GELOZIE sau CRIZA LA 35 ANI ???????
De curand am simtit o schimbare in comportamentul sotului meu, initial nu i-am dat prea mare importanta dar ulterior m-a pus pe ganduri. Ani de zile nu am stiut ce e acela orgasm, viata noastra sexuala era un dezastru, uneori ejacula la nici 1 minut si ma acuza pe mine ca il excit... iar acum dintr-o data domnul meu a inceput sa dea dovada de performante sexuale de neimaginat, partide foarte lungi, pline de pasiune, pozitii noi, pasiune nestavilita; m-am bucurat, crezand ca poate si-a revenit dar din pacate asta nu a fost tot, el a inceput sa fie mai atent la cum arata, cu ce se imbraca, la parfumul pe care il foloseste, a inceput sa-si cumpere lenjerie noua si toate acestea mi-au dat de gandit.
Mai nou a inceput sa vorbeasca pe mess cu o colega de serviciu, aproape in fiecare zi dupa ce venea de la serv, iar paharul mi s-a umplut intr-o seara cand in loc sa se culce (era in jurul orei 22.30) el continua sa vorbeasca cu individa aceea pe mess; atunci am rabufnit si ne-am certat pentru prima data, el m-a acuzat de crize de gelozie, m-a asigurat ca intre ei nu e decat o relatie de servici, si a inceput sa o mai rareasca cu calculatorul. Am crezut ca s-a mai linistit dar din pacate el si-a cumparat o cartela de telefon cu numar si a inceput sa vorbeasca cu ea pe ascuns, cauta motive sa iasa din casa sa o poata suna, pana cand mi-am dat seama si l-am surprins vorbind la telefon pe ascuns. Ne-am certat groaznic. De atunci viata mea a devenit un cosmar: ma ameninta ca divorteaza de mine, ca sunt grasa, ca arat urat, ca singurul motiv pentru care inca mai e cu mine este copilul nostru. Ma sfideaza neincetat, nu ma mai baga in seama, nu mai vorbeste cu mine. Sant disperata, m-am imbolnavit de nervi, mi-e rau, nu mai pot dormi noaptea.
Cand ma gandesc ca in timpul serviciului sta nas in nas cu ea si poate ca se mai intalnesc si in alte imprejurari ( poate la ea acasa deoarece ea e singura, sotul ei este plecat in alt oras cu serviciul) intru in criza de gelozie, nu ma pot controla, imi creste tensiunea, incep sa tremur; nu stiu ce sa fac, cred ca o sa innebunesc!!!!!!
Stau si ma intreb ce sa fac sa ii despart, sa o caut si sa vorbesc cu ea? Oare ea e constienta de problemele pe care le creaza? Oare pt ea e o relatie trecatoare sau nu se intelege cu sotul ei si si-a gasit linistea si refugiul in bratele sotului meu? Nu imi gasesc linistea, ma rog sa nu-mi pierd ratiunea, sa-mi pastrez calmul si echilibrul dar este foarte greu, cand sunt la serviciu mai uit de problemele mele dar cand ajung acasa incepe chinul, sotul meu este vesel si radiaza de fericire iar eu nu ma pot stapani.
Ce pot oare sa fac sa-mi pastrez casnicia si linistea in familie si sa o indepartez de sotul meu pe "cealalta"????
Mai nou a inceput sa vorbeasca pe mess cu o colega de serviciu, aproape in fiecare zi dupa ce venea de la serv, iar paharul mi s-a umplut intr-o seara cand in loc sa se culce (era in jurul orei 22.30) el continua sa vorbeasca cu individa aceea pe mess; atunci am rabufnit si ne-am certat pentru prima data, el m-a acuzat de crize de gelozie, m-a asigurat ca intre ei nu e decat o relatie de servici, si a inceput sa o mai rareasca cu calculatorul. Am crezut ca s-a mai linistit dar din pacate el si-a cumparat o cartela de telefon cu numar si a inceput sa vorbeasca cu ea pe ascuns, cauta motive sa iasa din casa sa o poata suna, pana cand mi-am dat seama si l-am surprins vorbind la telefon pe ascuns. Ne-am certat groaznic. De atunci viata mea a devenit un cosmar: ma ameninta ca divorteaza de mine, ca sunt grasa, ca arat urat, ca singurul motiv pentru care inca mai e cu mine este copilul nostru. Ma sfideaza neincetat, nu ma mai baga in seama, nu mai vorbeste cu mine. Sant disperata, m-am imbolnavit de nervi, mi-e rau, nu mai pot dormi noaptea.
