Grup de suport pentru cei cu TOC-CAP 14

Salutare dragelor,

Cata, incep cu tine, ma bucur ca ai ajuns cu bine, sa dea Dumnezeu sa o tii tot asa:))
Buna ideea cu povestirea unor intamplari haioase. Am si eu multe de povestit, una ar fi intr-un an cand lucram la o companie multinationala.
Plecam seara din firma, era tarziu, eu cu capu ferfelita, sedinte, probleme in fine...
Urc in masina sefului (s-a intam, plat printr-o minune sa ne ia ca de obicei era cam ursuz) si urca cu noi si un sef de proiect pe care nu-l cunoscusem. Ala se aseaza in fata si se recomanda cam bajbait:
-Amin
- Doamne ajuta, zic io fara sa gandesc!!!
Nu eram singuri in masina, evident toata lumea buseste in ras...
M-am facut de tot kktu' va dati seama...

Va pupez si imbratisez,

Salutare dragelor,

Cata, incep cu tine, ma bucur ca ai ajuns cu bine, sa dea Dumnezeu sa o tii tot asa:))
Buna ideea cu povestirea unor intamplari haioase. Am si eu multe de povestit, una ar fi intr-un an cand lucram la o companie multinationala.
Plecam seara din firma, era tarziu, eu cu capu ferfelita, sedinte, probleme in fine...
Urc in masina sefului (s-a intam, plat printr-o minune sa ne ia ca de obicei era cam ursuz) si urca cu noi si un sef de proiect pe care nu-l cunoscusem. Ala se aseaza in fata si se recomanda cam bajbait:
-Amin
- Doamne ajuta, zic io fara sa gandesc!!!
Nu eram singuri in masina, evident toata lumea buseste in ras...
M-am facut de tot kktu' va dati seama...

Va pupez si imbratisez,

mama cate s-au postat...
merge destul de nashpa, nu s-o fi trezit :P

Buna dimi! Cata sa stii ca TOCUL l-am uns cu untura si l-am dat la caini. L-au mancat c-o pofta confundandul cu carne. Tre sa recunoastem ca Gege a avut o idee buna cu intamplarile haioase. sper ca va distrat si a mea cu operatia comica

Prozac, presupun ca respecvinul era mulsulman, hai? Ca mi se pare a fi in prenume musulman.
Fata, tu n-ai citit ce-am scris eu niste posturi mai sus sau o dai cotita cu botezul, hai? Ca daca mi ti-l fac pana la urma si scap de schema cu anxietate pe sarcina, ti-l aduc in scutecel!!!

Cata, ma bucur mult ca-ti place Stambulul. E scump, da ti-am zis, trebuie negociat. Nu le dai cat iti cer, chiar si la restaurant. Ii intrebi inainte cat face, dupa care le spui cat le dai si tot asa. Sa nu-ti piara pofta de mancare cu negociatul, ca turcii asa sunt. Daca ai timp, du-te in piata de peste, aproape de Sultanahmet. Pana la urma unde stai? In partea asiatica sau in cea europeana? Te-ai plimbat pe Bosfor? Vezi ca sunt plecari foarte dese si poti sa te plimbi dupa ce iesi de la treaba. A fost bine la dus ?
Eu ma duc in Delta azi. Mi-am facut rezervari intr-un hotel foarte misto. A carait Peter Pan, a zis ca e scump, dar mie nu mi se pare. 270 RON pe noapte e ok, avand in vedere ca are 4 stele. In plus, se ajunge la el pe drum, nu cu barca. Cum nu cunosc Delta, am fost doar o data si am facut toate distantele pe apa, mi se pare de rahat sa te duci la pocneala ca daca nu-ti place pleci. Cum, inot??? Bon, Peter Pan a fost cam nesimtit. Un porc chiar.

Lumi, pana la urma n-am inteles gluma. Scuze... m-am amuzat cu tipa care zicea ca a avut palpitatii de la anestezist. Asta era?
Am fost si eu internata pentru o operatie de apendicita si cand m-am trezit initial din anestezie, vorbeam frantuzeste cu toata lumea si le spuneam cat de misto e sa te operezi, ca e ca si cum ai priza cocaina. Cand m-au intrebat daca am prizat vreodata, am raspuns foarte sincer ca am fumat marijoana cand eram studenta intr-o tara nordica. N-am tras decat doua fumuri ca mi s-a parut stupid, da eu povesteam de toate la doctor. Si vine apoi o prietena la mine, ii povestesc ce trancanisem eu in starea aceea de ameteala si-mi spune aia: "fata, eu nu trebuie sa ma operez ca mi-e sa nu povestesc de amantii pe care ii am si sa afle barbata'miu!!!". Am ras sa mor ca tipa are aventuri extraconjugale.

