foarte greu ma despart de cineva

Am 31 de ani si trec prin a 2-a despartire zdravana. Ultima relatie a fost de 8 ani. Au trecut 3 luni de la despartire si tot nu-mi pot reveni, sunt niste socuri foarte mari pentru mine. Nu mai am nici un prieten, nici prietena, nimic. S-a ales praful de tot.
In 8 ani, pritena, vroia sa se casatoreasca dupa vreo 4 ani de relatie, nu conta daca avem unde sta, daca avem cum sa ne descurcam cu banii etc. Pentru mine, ca persoana, vroiam o siguranta financiara, o speranta de mai bine, ma bazam pe 'piramida nevoilor'. Am stat si nu am facut gestul. La 6 ani de relatie, am cerut-o de logodna, dupa 7 ani de relatie, s-a saturat si s-a culacat cu alt barbat. Vorbisem cu ea 3 zile inainte de a se intampla. Am ramas, blocat. 1 luna de zile nu am fost om. Nu mai mancam, nu ma mai tineam de servici, trebuia sa conduc masina firmei, nu mai puteam. De cateva ori am rugat un coleg sa ma ajute, tremuram tot, imi venea sa cobor din masina si sa o iau pe campii, nu imi venea a crede ce face.
Ne-am impacat, ne-am mutat impreuna. 1 luna a fost mai rece, dupa care parea ca isi mai revine treaba. Dupa 10 luni de stat impreuna, imi spune ca vrea sa faca starea civila cu mine, am zis ne gandim, pentru ca a fost incidentul cu baiatul. S-a suparat si a zis ca se muta in 3 zile. Dupa aceia imi zice ca simpatizeaza pe cineva. Am zis, cum sa spui asa ceva, iar incepem ? Cica a spus doar sa vada cum reactionez. Dupa inca 1 luna imi zice, ca nu mai vrea sa fim impreuna. S-a mutat in 2 zile de la cele spuse, nu am mai avut ce vorbi, si-a luat jumatate din lucrurile iei din casa si a plecat.
Eu... telefoane, vroiam explicatii. La 5 zile, o sun pe numarul ei si raspunde un barbat ! Cica este prietenul ei, si viitorul ei sot ! Cica s-au cunoscut de 2 saptamani si asta e. Am crezut ca e gluma, am asteptat-o de la sevici, m-am intalnit cu baiatul respectiv, s-a mutat cu el in acelasi apartament ! Era chiar real ! Fosta prietena se duce cu painea cumparata sa manance cu baiatul respectiv ! M-am enervat, i-am luat telefonul din mana, era trecut 'Sotul' in telefon. Eu in 7 ani nu am fost niciodata mai mult de logodnic si el sotul !!!
De vreo luna s-a mutat de la 'sotul' nu stiu daca le-am stricat eu treaba (posibil), sta la o alta chirie din ce-mi spunea. Zice ca cu o colega sau cu alt sot ?
Problema este ca inca mai vreau sa fie a mea. Nu imi explic. Toata lumea imi zice sa-mi vad de drum, nu e pentru mine etc. Eu is chior, tot incerc sa o vad, incerc sa vorbesc cu ea la telefon etc. Este ca si cum lucrurile merg, merg si te lovesti de un zid de care nu poti sa treci. Incerc sa o iau ca un lucru irational, care este de neexplicat, dar nu imi iese de multe ori. Sunt o fire matematica, pentru care trebuie un raspuns. De cand a plecat, am slabit 10 kg in 10 zile, dorm cate 2-3 ore pe noapte sau deloc, dorm doar cu televizorul sau/si becul aprins, ma sperii cand adorm, nu imi mai gasesc nici o putere sa imi incep ziua, sa ma duc la munca. Meseria care o am, presupune si condus masina, am mers 300-400 de km, tremuram din toate incheieturile, imi tremurau picioarele, mainile, imi e sa nu imi pierd si jobul.
Au fost si momente extraordinare si tensiune, am lovit-o pe fosta prietena, a facut si crize de gelozie (zicea ca este extrem de geloasa), ma acuza ca ma culc cu toate fetele, si ea m-a lovit fizic uneori. Ne-am adresat injurii uneori, ea a zis de vreo 3 ori ca se omoara, de 2 ori ca se omoara, 1 data ca se injunghie.
Cat de tehui sunt eu acum, parca nu e normal ce a facut, sau poate nu mai sunt eu ?
Teoretic e simplu - eu o mai iubesc poate, pe ea o doare undeva poate. Practic - eu is terminat, ea - poate nu, sau nu stiu.
Incerc sa imi caut activitati, sa nu am timp liber, sa fiu inconjurat de oameni, sa incerc sa uit. In fiecare zi, cad in depresie, extrem de greu sau deloc imi gasesc puterea de a incepe o noua zi. Intotdeauna am vrut o familie, am zis ca nu o sa mi se intample asa, si aiurea a fost in domeniul asta. Imi doresc sa ma casatoresc acum, nu am cu cine. Ceea ce simt eu, este ca zidul, un pot sa trec de el.
Am cel putin o problema - simt nevoia sa o astept de la servici, sa imi zica ca a gresit si sa fim impreuna. Cred ca e de neexplicat rational. Nici eu nu ma inteleg de ce vreau asta. E mult de scris, o viata de om. Banuiesc ca toata lumea o sa zica, ca si in realitate, sa-mi vad de drum. Care drum ? Care viata ?
Cred ca ar fi bine un psiholog, poate poate sa ma aduca pe drumul cel bun.

Consider ca sunt o persoana posesiva - adica, daca traiesc langa cineva 4-6 ani, chiar as vrea niste explicatii. Nu pot sa iau lucrurile ca atare. Pe langa toate ce-au fost, cred ca m-as impaca din nou cu ea, chiar nu-mi explic.