Cand ma gandesc ca in timpul serviciului sta nas in nas cu ea si poate ca se mai intalnesc si in alte imprejurari ( poate la ea acasa deoarece ea e singura, sotul ei este plecat in alt oras cu serviciul) intru in criza de gelozie, nu ma pot controla, imi creste tensiunea, incep sa tremur; nu stiu ce sa fac, cred ca o sa innebunesc!!!!!!
Stau si ma intreb ce sa fac sa ii despart, sa o caut si sa vorbesc cu ea? Oare ea e constienta de problemele pe care le creaza? Oare pt ea e o relatie trecatoare sau nu se intelege cu sotul ei si si-a gasit linistea si refugiul in bratele sotului meu? Nu imi gasesc linistea, ma rog sa nu-mi pierd ratiunea, sa-mi pastrez calmul si echilibrul dar este foarte greu, cand sunt la serviciu mai uit de problemele mele dar cand ajung acasa incepe chinul, sotul meu este vesel si radiaza de fericire iar eu nu ma pot stapani.
Ce pot oare sa fac sa-mi pastrez casnicia si linistea in familie si sa o indepartez de sotul meu pe "cealalta"????
11 comentarii
Draga mea, imi pare rau ca treci prin asa ceva, am trecut si eu prin asa ceva si te inteleg perfect.
Parerea mea este ca, daca poti, trebuie sa incerci sa lucrezi asupra ta mai mult. Adica, nu te invinovati pe tine pentru ce face el, si ai grija de tine si de copil.
Nu-l mai bate la cap, nu-l urmari, ignora-l pur si simplu. Du-te la coafor, ia-ti abonament la sala, slabeste cateva kg, du-te la masaj...posibilitatile sunt infinite. Umple-ti viata, iesi cu prietenii.
Va fi mirat, pe urma poate chiar ofensat ca nu te mai deranjeaza. Du-te la un psiholog, daca vrei.
Nu merita sa suferi atat, zau asa, poate ca iti face un bine plecand de langa tine, daca nu te mai iubeste!
Sau, daca te iubeste inca dar este ametit de sex, la un moment dat se va trezi, iar atunci, daca tu vei vrea, el va veni inapoi la tine.
Asculta-ma insa si fii demna! Nu-i mai da satisfactie si spune-i ca te poti descurca de minune si fara el! asta ii omoara pe barbati...
Nu-i mai da prilej sa te jigneasca, fii cat de vesela poti, joaca-te si ocupa-te de copil.
Tine minte de la mine: psihologul ca care am fost eu mi-a spus ca in orice caz nu comportamentul pe care il ai tu acum, si pe care il aveam si eu, rezolva problemele, ci exact reversul :-)
mai vb daca vrei
Parerea mea este ca, daca poti, trebuie sa incerci sa lucrezi asupra ta mai mult. Adica, nu te invinovati pe tine pentru ce face el, si ai grija de tine si de copil.
Nu-l mai bate la cap, nu-l urmari, ignora-l pur si simplu. Du-te la coafor, ia-ti abonament la sala, slabeste cateva kg, du-te la masaj...posibilitatile sunt infinite. Umple-ti viata, iesi cu prietenii.
Va fi mirat, pe urma poate chiar ofensat ca nu te mai deranjeaza. Du-te la un psiholog, daca vrei.
Nu merita sa suferi atat, zau asa, poate ca iti face un bine plecand de langa tine, daca nu te mai iubeste!
Sau, daca te iubeste inca dar este ametit de sex, la un moment dat se va trezi, iar atunci, daca tu vei vrea, el va veni inapoi la tine.
Asculta-ma insa si fii demna! Nu-i mai da satisfactie si spune-i ca te poti descurca de minune si fara el! asta ii omoara pe barbati...
Nu-i mai da prilej sa te jigneasca, fii cat de vesela poti, joaca-te si ocupa-te de copil.