A, si alta faza haioasa.. aseara, la terapie, ii povestec terapeutei ca din compusliile pe care le fac cautand diverse raspunsuri, face parte mai nou si citirea teoriilor lui Albert Einstein. Bla bla bla. Si ajungem la nu stiu ce subiect, vorbeam de cat costa nu stiu ce si dau sa inmultesc... si-mi dau seama ca sunt chiar haioasa: tabla inmultirii am uitat-o, dar ma avant sa citesc teoriile lui Einstein!!!!

sall la toata lumea
-Cata -ne bucuram pt tine
-tare faza ce ne-a povestit-o Prozac
-lumi 27-sa stii ca sophie 13 a inceput cu fazele haioase(poate devenim pagina de bancuri si glume-da ce mai conteaza daca ne simtim mai bine si trecem mai usor peste problemele noastre)
-eu de cand am gasit forumul asta ma simt un strop mai bine(ati avut si voi impresia asta?)si m-am descarcat fara sa-mi fie rusine ca am probleme(cu capu) ca nu prea am cui sa-i povestesc.acum am doar cunostinte ca prieteni am avut cand aveau nevoie de ajutor-sa mai pui un umar, o vorba unde trebuie sau bani da cand am avut eu nevoie nimeni n-avea bani sau n-avea timp, ca doar oamenii sunt ocupati-nu?si dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta ce le mai pasa si de altii.nu ca as fi avut nevoie de nu stiu ce ajutor financiar sau stiu eu ce -pt mine conta mai mult relatia de prietenie in sine-sa bei o cafea, sa iesi in oras, sa mai spui ce ai pe suflet fara sa-ti fie teama ca maine afla tot judetul, etc.
sper ca voi aveti prieteni mai adevarati.
si mai am o problema-cred ca devin dependenta de forumul asta, (da cred ca e un lucru bun)
hai ca va pup si sa auzim numai de bine

Sal fetelor. Sophie faza era ca tipa a spus toate acele aiureli in timpul operatie ca a zapacito anestezistul " ca e tanar si frumos" si ca nici decum anestezia a fost de vina si ca-l vedea cu totul altfel si a crezut ca nu el ia facut anestezia. Gege ai dreptate de ce n-ar fi si niscai glume si bancuri.

Neata fetele mele.
Aci e 7 dimineata si pe mine m-au trezit piticii. :( Ma simt destul de ok dar sunt ingrijorata pt ca baietelul meu a avut febra ieri. Si va dati seama ca asta imi super activeaza schema ca daca eu ma distrez si ma simt bine se va intampla ceva rau. Imi vine sa il omor pe al meu sot care aseara mi-a zis ca baiatul a avut febra de dimineata. Desi dupa-amiaza nu a mai avut, iesisera afara etc, el tot a considerat ca era cazul sa imi zica desti stie bine cu ce ma lupt. Nu pot sa zic decat... fuck!!!
Aseara am fost la un restaurant tipic turcesc, nene am zis ca erau un milion de oameni pe metrul patrat. Turcii astia au ramas tot cata frunza si iarba, ca pe vremea lu Sinan Pasa. Ma cam bagasera la colt la masa si nu prea aveam cum sa ies si la un moment dat ma luase o anxietate de pocneam. Slava Domnului ca mi-a trecut.
Ziua de ieri a fost destul de obositoare in sensul ca am fost in conferinta toata ziua. Azi doar jumatate de zi si apoi mergem la cumparaturi. Abia astept. ADOR sa cumpar cadouri.
Va multumesc ca va ganditi la mine. Simt asta.

Cata

PS Langa limonada lui Prozac, va ofer o baclava proaspata. :))

Buna Cata multumesc pentru baclava apropo ti-a placut ce-am facut cu TOCUL tau. Fa ceea te relaxeaza cu adevarat si sa nu vii cu alt TOC. Succes in continuare

Lumi, daaaaa, mi-a placut ce ai facut cu TOC-ul meu. Acu ma lupt sa nu vada alte toace ca e liber locu si sa se bage la inaintare.
':
Cat despre baclava... mori cu zile daca vezi ce dulciuri au astia aici: baclavale, faguri cu miere, crema de zahar ars, praji cu fistic, castane si porumb copt, covrigi cu susan, pateuri si placinte de toate felurile, tarte, savarine ce n-ai vazut etc. Nu stiu cum de nu sunt o natie de obezi.
Aseara am mancat la un restaurant traditional, cu lautari ca in harem si tot tacamul. Am mancat peste si ma uitam ca inainte sa comandam au venit nenica cu pestii la masa, inainte sa fie facuti, sa ii arati exact pe care il vrei.
Nu stiu cat de tare te ard la bani sau asa dar stiu sa faca turism, sunt foarte foarte ospitalieri (cel putin asa par).
Acum cand scriu abereaza o tanti despre cat de scula este ea la ce face, in loc sa ne ajute sa medieze o discutie. Yuck! Mai avem nitel si plecam in bazar asa ca... cum ar zice un cantec la moda "cand aterizezi tine bine de bani!" :))

Va pupez

Cata macar ai mancat tu si pentru noi ca dee noi doar putem sa visam deocamdata ca viitorul nu stim cum va fi si poate vom vizita si noi Turcia. Te pup.

Yup, sal'tare
Boooone baclavaua, asa imi place si merge cu limonada de minune:)))

Mai am una, langa noi sta un tinerel la vreo 90 de primaveri, da' sprintzar cum nu sunt multi dintre noi.
Intra in vorba cu mama, o intreba de unde suntem, una-alta. Se imprietesc pina la urma, in sensul ca mama mai cumpara una alta din gradina de la el. Mama pleaca la ea si probabil mosul ii simte absenta.
Intr-o zi ma vede pe mine ca dadeam mancare la catel si ma abordeaza:
-U' ne e a' batrana?
Io, convinsa ca n-aude ma apuc si strig:
-A plecata acasa la ea a Bucuresti!
mosul:
-Da' de ce tzipi tata asa tare?

Am plecat rusinoasa.mi-am vazut de treaba mea..
Acu o atac pe mama de fiecare data. ca a intrebat mosul de ea...

Sophie, nu o dau la 'ntors dar mie sa-mi zici pe bune daca e cu burtica sau nu, sa nu ma pregatesc dejeaba. Un test ai facut?
Distractie de minune tuturor,
Va pupa apasat Prozac!

Buna fetelor! Nu ne-am mai auzit de multa vreme. Am incercat sa mai iau o saptamana de concediu medical, in care sa ma fortez sa fiu bine. Din pacate, numai azi nu e maine, si ma gandesc cu groaza la ziua de luni care va aparea in curand...desi sunt mai bine, nu ma simt pregatita sa ma intorc la servici, plus de asta lucrez cu sume mari de bani, imi este absolut necesara puterea de concentrare cat timp sunt acolo, iar din pacate, eu nu o mai prea am. Prozac, am aflat la a treia sedinta la psiholog ca este vorba despre o terapie prin hipnoza, am citit ca nu e prea indicata in astfel de afectiuni.
In plus, incep si sesiunea la master, concediu nu mai imi pot lua, ce sa va spun, numai in locul meu nu mi-as dori sa fiu. Va multumesc tuturor pentru incurajari, sunteti niste fete deosebite, as dori sa va intreb insa din experienta voastra aceasta afectiune are cauze din viata noastra? Am mustrari de constiinta, pentru ca nu fac chiar ce imi place, pentru ca de multe ori deciziile nu au fost luate de mine, pentru ca poate am mers pe val de multe ori. As indrazni sa-mi schimb viata peste noapte, dar oare as scapa de aceste temeri?
M-am gandit mult de ce suntem "chinuite" de asa ceva, pentru ca mi se pare groaznic sa fii constient tot timpul de ce se intampla. Eu am inceput sa accept partea aceasta din mine, sa nu mai fug de ea si sa nu ma mai urasc. Poate ceva striga dupa ajutor, nu stiu nimic. Mi-as dori ca intr-o zi sa nu ma mai tem de nimic si de nimeni. Poate as plati oricat pentru asta, dar mai cred ca toate astea se intampla cu un scop;eu de cand am aceste probleme nu mai rad de nimeni, orice problema minora ar avea. Din pacate oamenii din jur nu ma inteleg, ma forteaza deseori, simt multa furie in jur si neputinta.
M-as urca intr-un tren, sa fug departe, dar ma tem ca toate aceste probleme vor veni cu mine.
Sper ca nu v-am intristat cu partea goala a paharului pe care o vad eu in momentul actual.
Va multumesc inca o data pentru sfaturi si va doresc ce imi doresc si mie!

Ma pregatesc sa plec spre casa. Mi-am cheltuit ieri toti banii in bazar, am cumparat o gramada de cadouri si abia astept sa le ofer.
Am avut o noapte cu vise naspa, in mare parte datorita unei faze de aseara.
Sotul m-a sunat pe la 4/5, eram in bazar (cine a fost stie ce nebunie incredibila este acolo. Am vb nitel cu el si apoi i-am zis ca il sun eu mai tarziu ca e nebunie.
Am terminat cumparaturile, am luat autobuzul spre casa (si recunosc, in loc sa il sun, am belit ochii in stanga si in dreapta pe drum pentru ca mi se parea superb), am ajuns la hotel, m-am kkit sa vad cum fac sa bag in valiza mica toate cadourile, am iesit ca nu cumparasem tot si sa mananc ceva, am revenit in camera unde i s-a facut rau colegei mele (rau rau de am crezut ca moare, s-a inecat atat de tare ca horcaia si voma in acelasi timp, ingrozitor, am zis ca moare) si la vreo 5 min primesc un sms "multumesc de telefon". De la sot.
L-am sunat, mai, cred ca plangea, pe bune. Avea o voce de m-a interzis. Ca de ce nu l-am sunat, ca i-am promis, ca el nu are o zi prea buna, ca se simte naspa (dar daca il intrebam nu avea nimic...) Am vb vreo un sfert de ora (cred ca o sa dau o avere la tel) si tot n-am reusit sa aflu ce avea, oricum, destul cat sa ma faca sa bocesc si sa am numai vise cretine.
Oare o fi egoism sau doar tehnica de impresionare ?
Azi ma gandesc sa merg pe malul apei sa stau acolo pana la 4 cand tre sa ajungem la avion, e o zi f frumoasa si in plus nu mai am nici un ban.
Ne mai citim dupa ce ajung

Draga Miki,
Recunosc in ceea ce scrii multe din intrebarile, frustrarile si temerile mele de la inceputul luptei mele. Pe multe dintre ele le mai am si acum. Cred ca cel mai mult trebuie sa fim constienti ca aceasta lupta este un proces de invatare, ca lupta mea nu se compara cu a ta si ca, pe parcursul ei, cu cat vom fi mai buni cu noi insine, cu atat mai bine ne va fi.
Nu te astepta sa te inteleaga cei din jur si sa fie buni cu tine. Cand mi-a fost mai rau m-am trezit cu un mare spate intors de la cel cu care eram maritata de aproape 10 ani si cu care am si un copil. Nu din rea vointa, pur si simplu din neputinta de a intelege ce se intampla cu mine.
In frustrarile si afectiunea noastra nu exista graba. Probabil ca cea mai mare lectie de invatat este cea a rabdarii. Pentru mine cel putin asa este.
Tine minte ca procesul de vindecare nu este liniar ci este sus-jos, azi esti sus, maine poate esti jos dar stii ca urmatorul pas este sus. Incerci sa te bucuri de momentele bune si sa supravietuiesti celor rele.
Sincer eu nu cred ca hipnoza este ce iti trebuie ci terapia cognitiv comportamentala. Crezi ca poti gasi alt terapeut? Este foarte important.
Toti vrem sa fugim - este o reactie normala a omului atunci cand se sperie, cand se teme de ceva si DA, toate aceste angoase, sentimente groaznice au radacina in trecutul nostru, in frustrari, in refuzuri, in evenimente care ne-au marcat etc. Uneori este important sa le scoti la suprafata si sa incerci sa descurci itele, alteori poti doar sa inveti sa traiesti cu ceea ce nu mai poti schimba.
Este important sa faci ce iti place in cariera dar este un lux zilele acestea. Eu zic ca cel mai bine faci o evaluare la ce te afecteaza cel mai mult negativ si ce te afecteaza pozitiv (pt ca eu cred de exemplu ca a fi fara job e si mai nasol) si mergi pe calea cu mai mult soare. :)
Aceasta lupta nu este usoara, este grea, trebuie doar sa intelegi ca orice zi in plus, orice zi in care ai mers mai departe te aduce mai aproape de a fi bine.
Curaj!

Miki daca Cata a avut curajul sa se lepede de TOC de ce nu faci si tu la fel, poate daca scapi de el n-o sa mai fii asa tematoare. Sau sa-l tii mai departe de tine pana te obisnuiesti fara el si mi-l dai mie cum a facut si Cata, eu il voi face disparut cat ai zice peste. Curaj! Cata stii ca se spune ca fericire prea multa strica, dar faptul ca ai ai avut si putin ghinion cu colega nu te agati de alt TOC. Nu tre sa faci asta ci tre s-o iei ca pe o incercare. Succes

Buna fetelor,
Miki, incep cu tine, boala anxioasa nu-i usoara dar este tratabila. Nu m-as hazarda sa spun ca se trateaza prin vointa, caci nu e adevarat, insa e nevoie de multa determinare pe care n-o sa gasesti in alta parte decat in tine insuti.

