relatie sau distractie?
Salut! Am 21 de ani iar iubitul meu 29. Suntem impreuna de 1 an jumatate si suntem firi diferite dar ne iubim foarte mult. Avem planuri de viitor impreuna, vrem sa ne casatorim in viitor, sa avem copii etc. Sunt studenta si sunt la facultate in alt oras (in primul an, deci locuim impreuna de 8 luni), iar iubitul meu m-a urmat. A renuntat la tot ca sa fie cu mine, s-a mutat inapoi in Romania, a renuntat la job, prieteni..tot, doar ca sa fie cu mine asa ca ne-am mutat impreuna. Inainte sa il cunosc eram o persoana plina de viata, de la 18 ani in colo nu exista weekend in care sa nu ies cu prietenii. Era raiul pt mine, sfarsitul de saptamana era timpul in care puteam sa ma relaxez si sa ma distrez cu prietenii. In pub-uri, cafenele, etc. Sa mentionez si cluburile? Acolo imi placea cel mai mult.. Muzica ma energiza si toate problemele dispareau. Si da, singurul motiv pt care imi placeau cluburile era doar muzica, imi dadea energie si ma simteam absolut perfect. Dupa ce am inceput relatia cu iubitul meu am renuntat la distractii. Mi-am petrecut timpul cu el mai mult, prietenii reducandu-se la cateva prietene cu care mai ieseam din cand in cand la un suc. Nu mai era o relatie in care sa stea fiecare la casa lui, locuiam impreuna deci era o asumare a relatiei automat altfel, mai mare. Dracusorul din mine insa nu s-a distrat destul, nu a socializat destul. Prietenul meu nu mai este adeptul cluburilor, spune ca s-a maturizat si pt el acum reprezinta doar pierdere de timp. Ok..dar daca eu nu m-am maturizat? Spune ca acum avem alte prioritati..sa ne cumparam o casa..o masina noua, sa mergem in vacanta vara..etc, sa ducem viata buna fara lipsuri, chestii mai serioase. Si cand il aud cum vorbeste..ma gandesc..nu sunt prea tanara sa ma inham la asa ceva? <br />
<br />
La inceput nu am simtit aceasta lipsa dar vazandu-i pe cei de varsta mea..mi-a cam dat de gandit si ma framanta..si chiar imi afecteaza relatia de cateva zile. Am inceput sa ma uit la filmulete din cluburi..ca sa imi reamintesc atmosfera, si mi se face...pofta. Sunt nebuna, nu? Ce stiu sigur e ca e barbatul perfect pt mine. Nu bea, nu fumeaza, muncitor, iubitor, calm, ma pot baza pe el, e minunat, stiu ca nu m-ar insela niciodata si ma iubeste mai mult decat orice pe lumea asta, ar face absolut orice pt mine, mi-a demonstrat-o de multe ori. Si eu il iubesc si vreau sa avem o familie, DAR.. vesnicul "dar"... Simt ca nu m-am distrat destul, nu mi-am trait viata de studenta, nu am socializat destul, sau poate am facut toate astea si defapt sunt doar hapsana. Cu el nu ma pot distra pt ca spune ca nu are nevoie sa socializeze, spune ca eu sunt tot ce isi doreste si nu vrea cluburi cu cocalari si piti, s-a saturat de astea.
Nu vreau sa ajung la 40 de ani sa ajung sa il urasc ca din cauza lui mi-am pierdut tineretea alergand deja dupa o relatie. Dar cu el nu pot sa ma distrez asa cum o faceam inainte pt ca nu vrea sa iasa nicaieri cu altcineva in afara de mine. Poate nu sunt destul de coapta la minte si nu stiu ce alegere sa fac. Daca l-as parasi cred ca as fi foarte afectata si nu stiu ce s-ar intampla..ce stiu sigur e ca l-as distruge in totalitate, si-a pus increderea totala in mine, stie ca nu as putea sa ii fac rau, dar trebuie sa ma gandesc si la mine. Voi ce ati alege? Stabilitatea, ratiuneasi si o relatie serioasa fara lipsuri si sa jeliti mereu dupa vremurile de "burlacie" gandindu-va ca sunt neimportante sau renuntati la relatie sa va traiti viata la maxim, asumandu-va riscul de trai cu regrete toata viata si de a nu va mai gasi un partener la fel de bun? Stiu ca nu puteti alege in locul meu, stiu ca eu stiu cel mai bine situatia, dar am nevoie de raspunsuri, poate pot sa imi revin la normal.
