Gelozia mea mortală și indiferenta lui

Eu am 19 ani și el 22, suntem împreuna de 2 ani jumătate, cu jumătate de an in urma m-a cerut in căsătorie, cu o săptămâna înainte de asta a venit un fost bun prieten și mi-a spus că persoana care este lângă mine nu-mi este loaiala, spunând ca o cunoscuta a fost invitata de prietenul meu la cafea, el a negat, dar nu a vrut sa-mi dovedească ca nu e adevărat și eu totuși l-am iertat, iar după o luna aflu ca el comunica cu alta fata după spusele ei de aproape un an și după spusele lui de 3 săptămâna, chiar după câteva zile după ce mi-a făcut cerere in căsătorie. Scuza lui a fost ca eu nu-l înțeleg și nu i-am oferit un oarecare suport emoțional el fiind la munca peste hotare, eu l-am iertat chiar simțindu-mă vinovată. Permanent avem certuri, aud de la el cuvinte foarte urâte, permanent e la munca peste hotare, deja nu mă gelozeaza deloc cum înainte și nu văd o legătura între noi, iubire, sacrificiu, nu văd nici un sentiment din partea lui, trăim împreuna de doua luni și la fiecare nemulțumire a mea dacă vine târziu din oraș sau altceva îmi spune direct “ sa plec acasă dacă nu-mi place ceva “. Luni i-am pornit Recorderul la telefon sa văd ce face când merge în oraș, el a mers la un magazin de construcții unde avea și alte chestii de făcut , a propus unei fete sa meargă la cafea și după spusele ei ea parca nu vroia, dar el totuși a spus ca o sa vina sa o i-a. La orele 18 când se termina lucrul la magazinul acela a plecat cică la “bunica-sa “ și și-a uitat telefonul acasă, eu am ascultat totul, muream în suflet, nu știam ce să fac, a stat acolo o ora și jumătate, nu știu poate a plecat altundeva, dar eu simt că a fost cu ea. A venit acasă și l-am întrebat “ umbli la cafea cu fete de la baza de construcții ?” El mi-a spus ca ceva e neinregula cu mine, eu i-am arătat înregistrarea, el a șters-o, a spus ca nu e el și mi-a spus sa plec acasă, mi-am făcut bagajele și deja îmi zicea sa nu mai plec , sunt foarte stresată, am rămas la el pentru ca sunt bolnava, chiar m-a consider bolnava pentru ca îl gelozez groaznic și cred ca chiar am pentru ce și nu pot niciodată sa nu-l iert, singurul lucru pe care îl vreau eu e sa nu facă prostii și sa mă rănească. De vreo jumătate de an chiar simt răceala din partea lui, indiferența, dar uneori face așa parca totul e in regula, totul e bine, acuma chiar nu recunoaște ca el a invitat fata la cafea. E groaznic simt ca mă usuc, nu pot să-l las, nu sunt pregătită emoțional, nu pot sa mă controlez, nu pot sa nu-l iert, înnebunesc de plăcere la o simpla atingere de a lui, îi simt lipsa chiar și când e plecat pe 30 de minute undeva. De ce totuși nici nu mă tine lângă el și nici nu mă lasă ? e îngrozitor faptul ca el m-a ales pe mine și după un termen atât de scurt caută altele, e dificil și cu viața sexuală, nu mai exista acel foc care era între noi, sărutări lungi înainte și îmbrățișări după. Mă simt foarte obosita și emoțional și fizic, total descurajata in viața și confuza. Chiar nu pot face nimic, sunt neputincioasa complet, nu am deloc tărie de caracter. E îngrozitor când eu plâng lângă el iar el sta și privește ceva pe YouTube.

A fost hotărârea ambilor de a forma o familie, pentru că atunci eram cu totul diferiți, eram unul pentru altul, acum însă consider ca sunt doar eu, iar relația noastră se tine doar pe un fir mic - Răbdarea mea. Gelozia mea într-adevăr este o frică, frica ca el sa facă o prostie iar eu după asta din nou să-l iert.