cum sa readuc dragostea intre noi?

Am 28 de ani, un sot si o fetita frumoasa de 2 ani.Inainte de nasterea copilului aveam o relatie frumoasa care se baza pe iubire, respect si grija unul fata de altul.Totul a inceput dupa nasterea fetitei.Eu irascibila, cu toata atentia indreptata spre copil, normal, el suferind o schimbare majora in viata lui, aceea de a deveni tata.Dintr-o data fiecare dintre noi l-am ignorat pe celalalt, cu motivatia" avem un copil, normal ca toata iubirea este acum pentru el"(asta spunea el)Pornind de la aceste vorbe cu fiecare zi ce trecea ne ignoram tot mai mult.Acest lucru a dat nastere la certuri, din partea mea, care simteam si eu nevoia la un moment dat de o cat de mica atentie, ceea ce nu se intampla.Lucrurile decurgeau la fel in fiecare seara:servici, televizor, nebagat in seama, culcat.Discutiile au devenit tot mai dese, am ajuns sa ne vorbim urat, sa ne jicnim si chiar sa ne uram de cele mai multe ori.Am pus chiar si problema divortului dar ne-am gandit ca totusi este un copil la mijloc.Chiar si relatia sexuala a avut de suferit, totul rezumandu-se la mai putin de jumatate fata de cum era inainte.Nu simt nevoia (spune el).Ultima data cand am incercat o apropiere din partea mea pt.a indrepta lucrurile(lumanari, muzica, vin), mi-a intors spatele spunand"eu ma duc sa ma culc, mie mi-e somn.Acum avem momente in care vorbim, ziua decurge normal, bineinteles fara vreun gest de tandrete-ca si cum am fi 2 chiriasi care stau in aceeasi casa si-si vorbesc atunci cand nu sunt prea obositi.Dar imi dau seama ca aceasta nu este o relatie intre o femeie si un barbat si ma intreb oare unde se va ajunge?Vreau sa fie totul ca inainte, sa ma stranga in brate, sa simt ca ii pasa de mine si ca are aceleasi sentimente ca atunci cand ne-am cunoscut.Era asa frumos atunci!!!!Cum sa-l fac sa simta din nou ceva pt.mine?Am nevoie neaparat de un sfat din partea celorcare se afla in aceeasi situatie sau chiar a unui specialist.

daaaaa, grea intimplare! ar trebui sa va adresati unui psiholog pe aceste chestiii! dar mai asteapta si alte reapunsuri mai argumentate! succes!

Cum puteti spune ca aveati o casnicie minunata inainte daca sotul da semne ca nu va mai iubeste la prima problema mai serioasa aparuta?Sunteti sigura ca daca a-ti reaprinde flacara dragostei sotul v-ar iubi la bine si la RAU pana cand moartea va va desparti?Ii faceti un copil si in loc sa va copleseasca cu atentii si iubire, intelegere, ca toata lumea stie ca o femeie e predispusa la depresie dupa nastere, el vrea sa divortati!

Draga Silvy, dragostea nu o mai poti reaprinde daca flacara s-a stins de tot. Daca, insa, ea mai arde mocnit de tot dar inca mai exista, atunci, da mai poti face ceva si merita sa te lupti pentru a o reaprinde. Aceasta este intrebarea la care trebuie sa afli mai intai raspunsul: sotul tau te mai iubeste sau nu? Ce simti tu? El ce spune?
Daca insa casnicia dintre voi nu mai are sanse, atunci copilul vostru nu ar trebui luat drept liant al casniciei. O familie nu este familie daca parintii nu se iubesc, chiar de locuiesc impreuna. Un copil are nevoie cel mai mare de parinti fericiti, nu de parinti frustrati.
Bineinteles ca nu ar trebui sa renunti la casnicia voastra fara a epuiza toate armele din dotare, fara a face orice iti sta in putinta pentru a o salva. Dar uneori risti sa ajungi ca Don Quijote in lupta sa cu morile de vant.
Mult succes in rezolvarea problemelor voastre.
Cu drag, Sorina.

Draga Silvy...imi pare rau prin ceea ce treci!Viata e prima de probleme...am ajuns sa vad asta inca de la 20 de ani...Consider ca in problema pe care o aveti voi nu a existat comunicare.Pare simplu.dar comunicarea este esentiala in orice tip de relatie!Incercati sa comunicati...sa abordati problema in mai multe feluri...sa va deschideti sufletul unul in fata altuia si sa fiti sinceri.Trebuie neaparat ca el sa afle ceea ce nu-ti place tie si viceversa...nu ma refer la lucruri marunte, ci la trairi!Ati putea chiar sa faceti o lista si sa incercati sa nu o incalcati pe cat posibil pt armonie in familie.Foarte important ca amandoi sa ajungeti la concluzia ca acest copil ar trebui sa va uneasca si mai tare...sa va dea putere...doar este rodul iubirii voastre!mult succes!

Buna,
Ati reusit sa luati legatura cu un psiholog?Daca da, imi poti spune si mie cum au decurs intalnirile?

Draga Silvy,
prin ceea treci tu acum trece majoritatea cuplurilor care devin parinti; aparitia unui copil aduce multe schimbari si reorganizari in relatia voastra si are un cuantum de stress deloc neglijabil;poate ati ajuns la un blocaj - in care nu mai puteti comunica eficient.Ar merita sa te gandesti sa apelezi la ajutorul unui terapeut.Ar fi ecologic si de bun augur pentru toti trei.cu drag,
Lore

buna silvy! vreau sa-ti spun ca si eu dupa ce am nascut copilul am trait ceea ce tu traiesti acum in schimb realizez abia acum ca eu sint destul de vinovata de ce se intimpla intre noi deoarece toata atentia era indreptata catre copil si de el uitasem ca exista.barbatii sint tot niste copii mai mari dar ca sa le facem asta e.cind am realizat distanta dintre noi era deja definitiva deoarece el gasise alte brate protectoare fara ca eu sa stiu bineinteles si am luptat 13 ani pentru iluzia unei casnicii si am gresit din nou gindindu-ma ca am un copil.daca sa rupt intre voi ceva si incercati sa coaseti ramine nodul dar sa te incurajez in viata tot raul spre bine.acum sint casatorita cu un om minunat care i-mi spune si zii si noapte ca ma iubeste, care ma stringe in btrate cind sint suparata.e mare lucru sa stii si dupa 2 ani ne iubim mai mult si mai mult. in schimb stiu unde am gresit cindva si nu as mai repeta greseala.oricum lupta pentru fericirea ta!sa auzim de bine.

Intr-adevar ramane nodul, insa un nod este ceva care tine strans ceea ce leaga, poate chiar mai strans decat era inainte. Fiecare cuplu este diferit si deci solutiile existente sunt intotdeauna diferite.
Ma bucur ca ti-ai gasit fericirea Lyonesse si va doresc numai bine in continuare.
Silvy, nu ne mai spui nimic de voi, cum va mai merge?

In primul rand as dori sa multumesc tuturor celor care mi-au scri.Mi-au fost de folos sfaturile voastre.Noua ne merge parca ceva mai bine ca inainte.Situatia devenise atat de tensionata intre noi in sensul ca nu puteam duce o discutie pana la capat fara sa ajungem la cearta, incat la un moment dat a incetat sa ne mai pese unul de celalat.Se pare insa ca din toate acestea a iesit si ceva bun:pentru inceput nu ne mai certam asa de des si parca am inceput sa comunicam ceva mai mult decat inainte.Oricum pentru mine familia este pe primul plan, mai ales ca acum avem si un copil, astfel incat nu cred ca m-as incumeta sa incerc cu altcineva, mai degraba cum am fost sfatuita, as incerca toate variantele pentru a merge bine casnicia noastra.Sper din tot sufletul sa fi fost doar consecinta schimbarii ce a survenit in viata noastra :un copil.Astept in continuare sfaturile voastre.

Felicitari pentru ca ati gasit calea de mijloc.Cu rabdare si incredere o sa reusiti!Este imbucurator faptul ca ati reusit sa nu va mai certati asa de des, iar cresterea comunicarii dintre voi nu poate sa conduca decat la o si mai buna ameliorare a situatiei!
Numai bine.

Draga Silvy, ma bucur enorm pentru voi. Intr-adevar, ca sa puteti sa va regasiti unul pe celalalt, trebuie mai intai sa fiti despartiti, nu? Iar voi tocmai asta ati facut. V-ati detasat unul de celalalt din punct de vedere emotional, iar acum incepeti sa va regasiti. Este foarte bine si ma bucur pentru voi ca sunteti pe drumul cel bun.
Fetita voastra este la o varsta incrediil de frumoasa. Intre 2 si 3-4 anisori, este cea mai frumoasa perioada, asa ca ati face foarte bine sa va bucurati de ea. Jucati-va impreuna, toti trei, seara inainte de culcare. Acest lucru va va uni familia, fetita voastra va vedea cum este sa ai ambii parinti alaturi de tine intr-un cadru vesel si armonios, iar pe voi va va uni mai mult, aveti ocazia sa va bucurati impreuna de minunea VOASTRA. Jucati-va cat mai mult. Iar apoi, cum e mai bine sa-ti gasesti linistea si odihna decat tinandu-va in brate unul pe celalalt si rememorand clipele petrecute IMPREUNA.
Mult succes si asteptam sa ne mai scrii.

Sfanta sarbatoare de Paste este un moment in care dragostea, pacea si seninatatea se unesc in numele Domnului!
Va urez un Paste fericit alaturi de cei dragi!

draga silvy.cam in aceias situatie sunt si eu dar nu sotul imi face mie la fe; ci eu lui.decand o am pe denisa totul sa schimbat.simt ca nu mai am timp de el...tot timpul mil dedic denisei..stiu ce fac rau.uneori imi este mila de el cand il jignesc sau cand il resping...sper sami revin cat de curand...chiar daca ii fac asa inca-l mai iubesc.deci...poate fi ceva trecator

Draga Liliana, te sfatuiesc sa incerci sa te aduni un pic si sa vezi unde ai putea rupe putin timp sa i-l dedici sotului tau. Macar de o imbratisare, un sarut si un te iubesc ca sa simta ca nu-l excluzi de tot ci doar nu ai timp. Inteleg ca atunci cand ai multe pe cap iti vine poate sa-l repezi dar in loc sa-i spui cateva vorbe care poate l-ar fce sa se simta prost, ai putea in schimb sa-l saruti pe fuga si sa-i explici ca atunci cand vei termina treaba vei avea timp si pentru el.
Inteleg perfect cum este sa ai un copil mic si o casa de intretinut pentru ca si eu am un baietel de 9 luni si trec si eu prin asta. Dar trebuie in acelasi timp sa te gandesti si la sotul tau si sa-i arati asta pentru a nu se ajunge la lucruri mai grave.
Numai bine tie si familiei tale!

Și eu m-am dedicat copilului după nașterea lui, îl iubeam mult iar pe ea am neglijato.Rezultatul ? Și-a găsit pe altul și ma părăsit luând și copilul.:(((

este întotdeauna greu