<br />
La inceput nu am simtit aceasta lipsa dar vazandu-i pe cei de varsta mea..mi-a cam dat de gandit si ma framanta..si chiar imi afecteaza relatia de cateva zile. Am inceput sa ma uit la filmulete din cluburi..ca sa imi reamintesc atmosfera, si mi se face...pofta. Sunt nebuna, nu? Ce stiu sigur e ca e barbatul perfect pt mine. Nu bea, nu fumeaza, muncitor, iubitor, calm, ma pot baza pe el, e minunat, stiu ca nu m-ar insela niciodata si ma iubeste mai mult decat orice pe lumea asta, ar face absolut orice pt mine, mi-a demonstrat-o de multe ori. Si eu il iubesc si vreau sa avem o familie, DAR.. vesnicul "dar"... Simt ca nu m-am distrat destul, nu mi-am trait viata de studenta, nu am socializat destul, sau poate am facut toate astea si defapt sunt doar hapsana. Cu el nu ma pot distra pt ca spune ca nu are nevoie sa socializeze, spune ca eu sunt tot ce isi doreste si nu vrea cluburi cu cocalari si piti, s-a saturat de astea.
Nu vreau sa ajung la 40 de ani sa ajung sa il urasc ca din cauza lui mi-am pierdut tineretea alergand deja dupa o relatie. Dar cu el nu pot sa ma distrez asa cum o faceam inainte pt ca nu vrea sa iasa nicaieri cu altcineva in afara de mine. Poate nu sunt destul de coapta la minte si nu stiu ce alegere sa fac. Daca l-as parasi cred ca as fi foarte afectata si nu stiu ce s-ar intampla..ce stiu sigur e ca l-as distruge in totalitate, si-a pus increderea totala in mine, stie ca nu as putea sa ii fac rau, dar trebuie sa ma gandesc si la mine. Voi ce ati alege? Stabilitatea, ratiuneasi si o relatie serioasa fara lipsuri si sa jeliti mereu dupa vremurile de "burlacie" gandindu-va ca sunt neimportante sau renuntati la relatie sa va traiti viata la maxim, asumandu-va riscul de trai cu regrete toata viata si de a nu va mai gasi un partener la fel de bun? Stiu ca nu puteti alege in locul meu, stiu ca eu stiu cel mai bine situatia, dar am nevoie de raspunsuri, poate pot sa imi revin la normal.
14 comentarii
Sa nu ajungi sa te distrezi si tu cum s-au "distrat" cei din Colectiv...Ar fi singura modalitate prin care ti-ar mai veni mintea la cap...Scuzat sa-mi fie umorul negru! Voi, adultescentii de astazi, tratati prea superficial viata si aveti nevoie de "terapii de soc" pt a va reveni...
of mai @david, nu merge asta cu socatul, la nicio varsta :)! Parca aud vorbind toti doctorii pe care-i cunosc - si nu s-au rarit deloc pacientii in niciuna din tulburarile cunoscute pana acum. Pt ca nu asta e solutia, dupa cum nici afisarea pozelor cu organe afectate sau fetusi deformati pe pachetele de tigari, nu a fost o solutie pt a se renunta la fumat. Dar ai dreptate intr-o privinta: ca adolescentii de azi nu mai sunt cei de ieri - numai ca e normala diferenta de comportamente, pt ca traim intr-o lume cu totul diferita. Sau poate ca suntem noi prea batrani sa-i intelegem :).
@asd1: cineva spunea ca daca nu-ti traiesti adolescenta cu toate problemele ei si in acelasi timp, cu toata frumusetea ei, mai tarziu, apar asa-zise crize de la 30, de la 40...si tot asa! Iata ca la tine au aparut mai devreme :). Glumesc, pt ca tu, inca te poti numi adolescenta (mai intarziata, ce-i drept). Dar faptul ca nu te-ai maturizat suficient pt decizii de lungadurata, nu te scuza de la a lua hotarari importante pt viata ta. Spui ca ai gasit barbatul ideal, dar ca nu esti multumita cu retragerea lui sociala - si de aici reiese ca te simti cumva izolata si tu (te rog sa-mi spui daca am inteles gresit). Astfel, te gasesti intr-o dilema: sa ii faci pe plac iubitului, sau sa continui sa traiesti neingradita ca pana acum? Ceea ce simti e doar o falsa problema, dar e important ca tu simti disconfort emotional si atunci devine importanta. In realitate, tu ai la indemana negocierea cu iubitul tau, adica una din "armele" sau instrumentele comunicarii. Cauta o cale de a negocia cumva sa poti iesi si tu, astfel incat sa nu te simti vinovata daca o faci si el sa nu se simta respins sau neiubit. Daca vei reusi sa iti faci o planificare (macar mentala daca nu pe hartie) a iesirilor, iar el va fi de acord (adica nu neaparat in sensul de a-i cere voie, ci de a-i conveni ideea ca iubita lui mai iese in cluburi, cu sau fara el - ideal ar fi ca si el sa te mai insoteasca din cand in cand, poate asa ii vor mai scadea temerile, pt ca probabil are temeri), poate ca lucrurile se vor linisti intre voi. Discuta cu iubitul si afla ce anume il nemultumeste cu adevarat la ideea ca tu sa mai iesi. Dar fa-ti si tu o auto analiza si intelege de ce apare dorinta asta asa intensa de a merge in club? Ai putea sa ai si alte activitati care sa iti faca placere? Chiar numai acolo poti asculta muzica, daca tot ai zis ca numai pt asta mergi? Raspunde-ti singura la aceste intrebari si la oricare altele care s-ar putea ivi, apoi discuta cu partenerul deschis.
Daca nu reusiti sa ajungeti la un consens, puteti apela la un psihoterapeut, pentru psihoterapie de cuplu - e mult mai obiectiv decat voi, fiind neimplicat emotional si va poate scoate in evidenta lucruri pe care voi e posibil sa nu le vedeti/observati.
Toate cele bune!
Toate cele bune!
Eu as spune ca "terapia de soc" functioneaza la varsta maturitatii, insa nu la cea a copilariei/adolescentei.Acolo trebuie lucrat mai "cu manusi"...(exclusa violenta fizica si verbala la toate varstele) Fiindca ati amintit de fumat, o " terapie de soc" in acest caz ar fi reprezentata de un diagnostic de cancer pulmonar pus de catre medic, si nu de fotografiile macabre de pe pachetele de tigari.Omul trebuie pus in fata faptului, sa faca putin pe el de frica, pt a-si pune ordine in viata, pt a-si revizui "valorile"...De preferat ar fi sa nu se ajunga la "terapii de soc", dar anumiti indivizi nu pot pricepe altfel...
@ asd1
Cred ca nu faci parte din categoria persoanelor care mai au nevoie doar de 6 luni, un an sau 3 ani sa se distreze in cluburi si apoi sa traiasca fericite langa sot, la casa lor pina la adanci batraneti.
Cred ca asa esti tu ca persoana. Ai nevoie sa iesi in astfel de locuri.
Mama sotului meu are 85 de ani, matusa are 90 de ani si ele si la varsta asta se intalnesc cu prietenele si ies in locuri publice de 2-3 ori pe saptamana. Asa le place lor sa traiasca.
Eu am avut un prieten, un baiat extraordinar, timp de 3 ani. Dar asa ii placea lui sa traiasca. Pentru mine era un fiasco sa ies la petreceri si sa pierd noptile. Ne-am despartit si mi-am gasit un sot caruia ii place sa stea acasa, cum imi place mie si ne intelegem de minune.
Nu te sfatuiesc sa faci nimic. Tu iti iei hotararile in viata. Dar iti spun sincer ca fostul meu prieten nu putea trai pe atunci fara aceste iesiri. Si aveam pe atunci 25-26 de ani. Asa era el construit. In rest ne intelegeam in toate.
Cred ca nu faci parte din categoria persoanelor care mai au nevoie doar de 6 luni, un an sau 3 ani sa se distreze in cluburi si apoi sa traiasca fericite langa sot, la casa lor pina la adanci batraneti.
Cred ca asa esti tu ca persoana. Ai nevoie sa iesi in astfel de locuri.
Mama sotului meu are 85 de ani, matusa are 90 de ani si ele si la varsta asta se intalnesc cu prietenele si ies in locuri publice de 2-3 ori pe saptamana. Asa le place lor sa traiasca.
Eu am avut un prieten, un baiat extraordinar, timp de 3 ani. Dar asa ii placea lui sa traiasca. Pentru mine era un fiasco sa ies la petreceri si sa pierd noptile. Ne-am despartit si mi-am gasit un sot caruia ii place sa stea acasa, cum imi place mie si ne intelegem de minune.
Nu te sfatuiesc sa faci nimic. Tu iti iei hotararile in viata. Dar iti spun sincer ca fostul meu prieten nu putea trai pe atunci fara aceste iesiri. Si aveam pe atunci 25-26 de ani. Asa era el construit. In rest ne intelegeam in toate.
@asd1- In cazul in care relatia voastra va continua, probabil ca vor exista mult mai multe diferente de opinie, pe diverse subiecte.
Pentru o relatie armonioasa pe termen lung, important e sa invatati cum sa aplanati aceste mici diferente, in asa fel incat fiecare dintre voi sa-si pastreze individualitatea in relatie si in acelasi timp sa fie generos in a raspunde la nevoile celuilalt.
Dr Rares Ignat
psihosexolog – psihoterapeut de cuplu
Pentru o relatie armonioasa pe termen lung, important e sa invatati cum sa aplanati aceste mici diferente, in asa fel incat fiecare dintre voi sa-si pastreze individualitatea in relatie si in acelasi timp sa fie generos in a raspunde la nevoile celuilalt.
Dr Rares Ignat
psihosexolog – psihoterapeut de cuplu
Va multumesc din suflet pentru ca v-ati rapit din timp pentru a-mi raspunde, sunteti niste oameni minunati. Intre timp am rezolvat problema si se pare ca de vina eram eu. Nu am stiut sa vorbesc cu el direct despre aceasta problema, cand ea de fapt avea o rezolvare simpla. I-am batut pur si simplu un apropo cum ca mi-e dor sa ies in club sa dansez sau sa ies seara sa ma mai relaxez cu prietenii. Mi-a spus ca el nu are nicio problema cu asta si ca atata timp cat stie unde sunt si sunt in siguranta el nu are nicio problema daca vreau sa ies in club sau unde imi doresc eu, chiar daca el nu are chef sa vina, a spus ca nu e absurd si ca intelege. Am iesit intre timp in fiecare weekend impreuna, si marea mea "problema" de fapt nu a existat, doar ca nu am stiut sa vorbesc despre ea.
Felicitari pt ca ai reusit sa discuti deschis cu partenerul! Uneori, ceea ce crezi nu e realitatea - nu ai cum sa stii cum gandeste cineva pana nu-l intrebi :).
@david: am avut si pacienti care, desi aveau cancer pulmonar (acest tip de cancer are de obicei, cele mai mici sanse de recuperare, unul din motive ar fi ca face metastaze urate chiar in plamani, ficat, oase si in creier!), erau in ultima faza a bolii, ei nu puteau rezista fara o tigara! Stiind ca principala cauza a aparitiei cancerului pulmonar a fost fumatul, activ sau pasiv! Deci, eu am vazut, am cunoscut si am petrecut ceva vreme alaturi de persoane bolnave grav, la care nu a functionat deloc acea "terapie de soc" de care vorbesti si pe care au aplicat-o toti medicii si personalul medical ce a interactionat cu acele persoane bolnave!
E interesant sa mentionati si varsta acelor pacienti, fiindca banuiesc ca sunt trecuti de prima tinerete...Cum spunea si Florin Chilian, care este fumator inrait, ca are dreptul sa nu fie cel mai sanatos din cimitir...Daca l-ar fi lovit un cancer pulmonar la 20 de ani, sunt convins ca n-ar mai fi gandit asa.Sa nu mai spun ca fumatul ar putea altera epigenomul fumatorului, si astfel, urmasii acestuia ar putea fi condamnati sa sufere de felurite boli, datorita ignorantei stramosilor...
Si oricum, cand afli ca ai cancer pulmonar cu metastaza, esti constient ca nu prea mai ai sanse de scapare, asa ca, decizi sa mai "bati cateva cuie in cosciug"...E de inteles comportamentul acelor bolnavi.
@asd1: Sa invatam sa comunicam in cuplu este o solutie foarte buna de prevenire a diverselor probleme. Felicitari pentru reusita!
Data viitoare poate treci la urmatoarea etapa si nu doar "bati apropo" ci spui pe fata care sunt nevoile tale. :)
Onestitatea si comunicarea deschisa leaga foarte bine relatiile dintre oamenii potriviti. Daca vrei sa iti petreci viata cu cineva, e pacat sa nu fii onest si deshis de la inceput. Sa spui cine esti si ce iti doresti de la omul de langa tine si de la viata. Stii cum se spune, cere si ti se va da. :)
Data viitoare poate treci la urmatoarea etapa si nu doar "bati apropo" ci spui pe fata care sunt nevoile tale. :)
Onestitatea si comunicarea deschisa leaga foarte bine relatiile dintre oamenii potriviti. Daca vrei sa iti petreci viata cu cineva, e pacat sa nu fii onest si deshis de la inceput. Sa spui cine esti si ce iti doresti de la omul de langa tine si de la viata. Stii cum se spune, cere si ti se va da. :)
David: e interesant si ce spui tu, insa varsta nu e neaparat un criteriu de luat in calcul daca ne referim la cele de mai sus. Au fost si pacienti mai tineri si mai batrani. Perspectiva bolii sau a mortii nu sperie decat pe putini, atat de tare incat sa si ia masuri. Spusa si folosita sub alta forma decat direct, da, frica poate manipula oamenii - vezi ce fac farmaceuticele cu tot felul de "boli" aparute peste noapte, pt care evident, s-au creat medicamente. Din ele mentionez doar "sindromul premenstrual", care nu e decat asa cum ii spune numele, un sindrom adica un cumul de simptome, dar nu o boala, asa cum e prezentat de multi medici (nu e nevoie sa folosesti cuvantul "boala" sau "tulburare", ci e de ajuns sa ii spui dnei ca e ceva f grav si poate duce la infertilitate - adica exact unde dorea sa o duca cu gandul, spre FIV = fertilizare in vitro pe bani grei - nu vorbesc prostii, am avut cel putin 3 astfel de cazuri). Deci, socurile atea nu fac bine, dupa parerea mea.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 18Ar putea suferi, pe viitor de cancer la ficat?
- 4e mult prea gelos
- 28casnicia mea sau mai bine zis relatia mea se destrama
- 17cum pot sa depasesc
- 7prietenul meu este dependent de heroina
- 4dorinta sexuala hipoactiva
- 0Cum o conving sa vina acasa?
- 3nu ma mai iubeste, un sfat va rog
- 5oare nu ma mai iubeste?
- 6sunt exagerat de gelos si m-am despartit de ea...
- 13E ciudat...si nu reusesc sa ma inteleg.
- 7Efectele divortului asupra copiilor!
- 3relatii esuate
- 7Nu pot trece peste despartire
- 4Cum gasesc taria de a trece peste o relatie defectuoasa?
- 5Buna ziua
- 13Chiar suntem atat de diferiti ? Ne facem rau?
- 21inselare si suferinta
- 10Soțul nu ma mai iubește
- 5Sa lupt sau sa renunt?
Mai multe informații despre: Relatia de cuplu probleme de cuplu
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: