Grup de suport pentru cei cu TOC-CAP 14

sall fetelor!
malina -da-si eu am citit pe undeva, si mi-a spus si med.de familie ca tiroida si starile depresiv-anxioase sunt asociate.eu am fost la nu stiu cati medici ca sa descopar aceste boli ca nu stiam ce am.fiecare spunea ca sunt obosita, sa iau vitamine si sa ma odihnesc-degeaba.a trebuit sa cer eu trimitere la endo ca nu m-a trimis nimeni acolo.la psihiatru m-a trimis o doctorita neurolog f buna care si-a dat seama ce am(tulburari depresiv-anxioase)
dar nici psihiatrul nu l-am nimerit din prima.acum merg la altul, acelasi tratament dar mi-a spus sa nu il intrerup(celalat doar imi scria reteta)
si endocrinologul a spus ca nu e nevoie de trat.antidepresiv da eu am vazut ca nu se poate
stim cu totii ce mult conteaza sa gasesti medicul potrivit.
tu mergi la endo si la analize de tsh din cand in cand?
eu, la o luna dupa ce am luat eutyrox100 aveam tsh 6, 6
acum, la 3luni mi-a iesit 0, 27
am programare la endo sapt. viitoare
cam de o luna fac tratamentul antidepresiv si sunt binisor. la mine vine depresia -sta cateva luni (sa-mi dea viata peste cap), apoi pleaca, da nu uita, si dupa cateva luni vine inapoi.(asta fara tratament)
acum cica vrea sa plece, sper sa nu mai vina.ca acum iau pastile si sper sa o tin la distanta


acuma sunt binisor(cu psihicul), dar sunt slabita fizic.eu nu sunt o mancacioasa si daca ma supara cineva nu mai mananc ca nu pot.mi se pune un nod in stomac.am luat si ceva suplimente dar stiu ca nu mananc cat ar trebui.si mai imi da si fierea niste semnale(am programare si la ecograf)
-in afara de toate astea, sursa mea de sterss se afla chiar in casa (mama)
si nu ma streseaza doar pe mine-
m-am gandit sa o duc si pe ea la un psihiatru dar nu stiu cum ar reactiona.n-a vrut sa mearga la med de fam ca avea gripa si a stat 2 luni cu o tuse.
nu a vrut sa vina nici la endocrinolog.
ea zice ca nu are nimic.da ne face viata amara(mie, lui tata, si copilului meu)
si eu am problemele enumerate mai sus dar am inceput sa ma controlez si sa nu ii afecteze pe cei din jurul meu.eu nu pot sa tzip sau sa urlu cum fac alte persoane.nu ma pot descarca si ma interiorizez
dar macar nu ii fac viata amara altuia.cu copilul meu vorbesc normal indiferent de probleme si situatie.
ii spun de la inceput ca eu nu pot sa urlu(cum face bunicasa) si ma intelege.
pot sa ma laud ca am o relatie f buna cu baiatul meu, chiar daca nu e chiar un ingeras, ca mai face si el cate ceva.dar pana acum nu am avut probleme mari(el are 15 ani).am vazut si eu ca este f importanta comunicarea.noi vorbim de toate-bineinteles cu o anumita masura.
acum tre sa merg la med de fam pt o trimitere la ecograf si o reteta.
va mai povestesc alta data
va pup pe toate
o zi buna

Buna gagici,

Vad ca lumea e cand asa, cand asa... a dat caldura peste noi. Eu sunt foarte fericita ca s-a casatorit sora mea. A fost o nunta minunata, plina de gratie si stil. PP nu m-a mai enervat :-)
Tocul a stat in banca lui. Acum am, de la oboseala, o stare mai neplacuta, dar trece... am reintrat in stresul cu serviciul, firma, faliment sau nu, investitii reorganizari... si sunt tare obosita.
Am fost intr-o intalnire importanta si imi dau seama ca am atat de mult de munca daca vreau sa salvez ceva... si nici asta nu e sigur. Da, capul sus si tot inainte!

Prozac, vad ca esti mai bine. Super!
Mari, felicitari pt bebe!
Gege, super felul in care iti gestionezi problemele acasa. Si pe mine m-au tampit ai mei care traiesc intr-un conflict permanent... si, din pacate si eu am tendinte sa ma supar des, dar le corectez cum pot.
Malina si Lumi, ganduri bune si voua.

Cata, ce mai faci? Vroiam sa te sun de dimineata, dar n-am mai apucat. Hai pupici!