Tine minte de la mine: psihologul ca care am fost eu mi-a spus ca in orice caz nu comportamentul pe care il ai tu acum, si pe care il aveam si eu, rezolva problemele, ci exact reversul :-)
mai vb daca vrei
Multumesc tare mult pentru sfaturile tale.Eu sant o persoana foarte rationala dar situatia asta m-a depasit pur si simplu. Eu as fi bagat mana in foc pentru el si pentru asta sunt tare bulversata. Incerc sa nu cad in depresie, si mama m-a sfatuit la fel ca tine, de aceea am inceput sa merg la sala sa ii demonstrez ca pot fi si eu slabuta si draguta, am fost la coafor, m-am aranjat, mi-am cumparat haine noi, sant foarte atenta la cum arat. Incerc sa imi umplu timpul cu altceva, sa nu cad in melancolie. Ies la plimbare cu copilul meu, incerc sa ma simt bine.
Mi-ar place tare mult sa mai vorbesc cu tine, cred ca imi face bine sa invat din experienta altora. te pup si sigur vreau sa mai vorbim.
Mi-ar place tare mult sa mai vorbesc cu tine, cred ca imi face bine sa invat din experienta altora. te pup si sigur vreau sa mai vorbim.
Draga mea, si eu as fi bagat mana in foc, noi ne-am casatorit din dragoste mare si am luptat mult sa fim impreuna. Cand ne-am cunoscut eram fiecare casatoriti si nefericiti...el avea un copil, eu nu.
Dupa ce am avut si noi un copil, m-am cam ingrasat, mi-a venit sa mai fac un masterat, am cam neglijat cred relatia cu el. Si o foarte buna prietena, colega cu el de servici, ca asa se intampla, l-a si agatat...vreme de vreun an jumate, pana m-am prins. Dar nu stiam ca e ea...
Mi-a fost foarte greu cand am aflat adevarul. Si acum imi este, uneori, stiu ca nu voi mai fi niciodata pe deplin increzatoare in el.
Sa tii minte ca nu merita sa suferi, si mai ales daca el nu te mai iubeste. Vorbeste cu el si spune-i clar in fata ca nu ai nevoie de un barbat care sa stea de-a sila cu tine, ca meriti mai mult. Spune-i ca ii redai libertatea. Sa fii calma si serioasa. Asa vei vedea exact ce vrea el. Succes si incearca o consiliere psihologica...poate chiar impreuna cu el, daca vrea? poti incerca macar, sa vada ca tu lupti pentru casnicia voastra. Daca nu vrea, nu insista, spune-i ca mergi doar tu, ca sa intelegi unde ai gresit si sa poti lua cea mai buna decizie ptr viata ta si a copilului. Barbatii dau inapoi in fata crizelor de gelozie si istericalelor, dar le piere piuitul in fata unei femei rationale si puternice, care nu pleaca fruntea si stie ce vrea.
Mai vorbim
Dupa ce am avut si noi un copil, m-am cam ingrasat, mi-a venit sa mai fac un masterat, am cam neglijat cred relatia cu el. Si o foarte buna prietena, colega cu el de servici, ca asa se intampla, l-a si agatat...vreme de vreun an jumate, pana m-am prins. Dar nu stiam ca e ea...
Mi-a fost foarte greu cand am aflat adevarul. Si acum imi este, uneori, stiu ca nu voi mai fi niciodata pe deplin increzatoare in el.
Sa tii minte ca nu merita sa suferi, si mai ales daca el nu te mai iubeste. Vorbeste cu el si spune-i clar in fata ca nu ai nevoie de un barbat care sa stea de-a sila cu tine, ca meriti mai mult. Spune-i ca ii redai libertatea. Sa fii calma si serioasa. Asa vei vedea exact ce vrea el. Succes si incearca o consiliere psihologica...poate chiar impreuna cu el, daca vrea? poti incerca macar, sa vada ca tu lupti pentru casnicia voastra. Daca nu vrea, nu insista, spune-i ca mergi doar tu, ca sa intelegi unde ai gresit si sa poti lua cea mai buna decizie ptr viata ta si a copilului. Barbatii dau inapoi in fata crizelor de gelozie si istericalelor, dar le piere piuitul in fata unei femei rationale si puternice, care nu pleaca fruntea si stie ce vrea.
Mai vorbim
draga sellena.star, iti scriu un mesaj privat, sper sa stii cum sa ajungi la el sa-l citesti.Daca nu te descurci, lasa-mi un mesaj aici, si o sa te invat.
