Frica

Fara frica, omul ar trece strada fara sa se mai asigure. Poate ca tocmai atunci ar trece un TIR in viteza si... la revedere viata!

Frica este benefica pentru ca are rolul ei. In anxietate insa, frica uneori este exacerbata. Ne temem nu de ceea ce este, ci de ceea ce ne imaginam ca ar putea fi. Despre asta ar fi multe de spus. Psihoterapia este un cadru foarte bun pentru a discuta despre temerile noastre, pentru a le intelege si depasi atunci cand este cazul.

Citindu-va dilema, imi amintesc de studiile despre persoanele care, in urma unor leziuni ale creierului implicate in simtirea si /sau gestionarea emotiilor (inclusiv de frica) au ajuns sa aiba mari probleme in luarea deciziilor si in a-si conduce viata. Cum scria colegul care a raspuns mai sus, avem nevoie de teama.

Frica - reactia naturala in fata unui pericol prezent
Anxietatea - reactia la anticiparea sau imaginarea unui pericol

Toate reactiile care au loc in mintea, in creierul si in corpul nostru, au un singur scop: de a ne maximiza sansele de reusita in fata pericolului.
Un anumit nivel de anxietate, tradus de fapt prin atentie, concentrare, implicare intr-o sarcina deoarece o consideram importanta si relevanta pentru noi – este extrem de benefic.
Frica si anxietatea devin patologice cand intensitatea creste exagerat, apar in contexte neadecvate si se cronicizeaza.

Vernus, pare ca tu te referi la tulburarile de anxietate. Anxietatea patologica pune stapanire pe mintea ta si patrunde in toate ungherele vietii: iti reduce performantele, iti deteriorează relatiile, iti diminueaza dramatic bucuria de a trai, recurgi la comportamente evitative, pierzi oportunitati etc.
In cazul acesta se recomanda sedintele de psihoterapie. Daca tulburarea este mai acuta, psihoterapeutul iti va recomanda sa mergi la psihiatru. In concluzie, tulburarile anxios-depresive se treateaza. Din partea ta este nevoie de perseverenta, rabdare, responabilitate, implicare.