Gege,

Da, si eu imi fac TSH-ul de 2 ori pe an - cum imi iese..?! Habar n-am pentru ca in Spania exista prostul obicei (sau poate bunul.. cine stie?!) ca medicul sa nu iti explice analizele, asa cum se face in Romania. Iti spune doar daca sint bune, rele sau asa-si-asa si atit.. nu tu detalii de valori sau alte cele.. Asa ca de vreo citiva ani de cind sint aici de fiecare data mi s-a spus ca TSH-ul este bun si ca tiroida e stabilizata acum.
La mine anxietatea s-a declansat acum mai intens datorita unei schimbari majore in viata mea - schimbare, de altfel, in bine insa care ma supra-solicita si schimbare datorita careia sint mereu obosita si parca fara puteri. Am avut momente cind hohoteam cu maica-mea linga mine, pe canapeaua din sufragerie spunind ca nu mai pot, ca nu pot sa duc atita. Nu era sau este o chestiune de "greu" ci doar o chestiune de "mult". In fine, probabil ca nu s-a inteles mare lucru din explicatiile mele cert este ca aceasta schimbare ma suprasolicita mai mult decit credeam. Mama, care ca si mama ta si alte mame imi inchipui, este (sau era, cel putin, pina acum citeva luni) si pentru mine, de cele mai multe ori un fact stresant.. din relatarile mele pina si psihologul si-a dat seama :)).. Stresant in sensul ca in afara de ton ridicat e si genul de persoana foarte exigenta.. iar eu cum sint o fire mai comoda, sa spunem, ne cam contrazicem.. ce sa spun..?! sintem doua caractere total diferite.. Insa de cind m-a vazut super-tracasata, stresata, de cind i-am povestit toata istoria mea cu TOCul (ca tine de atitia ani, ca imi da citeodata literalmente, dureri de cap.. repet, fara sa fac nici o metafora..), de cind a vazut ca merg pe la psiholog si la psihiatru cred ca si-a dat seama ca nu e cazul sa ma stresez mai tare, certindu-ne.. Asa ca, recunosc, in ultima vreme ne intelegem altfel. Mai lasa de la ea, mai las de la mine.. Mai mult, daca inainte statea cu noi ca sa - teoretic - ma ajute, practic datorita faptului ca nu coincideam aproape niciodata in pareri, stresul era atit de mare incit ajutorul pe care mi-l dadea aproape ca nici nu-l simteam..Acum, insa avem o altfel de relatie de am ajuns sa spun "ce m-as face eu fara mama??" - lucru care ma bucura :)

In alta ordine de idei - te invidiez pentru faptul ca poti lua medicamente.. e un lucru bun.. si ma rog sa pot gasi si eu fie medicamentul potrivit pentru mine (exista asa ceva?!) fie psihiatrul potrivit..
Pentru moment, ma descurc cum pot cu extercitii de relaxare in care n-am crezut niciodata insa care imi fac atit de bine.. ceva incredibil!
Apropos, am gasit o pagina cu ceva sfaturi de "prim ajutor" pentru situatiile cind suferim un atac de anxietate.. vreau sa spun ca eram pe punctul de a mi se intimpla o astfel de criza anxioasa, am facut, pas cu pas, ce spunea acolo - si nici urma de atac de anxietate..

Cam atit, e deja seara - iar nu am timp de mai nimic, miine - slava Domnului! - iar la munca!

Te pup si desi stiu ca e foarte greu - iti doresc ce imi doresc si mie - multa putere..!

Sophie,
multumesc pentru uratura, ai nimerit-o atit de bine.. :) Ginduri bune e aproape tot ce imi trebuie..
Tie si tuturor fetelor - o seara frumoasa, linistita !
P.S. Odihneste-te pentru ca nu ajuti cu nimic anxietatea daca esti obosita, dimpotriva o provoci.
Malina.

Sophie,
multumesc pentru uratura, ai nimerit-o atit de bine.. :) Ginduri bune e aproape tot ce imi trebuie..
Tie si tuturor fetelor - o seara frumoasa, linistita !
P.S. Odihneste-te pentru ca nu ajuti cu nimic anxietatea daca esti obosita, dimpotriva o provoci.
Malina.

Prozac,

Ma bucur sa vad ca in ciuda "intemperiilor" esti o fire puternica.. Imi pare rau pentru istoricul tau, daca pot spune in felul asta, insa te admir pentru curajul de a experimenta medicatia. Ce fel de efecte secundare ai resimtit tu, datorita pastilelor? (nu are rost sa mai amintesc ca am facut o adevarata fobie din asta..)
Pupici si o seara linistita..!
Malina.

Malina, daca poti, da linkul la pagina cu sfaturi de prin ajutor. Cred ca ne-ar prinde bine tuturor sa avem cativa pasi clari pe care sa-i facem cand ne apuca tremuriciul.