Eu sunt veterana, insa nici pe departe nu le stiu pe toate.
Hipnoza nu e recomandata in TOC, mai degraba terapie cognitiv comportamentala, insa cauta un terapeut bun.
Nu stiu daca boala are radacini in viata noastra, eu una am avut o copilarie nefericita, dar alte fete au avut o copilarie absolut normala si au TOC. Deci, concluzia este ca nu inseamna neaparat ca se trage din anumite disfunctionalitati ale mediului unde pacientul a crescut sau a trait.
Mie imi place mai degraba sa sustin ideea ca este o boala biologica a creierului, asimilata sa spunem cu diabetul, care tine de pancreas.
TOC se vede in scanul creierului, asta se cunoaste, adica anumite zone ale creierului unui pacient cu TOC sunt mai active decat ale unui pacient sanatos, este prima tulburare psihica care se poate vedea la SCAN.
Imi place aceasta teorie care anihileaza alte "teorii "care spun ca persoana cu TOc este posedata, etc
In fine, cam asa in mare despre TOC...
Acum despre frici, teama, anxietate sau cum vrem s-o numim, ideal este sa n-o avem dar cum nu se poate, avem doua variante: sa fugim sau sa luptam.
De ugit, nu prea vad unde, nu ma indur sa imi las familia si teama cea mai mare e ca TOC sa vina cu mine, atunci nu imi ramane decat SA LUPT asa cum pot prin toate mijlocele.
Unul din ele este chiar acest grup de suport, poate nu are el raspunsurile la toate ce ne roade dar macar ai aici un umar sanatos in care sa-ti versi amarul, evident poti s-o faci si pe o hartie si apoi s-o arunci, insa acolo nu te asculta nimeni:) aici se gaseste careva sa iti raspunda. Pentru mine conteaza mult!
Alt mijloc de lupta este terapia in sine sau cea medicamentoasa. Unii nu-s de acord cu ea, evident nici eu, de s-ar gasi substitut maine as renunta:)
Si nu in ultimul rand sunt cei apropiati, copii, familia samd.
Si poate in primul rand Bunul Dumnezeu, fara EL nu suntem nimic, roaga-te daca esti credincioasa, inarmeaza-te cu rabdare si El iti va da tot ce ai nevoie. Nu acum, dar te va asculta si iti va da:)
Ajunsesem la un moment dat al existentei mele sa nu dau doi bani pe mine, pe ce am facut eu in viata asta, insa pretuiam mai mult decat orice pe lume asta pe al meu copil, sotz, propria-mi familie.
Ei pot spune ca au fost acel "|ceva" pentru care am ales sa LUPT, indiferent cat de grea este lupta si cate batalii pot pierde.
Si uite asa, anii trec, noi suntem aici si ne bucuram ca TRAIM:))

Hello lume!

Raport de week-end: foarte bun. A inceput prost, cu o cearta cu Peter Pan (pentru gagicile care nu stiu de Peter Pan, el e iubitul meu). A fost mijoc vineri de dimineata si mi s-a pus asa de tare pata incat era sa nu mai plecam in Delta. Dar am facut bine ca ne-am dus, a fost minunat!!! Am fost la un hotel foarte frumosm ne-am plimbat cu barca pe canale, apoi pana la Marea Neagra care am constatat ca e foarte neagra acolo unde se varsa Dunarea in ea. Am fost cu ATV-ul pe coline, am vazut tot felul de pasari si animalute... E paradisiac. Am ajuns noaptea si eram vrajiti de zgomotul baltii cu oracaitorii ei. Tantarii nu ne-au deranjat, nici nu e perioada lor, dar am vazut libelulele care vaneaza tantari si ne-am distrat.

Toc-ul da din coate, dar nu mi-a stricat week-endul :-)

Prozac, nu am facut test. E mult prea devreme. E posibil ca sarcina sa fie mai mult in capul meu ca stii, fac o schema de anxietate pe ea. Pe de alta parte, daca o fi sa fie imi iau toata inima in dinti sa trec peste schema. Deci, cand o fi sa stiu ceva, te anunt.
O alta treaba pe care as vrea s-o lamuresc: pe mine nu m-a trimis nimeni niciodata la scan la cap. Esti sigura ca se face scanare pe diagnosticare? Am mai intrebat si mi s-a spus ca exista niste criterii, dar ca deocamdata nu se fac "analize" pt asta.

Miki, curaj. Probabil ai inceput serviciul. Ai sa vezi ca va scadea anxietatea... momentele in care se simti atat de jos sunt momente de anxietate intensa, care determina si o viziune sumbra a ceea ce suntem. Si cu cat te gandesti ca e naspa, cu atat ti se pare mai naspa. Cum spunea si Cata, tulburarea asta are nevoie de f. multa rabdare. Daca vei discuta cu un psiholog care sa faca terapie cognitiv comportamentala, vei vedea lucrurile altfel. Am facut si eu tot felul de chestii si nu m-au ajutat. Daca vrei, am un numar de telefon: 021/2220062. Clinica se numea Hartmony, dar a fost preluata de curand de Asociata de Terapii Cognitiv Com portamentale si e posibil sa-i fi schimbat denumirea. In orice caz, eu merg acolo la terapie. Poti suna si intreba de un medic/psiholog care sa faca genul acesta de abordare.

Anul trecut imi era foarte foarte rau... am si acum zile in care urlu de groaza ca m-am saturat, dar am si zile in care imi e foarte bine. Fac exercitii care au rezultate in scaderea anxietatii... Eu am multe teme obsesive si ajung cu gandul uneori pana in panzele albe. Cred ca voi reusi la un moment dat sa spun: da, dom'le, acum sunt foarte bine. Poti face ce vrei cu ziua ta? Cu viata ta? Sigur ca da. In momentul in care se va estompa anxietatea, vei vedea lucrurile altfel. Sa ne spui cum a decurs ziua la serviciu!

Cata, fata, ce sa-ti spun eu de barbati imbecili? De personaje care nu sun t in care sa lase macar o zi propriile lor probleme ca tu sa te poti bucura de viata? Stii ca Peter Pan poate fi extrem de enervant!!! Imi arunca pe umeri proprile-i griji si propria anxietate, dar cu nesimtire. Macar eu sunt cinstita, stiu ca am o problema si regret daca il fac pe el sa sufere in vreun fel. Cat de tare crezi ca regreta el cand imi spune mie ca ideea de a face un copil il streseaza atat de tare incat il face sa vomite. Stiu ca-i e tare greu. I-am oferit sprijinul meu neconditionat de atatea ori. Dar si noi, la randul nostru, avem nevoie de sustinere. Ok, ma tine in brate cand imi e greu, cand am crize. E mare lucru, foarte mare. Dar, ca sa nu ajung sa am anxietate, sunt niste pasi pe care trebuie sa-i fac si, care uneori, se lovesc de pasii lui: plecat in vacanta, viata de zi cu zi, facutul unui copil... dusul cainelui la veterinar. Sunt chestiuni de viata unde, cand il vezi pe celalalt deschis si entuziasmat sa-ti fie alaturi, lucrurile devin automat mai roz. Criza lu barnata-tu imi pare, mie, egoista. Poti spune o zi: ma, lasa problemele mele in plata domnului, o vad ca se simte bine. Sa-i fie bine acum!!!
Cred ca noi uitam un lucru, totusi: ca am facut atata terapie incat am invatat chestii pe care ei nu le stiu. Si, daca i o fire mai egocentrista, nici nu le simti. Pupici!

Ca sa nu fie dubii in ce ziceam de scanare si diagnosticare: am intrebat daca se face scan la bibilica si mi-au spus ca nu. In diagnisticare se folosesc anumite criterii care nu inlud scanari sau analize. De aceea eram oarecum nelamurita cu scanarea. Cred ca toti cei care suferim de treburi de genul asta am fi mai asigurati sa vedem alb pe negru o analiza... Ma gandesc eu..

sall la toata lumea
sper ca ati avut un weekend bun sau mai bun ca altele
am avut si eu parte de o zi buna in compania fiului meu -plimbare, cumparaturi, etc
din ce vad ca scrieti, lucrurile merg spre bine si ma bucur foarte mult.si la mine e mai bine.am reusit sa-mi fac si niste analize si sa imi iau si medicamentele(frontin, stimuloton, imovane) deci e un pas inainte.
-miki-ma bucur ca ne-ai mai scris-da stai linistita ca nu ai gresit cu nimic daca ai problemele astea.si eu mi-am batut capul o gramada de timp cu asta dar trebuie sa trecem peste, sa luptam ca nu o face nimeni in locul nostru.si daca iei medicamente (parca faci si terapie-nu?)-esti pe calea cea buna.fuga nu e o solutie ca problemele astea vin oriunde ai fii.o sa vezi ca o sa treci peste toate si o sa fie bine.fii fara frica.
va doresc la toate o saptamana buna.va pup

Salutare,
Imi e si jena sa mai scriu. M-a luat un rau de nu mai poooot.
Sunt la munca si parca timpul s-a oprit in loc, as vrea sa evadez, baga-mi-as!
Clar unul din motivele disperarii mele este serviciul meu care e monoton, bizar si fara satisfactii...de nici-un fel. Nu zic ca-s vreo dofta, dar nu-mia duce nici-o satisfactie profesionala. Ma plafonez!!!
Ma duc diseara sa vorbesc cu doctora sa vad ce imi mai schimba la tratamentul asta, caci nu-s bine deloc.
Urati-mi bafta ca am nevoie!

Salutare,
Imi e si jena sa mai scriu. M-a luat un rau de nu mai poooot.
Sunt la munca si parca timpul s-a oprit in loc, as vrea sa evadez, baga-mi-as!
Clar unul din motivele disperarii mele este serviciul meu care e monoton, bizar si fara satisfactii...de nici-un fel. Nu zic ca-s vreo dofta, dar nu-mia duce nici-o satisfactie profesionala. Ma plafonez!!!
Ma duc diseara sa vorbesc cu doctora sa vad ce imi mai schimba la tratamentul asta, caci nu-s bine deloc.
Urati-mi bafta ca am nevoie!

Salutare,
Imi e si jena sa mai scriu. M-a luat un rau de nu mai poooot.
Sunt la munca si parca timpul s-a oprit in loc, as vrea sa evadez, baga-mi-as!
Clar unul din motivele disperarii mele este serviciul meu care e monoton, bizar si fara satisfactii...de nici-un fel. Nu zic ca-s vreo dofta, dar nu-mia duce nici-o satisfactie profesionala. Ma plafonez!!!
Ma duc diseara sa vorbesc cu doctora sa vad ce imi mai schimba la tratamentul asta, caci nu-s bine deloc.
Urati-mi bafta ca am nevoie!

bafta Prozac si iti doresc sa te simti mai bine.hai nu te descuraja ca din ce ai scris tu pe forum reiese ca esti o invingatoare si ai trecut peste momente si mai grele.noi suntem alaturi de tine(nu, fetelor?)
te imbratisez(virtual) si sa auzim de bine.pupici

Hei, Prozac, ce patiti cucoana???? Ti-am mai zis eu, o dai la intors cu botezul! Ba mi-e bine, ba mi-e rau sa scapi, hai' :-)
Fato, da-o in aia a mea de plafonare!!!! Si pune si mataluta pe hartie: ce mi-ar placea sa fac? Asta, asta si ailalta. Hai sa vedem daca se pot face. Ca tu esti mama si tata nostru la treburile astea, nu?

Si eu abia trag de mine sa muncilesc. Mi-e greu ca firma nu prea are bani, dar ce sa-i faci.

Buna fetelor! Intr-adevar azi a trebuit sa merg la servici. Cu gandul ca mai vedem ce se intampla pana acolo, prietenul meu m-a abandonat cu masina in fata cladirii. M-am dat jos nervoasa cu gandul sa fug, dar am dat nas in nas cu o colega..ce era sa mai fac?! Am urcat sus si pot sa spun ca asta a fost cu siguranta una dintre cele mai grele zile pentru mine. Am stat 10 ore la servici doar cu gandul ca o sa plec acasa si o sa scap.
Desi am avut satisfactia curajului meu, a fost cu adevarat horror. Stau si ma gandesc: asa o sa traiesc de acum incolo: de pe o zi pe alta? M-am gandit serios sa plec, apoi sa raman, apoi iar sa plec, apoi am ramas.
M-am gandit sa imi caut altceva de lucru intre timp, ca in cazul in care nu ma mai pot duce sa am macar o portita. Dar cu criza asta nu stiu ce gasesc. M-a cam luat si seful la rost, ca ce am avut si etc...evident ca nu am putut sa ii spun adevarul...si cand ma gandesc ce linistiti traiesc altii...si cum nu apreciaza nici macar echilibrul pe care il au, linistea. Recunosc, ii invidiez, si as vrea si eu sa merg la servici fara grijile pe care le am.
Din pacate prietenul meu a plecat, am ramas din nou singura, si nu stiu zau cum o sa ma motivez eu maine dimineata sa merg acolo. Pentru ca ba ma gandesc "mergi, nu ai ce sa patesti, sunt atatia oameni acolo", ba ma gandesc "daca chiar nu trebuie sa mai merg, daca patesc ceva rau?!", ca intr-un infinit scenariu premonitoriu parca. Pe langa asta, si cosmarurile ma ajuta foarte mult:))
Cata te-as ruga sa imi spui cum pot sa iti trimit adresa mea de e-mail pentru aceea schema?
Prozac, totul va fi bine!
Pe restul fetelor va salut si sper ca nu va suparati ca va tutuiesc:D nu stiu ce varsta aveti...acum ma pun sa cant la orga
O seara frumoasa!

Salutare,
Miki hai ca ma facusi sa rad la prima ora cu tutiala ta.
Eu is matusalemica, am vreo 190 de primaveri, fata intinsa si paru' balai:))))
Suntem cam toate tinerele, trecute sau nu de 30 d eprimavari as aca nu-ti face proleme.

Ieri am fost la dr, i-am zis bre ca nu sunt bine si sa nu se ia dupa glsu meu tonic, dar nu-mi e bine deloc, deloc. Ma ia tare ca ce mai am, ii zic, n-auzi bre ca imi vine sa imi iau campii, is depresiva, fara chef, abia astept sa ma bag in pat. Patu eun refugiu pentru mine si nu-i bine deloc.
Sta, studiaza problema si imi zice sa iau rivotril.
Atac direct si zic, pai ce-mi dati pentru depresie ca rivotrilul e pentru frici si obsesie. si imi da si Wellbutrin. Doamne ajuta!
Nu l-am luat inca, caci n-am ajuns la marmacie.
Azi sunt mai bine.

Faza haioasa ieri, era o cucoana la rand, astepta evident la psihiatrie si se tot codea sa stea la rand, practic statea pe un scaun dar care pare ca sta sa intre la alt cabinet. Din cand in cand mai tragea cu ochiul sa vada cati mai sunt de intrat. O diclesc si ii zic ca m, ai sunt eu si alte trei persoane.
Imi dau seama ca saraca la psihiatrie statea dar ii era cumplit de teama sa n-o vada cineva cunoscut.
Sunt zapacita si o iau direct:
-Ce v-a dat?
Aia saraca ramane interzisa si zice "Cipralex, de ce se vede?
-Zic, nu se vede bre, dar va e teama sa nu va vada careva, d'aia va pititi?
Zic, eu m-am obisnuit si ma doare-n basca daca ma vede cineva, important este sa-mi fie mie bine. A urmat o discutie despre cum se simte cu tratamentul, bla, bla bla
La sfarsit imi zice "da sa stiti ca pareti sanatoasa?!"
Raman io interzisa si ii raspund " E doar o aparenta doamna, de obicei fac urat: musc, tip, urlu."" (emoticon de prapadit d eras)

Acu pe bune, e de rasu plansu ce conceptii avem despre psihiatrie...vai de steaua noastra, parca suntem in sec XV.

Revin:)))

Buna Miki! Din nou la serviciu, sper!

Cum ziceam si ieri, ce ti se intampla ni se intampla si noua. Sunt scheme de anxietate cu diverse trigger-uri. In TOC, obesesia principala este " se va intampla ceva rau", indiferent de "hainele obsesive" in care e imbracata.
Singurul mod de a scade anxietatea este sa faci ce ai facut si ieri: sa te duci la serviciu. Asta inseamna expunere. Verifica daca scenariul premonitoriu este valabil. Si ieri trebuia sa se intample ceva rau si nu s-a intamplat, nu? Regula obsesiei tale e ca se va intampla ceva rau daca intri in cladirea aceea, nu? Ce s-a intamplat din scenariul tau?

Te inteleg perfect. Am impresia si eu ca traiesc intr-o viata paralela cu a celor din jur. Ca astia au griji normale: sa fac bani, sa-mi cresc copilul, sa imi iau nu stiu ce buleandra... griji de zi cu zi, dar la sfarsitul zilei se culca, n-au cosmaruri, n-au obsesii, nu trebuie sa inventeze de fiecare data cand se simt rau cate o scuza. Firma in care lucrez eu este a mea, asa ca am doua "griji" derivate din tulburarea asta: ca nu fac destula treaba pentru ca nu pot sa ma concentrez la ea si ca ma vede lumea cand imi e rau. Pana la urma le-am explicat ca am o problema neurologica, le-am spus in termeni foarte medicali ca astia nu sunt stigmatizanti, ca organismul meu nu metabolizeaza cum trebuie serotonina. Si ma simt mai usurata. Asta e experienta mea si nu recomandarea pe care o fac celor care au aceeasi problema.
E greu, e frustrant si plang des de ciuda ca nu pot trai ca toata lumea.

Cata, ce mai faci fata?

Prozac, madamme Prozac (sa pastram respectul cuvenit :-)), ce mai face domnia voastra?

Eu sunt bine. Pregatesc un proiect pentru o casa de productie franceza si sper sa fiu in putere sa-l pot realiza, ca o sa-mi vina colegii de la Paris in nici doua saptamani si mai avem treaba impreuna dupa aceea. Adica grosul de treaba :-) La un proiect asemanator nu am fost prea in forma, am avut chiar un conflict cu echipa respectiva si, evident, ma chinui singurica spunandu-mi ca din cauza lui monsieur TOC. Baga-i-as eu sarma in rat!
Asa.. Peter Pan zicea aseara ca moare, ca-l durea capul. M-a sunat pe la ora 9, cand eu eram la cumparaturi. Ala a fost primul tel pe ziua de ieri de la PP. Si i-am spus si eu sa se duca acasa sa vada daca moare sau nu :-) Si uite ca n-a murit... Am din nou o perioada de nemultumiri in ceea ce-l priveste. Unde se apropie si nunta surorii mele care e mai mica si iar ma gandesc ca eu imbatranesc si nu m-a luat nimeni. Fetele de la birou ma intreaba de ce nu-l las si sa-mi caut pe altul. Pai nu mai am putere sa creez o noua legatura, s-o rup pe asta si sa vad cati de multi barbati misto sunt pe lume. PP poate fi dragut cum poate fi si atat de dezagreabil.

Hai sa-i tinem pumnii lui Cata ca se duce la dintar sa-i umble in gura. Stiu ca e o curajoasa dar sa fim si noi alaturi de ea cu un pumnic strans,

Miki, ceea ce faci tu se numeste expunere (adica te duci si stai in locul care iti provoaca anxietate) si este foarte BENEFICA pentru ca usor, usor ai sa vezi ca o s ascapi de aceasta fobie (locul tau d emunca).
Stiu, e greu la inceput, dar vei vedea ca nu ti se intampla absolut nimic rau, doar iti genereaza anxietate, iar anxietatea nu este daunatoare, e doar nesuferita.
Dupa mine, esti pe drumul cel bun:))

Sophie, fina o sa-ti zic de acum incolo:))
Cu partea cu PP pare sa fie dragoste cu nabadai, nu ma bag sa dau sfaturi ca nu ma pricep si, adica ma pricep dar unele sfaturi cat sunt ele de cerabrale daca e implicat corasonu valoreaza fix nimic.

Celelalte fete pe unde-mi umblati? Ia hai la un raport mic?

SAL FETELOR SI MADAMME PROZAC! Stii Miki se spune ca terapia prin munca e cea mai buna. Asa ca trebuie sa tragi aer in piept si tre sa muncesti asta e fara munca nu-i trai. Prozac nu musti tu pe nimeni asa ca nu mai speria bietele femei. apropo orice criza daca i te impui cel putin se amelioreaza. Dar ce s-o fi intamplat cu Cata?