Nu merge asa, caut sa vorbesc undeva. Cred ca sunt la un pas de acte antisociale sau eu stiu unde duc toate porcariile astea.

Hei.trezeste-te! Fa-ti un dus rece si gandeste-te ca nu mai este...totul a fost un vis..a trecut. Ai grija de tine si vezi-ti de viata, de slujba. Mergi la biserica (daca simti nevoia), roaga-te la Dumnezeu sa te linisteasca, Am trecut si eu prin asa ceva, de 2 ori. Crede-ma..ceea ce acum ti se pare de nesuportat, peste ceva vreme (depinde de tine cum reusesti sa uiti) va fi o simpla amintire. Normal ca acum esti foarte afectat. Iti dau un sfat: fugi cat poti...nu mai cauta explicatii. Un om care vrea sa fie cu tine nu se comporta asa. Nu ai nevoie de dureri de cap. Multumeste lui Dumnezeu ca s-a intamplat asa acum...si nu mai tarziu, cand, poate, aveati si copii. Ai toata viata inainte. Mananca, dormi, bucura-te de liniste, plimba-te, asculta muzica...orice, numai sa uiti. Ia-o ca pe o bucurie, ca pe o eliberare..vezi partea plina a paharului. Nu te apuca sa fumezi, sa bei...nu te distruge singur. Sanatatea se poate pierde foarte usor..si e pacat. Noi suntem aici, iti scriem...capul sus si daca mai ai nevoie de ceva, scrie.
Toate cele bune!

Buna melc.Trezetste te putin si revino ti, stiu ca este greu dar toti poate am trecut sau trecem prin asa ceva...Eu din toata povestea ta inteleg ca ea isi dorea sa se casatoreasca cu tine, mai ales dupa atatia ani, femeile vor sa aibe o stabilitate de aceea isi doresc casatoria, chiar si actul hartia te tine cateodata, mai ales cand ajungi la varsta de 30 si nu esti casatorita, femeia intra in panica si criza de 30 ani, barbatilor le este cam frica de casatorie in ziua de azi.dupa cum ai scris ea te a si avertizat ca va pleca, ti a dat un impuls poate, poate o ceri si iei de navasta, la care tu nu ai reactionat..eu cred ca acum este prea tarziu si fara rost sa mai incerci sa ti dea explicatii, si chiar daca ai vrea sa mai fi cu ea, te intreb, ai mai avea incredere in ea?gandeste te bine.eu nu sunt in masura sa judec pe nimeni, Uite iti recomand sa mergi la o biserica la sf.vineri, sau unde vrei tu, ti ar prinde bine...incearca sa iesi f des cu prieteni, film, activitati f multe cu prieteni si iti va trece.Succes si numai bine...

De uitat, nu o sa uit niciodata, incerc sa iert ce a facut. Cu religia, nu sunt foarte credincios, oricum mai merg pe acolo. Sa imi vad de viata... eu nu mai vad care viata, cel putin acum e un dezastru total ce e la mine.
Incredere in ea... greu de zis. Dupa primul incident, chiar am sperat, am avut incredere ca nu se va mai repeta. Dar, ne tineam in brate jos, ne sarutam si "sotul" o astepta sus. Daca a facut cu mine asa toti anii astia, si eu nu mi-am dat seama? Nu cred ca avea totusi cum, nici asa nu vad cum a reusit.
Am vorbit azi telefonic cu un psiholog, merg sa vad. Nu stiu de ce tine psiholog/psihiatru. Prieteni, consider ca nu mai am. Am tendinta mereu sa ma izolez. Imi zicea psihologul sa imi aduc aminte cum eram inainte. Habar nu am cum eram acum 9 ani, am trait o vesnicie langa fata asta. Ce faceam atunci, cum eram, chiar nu stiu. Cu siguranta nu mai sunt acelasi, cum eram acum 9 ani. Nu mai sunt acelasi de acum 5 luni. Vad numai oameni insurati in jur, numai copii, numai familii, numai oameni care au cat de cat o viata a lor.
In ultimile 2 luni inainte de a pleca, am zis sa ne casatorim la anul, zicea ca nu mai asteapta atat, ca nu mai are incredere ca se va intampla. Am incercat sa-i zic, nu se poate acum 10 luni, te duci cu un barbat si acum imi zici, is numai cu tine, hai sa ne casatorim. Sa treaca 1 an, 1 an jumate. Daca ar fi zis vreodata, inainte de a umbla cu altii - ori ne luam, ori ne despartim, cred ca as fi facut pasul. Era doar un act pentru mine, cred, sau poate nu.
Am mai trecut prin asa ceva, si atunci a fost aiurea, acum e tot aiurea. Ma simt incapabil sa am o relatie de lunga durata, incapabil sa am si o familie, copii etc. Ma vad terminat familial si duce si pe plan profesional. Pentru mine, familia e totul, fara ea, nimic nu are rost.
Persoanele care ne stiau impreuna, toate, fara exceptie au zis - vezi-ti de drum, nu era fata de casa, daca a facut, o va mai face (nu am crezut, dar am vazut), bravo mie ca am iertat-o dar nu trebuia, nu ma merita, etc. Nu ma uit de regula la ce zice lumea, dar e prea prea. Era o persoana extrem de geloasa, ma acuza ca ma culc cu altele, aproape cu orice fata cu care intra ea in contact. Ma acuza ca am copii cu alta si eu stau cu ea. I-am zis - daca aveam copii si familie cu alta femeie, mai locuiam cu amanta ?!?! Nu vroiam sa vad cum imi creste copilul si traiam zi de zi cu amanta... Unii zic ca si persoanele extrem de geloase, inseala mult. De ce ele se tem, asta fac. Cunoscutii zic, ca m-a tinut in lesa si de asta s-a ajuns sa nu mai vorbesc cu nimeni, ca nu m-a lasat. Nu stiu daca e asa.
E mult de zis, pentru mine, chiar e o viata de om. Toate erau impreuna, acum nu am ramas cu nimic, nimic.
Nu stiu daca am fost eu/ea vinovat, poate am luat-o razna eu sau ea, sau amandoi. Mie nu-mi mai place nimic, tot ce-mi placea odata, mi-e indiferent, mancarea preferata, sau orice ma lasa rece. In fiecare zi, ma incuraj ca o sa fie bine, dar la sfarsit de zi, tot aiurea este. Is satul sa tot sper si sa nu fie nimic bine. Nu vad variante, nu vad o cale de a iesi, nu vad un drum mai bun, nu vad nimic bun. As iesit cu prieteni ceva, dar se pare ca nu mai am. Unele zile, sunt chiar crunte.
Multumesc pentru cele scrie, o vorba de incurajare, nu am mai auzit de mult.