Eu sunt bine, am dormit bine noaptea trecuta, fara prea multe vise. De unde cu o seara inainte am dormit cu vise in cap de ziceai ca sunt pe canalul de thriler si cand m-am trezit n-am mai vrut sa dorm ca visam urat, de dimineata nu vroiam sa ma trezesc. Deci somn bun. Ganduri putine... sunt stresata cu situatia noastra economica, dar poate s-o redresa. Hai pupici!

Ia mai lasati gandurile acestea rele ca nu face bine, eu spun din proprie experienta. Slava Domnului am scapat de de depresia aceea care ma TOCa pur si simplu dar am invinso cel putin pentru moment si sper sa nu mai revina. Sophie probabil te-ai culcat agitata de erai "pe canalul de thriler". Incearca sa nu te mai gandesti la probleme inainte de culcare si o sa ai nopti ca noaptea trecuta. Deci fetelor sa gandim pozitiv pentru o sanatate mai buna.

Lumi, multumim pentru incurajari. Cred ca lucrul cel mai usor de spus este "lasa, nu te mai gandi ca nu-ti face bine! Nu te mai gandi la lucruri urate inainte de culcare, ca visezi urat!"

Cand ai TOC, te culci adesea cu mintile pe pereti nu ca ai vrea tu asta, dar ca nu ai de ales. E o mare victorie cand desi esti anxios, sa reusesti sa adormi!
Sunt de acord ca trebuie sa fim optimisti, insa sunt multe persoane printre noi care din pricina depresiei, nu reusesc sa fie optimiste. Si asta stim ca e foarte chinuitor. Deci, fetele mele, cred ca a ne sustine inseamna si a intelege ca in anumite momente, celalalt chiar nu poate sa nu se gandeasca sau sa fie pur si simplu optimist. Si nu trebuie sa ne dojenim prea tare pentru asta. Multa bafta tuturor! Ganduri frumoase si optimiste!

Hop si eu, desi sunt destul de nashpa.
Ma puse ala rau si cautai ieri pe net despre depersonalizare, derealizare samd. Asa m-am speriat!
Na, chiar daca am vechime in TOC mai face si omu greseli, uite o facui. Acu ma tot verific sa vad nu cumva gasesc ceva altfel la mine, ma astept la cotitura, cum se zice? E nasol...
In plus, sunt depresiva si nu-nteleg de ca Dumnezeu nu mi se "sterge" depresia asta.
Stiu ca jobul actual e un trigger important al depresiei mele, dar chiar asa?!
Nici nu stiu ce sa mai zic...
Ma bucur ca voi sunteti mai bine, rugati-va si pentru mine:)
Va pupic

Sophie,

Nu stiu daca avem voie sa facem reclama dar imi asum riscul:
http://www.soothe.ca/anxietate5.htm
Nu e nimic dubios in site-ul asta, credeti-ma, e pe bune. In fine, la mine au functionat sfaturile alea si chiar daca sint pe strada, la birou etc., de cite ori ma simt tensionata, incep sa respir "bine", asa cum se recomanda pe site.. (daca nu pot sa ma asez in postura recomandata, pur si simplu numai respiratul imi face bine).
Va doresc cit mai putine ginduri, si alea bune sa fie - si multa liniste !
Seara frumoasa,
Malina.

Sint convinsa ca stiti o groaza de metode de relaxare, mai ales fetele care mergeti la psiholog, insa pentru orice eventualitate va mai spun si eu cea de pe site-ul de mai sus (pentru cine nu are timp sa rasfoiasca tot site-ul si se rezuma doar la pagina de sfaturi de prim-ajutor):
Cea mai simpla metoda de relaxare este respiratia abdominala :

"Asezati-va confortabil pe treimea din fata a unui scaun (in asa fel incat sa aveti spatele drept fara a-l sprijini de spatar) cu talpile picioarelor asezate pe pamant sau pe podea.

Mainile se aseaza pe abdomen la o palma sub abdomen (mana dreapta peste mana stanga barbatii si cea stanga peste mana dreapta, femeile). Puteti inchide ochii si sa va imaginati o scena relaxanta (peisaj la malul marii, la munte, etc) sau pur si simplu cu ochii intredeschis, privind spre varful nasului.

Concentrati-va asupra respiratiei, respirand pe nas cu gura inchisa (varful limbii se va lipi de cerul gurii langa dintii din fata). Unii terapeuti recomanda inspiratia pe nas si expiratia pe gura. Imaginati-va ca aerul inspirat patrunde in plamani si de acolo pana la partea inferioara a abdomenului. La inspiratie mainile salta odata cu adomenul (ombilicul urca - inspiratie, ombilicul coboara - expiratie).

Inspirati numarand pana la 7 si expirati numarand pana la 10 incercand sa expirati tot aerul din plamani laolalata cu toate energiile negative care au fost indepartate din corp.

