Efectele divortului asupra copiilor!

Buna ziua.Eu nu am copii dar partenerul meu are un baiat in varsta de 9 ani din prima casatorie.Copilul nu locuieste cu noi, sta cu bunica lui materna, mama lui fiind plecata in strainatate de aproximativ un an jumate!Am o mare dilema in legatura cu educatia lui dat fiind faptul ca eu inca nu sunt parinte si nu am experienta:credeti ca este normal ca un copil sa stea 6, 7 ore pe zi la calculator?El nu vine decat o data sau de doua ori pe saptamana la noi si atunci cand vine tatal lui nu are nici o obiectie la faptul ca sta toata ziua la calculator!De cele mai multe ori am incercat sa-i explic ca nu e bine ce face, el spune ca am dreptate dar nu face nimic ca sa schimbe situatia!Eu trebuie sa-l imping, sa-i spun 'dute si mai joaca-te si tu cu el', nu prea petrece timp cu el.nu merge la scola sa se intereseze de situatia lui, cand sta atatea ore la calculator copilul nici sa manace nu vrea(au fost situatii cand nu a mancat la pranz, doar seara sau de multe ori nici seara ca il ducea acasa si atunci manca la el acasa daca mai manca nu stiu).Prietenul meu spune ca daca nu vrea sa manance el nu-l poate obliga pt ca a mai avut probleme cu mancatul(fara paine)si daca nu ii e foame de ce sa-l oblige?Eu nu cred ca unui copil nu ii este foame din moment ce a mancat doar dimineata, problema este, dupa parerea mea ca e mai interesant sa stai sa te joci decat sa vi sa mananci...Calculatorul este pe post de dadaca din cate imi dau eu seama, i-am reprosat asta de n ori dar nu vrea sa inteleaga ca nu e bine ce face!Bunica lui il lasa doar o ora doua la calculator(desi e bunica si se spune ca bunicii rasfata copii)cand ii spun asta el imi spune ca el vrea ca fiul lui sa se simta bine in timpul cat sta la noi nu sa stea cu gura pe el sa-l certe(pt ca mai sunt si alte lucruri pe care ar trebui sa-l invete desi nu o face)!!!O alta problema este ca daca ii iei calculatorul el habar nu are ce ar putea sa faca, cu ce ar putea sa se joace, sta si se uita la pereti pana ii dai voie sa se joace.Acolo la bunica lui nu are nici macar prieteni, aici la noi are vreo 2 dar cand il trimitem la copii el merge nici macar nu bate la usa(l-am pandit)si vine si spune ca copiii nu sunt acasa, doar ca sa il lase la calculator.Cum sa-l fac pe prietenul sa inteleaga ca nu este bine ce face si ca ar trebui sa se implice mai mult in educatia lui????Cand ii reprosez ca greseste imi spune ca e responsabilitatea lui nu a mea, ce ma intereseaza pe mine, sau de ce ma enerveaza ca copilul lui nu stie sa se imbrace sau sa se lege la sireturi?Dati-mi un sfat va rog muuuuult!!!!

Claudya draga,
TOT ceeace ai scris e adevarat si e bine.
Vezi insa ca,
- venind la voi, tatal "vrea" sa-i faca toate capriciile care-inteleg ca se rezuma DOAR la calculator;
- bunica e hotarata, probabil si trecuta prin viata cu bune si rele (ma refer la mama baiatului) si-o asculta
Intrebare:
- de ce vrei "musai"ca baiatul sa manance (NU i-o fii foame)si care-i problema ta?..are UN tata langa el..;
- de ce sa-l convingi pe prietenul tau ca, ceeace face (si zici bine) NU e bine?!?
parere:
- NU sunteti casatoriti, copilul Nu locuieste cu voi si NU te mai lasa interesata de el CE face.are un tata si sa faca CUM vrea;
- nici daca va veti casatori, NU lua atitudine si NU te certa cu prietenul tau pt copil.Ti-a raspuns: asa vrea el..care-i problema ta?!?
(te inteleg..ce crezi si zici.DAR...)
-NU ar trebui sa pui aceste lucruri la suflet.crede-ma.
cele bune,

Cum sa nu-i fie foame unui copil care mananca doar dimineata si pana seara nu mai baga nimic in gura?E atat de rau ca imi pasa de el si de viitorul lui?Da am inteles ca nu e al meu si nu am nici un drept asupra lui dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-mi pese de educatia lui pentru ca poate intr-o zi o sa stea cu noi si atunci ce o sa se faca daca nu o sa-l asculte si nu o sa aiba autoritate asupra lui?Eu nu il judec pe el ca parinte e treaba lui pana la urma cum isi educa copilul asta atata timp cat nu o sa aiba repercusiuni asupra mea(ma refer la faptul ca copilul asta o sa creasca si nu vreau sa ne certam din cauza lui sau sa ne faca probleme), v-am cerut doar o parere!

Sa nu credeti ca m-am suparat pe ceea ce mi-ati scris aveti si dvs dreptate dar eu nu pot fi indiferenta la ce se intampla in casa noastra!

Mi se pare normal sa te intereseze comportamentul fata de copilul lui si sa iei atitudine din cel putin doua motive:
- e un copil si atata timp cat poti avea o influenta buna asupra lui, indiferent ca esti mama/ruda/prietena/...etc e bine sa-ti faci simtita prezenta, sa se simta protejat, iubit si ajutat(cu atat mai mult cu cat mama lui este departe si o figura feminina in viata lui, alta decat bunica, e benefica)
- in cazul in care iti intemeiezi o familie cu el nu are cum sa nu-ti treaca prin cap ca aceeasi atitudine o va avea fata de copilul vostru...ar trebui sa pui problema asta si sa vezi ce-ti raspunde
Comportamentul prietenului tau lasa de dorit si in relatia cu tine, atata timp cat iti raspunde asa cum scrii in mesaj. Ia atitudine si nu te lasa niciodata calcata in picioare, impune-te!!!Ai toata sustinerea mea!!!

Multumesc bestyutza pentru sustinere!I-am pus si intrebarea aceasta:si cu copiii nostri va fi la fel de ignorant?s-a suparat pe mine si mi-a zis ca nu este acelasi lucru pt ca copiii nostri vor locui cu noi si vor fi tot timpul sub supravegherea lui.Sa nu credeti ca bunica are prea multa autoritate asupra lui din cate mi-a povestit prietenul nu prea il poate tine nici aceasta in frau(au fost dati cand copilul nu avea chef de teme si bunica il suna pe tata ca sa se impuna in fata copilului pt ca dansa nu reusea), toata lumea il rasfata pentru ca e un copil care nu are parintii langa el si da au dreptate si mie imi este mila dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie lasat de capul lui!