Buna seara,
felicitari ca ai scris si uite cati dintre cei care ti-au scris..te considera prieteni...
..sa Nu mai crezi, darmite sa scrii ca..NU ai prieteni..


e greu, sigur asta si nici placut..si nici...
oricum NU TE MERITA...si ca s-o uiti, incearca (e f. greu)..dar INCEARCA sa faci ceva..un sport...orice..

Te superi daca te interb ceva:(NU te cert)..doar intreb:
1.- Tu cum ai fi facut daca, erai fata si vroiai sa te logodesti si..baiatul..mai amana 2 ani..apoi tu ca fata vroiai cas. civila si baiatul...iar se mai gandeste...?

2. CARE a fost motivul, de TOT amanai?????
(sa nu zici..banii, casa, masina..etc..)pai, DACA o iubeai..a 2-a zi..erai la cununia civila cu ea..


ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI...las-o in pace ca, nu te merita...DAR,
vezi cum faci cu urmatoarea fata..nu o mai tot amana..

sanatate si mai da vesti de BINE!

De uitat nu e posibil. In orice poza este ea, la orice Revelion, Craciun, Paste, aniversare este ea. Bunica mea cand a murit, era convinsa ca ea este aleasa. La nunti, botezuri, aniversari, este ea. Nu am cum sa uit 8 ani din viata mea! Am petrecut cu fata asta zi de zi, mancat impreuna, trait impreuna.
Ca persoana am o memorie de elefant, aiurea in situatia asta, dar asa e. Tin minte tot de mic copil si pana in prezent. Pot sa zic, in detaliu, ce faceam la 6 ani, la 8 ani, la 10 ani, la 20 ani etc. De iertat, incerc. Chiar incerc. Se zice ca orice om merita iertat macar o data. Merita iertat, ca pentru mine a contat enorm. Pentru ce a fost frumos si merita iertat.

Incerc sa lucrez mai mult, sa mai fac un job, sa ma implic in mai multe - terapie ocupationala, sa nu am timp de ganduri. Cum scria @ Mabel - si fuga mi se pare buna. E mult prea mult pentru mine acum. Incerc sa nu ma mint. Usor de zis, foarte greu de pus in practica ! Nu prea imi iese.

1. As fi vorbit cu el ! Imi place, intr-o relatie cand este o situatie foarte dificila sa zic "hai la o cafea, o masa in oras, sunt lucruri foarte importante de discutat".
Acolo as fi zis, uite imi doresc enorm sa ma logodesc/casatoresc cu tine, sunt o gramada de motive pentru care as face asta, dar simt ca nu mai rezist. Daca nu o sa se intample pana la varsta de sau pana in 10 ani de relatie, eu o sa ma gandesc foarte serios la despartire, indiferent de ce simt pentru tine. E o treaba serioasa, si da-mi un raspuns cat mai repede, ca asa nu se mai poate, ma chinuie enorm si mi-e foarte greu asa.
Nu imi plac "semnalele". Daca m-am imbracat asa, inseamna ca vreau aia. Imi place sa imi zica in fata ce arde.

Dupa primul incident, cu baiatul, am vorbit pe tema asta, si zicea ca nu stie cand vrea sa se mai casatoareasca. Am intrebat-o intr-un an, doi, trei ? A zis ca nu mai spera, cand o fi. Cu 3 luni inainte sa plece din casa, mi-a spus ca pastreaza bani pentru stare civila cu mine. Am zis, vorbim. Cu 1 luna inainte sa plece, am spus, daca arde, facem starea civila in august 2012, o data relativa, care ma asteptam sa fie discutat de comun acord. Ea a zis martie parca, sau anul asta, pana de Craciun. Zic, e devreme parca, nu a trecut nici un an de cand ai vrut sa rupi relatia, acuma zici ca eu sunt iar alesul.

Cand am cerut-o de logodna, eram somer. Cu eforturi am luat inel. Ce sa-i spun ? Sa ne mutam impreuna ? Cine plateste chiria ? Sa facem nunta ? Bani, de unde ? Rochie de mireasa, de mire, invitatii etc.? Si dupa aia, ce ? Unde stam, ce mancam ?
Ma vedeam "barbat" in casa, incapabil sa ofer un camin. Pe mine ma durea asta, probabil cum o durea si pe ea cu casnicia. Mi-a reprosat vreo 1-2 ani ca nu sunt capabil sa ma mut cu ea. Am zis, daca ai cum sa tii o chirie, te ajut cat de mult pot si vin si eu. Daca ai o varianta, te ascult.

2.1. Consideram casatoria un simplu act. Il pui in raft si sanatate. Nu traiesti cu el. Nu l-am vazut ca un "statut" (cum il vedea prietena). De ceva vreme, il vad si eu un "statut" si mi-l doresc. Inteleg, ca este foarte chinuitor pentru o fata, toata lumea sa fie maritata si tu, tragi de cel de langa tine sa ai si tu "statutul". Pentru mine, nu era asa chinuitor, acum este si asta. E o treaba cand zici sotia, sotul, chiar e statut.

Ma bazam in viata pe piramida nevoilor - mai intai, prieteni, un job stabil, o casa, o relatie super ok. In varf era casatorie, copii. Job stabil nu am avut nici eu nici ea, casa/chirie greu am ajuns acolo, dupa ani de munca grea. Ea, nu era de acord cu asa ceva, facem nunta si toate vin de la sine. Eu eram mai cumpatat. Am zis, dragoste, dar cand vin facturile, le platim cu iubire? Ii desenasem piramida la 5 ani de relatie si ma asteptam sa ma inteleaga.
Acum... imi vine sa-mi dau cu piramida in cap, sau ce sa zic, cine naiba o fi facut-o nu traia in era FaceBook. Job stabil, casa... de unde ? Vad numai persoane casatorite de la 22-24 de ani eventual si cu copii. Inteleg cat de aiurea a fost sa ai 28 de ani (prietena) sa nu fii maritata si fara copil. Ma doare ca s-a chinuit cu asta si nu am inteles.

2.2. Sau, am o fobie, o temere, o problema de care nu-mi dau seama? Poate sa fi fost ceva ce m-a marcat candva? Nu sunt acum sigur! Nu imi dau seama.

Nu sunt inca de acord cu parerea multor femei - imi doresc un copil sa dea sens vietii mele. Cel de langa mine e praf, relatia e distrusa, casnicie, daca e, este terminata si aia, job - la revedere, nici o perspectiva. Dar e copilul care inca nu e praf si el, si da sens vietii mele. Sper sa nu imi mai trebuiasca o relatie distrusa ca sa inteleg si asta!

Mi se pare stupid pe ce s-a terminat relatia asta. Eu - terminat, ea - cine stie ce e in sufletul si capul ei. Doar pentru o casatorie sa rupi tot. Trebuie sa fi fost mai mult de atat.
Ma acuza ca ma uit dupa pantalonii scurti ai cumnatei (cum naiba, sa fac sex cu rudele, da ce-s animal?), ca daca as fi lipsit 2 nopti de acasa (cu serviciul) nu era convinsa ca ma asteapta ! Nu aveam voie sa stau pe banca in parc cu mama mea si cu cumnata, pana nu venea si prietena. Nu aveam voie sa ies cu mama mea la cumparaturi, pana nu venea si ea. Asta dupa 5 ani de relatie. Oarecum amuzant, oarecum de plans, nu stiu.

Au fost multe. Acum, nu imi mai place nimic, nu stiu ce mi-ar mai place, nu mai vreau sa fac nimic, nu mai sper. Nu mai sper in nici un domeniu, nici familial, nici profesional.
Am fost la o prezentare, cu serviciul, am vrut sa fiu inconjurat de multi oameni. Nu stiam pe nimeni de acolo, nu am putut sa deschid gura, m-a apucat o depresie de am plecat, pe jos, de nebun.
Imi e sa nu fi innebunit eu dupa toate astea, cred ca am ramas cu sechele. Nu ma mai simt ok. Nu ma mai stiu pe mine, trebuie sa ma redescopar. Nu mai am resurse sa imi dau speranta, optimism. Simt ca nu e bine, m-au coplesit toate. Uneori, nu am speranta sa imi incep ziua ! Un strop de speranta, nu-l gasesc. Ma tem pentru mine, cum gandesc. Depresie, oricum e, dar speranta ? Incerc sa vorbesc cat mai repede cu un psiholog sau psihiatru, nu pot sa le mai duc singur.

Am fost la un psiholoh. Unele vorbe imi plac. In unele situatii ma regasesc.
Tot nu merge, iar ma ia agitatia si toate celea. Nu imi dau seama de ce o mai caut. Varinate alte mele -
1. iubire - nici eu nu stiu ce mai simt pentru ea. Poate de asta sunt asa de confuz, nu mai stiu nimic. De asta sa o caut? Nu pot trai fara ea?
2. regret - ma gandesc ca daca nu vorbesc cu ea, am lasat relatia asta sa moara. Cred ca as putea face ceva sa ii deschid ochii ca face o greseala, ca tin la ea. Chiar imi doresc sa ma casatoresc cu ea, si ea vrea cu altul pe care probabil nu il stie. Sau il stie? O intrebasem dupa ce a plecat si era cu ala - esti fericita asa, ti-e bine ? Cica - ce mai conteaza ? Am zis - pentru mine, conteaza!
3. nu pot sa accept ca am pierdut - sa fie o problema la mine. Este foarte probabil si asta.
4. singuratate - mi se pare cel mai putin probabil
Trebuia sa fiu mai atent cu ea, cum zicea sa-i acord mai multa atentie si m-am concentrat mai mult pe servici. Daca m-as fi casatorit cu ea la 1 an dupa ce am cunoscut-o sau mutat impreuna poate nu ajungeam aici. Nu stiu ce m-a retinut. Nu gasesc raspuns la intrebarea asta! Totusi ma mutasem cu ea, tarziu, mult prea tarziu poate, dar am facut-o. Cu casatoria inca nu, poate trebuia si asta.
Cred ca incerc sa vorbesc din nou cu ea. Sa o astept de la servici. Nici nu mai stiu de ea. Are pe altcineva, mai este cu "sotul"? Acum vreo 2 saptamani, zicea ca nu mai are pe nimeni. Acum 1 saptamana si 1 zi, de Sf. Dumitru a primit flori, mov. Am vorbit atunci cu ea. I-am zis ca ii place albastrul, ea zicea ca ii place culoare florilor, ca ii plac. Primise flori de alt baiat, sau de la "sot" ? Dupa cum zice, par de la un baiat. Atunci a zis, sa-mi vad de viata, i-am zis care viata? Poate ea are una, dar eu? Cu mine cum ramane?
Sunt 3 luni de cand a plecat si sunt tot aiurea. In orice zi, ma gandesc, regret ca daca nu am vorbit cu ea, poate puteam sa fac ceva, sa fie bine. Nu stiu ce sa-i mai zic, daca mai accepta sa-i zic ceva.
Tatal meu a fost impotriva relatiei, fratele dupa un timp si el impotriva, sora ei impotriva, matusa ei impotriva. Cu parintii ei ma intelegeam foarte bine.
Sa ii cumpar flori, asa am facut si anul trecut, dupa ce s-a dus cu ala. Am tras de relatie, am incercat sa fie bine. Mereu mergeam la ea la sevici si incercam sa vorbesc cu ea. Mi-as dori macar sa o vad, daca nu sa vorbesc cu ea! Fiecare zi in care nu o vad, regret ca nu am facut asta. Sa merg sa o vad de la distanta si sa nu vorbesc cu ea? Sa merg si sa vorbesc cu ea? Daca apare el, "sotul" sau alt el? Ce rezolv daca o vad de la distanta - nu mai am regret seara. Mai bine incerc sa mai vorbesc cu ea, tine de mine cred, altfel nu am cum!
As vrea sa plec cu ea naibii din tara, sa lasam tot in urma, familie, sora, matusa, tot ce a fost negru. Sa-i zic asta, cred ca i-am mai zis, mai repet! Nu imi dau seama ce problema am, cred ca e de psihiatrie acum. Ce naiba regret in fiecare zi? Fiecare zi, de 3 luni, ma gandesc cum sa vorbesc cu ea! Nu vad alta varianta, decat sa vorbesc cu ea, nu pot altfel. Sa mai treaca o zi, o ora si iar regret, mai bine incerc sa vorbesc decat sa o iau razna daca nu am luat-o.

Vreo luna am stat cu distonocalm, cu ness-uri vreo 5-6/zi, fara mancare. Ma apucesem sa invat franceza, invatam ca nebunul, am zis poate o sa-mi trebuiasca candva, sa nu stau sa nu fac nimic, sa nu pierd timpul, sa nu pierd ore, luni, ani. Vad ca este inutil! Fug, si regret! La "sotul" cica vroia sa se arunce de la etaj, acum 2 luni. Cred ca era de impresie, sau poate nu? Poate ia ajuns atata nebuneala? O aveam pe constiinta! Cred ca ma aruncam si eu. Sa scap de atatea regrete. Daca vorbesc cu ea, sa nu faca vreun gest aiurea. Macar sa o vad. Zicea psihologul ca desfac firul in patru si incerc sa vad subintelesul cuvintelor. Asa e. Mi-a zis ca o sa o pierd daca nu am grija de ea. De ce nu am auzit cand treuia, de ce nu mi-am dat seama si le vad acum? E problema aiurea. Merg sa o vad azi, ca nu mai pot, poate sa si vorbesc cu ea. Am luat-o asa mult la vale eu, sau si ea, sau doar eu... Nu isi da seama nimeni ce e cu mine, ca eu nu ma mai inteleg. Sper sa nu ne vedeti la stiri sau la ziar.

Buna ziua,
te citez: "Ce naiba regret in fiecare zi?"
pai, tocmai asta intreb si eu..CE?!?
- nu ai fost casatorit
- nu ai copii
- te-a inselat si ai primit-o tot tu, ca un catelus (scuze), si ea..ca o MANDRA s-a intors..ca, vezi, uite "pot face orice cu oricine si oricand..si EL tot ma vrea si ma primeste"?!?
- asta regreti?!?!?!?
Intrebare:
- presupunem ca DA, se intoarce si ZILNIC te va insela cu unul-altul...ce VEI FACE (SI nu UITA..VEI FI CASATORIT..CA ASTA-SI doreste EA)????
Propunere:
- incearca sa-ti faci o alta prietena, iubita...sau macar sa iesi cu o alta fata..undeva...SA O UITI...
Ce as face daca as fi fost in locul tau?
- acasa: as plange (n-as merge la nici un medic ca..SUNT sanatos), as fi dezamagit, as scrie (cum ai si facut), as spune tuturor prietenilor sa aiba si ce invata si sa ma descarc...DAR, IN NICIUN CAZ, N-AS PRIMI-O...INAPOI...
- urmareste-i "cursul vietii"si, vei vedea ca NU AI PIERDUT NIMIC(cativa ani cu ea..ei, si ce?)...DAR ti-ai castigat, demnitatea, mandria, libertatea si..TOT ceeace crezi ca-i mai BINE pt. tine.
O zi minunata!
P.S.
- nu-i mai duce flori sa ti le arunce apoi la cos
- nu mai cauta sau privi de vis a vis..cand iese de la serviciu (iti faci si mai mult..rau);
- nu te DESCONSIDERA in fata ei..
Concluzie;
NU TE MERITA !!!

Buna seara!

@sebesuldejos...bine zis, bine gandit. La obiect. Chiar asta vroiam sa zic si eu, dar cred ca tie ti-a iesit mai bine. Nota 10 cu felicitari!

@melc.offfff..cat zbucium ai in suflet. Parca ma vad pe mine acum multi ani - prima data..si acum 6 ani - a doua oara. Acum, privind in urma, imi dau seama ca am fost o fraiera ca am suferit atat. Si chiar era s-o fac lata de tot..vorba ta - sa ajung pe la stiri. De aceea te sfatuiam in primul meu comentariu sa uiti. Stiind prin ce am trecut eu. E normal ca nu se poate, ca e foarte dureros, ca-ti trebuie timp si multa putere si intelepciune sa poti trece peste. Dar..din experienta iti spun, impune-ti sa uiti. Nu te mai gandi mereu la ea, nu mai despica firul in 14. Dupa tot ce a facut, chiar nici nu trebuie sa mai gandesti ca ati mai putea sa fiti impreuna. Va face si alta data. E ca atunci cand barbatul iti da o palma..daca ti-a dat una, o sa-ti mai dea. Din pacate, mereu ne place sa credem ca nu va mai fi alta. Si nici dupa inca una..si inca una..si inca multe altele..nu ne trezim. Pentru ca iubim. Si atunci cand iubesti, ierti orice. Dar, nu e bine. Legat de casatorie..stii cate familii sunt nefericite? Ai auzit de singuratate in doi? Stii cati/cate au vieti paralele de foarte multi ani? Ti-ar placea asa?? Stii ca de multe ori casatoria e folosita drept paravan? Sa dea bine in societate, in fata oamenilor..a vecinilor barfitori.. Dar, in realitate, e multa suferinta, lipsa de comunicare..stau cu el ca nu am unde sa ma duc, sa aiba copiii tata, m-a amenintat ca ma omoara daca plec..si chestii din astea. Am auzit multe in 47 de ani, crede-ma.
Depinde numai de tine sa-ti impui sa uiti, sa fugi cat poti de tare de acea persoana, pana nu e prea tarziu. Stiu ca e greu, dar trebuie sa incerci. Esti un tip inteligent, scrii foarte frumos..ai putea sa-ti folosesti acest dar scriind o carte.
Sper sa auzim de bine! O seara buna!

buna melc.ce ai mai facut?sunt tare curioasa?uite daca te incalzeste cu ceva, eu sunt intr o relatie cu un baiat de 3 ani, ani am vazut fericirea cu ochii, am crezut ca plutesc intr un ocean de fericire, ma gandeam ca wow ce barbat am, dupa care a inceput calvarul.a inceput sa ma jigneasca chiar si in public, sa flirtreze de fata cu mine cu anumite domnisoare desi i am atras atentia ca este f urat ce face tot eu am fost cea injurata, indur de un an de zile acelasi tratament, am asteptat sa se schimbe si tot astept.desi intradevar sa luptat sa fim impreuna si ma ajutat f mult, se poarta f urat zilnic, se merita sa mai astept?tu ce crezi?2 ani de fericire completa si un an de zbucium.este f.posesiv, ma conroleaza non stop, ma indepartat de toti prietenii mei, sunt singura..ce crezi?daca te a ajutat psiholog ul respectiv te as ruga sa mi l recomanzi si mie...am intrat in depresie, dar inca ma tin tare sa rezist si sa merg mai departe.

@nicole_diva - nu ma incalzeste sa aud ca si altii au parte de asa ceva. Chiar imi pare rau. Din ce am vazut pe propria piele, cine a inselat o data, va mai insela si inca cum. Poate se va opri candva din inselat sau poate nu. Daca te jigneste zilnic sau arunca toata vina pe tine, te acuza si pentru ce nu faci, asa pateam si eu, poate inseamna ca vrea ceva si nu obtine din relatie si cauta in alta parte. Posesiv - consider ca nu e bine sa fii in relatie, sa ii alungi toti prietenii din jur, sa il ingradesti, sa il tii in lesa, nu se poate. Il termini ca persoana, doar servici, acasa si gata, jigniri.

1. Daca nu a inselat. Sa-ti alunge toti prietenii, sa nu mai vorbesti cu nimeni... E corect? Nici un coleg/colega de-a ta, nu mai este pe placul lui? De ce sa te jigneasca, daca mai tine la tine? Daca te acuza si pe lucruri pe care nu le faci, e o tensiune mare. Ar trebui sa vorbesti cu el, sa vezi ce genereaza tensiunile astea in relatie. De ce se comporta asa, de ce este nemultumit.
2. Daca a inselat, e foarte grav. Relatia este zero pentru el. Ori sa o luati amandoi de la capat - poate va merge, poate nu. Sau sa cunosti alta persoana cu care poate sa mearga sau nu. Cu alta persoana, ai un mare avantaj - inca nu ai ajuns la un capat de drum !

Eu, personal, am ales sa o iau de la capat cu persoana iubita. Unde am ajuns. aiurea. Aici pe forum si cu relatia distrusa, s-a ales praful de tot (cazare, masina, cele 2 pisici, viata, etc.), cu mintea tandari, cu distonocalm vreo 2 luni, am mai si fumat, la servici - de abia ma tin de el, la vreo 5-6 cafele/zi, nopti nedormite, dorm doar cu bec/televizor pornit etc. Daca puneam punct in urma cu 1 an, era mai bine, nu mai acordam atentie unei persoane care nu da 2 lei pe mine! Si eu merit iubit !!!! Cat de rau sau de bun as fi! Oricine merita!
Acum, parca parca e ceva mai bine. Tot e aiurea, dar nu mai imi caut speranta de a porni ziua, o astept sa vina (asa mi-a recomandat si psihologul). Incerc sa ma deconectez de toate astea, incerc sa fac sa fie bine. In fiecare zi, vreau sa fac un bine.
Incerc sa ma redescopar, sa ma regasesc, sa caut proverbe, sa citesc glume, sa ma uit la comedii. O melodie care am auzit-o accidental la radio in masina:
http://www.youtube.com/watch?v=h1sPopOepAUfeature=share - poate te ajuta. Nu o asculta de multe ori!

Un psiholog, te ajuta sa-ti gasesti tu raspunsurile. Oarecum m-a ajutat. Iti trimit PM. Sau sa mergeti amandoi, daca e o persoana mai deschisa la asa ceva. Eu zic ca ajuta, daca puteti vorbi.

La mine, inca mai e aiurea. Decat sa fie aiurea toata viata, mai bine ca s-a terminat. Ce sa o mai lungesc. Indiferenta ei, daca nu mai vede nimic bun la mine, ce sa-i mai cer? Orice barbat e mai bun ca mine? S-ar fi dus aproape cu oricine sau cu oricine, numai sa nu mai fie cu mine. Chiar asa om de nimic am fost eu? Sunt convins ca nu! Nu am fost barbatul perfect, dar am incercat sa fie bine. Pentru ca am iubit-o si am sperat ca va fi bine, am meritat asa ceva? Eu chiar am luptat pentru relatia asta! Nu merita iubirea mea, si asta m-a rupt. Poate va vedea cineva si ceva ok la mine. Parca incep sa mai si gandesc, nu doar sa iubesc.
Nu mi-a mai dat nici un telefon, eu m-am mai uitat de vis-a-vis sa vad ce face. E posibil sa locuiasca cu un alt barbat! Nu am mai sunat-o nici eu. Mi-e dor sa o vad, nu e bine. Nu poti sa fii robot. Inca is agitat. Sper sa fie trecatoare.

Dl. "Melc"...nume predestinat?
Scrieti foarte frumos, captivant. Asa cum zicea cineva mai sus ati putea scrie un roman ceva sau macar niste nuvele.
Daca imi permiteti o intrebare.
Dvs. spuneti ca o iubiti, ca ati facut "totul" pt relatie. Ce anume mai exact? Ati stat pur si simplu 8 (!!) ani asteptand sa ce? Sa mearga de la sine fara sa va asumati responsabilitati? Fara eforturi? Exist deci e de ajuns (ca sa parafrazez).
S-ar putea sa nu fi fost nici ea buna, potrivita, etc. dar si dvs. aveti o mare parte din vina. Ati lasat relatia sa se consume sterp, amananand sub diverse pretexte inceputul unei vieti normale de cuplu, cu responsabilitati si indatoriri unul fata de celalalt.
Femeilor inca le plac barbatii puternici, pe care sa se poata baza si alaturi de care sa-si poata ocroti copiii.
Nu va mai cramponati de trecut, chiar daca va-ti mai impaca cumva tot o carpeala iese. Mergeti mai departe si incercati sa transformati deceptia de acum in ceva pozitiv care sa va maturizeze si sa va faca sa luati decizii intelepte in viitor.
Succes.

melc - ma caracterizeaza.
Ce am facut... Am fost alaturi de ea cat a terminat facultatea. A pierdut 2 ani, avea cateva restante grele cand ne-am cunoscut si le-a trecut pana la urma. Am ajutat-o si financiar si am incurajat-o sa nu se lase. Am ajutat-o cu un loc de munca, cautam prin ziare, pe internet si tot ii aratam oferte de munca, intrebam mereu in jurul meu daca gasesc ceva de munca. A ajuns in functie de conducere la firma care lucreaza, i-am zis mereu ca o sustin. Am incurajat-o sa ia permisul auto si sa nu se lase, desi a picat examenul de cateva ori. Am luat o masina impreuna si am invatat-o sa conduca. Mergeam cu masina si cand nu avea permis si i-am aratat cum se face. Am facut drumetii cu masina, sa aibe ceva experienta. Am fost in strainatate. Am facut tot posibilul sa nu duca lipsa de prea multe. Am pus banii in comun. Ma interesam pe la banci de rate pentru o casa, si cum sa castigam mai bine pentru a ne permite asa ceva. Cand ne-am cunoscut, nu avea nici telefon mobil, in timp, avea 2 de la mine. In fiecare an, am facut tot posibilul sa aveam un concediu impreuna. Am fost, la mare, la munte, excursii, chiar de mai multe ori pe an. Am incercat sa vedem amandoi si locuri noi si oameni noi, sa vedem lumea. Cand era la chirie, si eu la ai mei, ii faceam uneori mancare, o asteptam de la servici, ne plimbam impreuna etc. Am cerut-o de logodna. In ultima perioada, o incurajam sa faca un master, sa invatam amandoi o limba straina foarte bine. Asta a fost cam 7 ani.
Am trecut peste treaba cu baiatul care aparuse. Nu a fost deloc usor pentru mine sa stau langa persoana iubita dupa ce s-a culcat cu alt barbat. Vreo 2-3 luni de zile, ma simteam murdar, imi doream enorm sa nu se fi ajuns acolo, fel de fel de intrebari, de ganduri. Eu am trait cu fata asta 7 ani si altul a profitat de ea intr-o saptamana... Sau poate se casatoreau. Nu i-am spus cum ma simteam, cand a fost incidentul, am considerat ca nu fac decat sa o chinui. Mi-a trebuit vreo 5 luni ca sa nu mai pun bariera asta intre noi, sa zic ca nu s-a intamplat si este aceiasi fata ca la inceput. M-am mutat impreuna cu ea, foarte tarziu, e drept, dar am incercat sa fac casa cu ea, din punctul meu de vedere. Am cumparat cele necesare, dulapuri, mobila etc.
Nu cred ca am avut multe momente in care sa nu o incurajez, sa o daram.
Asta inteleg prin totul. Era loc de mai bine, dar chiar mi-am dar interesul. Nu cred ca am stat pur si simplu. Am iubit, am trait, am muncit, am mancat, am dormit, toate langa fata asta. Ce mai era ? Casatorie, copil, altceva ?
Eforturi, au fost si inca cum. Responsabilitati - consider ca au fost, se puteau si mai multe.
Sigur eu nu am stat paravan aici. Chiar daca nu mereu am putut sa ajut financiar, am incurajat si am dorit sa fie mai bine. Am avut si eu caderi, ca orice om, schimbare loc de munca, lipsa bani. Eram suparat ca nu aveam salar, deprimat. Dar, imi cautam loc de munca cate 8 ore pe zi in fiecare zi lucratoare. Niciodata, nu m-am dus sa beau de necaz, sa stau aiurea, sa nu fac sa fie bine.

Ce nu am facut/sau am gresit.
Nu m-am casatorit cu ea - am considerat o formalitate, doar un act. Mama lui de act, daca atat a fost sa rupa relatia asta, o faceam si gata.
Prea tarziu m-am mutat cu ea.
Un principiu de-al meu, cu piramida nevoilor. Trebuie sa lasa deoparte principiile astea, ca mi-au adus destula suferinta. Sunt o persoana care traiste dupa principii si e cam aiurea in viata de azi.
Am gresit ca am lovit-o. Ma enerva cu crizele de gelozie, nu putea sa vorbeasca nici o colega de servici cu mine, sau sa ma sune. Nu imi explic cum am facut asta. Cred ca au fost multe lucruri acumulate, multa tensiune, gelozie din partea ei. Nu ma lasa deloc in pace cand eram suparat. Venea mereu dupa mine, nu aveam nici 2 minute sa respir, sa fiu cu nervii mei. Imi placea enorm ca mereu facea primul pas spre impacare, dar in timp era sacaitor uneori. Se temea sa nu o lovesc dupa ce s-a culacat cu baiatul, si nu i-am facut nimic. Doar am vorbit. E prima fata pe care am lovit-o si sper sa fie si ultima. Nu imi place sa vad barbat agresand fizic o femeie si chiar eu am mai facut asa ceva! Nu imi vine sa cred, nu imi explic! Mi-am propus ca prima oara cand voi mai ajunge in acest punct, merg la psiholog. Nu e deloc normal.

Ce sa mai zic. Sigur in cele scrise ma pun pe mine intr-o lumina mai buna si pe ea intr-o lumina mai proasta. Sigur si ea poate ar avea mult mai multe de spus despre mine - bune sau rele. Sigur am si eu vina mea, inca cred ca nu e mare. Greselile de mai sus, imi apartin si faptul ca am lovit-o e o mare problema a mea. Poate a avut o viata de calvar langa mine. Cine stie.
Nu cred ca mai am iubire pentru fata asta acum. Normal ca imi pasa enorm de ea. S-a ales praful de tot. Tot ce am avut candva, nu mai e nimic. Este zero tot. Nu credeam ca o sa mai ajung sa trec prin asa ceva vreodata, sau sa ma termine asa de tare. Niciodata sa nu zici niciodata... Cum se zice, fiecare e dator cu o iertare.
S-a consumat relatia asa e. Chiar imi pare rau. Poate nu ma merita sau eu nu o meritam sau nu ne meritam reciproc. Incerc sa imi gasesc din nou echilibrul.

Dl.Melc
M-a impresionat f mult ce-ati scris si-mi pare rau ca a sunat mai dur ce-am postat inainte.
Nu vroiam sa va critic, pur si simplu vroiam sa va scutur un pic din tristete. Ma gandeam ca ati fi si mai trist daca toata lumea doar v-ar compatimi.
Pareti un tanar foarte sensibil si bun la suflet. In lumea de azi poate n-ar fi rau sa fiti un pic mai egoist.
Asa cum ati explicat lucrurile acum e clar ca sufleteste santeti mult peste fata asta.
Incercati sa va iubiti pe dvs. mai mult si sa va puneti in valoare, nu va mai reprosati nimic ca n-aveti ce si considerati-o o lectie de viata care ar trebui sa va intareasca. (ce nu te omoara te intareste sau cam asa ceva)
Timpul o sa va vindece si pe dvs. si cu siguranta o sa gasiti o femeie buna, calda, tandra, a carei dragoste va va vindeca complet.
Va doresc numai bine.

Buna melc.ms frumos de raspunsul tau.Ce sa zic, sunt f sensibila, mai sunt f multe de povestit, as face o telenovela insa sincer am intrat in depresie iar.poate ma ajuti cu acel psiholog.nico_pony sunt.da mi un pm.in rest sper ca tu te simti mai bine, acum vin sarbatorile, spiritul craciunului, trebuie sa fim mai buni, sa iertam mai mult...Iti urez o zi minunata si succes in continuare.pupici...nicole

@nicole_diva - ai PM
Am fost plecat din localitate cateva zile, cu serviciul. Au fost cateva zile cumplite. Vroiam sa plec, nici eu nu stiu unde. Tremuram tot, nu mai aveam stare, nu am mai mancat, nu am mai dormit. Dupa aia, a fost ceva mai bine. Sunt si zile foarte negre si zile mai placute. Se merita sa iubesti, dar nu asa, se merita sa ai o viata frumoasa, dar nu sa traiesti un chin. Parca incep sa sper uneori ca va fi bine si pentru mine.

Chiar nu s-a meritat relatia asta. Imi doresc altceva decat ce am avut pana acum. E foarte bine ca s-a terminat. Nu faceam casa niciodata cu ea, sau daca se continua era aiurea. Trebuie sa gasesc pe cineva calm, cu suflet ok, pentru care sa conteze, cu care sa ma potrivesc.