Sursa geloziei este sexul. De aceea nu se pune problema sa renuntati la gelozie caci nu puteti renunta la sex. Problema este cum puteti transforma sexul in iubire, caci numai atunci va disparea gelozia. Atunci cind iubesti cu adevarat pe cineva ai incredere in el. Daca totusi te paraseste, inseamna ca nu te-a iubit si oricum nu poti face nimic in aceasta directie. Este o intelegere superioara pe care numai iubirea o poate genera, si care exclude cu totul gelozia. Asadar daca daca simtiti o stare de gelozie, aflati ca nu iubiti. Nu faceti decit sa jucati un joc, prin care ascundeti dorinta voastra sexuala in spatele iubirii. Concentrati-va eforturile asupra iubirii. Cultivati-o in inima voastra, caci o inima plina de iubire atrage intotdeauna o alta inima la fel de iubitoare.
Da-mi voie sa te contrazic, Mr. Lick. Iubirea adevarata presupune si gelozie. Numai sa nu fie nemasurata, patologica. Nu stiu care sunt sursele dvs de informare, insa stiu ca suntem creati dupa chipul Si asemanarea Lui Dumnezeu, iar El ne iubeste cu adevarat - si in Iubirea Sa este si gelozie.(pot sa vin cu argumente, dar nu stiu daca le doriti; oricum, vedeti porunca a 2-a, legata de idolatrie, Deuteronom 5. )
Sunt de acord cu tine, Bleuciel, cand iubesti pe cel de langa tine nu poti sa ramai indiferent la aventurile lui; de altfel doar in asemenea situatii iti dai cu adevarat seama daca simti sau nu ceva pentru el. Poate rutina zilnica ne face sa trecem cu vederea niste aspecte de suflet, dar cand apar asemea situatii neprevazute atunci iti sare inima din loc. Asta am simtit-o pe pielea mea. Va dati seama ce frapant a fost sa descopar ca cel care ma amagea cu partide de dragoste, are o amanta: cu ce o satisfacea daca el o viata a fost un "oarecare " la capitolul acesta? Ca doar nu stateau la o cafea si schimbau impresii despre copii!
M-am casatorit din dragoste, ne-am indragostit la prima vedere si acum am ajuns sa cred ca cel de langa mine este un necunoscut? Se inchide in el si nu vorbeste pur si simplu, cu zilele. Se iubeste doar pe el si pe ma-sa si atat. Cu ea se sfatuieste, ea ii dicteaza ce sa faca in viata, cred ca ea stie si de amanta lui si de aceea cauta sa ne desparta.Sotul meu este singurul copil la parinti si cred ca si acum e legat cu cordonul ombilical de ma-sa. Cu mine nu vorbeste in casa dar se duce si se confeseaza la mama-sa in dormitor, pe socrul meu nici nu-l baga in seama.
Cine a zis ca de la dragoste la ura nu e decat un pas a fost un mare intelept. Eu ma rog mereu sa mai pot salva ceva.Nu cred ca un om poate fi atat de inuman, nu cred.
M-am casatorit din dragoste, ne-am indragostit la prima vedere si acum am ajuns sa cred ca cel de langa mine este un necunoscut? Se inchide in el si nu vorbeste pur si simplu, cu zilele. Se iubeste doar pe el si pe ma-sa si atat. Cu ea se sfatuieste, ea ii dicteaza ce sa faca in viata, cred ca ea stie si de amanta lui si de aceea cauta sa ne desparta.Sotul meu este singurul copil la parinti si cred ca si acum e legat cu cordonul ombilical de ma-sa. Cu mine nu vorbeste in casa dar se duce si se confeseaza la mama-sa in dormitor, pe socrul meu nici nu-l baga in seama.
Cine a zis ca de la dragoste la ura nu e decat un pas a fost un mare intelept. Eu ma rog mereu sa mai pot salva ceva.Nu cred ca un om poate fi atat de inuman, nu cred.
Sellena,
am citit in mare parte topicul insa nu am timp foarte mult de aceea sa ma scuzi daca anumite lucruri imi scapa. Din titlu sa inteleg ca - virgula- gelozia sau criza va apartine ? deci, il iubiti pe sotul dvs, care...si-a gasit persoana ce l-a facut sa se descatuseze...Sa se simta barbat...