La fiecare inspirate concentrati-va la punctul de acupunctura numit DanTian, la o palma sub ombilic, la doua degete adnacime in abdoment. Energia respirata se inmagazineaza acolo si este distribuita incet in tot corpul creind o senzatie de confort si relaxand fiecare celula a corpului."

Malina.

buna fetelor
voi ce mai faceti?
eu sunt binisor sau pot sa spun ca sunt mult mai bine decat acum vreo 2 luni
sunt destul de ocupata.trebuie sa merg la mai multi medici, parca nu era de ajuns tiroida si depresia
la ORL pt o interventie la nas si un ecograf (ca am niste dureri in partea dreapta-poate de la fiere)
acum am si timp sa ma ocup de sanatate-trebuia sa o fac mai demult.
in rest nu sunt toate chiar roz dar cu totii avem probleme si trebuie sa trecem peste ele intr-un fel sau altul.

va doresc multa sanatate si o vara frumoasa !!!!!!!!!!!!!!!!(ca poate mergeti in concediu)



malina-nu neglija cu tiroida pt ca si asta iti da o gramada de stari, inclusiv anxietate, oboseala, etc
odata declansata o boala de tiroida nu se mai vindeca doar se tine sub control

va pup pe toate

Hello gagici,

Malina, multumiri pentru sfaturile cu respiratia! Foarte benefice! Cica dintr-astea trebuie sa faci si cand iti e bine.

Gege, multa bafta la medic!
Prozac, cum iti mai e? Mi-a spus Cata ca ai vorbit cu Adela. Sper sa fii mai bine si sa dai de combinatia de medicamente potrivita "constelatiei tale". Ce "constelatii" interesante mai avem si noi, nu?

Eu... somn agitat, cu un cosmar vechi din care m-am trezit devreme si n-am mai putut sa adorm. Dar, cum m-am hotarat sa nu mai dau atentie treburilor astea, m-am pus pe picioare ca avem mult de lucru. Am luat si jumate de Rivotril si lucrurile s-au indreptat. In seara asta am terapie, iar maine si poimaine sunt intr-un proiect meticulos de serviciu. Altfel, toate bune.
Comunicare cu Peter Pan se imbunatateste. Pup la gasca!

BUNA FETELOR! Malina e f bun sfatul cu redpiratia, Gege succes la medic. Sophie bea un ceai calmant seara si te asigur din proprie experienta ca nu vei mai avea cosmaruri, incearca asa cum iti spun eu si TOCUL macar noaptea vei scapa de el si de asemenea autosugestia ajuta la un somn bun.

Buna dragelor!Asa cum va spuneam ma simteam destul de bine de multa vreme(in general) daca exclud o stare de somnolenta, uneori lipsa de concentrare si goluri de memorie.Ma cam obisnuisem cu ele, dar asa cum a procedat si Prozac intru la tratamente si constat ca seroxatul e unul din medicamentele cele mai controversate, la fel si rivotrlul, mai ales luate o perioada indelungata si ma ia groaza.SI eu le iau de 6-7 ani!Asa ca din proprie initiativa am decis sa reduc doza la jumatate.Au trecut 4 zile si constat ca ma simt la fel ca la doza intreaga.Astept sa vad ce urmeaza.Voi ce parere aveti?Sa mai iau cateva zile asa si apoi sa-l intrerup?Sincera sa fiu mi-e teama sa n-o iau iar de la capat.Am gasit pe net ca la Hera se face un test al firului de par(mineralogie).E recomandat in oboseli cronice, tulburari de memorie...L-a facut vreuna din voi?N-am fost adepta medicamentelor si am ajuns sa depind prea mult de ele.Nu ma pot impaca cu ideea c-o sa le iau toata viata, cu siguranta la un moment dat o sa-si arate coltii.Merita sa risc?
Va pup si astept sfaturile voastre!

Buna fetelor,
Sophie, am vorbit cu Adela si iti multumesc inca o data pentru datele de contact. mI-a dat niste sfaturi foarte utile, dar mare lucru mi-a spus ca n-are cum sa ma ajute din cauza distantei.
Am inceput sa iau rivotril ca si tratament, cate 0.25mg de doua ori pe zi si parca lucrurile au luat o intorsatura mai buna. De ieri sunt mai bine.

Emy, in mod normal, din cate stiu eu, dupa ce esti stabilizata, poti reduce doza de medicamente pina la ce mai mica doza posibila. Ai mare grila la cum le reduci caci reducerea trebuie sa fie extrem de lenta, sa nu ai simptome de rebound.

Malina, multumin pentru link, foarte util.
Lumi, ma bucur ca esti mai bine.
Cata, sper ca si tu esti OK.
Pup toata gashca!
Un week-end placut tuturora!

Buna fetelor si multumesc de urari.Cata pe unde esti cum esti?Eu ce sa va zic medicamente nu mai iau dar se pare ca acum nu ma simt prea bine sint anxioasa si nervoasa si as vrea sa-mi treaca pina nasc. Bune sint sfaturile sa nu bagi toate gindurile in seama pt ca asa e dar sint momente cind nu poti simti ca nu ai nici o scapare nu gasesti solutia chiar de e linga tine. Mai e un lucru care ma sperie si as vrea sa va intreb copii poate sa mosteneasca aceasta boala? Am baiatul cam fricos prea mamos si eu nu vreau sa stie ce e aia frica trag eu destul si ma lupt sa fiu ok pentru ei.deja nu mai pot sa scriu si pling.Va pup si week-end placut

buna fetelor
multumesc ca sunteti alaturi de mine

MIKI 512-pe unde esti ca nu ai mai scris nimic-totul ok?
Prozac-ma bucur ca te simti mai bine

eu sunt binisor si incerc sa-mi rezolv problemele pe rand
important este ca am reusit sa trec peste depresie.

va doresc si eu un weekend placut
va pup

BUNA FETELOR! Sper ca n-o sa mai am vreo cadere in acest weekend. Asa ca va doresc si voua un sfarsit de saptamana cat mai benefic si sa ne auzim cu bine si SANATATE CA-I MAI BUNA DECAT TOATE

Buna tuturor,

Se pare ca toate avem zile mai bune si zile mai rele.

Eu am renuntat la terapie pentru ca in ultimul timp am senzatia ca nu imi mai aduce nici un beneficiu. Poate ma insel, poate nu, oricum as vrea sa incerc si alt gen de terapie. Imi poate recomanda cineva un terapeut de cognitiv-comportamentala bun? Pentru Bucuresti.

Apropo de antidepresive, am inceput sa cred ca determina dependenta, poate si toleranta. Spun asta pentru ca astazi, am depasit ora la care luam Coaxilul si am avut o stare destul de urata: ameteli, dureri de cap, extremitati reci si o mare anxietate. Asta in conditiile in care Coaxilul pe mine nu ma ajuta grozav si chiar vreau sa il scot. Sper sa nu imi fie creat o noua problema.

Prozac stiu ca tu ai facut initial tratament cu Prozac si spuneai ca a fost foarte eficient in cazul tau. La un moment dat nu a mai fucntionat, pur si simplu? Oare de ce? O fi valabil pentru toate AD?

Mari cred ca exista o posibilitate sa ne transmitem genetic tulburarile. Dar cred ca este si mai probabil sa ii influentam direct pe copiii nostri, fara sa ne dorim, de fapt, prin reactiile, ideile, valorile, comportamentul nostru. Vreau sa cred ca nu este un hazard ci ceva asupra caruia control, in bine.

Un weekend placut

Buna, fetelor!
Ma bucur daca linkul v-a fost de folos! Pe mine ma linisteste, imi da comfort emotional, ideea ca anxietatea e o "boala ca oricare alta" (cel putin asa imi place sa cred) care se poate trata.. sigur ca depinde de fiecare dintre noi cum reactionam insa cred ca si "efectul placebo" influenteaza foarte mult in procesul de vindecare.

Altfel, am avut vizita la psihiatrul meu care de cind a auzit ca n-am putut lua nici unul din cele 3 medicamente pe care mi le prescrisese (incepusem cu unul, l-am lasat, mi-a prescris altul, l-am lasat si pe ala si ajunsesem la al treilea) mi-a spus ca "avem o mare problema"(ca sa vezi consolare!) dupa care, la vreo 45 min de discutie mi-a spus ca fie incerc un al 4lea medicament fie - daca pot suporta gindurile - pot sa imi tratez doar anxietatea pe care mi-o da TOCul, lasind TOC-ul la o parte (ii spusesem eu ca am zile cind ori nu se manifesta TOCul ori mi se pare mie ca nu se manifesta.. insa ma simt excelent, in acele zile; asa cum, la fel, am zile cind ma iau durerile de cap din cauza gindurilor si am senzatia ca sint prizoniera propriei minti.. e crunt sentimentul asta, cred ca si voi l-ati avut la un moment dat, tot ce imi doresc in acele momente e sa dorm.. sa nu mai gindesc, adica..). Prin urmare, mi-a dat sa iau Aremis. Ideea e ca in cursul saptaminii nu-l pot lua pentru ca mi-e teama sa nu imi dea vreun efect secundar pe la munca iar daca il iau la sfirsit de saptamina, daca apare vreun ef. sec. nu pot sa-l sun (pe psihi) pt ca, evident, are cabinetul inchis. Prin urmare, le sucesc pe toate partile si ma gindesc cind e - totusi - recomandat sa-l iau. Cred ca pina la urma o sa ma hotarasc pentru sfirsit de saptamina.. Decit spectacol la munca, iarasi mai bine o a patra vizita la Urgente la spital (ca si-asa ma cunosc astia ca pe un cal breaz, de fiecare data cind am avut efecte sec. de la antidepres. am ajuns la ei).

Referitor la intrebarea daca TOCul e ereditar - eu am auzit ca sint pareri impartite: unii medici spun ca riscul e mai crescut ca acei copii care au parinti suferinzi de TOC sa "dezvolte" (sa zicem) si ei boala ulterior si sint medici care spun ca nu s-a descoperit sau demonstrat stiintific ca TOCul s-ar mosteni. Eu personal sint de parerea primilor - din pacate - pentru ca, asa cum spunea si psihologul meu - riscul acelor copii care au in jurul lor persoane cu TOC e mai crescut, datorita mimetismului. E suficient sa te vada copilul ca te speli pe miini de 10 ori ca sa creada ca asa e bine sau asa trebuie facut. Din punctul asta de vedere, eu una simt nevoia sa le explic copiiilor mei ca faptul ca spal o farfurie nu stiu cite minute nu e bine, ca nu asa trebuie facut insa eu simt nevoia sa fac asta datorita stresului, oboselii etc. Procedez asa, tot la sfatul psihologului. Prin urmare, asa cum spunea si Mariuca, trebuie sa ne controlam mereu dar mai ales in fata lor.

Cam atit, va doresc o duminica frumoasa si linistita..

Va pup!

P.S. Si inca o chestie de care am auzit: exercitiile de respiratie ajuta la oxigenarea creierului si de aici este indus (sau asa ceva) in organism sentimentul de liniste, de acalmie. Nu am idee daca este exacta ca si explicatie stiintifica, dar mie imi este egal atita timp cit are efect.. De ce are un exercitiu sau o terapie efect nu mai stau sa analizez si cred ca nici nu mai conteaza.. Asa ca - sa-i dam inainte cu orice ne face bine:)).
Bezele la toata lumea!

Hello gagici!
Malina, sunt sigura ca pana la urma vei gasi cea mai buna solutie medicamentoasa care sa nu iti dea starile nasoale de care vorbesti.
Cred ca am mai zis, din cate stiu eu medicamentele se introduc treptat si dureaza pana vezi un beneficiu.
Cat despre dependenta (ca vorbea cineva), nu prea cred ca poate fi vorba la nici una dintre noi. Asta pentru ca suntem foarte atente cu ce luam si nu luam de capul nostru.
Eu am avut o stare de neliniste vineri seara, ca plecasem din Bucuresti si eram singura la hotel intr-un alt oras unde aveam treaba. Si au inceput piticii cu daca si cu parca. Am luat pastiluta sa dorm, dar tot ma stresam ca daca nu adorm... si atunci am aplicat ce am mai invatat pe la terapie si am adormit linistita. Victoria in cazul meu este ca: pe langa pastiluta, am pus in aplicare schema de dezamorsare a gandurilor automate si am mai si mers. Sper sa-mi imunatatesc tehnica :-) Si mentionez inca o data: ce am invatat eu este croit pe propriile-mi idei obsesive. Tehnica este de terapie cognitiv comportamentala, dar adaptata la ce ma roade pe mine.
Rivotril iau si eu de vreo trei ani, dar sunt suoravegheata de o doctorita foarte ok, care stie cam cat iau si ca am scazut la "strict in cazuri de nevoie". Si cazurile de nevoie s-au rarit. Slava domnului!

Lumi, multumesc pentru sfaturi. Am luat toate plantele posibile si imposibile de-a lungul bataliei cu aceasta tulburare. Pana cand cognitiv nu am inteles care e mecanismul de delansare si cum ii pun bete in roate, m-am zbatut ca pestele pe uscat! Cate ceaiuri, reflexoterapie, acupunctura, homeopatie si asa mai departe n-am incercat... Si cat m-am chinuit ca nimic nu mergea. Si cat m-am invinovatit!
Tulburarea Obsesiv Compulsiva este super chinuitoare, are chichitele ei si nu trebuie sa dam niciodata solutiile noastre drept litera de lege. Fiecare invata ce ii merge si ce nu... Uite, beam ceai si seara vroiam sa fac pipi. Asa ca stateam mai mult pe la baie si incepea stresul... Asa ca ceai nu mai beau inainte sa ma culc. Cu o ora-doua, merge. Si nu ceai, ci infuzie de plante.

Prozac, ma bucur ca ai vorbit cu Adela. Fetita, poate vii pe la Bucuresti din cand in cand... Macar sa vezi medicatia cu ea. Iti raspunde la telefon, la e-mailuri. E o tipa foarte ok. Si, apropos de intrebarea cu treaba ereditara: ce se poate transimite este un fond anxios (eu il am din familie), darnu e obligatoriu sa faca puiul aceasta boala. Mama e cea mai mare anxioasa pe care o cunosc, dar nu are TOC. Eu am si asta e!

Cata, pe unde esti fata? Trebuie neaparat sa va povestesc de aventura din week-end. Am lucrat cu un tip super misto, un francez. Ne-a placut unul de celalalt. Mie, una, mi-a placut tare de el. A fost un coup de foudre! Nu am facut nimic nelalocul lui, doar ce credeati? Dar m-am simtit atat de admirata, am avut parte de un joc de seductie frumos... Ce sa-i faci? Daca eram necuplati, nu mai dormeam eu singura sa-mi fac griji de tocaiala :-)
De mult nu ma apucase cate o treaba dintr-asta. Am mai avut si inainte de coups de foudre, dar de cand sunt cu PP, never... Si, desi m-am invinovatit ca ma simt atrasa de alt tip si imediat am facut o scheme de daca si cu parca, pana la urma toata treaba asta mi-a dat forta sa inteleg ca pot avea o atitudine mult mai degajata in propria relatie... ca sunt o tipa misto (nu-mi comentati medestia) care place si ca eu chiar pot sa mun la punct anumite devieri ale scumpului meu PP. Va pup ca am scris un roman!

Sophie chiar crezi ca ai scris un roman? Pai daca e asa macar stim si noi din experienta ta ce sa facem si sa nu facem ca sa suportam TOCUL asta de belea mai usor. De data asta am avut un weekend ceva mai relaxant dar putin cam plictisitor. As fi vrut sa vizitez locuri noi sa am contact cu persoane noi dar... nu a fost sa fie. Apropo am auzit ca TOCUL e chiar ereditar si sper sa nu fie chiar asa. Mama de exemplu sufera de agorafobie. Va poop pe toate fetelor ca mai am putin si scriu si eu ca Sophie un roman

Cineva-ul acela care mentiona dependenta eram eu. Si nu este doar parerea mea ci a unora mult mai avizati. In orice caz era doar o constatare, nu intentiona nimic remarca mea.

Vad ca nimeni nu mi-a recomandat un terapeut pentru Bucuresti. Aveam senzatia ca este intr-adevar un grup de suport asa dupa cum este denumit topicul. Dar poate m-am inselat. Din cate vad se raspunde doar la mesajele unor persoane, altele sunt ignorate complet. Ceea ce la urma urmelor este de inteles, ar fi nerealist sa imi imaginez ca toti cei care activeaza pe un forum sunt empatici si buni.

Va doresc numai bine si sa scapati de anxietate si de TOC.

Va pup pe toti si ma iertati ca nu am mai intrat. Am niste zile... sunt ok in mare parte, ma rog, asa cum stiti, sus-jos, dar am ffff mult de munca la serviciu, acasa nu ma apropii de net ca am trebi acasa: sa ies cu baiatul, apoi programul de seara, mai fac una alta prin casa si gata ziua. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate treburile astea pentru ca asta inseamna ca am casa, copil, sot (cu care relatia e mai bunicica), serviciu, prieteni etc.
In weekend am fost la o nunta si daca vreti si de la mine o aventura sa va povestesc cum m-am "aranjat" eu pt nunta: miercuri m-am epilat pana la genunchi, vineri am descoperit ca nu ma mai incap hainele de vaca ce m-am facut deci da-i pe la prietene sa merg cu cersitul, vineri pe la 11 noaptea am facut pedichiura si m-am pensat (cand eram cu picioarele in apa ma pensam), apoi dimineata la 6 am epilat restul picioarelor si am facut jumate de manichiura si dupa ce am terminat curatenia in casa m-am dat cu oja.
La 3 cand trebuia sa plec la nunta eram lesinata. M-am culcat la 4 jumate a doua zi dimineata, dupa nunta si m-am trezit la 7 jumate sa ma duc sa iau baiatul de la mama ca nu avea cine sta cu el.
Am facut o criza de lipotimie in magazinul de la parter de s-au speriat alea pe acolo si am baga niste miere cu catina sa imi reviu.
Norocul meu a fost ca am prins niste ore de somn la pranz ca altfel eram moarta coapta.
TOC-ul nu ma lasa el asa cu una cu doua, ii place rau de mine, s-a prins cu ce ma jeneaza cel mai tare si tot gandurile alea mi le aduce, cele ce se centreaza pe copilul meu. Folosesc si eu strategii diverse, uneori merg alteori nu, cand nu suport anxietatea pana trece sau pana ma culc.
Va era dor de mine? Iete ditamai mesaju'.

Mariuca, chiar nu vad de ce te-ai inversunat asa. N-om fi noi asa empatici si buni dar acesta este clar un grup de suport si daca ai fi citit toate postarile de pana acum ai fi realizat asta.
Ca am mai sarit din greseala peste un mesaj sau altul... se poate datora multor motive, nu trebuie sa sari imediat la concluzia ca pt tine nu te vede nimeni pentru ca nu este asa.
Eu acum am intrat doar 5 min, am scanat repede si am observat ca au intrebat fetele de mine si am raspuns. Nu am mai zis nimic nimanui pt ca ma grabesc tare.

Parerea mea este sa cauti pe net asociatia de terapie cognitiv comportamentala si acolo vei gasi detalii despre toti terapeutii avizati. Eu fac terapie la Village Clinic cu dna dr Ioana Mateescu. Eu sunt f multumita dar nu uita ca terapeutul trebuie sa se potriveasca cu pacientul. Este bine sa mergi sa vezi ce si cum si sa te hotarasti singura. Si Sophie are o terapeuta buna.

Mariuca,
Si eu cred ca nu ai de ce sa te superi.. mi se pare putin absurd sa se raspunda tuturor postarilor mereu. Nu din rea-vointa ci mi se pare inutil atita timp cit poate ca un subiect a fost atins si in alte posturi anterioare. La fel, cred ca e si cumva imposibil: e ca si cum ai fi la o petrecere si ai incerca sa conversezi cu toata lumea - e un pic cam complicat.. Parerea mea (vorba lui Vacaroiu! :))

Altfel, eu una nu fac terapie - din lipsa de timp si nici nu mai sint in Bucuresti ca sa pot recomanda vreunul..
Eu insist pe medicamente si un fel de auto-ajutor (respiratie etc) care deocamdata ma juta mult; sincer, ti le recomand din tot sufletul pina iti gasesti un terapeut bun (si chiar si dupa ce l-ai gasit).
Succes si o zi frumoasa!

Malina.

OK, un lucru care ma deranjeaza este sa mi se citeasca mesajele printre randuri sau sa fie interpretate gresit.
Mariuca, cand spuneam "cineva" chiar nu mi-am amintit cine anume spusese de dependenta. Pur si simplu nu mi-am amintit. E atat de grav? Apoi, exprimandu-mi parerea despre dependenta, nu am facut decat sa parafrazez raspunsul medicului referitor la aceasta problema: medicamentele nu dau dependenta de care ne temen cu totii. Luam doze mici de anxiolitice pur terapeutic. Cand scoatem medicamentele le scoatem treptat pentru a nu avea efecte neplacute.
De ce te-a suparat comentariul meu?

Apoi, treaba cu raspunsul la anumite persoane... Una la mana, nimeni nu e platit sa dea raspunsuri. O face cu drag, atunci cand are, daca poate si daca stie. Mie mi se intampla adesea sa uit. Merita si asta asa o suparare? Si comentarii cum ca nu toata lumea pe acest forum poate fi bun si nu mai stiu cum?
Pentru terapie, poti intra pe net, cum spunea Cata sau poti suna la clinica Hartmony, la 021 222 00 62 si intreba de un terapeut.

Acest grup, creat de Prozac acum ceva timp, este format din persoane suferinde care intreaba si raspund altor persoane. Nimeni nu e medic printre noi si nu are o remisie totala a acestei tulburari. Nimeni nu e obligat sa raspunda. Unii suntem mai vechi, altii mai noi, dar ne-am propus sa ne coportam dupa anumite principii: sa ne respectam, sa ne sustinem si sa nu dam experientele noastre drept unic exemplu de rezolvare a Tulburarii Obsesiv Compulsive.

Am scris un post mai sus despre cum am iesit dintr-o situatie dificila. Nu ma laud. Nu dau lectii. Spun doar: in lupta aceea am fost victorioara. Uau! Asta pentru ca din multe altele am iesit sfasiata. Si pentru ca mi se pare ca e un licar de speranta. Nu povestec ce fac pentru ca nu-mi permit sa dejectez aici toata tolba de obsesii pe care le am. Uneori scriu si rescriu mesaje, reformulez ca apoi sa sterg tot pentru ca pur si simplu stiu ca asa cum eu am preluat din obesiile altora, toata lumea poate prelua din groaza pe care o am. Fac scheme de angoasa pe idei pe care daca le-as expune aici, as condamna la chin multa lume. Asadar nu-mi expun ideile obsesive. Cu riscul de a fi considerata egoista. Spun doar: in seara aceea am reusit, adica terapia care mi s-a "croit" in momentul acela a functionat. Mi se pare plin de speranta asta!
Multa bafta, Mariuca!