pacient poate ajunge intr-o stare de functionalitate normala, apropiata de vindecare.

Mi-a placut o discutie a dvs in care ati spus ca noi romanii chiar daca avem pareri diferite, in loc sa ni le promovam constructiv, facem tot posibilul in a deveni dusmani. (am dat un big Like )

Foarte trist, dar din pacate adevarat.

Reritor la cazul de fata, mi-as dori enorm ca fata sa treaca de momentul asta cumplit numai cu terapia, insa am facut precizarea ca este de dorit sa fie supravegheata non-stop aflandu-se probabil intr-un episod de depresie major.

O zi buna va doresc!

Prozac

Departe de mine de a provoca o disputa aici si acum...eu mi-am spus necazul, unor oameni care au trecut si trec prin asa ceva cu gandul si cu dorinta de a auzi niste sfaturi..eu in principiu sunt de acord cu tot cu medicamente..psihoterapie..absolut tot daca as sti ca aceasta fata isi va reveni..a incercat cu medicamente.. ajunsese o leguma..acum fara ele ceva mai mult decat o leguma. manaca doarme un "da " sau "nu" ca si raspuns la intrebari.in rest TACERE !!
Draga "Prozac" multumesc pentru sfat..fata nu sta nici o clipa singura !!Tot timpul este supravegheata..dar pana cand ?????

Cezara: 'A fost transportata la un spital in urgenta cu tensiunea 17 si cu tahicardie 165 batai'.

Serlift-ul i-a modificat atât de brutal ritmul cardiac.
Iar Stilnox-ul induce un somn de noapte forţat - gen junk sleep.

Nu neapărat că schema de medicamente ar fi gândită greşit. Însă aceste medicamente conţin excipienţi ieftini, având efecte secundare brutale.

@ cezara56

Daca dv. considerati ca exista vreun tratament miraculos care sa o puna pe picioare pe domnisoara peste noapte si sa o faca sa redevina dupa o zi doua fata care a fost, sa stiti ca nu este asa.
Din nefericire ea a refuzat mult timp tratamentul si probabil ca inca il mai refuza si la ora actuala.
Numai cand pacientului ii ajunge cutitul la os si se satura de starile de rau, numai atunci devine receptiv si se indreapta catre medicatie.
Insa o astfel de boala, in general este cronica, vine in episoade si se retrage in perioadele de remisie, dar numai daca pacientul a urmat un tratament corespunzator. In caz contrar se poate agrava.

De multe ori o astfe de boala devine boala de handicap: pacientul nu poate lucra, nu poate avea un serviciu normal de 8 ore, nu isi poate face o viata sociala normala etc.

Asa ca raspunsul trist la intrebarea dv. "pana cand" s-ar putea sa fie "toata viata", desigur cu perioadele de remisie obtinute in urma unui tratament care sa i se potriveasca.

Sa citeasca parintii ei cartea Vindecarea arborelui genealogic, pentru a identifica cauza principala a acestor boli. Poate se gandesc sa faca ceva in sensul acesta, astfel incat problemele fetei sa se diminueze, poate pina la disparitie.

@cezara56

Draga Cezara,
Am trecut si eu prin ce trece fata asta acum. Depresia mea a debutat in urma cu trei ani, in august 2011.A fost atat de grava, incat am ajuns sa am halucinatii, nu ma puteam ridica din pat, nu eram in stare nici sa mut un pahar 5 cm mai incolo (mi se parea foarte greu sa fac asta), nu mai simteam nici un fel de emotie(amnezie afectiva), nu mai stiam nici alfabetul, nici tabla inmultirii, nimic. In plus, eram ca paralizata, nu mai functionam pe nici un plan, nici social, nici profesional. Depresia a fost atat de lunga (2 ani jumate, cu scurte perioade de revenire, urmate de recaderi, dupa recaderi), incat mi-am pus serios problema ca nu voi mai putea functiona la serviciu si voi fi nevoita sa intru in pensie de boala. La 31 de ani. Pentru mine a fost o perioada de 2 ani jumate in care vedeam cum trece viata pe langa mine si eu nu o pot trai. Si nu puteam sa fac nimic in privinta asta, decat sa fiu o spectatoare la neputinta mea. De aici, revolta si impresia de totala neajutorare si pierdere a sperantei. Nu cred ca gresesc, cand afirm ca au fost 2 ani jumate in care doar am dormit (oboseala sfasietoare i permanenta era unul din simptome...beam 2 l de cafea pe zi si puteam, linistita, sa ma culc.). Iti spun toate astea, pt ca eu stiu foarte bine ce inseamna sa fii acolo, in groapa... Si medicatie iau inca de la inceput, din august 2011, dar nu m-a ajutat de la inceput.Seroqelul, ce iau acuma 400 mg, fara probleme, in primele luni de boala, luam 50 mg si dormeam 2 zile (la propriu). Treceau lunile si eu tot rau ma simteam, credeam ca medicamentele nu functioneaza, ca nu mai imi revin. si am tinut-o asa, mult si bine. Cu internari peste internari si concedii medicale de luni de zile...chiar credeam ca sunt condamnata pe viata la depresie...Acum, privind in urma, imi dau seama ca boala a trebuit sa isi faca hatarul, ca sa zic asa, ca raceala, de exemplu (stim ca raceala, chiar daca o tratam din primele zile, tot nu trece, pana nu isi face ea tot hatarul). In mod asemanator, depresia este o "raceala" ce poate sa tina chiar si ani de zile. :( De aceea consider ca si fata de care ne-ai povestit aici, pe forum, poate trece printr-o depresie mai indelungata. In acest caz, trebuie sa aveti rabdare. Cu tratamentul corect si cu perseverenta, sunt sigura ca va trece, pana la urma, peste acest episod. Va spune asta un om care acum e bine, dupa trei ani de boala grea. Depresia, ca orice alta afectiune psihica, are nevoie de mai mult timp pentru a se remite iar medicatia psihotropa nu isi produce efectele imediat.

Sanatate multa si indelungata rabdare! Doamne ajuta!


@ Pentru Psiholog-Cristian Andrei Nica

Cu riscul de a fi rautacioasa, nu ma pot abtine sa va dau un sfat: terminati cu prostiile psihologice! Nu functioneaza intr-un stadiu asa avansat al bolii. Va sfatuiesc asa, ca de la un psiholog, la alt psiholog. Si eu am terminat Facultatea de Psihologie, masteratul in psihologie si am si formare ca psihoterapeut. De depresie severa nu ne poate videca nici o forma de psihoterapie! Nici macar hipnoza! Da, psihoterapia ar fi necesara acum, cel mult ca adjuvant la tratamentul medicamentos, mai mult ca sutinere morala a pacientului si de acceptare a bolii, pentru ca pacientul sa o primeasca in viata sa si sa invete sa o "imblanzeasca". Pe cauze sau simptome se poate lucra numai cand depresia mai bate in retragere. In nici un caz, in acest stadiu al bolii.