Din punctul dvs de vedere si de pe pozitia dvs - lucrurile se vad intr-adevar revoltator de urat.si va inteleg cum nu se poate mai bine pt ca partial am trecut si eu prin ceva asemanator. Mi-a fost f. jena sa spun asta public, insa vad ca sunt multe situatii critice si daca ele nu se rezolva din timp pot avea efecte f nepalcute mai tarziu.
DEci, banuiesc ca va cunoasteti in mare parte sotul ca si caracter, principii, sistem de valori. Ati putea evalua daca merita sa va consumati sau daca...nu.
Situatia cu transformarea lui dintr-un tip inhibat in opusul descrisa de dvs a fost imprevizibila - in sensul ca nu v-ati fi asteptat sa se schimbe lucrurile - in exact opusul lor.
Asta imi da de gandit. E posibil ca la inceput ceva va impiedica - sa va simtiti bine ca si cuplu. Hmmm, cate cupluri nu traiesc asa...pe jumatate in ce priveste partea intima !?...
Insa el a dovedit slabiciune, iar acea colega s-a folosit de acel punct al lui -
Corina are drepatate. Fa mai mult pt tine, pt copil.Fii demna, gaseste-ti ceva - chiar un amic, sau un anturaj bun - sa ai cu cine sa comunici, sa vada ca nu te afecteaza deloc magariile lui. Dovediti-i cat se poate de firesc ca sunteti o persoana a carei stare de bine nu depinde de ce va da sau nu va da el, daca va intelege, daca e un om inteligent. Daca nu, oricum pastrati-va calmul, echilibrul pt ca meritati dvs si copilul sa aveti o viata normala - si asta se va intampla, lucrurile se vor aseza de la sine...cu rabdare.
Astea sunt incercarile vietii, e f f greu uneori- putem fi chiar depasiti pana peste cap- totusi in necaz se vede rabdarea noastra, puterea de a ierta, de a crede...
Cati/cate dintre noi nu si-au asumat asupra lor crucea unei familii chiar imposibile? NU stiu...poate asta inseamna sa iubesti...
Fiti demna si inteleapta, nu-va pierdeti cumpatul pt un om, sau o situatie.
Doamne ajuta !
am citit in mare parte topicul insa nu am timp foarte mult de aceea sa ma scuzi daca anumite lucruri imi scapa. Din titlu sa inteleg ca - virgula- gelozia sau criza va apartine ? deci, il iubiti pe sotul dvs, care...si-a gasit persoana ce l-a facut sa se descatuseze...Sa se simta barbat...
Din punctul dvs de vedere si de pe pozitia dvs - lucrurile se vad intr-adevar revoltator de urat.si va inteleg cum nu se poate mai bine pt ca partial am trecut si eu prin ceva asemanator. Mi-a fost f. jena sa spun asta public, insa vad ca sunt multe situatii critice si daca ele nu se rezolva din timp pot avea efecte f nepalcute mai tarziu.
DEci, banuiesc ca va cunoasteti in mare parte sotul ca si caracter, principii, sistem de valori. Ati putea evalua daca merita sa va consumati sau daca...nu.
Situatia cu transformarea lui dintr-un tip inhibat in opusul descrisa de dvs a fost imprevizibila - in sensul ca nu v-ati fi asteptat sa se schimbe lucrurile - in exact opusul lor.
Asta imi da de gandit. E posibil ca la inceput ceva va impiedica - sa va simtiti bine ca si cuplu. Hmmm, cate cupluri nu traiesc asa...pe jumatate in ce priveste partea intima !?...
Insa el a dovedit slabiciune, iar acea colega s-a folosit de acel punct al lui -
Corina are drepatate. Fa mai mult pt tine, pt copil.Fii demna, gaseste-ti ceva - chiar un amic, sau un anturaj bun - sa ai cu cine sa comunici, sa vada ca nu te afecteaza deloc magariile lui. Dovediti-i cat se poate de firesc ca sunteti o persoana a carei stare de bine nu depinde de ce va da sau nu va da el, daca va intelege, daca e un om inteligent. Daca nu, oricum pastrati-va calmul, echilibrul pt ca meritati dvs si copilul sa aveti o viata normala - si asta se va intampla, lucrurile se vor aseza de la sine...cu rabdare.
Astea sunt incercarile vietii, e f f greu uneori- putem fi chiar depasiti pana peste cap- totusi in necaz se vede rabdarea noastra, puterea de a ierta, de a crede...
Cati/cate dintre noi nu si-au asumat asupra lor crucea unei familii chiar imposibile? NU stiu...poate asta inseamna sa iubesti...
Fiti demna si inteleapta, nu-va pierdeti cumpatul pt un om, sau o situatie.
Doamne ajuta !
As face orice sa sterg cu buretele tot ce s-a intamplat dar din pacate nu se poate. Incerc sa inteleg situatia si din prisma lui dar totusi " ce nu stiu nu ma doare" nu? Si totusi daca el isi manifesta euforia si fericirea in fiecare clipa, cum sa ma comport eu, cum sa fiu indiferenta ? Canta tot timpul prin casa, se uita in oglinda, da muzica tare si bate din palme si canta, astea de unul singur!!!! Ce sa fac eu in momentele acestea? Imi creste tensiunea, mi se face rau, eu nu pot sa ma manifest asa, eu am alte principii, nu pot sa o fac pe nebuna numai asa ca sa fac in ciuda cuiva.
Daca facea in asa fel sa nu simt ca ma inseala, poate era ok, nu stiam, nu sufeream. Dar asa el sta mereu cu ea pe mess , spune ca se intelege f bine cu ea, ea il provoaca iar eu nu pot sta indiferenta. M-as intalni cu ea si as lua-o la bataie ca sa ma razbun. I-am cerut sa o termine cu ea dar mi-a spus ca ii este rusine sa ii spuna ca rade ea de el; bine ca pe ea o menajeaza dar pe mine nu. Voi vedea ce va mai fi, intre timp ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere, luciditate si echilibru sa pot merge mai departe.
Intre timp m-am hotarat sa am grija de mine, fac sport, ma imbrac elegant, imi aranjez parul, merg la cumparaturi etc. Chiar i-am spus suptil ca si eu pot sa il fac gelos, cu siguranta ! Nu va spun ce fata a facut!
Daca facea in asa fel sa nu simt ca ma inseala, poate era ok, nu stiam, nu sufeream. Dar asa el sta mereu cu ea pe mess , spune ca se intelege f bine cu ea, ea il provoaca iar eu nu pot sta indiferenta. M-as intalni cu ea si as lua-o la bataie ca sa ma razbun. I-am cerut sa o termine cu ea dar mi-a spus ca ii este rusine sa ii spuna ca rade ea de el; bine ca pe ea o menajeaza dar pe mine nu. Voi vedea ce va mai fi, intre timp ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere, luciditate si echilibru sa pot merge mai departe.
Intre timp m-am hotarat sa am grija de mine, fac sport, ma imbrac elegant, imi aranjez parul, merg la cumparaturi etc. Chiar i-am spus suptil ca si eu pot sa il fac gelos, cu siguranta ! Nu va spun ce fata a facut!
salut,
sellena, inteleg prin ce treci. si eu am patit la fel, eram dezorientat si nu stiam cum o voi scoate la capat. Ea nu se arata deloc interesata de viata de familie in general, , , f dezordonata, comoda, nepasatoare, dar ff fericita in contrast cu deceptia mea profunda. eram la inceputul casniciei atunci si am facut niste dereglari f urate - depresie, diabet ...ma astepatam sa mor fara sa stie cineva de ce.totusi au rezultat copii.a avut 2 nasteri la interval de 10 ani
Eu sunt barbat dar m-au atras f mult copiii si gandindu-ma la ei nu am luat in seama golul din sufletul meu...insa lucrurile s-au complicat f tare din acumularile de stres de zi cu zi. toata grija din casa era numai si numai pe mine, o singura persoana: si partea materiala caci ea nu aducea in casa, si mii de nopti nedormite pana au crescut copii plus seviciul f stresant...fara vreun sprijin de la rude, dimpotriva si ele au apasat...
aM clacat la un moment dat -au trect anii iute. reprimarile repetate au atras faza de andropauza, care imi intretine depresia. nu am dat importanta acestui lucru, abia dupa ce s-a intamplat am afla t ca nu e favorabil pt organism- pierd si calciu...si medicul la care am fost m-a tratat ca si cum...viata mea e terminat; si nu pot sa accept ca nimic frumos sa nu fi avut - nu ma refer la partea cu sexul neaparat, ci mai mult la partea de comuniune sufleteasca...
Si exact cum spui tu, ea era si este atat de fericita numai pt faptul ca se uita la mine. Are o stare de exuberanta continua, face glume la care radea numai ea, si asteapta de la mine toate serviciile pe care le-ar merita o printesa. - nu accepta nici sai spun ce ma doare pe mine.i-am spus sa mearga la o consiliere si s-a suparat atat de tare ca era sa ma loveasca. Striga ca e normala ca nu are nimic.
eu m-am ales doar cu munca, nimic altceva. Nu vrea sa iasa, si e de o gelozie dusa la refuz. Ma acuza de lucruri pe care niciodata nu le-am facut. asta ma doare ca nu a reusit nici pana acum sa ma cunoasca...ce mi doresc de la viata...nici n-are cum...
am scris ca sa-ti spun ca sunt solidara cu tine, ca si la mine nu a fost unitate dintr-o cauza destul de grava: cauza de incompatibilitate etc- ce e natural nu poti schimba; dar ce depinde de mine m-am straduit sa fac. De aici imi vine satisfactia - ca daruiesc chiar daca nu primesc. Sper inaintea lui Dumnezeu ca nu va fi nevoie sa cer ajutor din interior daca voi cadea.Pt ca nu stiu cum voi fi inteles.va sfatuiesc sa va mangaiati cu faptul ca sunt f multi care au de infruntat tot felul de necazuri...oamenii sunt toti imperfecti, dar este Cineva priveste la noi.
sellena, inteleg prin ce treci. si eu am patit la fel, eram dezorientat si nu stiam cum o voi scoate la capat. Ea nu se arata deloc interesata de viata de familie in general, , , f dezordonata, comoda, nepasatoare, dar ff fericita in contrast cu deceptia mea profunda. eram la inceputul casniciei atunci si am facut niste dereglari f urate - depresie, diabet ...ma astepatam sa mor fara sa stie cineva de ce.totusi au rezultat copii.a avut 2 nasteri la interval de 10 ani
Eu sunt barbat dar m-au atras f mult copiii si gandindu-ma la ei nu am luat in seama golul din sufletul meu...insa lucrurile s-au complicat f tare din acumularile de stres de zi cu zi. toata grija din casa era numai si numai pe mine, o singura persoana: si partea materiala caci ea nu aducea in casa, si mii de nopti nedormite pana au crescut copii plus seviciul f stresant...fara vreun sprijin de la rude, dimpotriva si ele au apasat...
aM clacat la un moment dat -au trect anii iute. reprimarile repetate au atras faza de andropauza, care imi intretine depresia. nu am dat importanta acestui lucru, abia dupa ce s-a intamplat am afla t ca nu e favorabil pt organism- pierd si calciu...si medicul la care am fost m-a tratat ca si cum...viata mea e terminat; si nu pot sa accept ca nimic frumos sa nu fi avut - nu ma refer la partea cu sexul neaparat, ci mai mult la partea de comuniune sufleteasca...
Si exact cum spui tu, ea era si este atat de fericita numai pt faptul ca se uita la mine. Are o stare de exuberanta continua, face glume la care radea numai ea, si asteapta de la mine toate serviciile pe care le-ar merita o printesa. - nu accepta nici sai spun ce ma doare pe mine.i-am spus sa mearga la o consiliere si s-a suparat atat de tare ca era sa ma loveasca. Striga ca e normala ca nu are nimic.
eu m-am ales doar cu munca, nimic altceva. Nu vrea sa iasa, si e de o gelozie dusa la refuz. Ma acuza de lucruri pe care niciodata nu le-am facut. asta ma doare ca nu a reusit nici pana acum sa ma cunoasca...ce mi doresc de la viata...nici n-are cum...
am scris ca sa-ti spun ca sunt solidara cu tine, ca si la mine nu a fost unitate dintr-o cauza destul de grava: cauza de incompatibilitate etc- ce e natural nu poti schimba; dar ce depinde de mine m-am straduit sa fac. De aici imi vine satisfactia - ca daruiesc chiar daca nu primesc. Sper inaintea lui Dumnezeu ca nu va fi nevoie sa cer ajutor din interior daca voi cadea.Pt ca nu stiu cum voi fi inteles.va sfatuiesc sa va mangaiati cu faptul ca sunt f multi care au de infruntat tot felul de necazuri...oamenii sunt toti imperfecti, dar este Cineva priveste la noi.
Dinnu, imi pare tare rau cand aflu ca peste tot in jurul nostru traiesc cupluri cu probleme mari, aparent in linii mari totul pare normal dar in spatele imaginii afisate doar ei stiu prin ce trec. La tine situatia e un pic ciudata in ideea ca nu tu, barbatul, ai creat toate problemele ci tocmai ea, femeia care de obicei este mai familista, mai cu picioarele pa pamant. Ea ducea viata dubla in timp ce tu luptai cu tine insuti sa te pastrezi pe linia de plutire plus ca aveai casa si copiii in mainile tale. Cat timp a durat asta? Ea chiar nu s-a potolit? Caci la un moment dat lumea se mai satura de "aventura" ca sa nu spun altfel. Nu au impresionat-o nici chiar copiii sau ei reprezentau pentru ea o povara?
Sa inteleg ca te-ai inchis in tine? De ce nu ai ripostat, de ce nu ai incercat sa o urmaresti si sa o demasti, poate la un moment dat renunta la atitudinea ei. Am inteles ca propunerea ta de a merge cu ea la un consilier a esuat, dar tu ai fost la un psihoterapeut? Macar sa te ajuti pe tine insuti. Poate ca trebuia sa lupti pentru tine daca ea deja reprezenta un caz pierdut.
Eu in prima faza mi-am pierdut cumpatul, dar atat m-am rugat zi si noapte, in fiecare zi cand plecam la servici intai treceam pe la biserica, ma rugam pentru noi si ma incarcam cu energie pozitiva apoi plecat la serv. Seara iar ma duceam mai intai la biserica si apoi acasa unde incepea cosmarul. Au fost cateva luni bune de chin dar parca de cateva zile e mai liniste, s-a mai schimbat ceva in atitudinea lui. Cu siguranta Dumnezeu nu doarme, nu e indiferent la lacrimile noastre. Eu simt ca imi trimite cate un semn, si asta imi da putere sa merg mai departe si speranta ca se va rezolva ceva.
Doamne ajuta la toata lumea!!!!!
Sa inteleg ca te-ai inchis in tine? De ce nu ai ripostat, de ce nu ai incercat sa o urmaresti si sa o demasti, poate la un moment dat renunta la atitudinea ei. Am inteles ca propunerea ta de a merge cu ea la un consilier a esuat, dar tu ai fost la un psihoterapeut? Macar sa te ajuti pe tine insuti. Poate ca trebuia sa lupti pentru tine daca ea deja reprezenta un caz pierdut.
Eu in prima faza mi-am pierdut cumpatul, dar atat m-am rugat zi si noapte, in fiecare zi cand plecam la servici intai treceam pe la biserica, ma rugam pentru noi si ma incarcam cu energie pozitiva apoi plecat la serv. Seara iar ma duceam mai intai la biserica si apoi acasa unde incepea cosmarul. Au fost cateva luni bune de chin dar parca de cateva zile e mai liniste, s-a mai schimbat ceva in atitudinea lui. Cu siguranta Dumnezeu nu doarme, nu e indiferent la lacrimile noastre. Eu simt ca imi trimite cate un semn, si asta imi da putere sa merg mai departe si speranta ca se va rezolva ceva.
Doamne ajuta la toata lumea!!!!!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4e posibil sa se multumeasca din an in pasti cu o partida de amor?
- 5plang foarte mult pana aproape de lesin
- 3sex cand si cand
- 6va rog mult de tot sa ma ajutati: de cate ori vrea el sa face dragoste si eu nu vreau
- 4Repulsie fata de actul sexual
- 3medicament pt apetit sexual
- 12de cate ori e normal sa faci sex pe saptamana-
- 3Sotul meu nu mai vrea sa facem dragoste
- 4Sex prea mult, prea putin ?
- 5iubitul meu refuza sa facem dragoste
- 11nu am pofta de sex...nu stiu ce sa mai fac sa schimb asta
- 6absenta libidoului
- 8probleme in pat!:(
- 531Casatorit, 2 copii. Sotia ma respinge.
- 7Despre sex
- 8Nu reușesc sa ma decid
- 2TOC, gelozie și hipersensibilitate
Mai multe informații despre: Importanta sexului in cuplu gelozia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: