Este posibil ca dupa o ședință de psihoterapie sa te simti mai rau ca înainte?
Buna ziua, am fost ieri la o ședință de psihoterapie, prima cu acest psiholog, care sincer va spun mi-a lăsat o impresie bună dar am plecat de la ea un pic nelămurit.Mi-a pus niste intrebari si pe baza răspunsurilor mele si-a dat seama cam ce fel de persoana sunt si cam de unde se trag temerile mele.Eu m-am dus la ea cu niste probleme legate de niste ganduri obsesive despre sinucidere, si aici intervine problema de ieri parca ca ma gandesc mai mult la acest lucru nu îmi fac planuri nici nu am de gand, si chestia asa incepe sa ma cam dispara deoarece imi cam acaparează toată atenția si cam toata ziua cu toate ca eu NU VREAU SA FAC CHESTIA ASTA, si nu stiu cum sa scap de acest gand, mai aveam un gand despre copii ca as putea sa le fac rau dar asta cumva s-a cam dus si m-am mai linistit.Cum sa fac sa nu ma mai gandesc la gândul ala?simt cumva ca imi cam răpește toate plăcerile, adică incerc sa ma gandesc la ceva ce îmi plăcea înainte si acuma parca nu mai simt aceeasi placere.imi este frica sa nu intru in depresie si sa ajung sa fac gândul asta si asa mai departe.Doamna psiholog ni-a spus că la mine de fapt este o frica de moarte si din cauza asta am aceste ganduri.Maine ma duc si la psihiatru sa vad daca imi schimba tratamentul sau nu, sunt un pic speriat ca nu am sa scap nici data de aceste ganduri..!
30 comentarii
Buna ziua,
Se intampla, uneori, sa plecam bulversati de la psiholog, să credem că ne simtim mai rau decat la început, datorită faptului că au fost atinse niste subiecte sensibile sau neaccesate conștient, pana la momentul vizitei la psiholog. Terapia in sine este un proces anevoios, un travaliu adesea, pentru ca ne luptăm cu temeri si cu multe alte lucruri ascunse în inconștient. Nu intrerupeti terapia, alocati-i timp si resurse, dar mergeți si la psihiatru, in paralel. Va va ajuta sa va stabilizati mai repede.
Se intampla, uneori, sa plecam bulversati de la psiholog, să credem că ne simtim mai rau decat la început, datorită faptului că au fost atinse niste subiecte sensibile sau neaccesate conștient, pana la momentul vizitei la psiholog. Terapia in sine este un proces anevoios, un travaliu adesea, pentru ca ne luptăm cu temeri si cu multe alte lucruri ascunse în inconștient. Nu intrerupeti terapia, alocati-i timp si resurse, dar mergeți si la psihiatru, in paralel. Va va ajuta sa va stabilizati mai repede.
Nici nu am de gand sa renunț la psihoterapie, într-adevăr doamna psiholog ieri a atins niste subiecte sensibile, de fapt a scos la iveală ceva ce eu uitasem sau poate nu ii dădusem destulă importanta la vremea aceea, niste lucruri din copilărie pe care eu nu le vedeam importante dar se pare ca au fost, problema este ca nu scap de acest gand blestemat, se tine de mine ca un scai, parca cineva din interiorul capului meu imi pune intrebari si ma face sa ma indoiesc si sa imi pun un milion de întrebări și să îmi fie frică de niste lucruri aiurea, când spun ca nu vreau sa fac Asta sau nu îmi doresc ca nu am nici un motiv, instantaneu apar niste intrebari de genul, "esti sigur, chiar nu vrei asta" si imi ia toată atenția si parca incepe sa ma priveze de lucrurile care mie imi făceau placere înainte.
Bună ziua.
Dupa cum s-a spus si mai sus, este posibil ca la psiholog sa fie atinse unele subiecte mai sensibile.
În ce sens va simțiți mai rău decât înainte?
Dupa cum s-a spus si mai sus, este posibil ca la psiholog sa fie atinse unele subiecte mai sensibile.
În ce sens va simțiți mai rău decât înainte?
Rezultatele nu apar peste noapte. Trebuie să aveți răbdare și încredere că veți evolua spre bine. Chiar și rezultatele medicației depind de încrederea dvs. în utilitatea și eficiența acelui medicament, nu numai de proprietățile chimice ale medicamentului respectiv.
Când am spus că mă simt mai rau m-am referit ca astazi parca m-am gândit mai mult la acest gand si am avut o stare generala mai rea, parca imi este frica sa nu intru in nu stiu ce depresie, si starea pe care mi-a dat-o faptul că m-am gândit mai mult la acel gand de sinucidere m-a speriat mai tare ca de obicei, probabil si din cauza ca s-au atins anumite aspecte legate de trecutul meu si faptul ca am plecat de la ea putin bulversat si parca nelamurit cu unele aspecte pe care le vom pune la punct la urmatoarele sedinte, adica am simtit ca nu am gasit rapsuns la anumite intrebari pe care le aveam, în schimb pot spune ca in legatura cu copii m-a facut sa inteleg niste lucruri care in mare masura m-au linistit!
Faptul ca v-ati gandit mai mult la ideile de suicid, nu inseamna neaparat ceva rau - ci asa arata introspectia, cum o numim noi, psihologii. Cu ajutorul psihologului, ati reusit sa va priviti putin mai atent, ceea ce normal ca va sperie. Pe multi ne-ar speria sau doar mira, o privire introspectiva, o oglindire a propriilor ganduri si emotii, care de cele mai multe ori, nu sunt asa dragute - nici viata nu e, dar ne putem adapta, pentru ca asa suntem "programati" sa facem. Privit un pic la rece, poate va ajuta sa observati un aspect important: dvs va ingrijorati cu privire la un simplu gand si nu neaparat la ceva (un pericol) real, material - daca ati fi crezut cu adevarat ca acest gest ar fi o solutie pentru problemele pe care le-ati intampinat in viata pana in prezent, probabil ca l-ati fi facut deja. Dar asta poate insemna ca stiti in adancul fiintei dvs, ca acest gest, nu este de fapt, o solutie pt niciun fel de problema, oricat de grava ar fi ea. Si nu uitati, ca orice problema poate avea minim 2 solutii, deci sa va fi oprit doar la una, nu era tocmai realist - ori cata vreme dvs va puneti intrebari cu privire la acest posibil gest, aratati ca aveti o buna capacitate de gandire si resurse multiple de reabilitare. Insa, pt ca orice om e totusi o fiinta vulnerabila si nu una atotputernica, probabil ca in acest moment, resursele dvs interioare sunt putin destabilizate si din acest motiv, un tratament psihiatric si continuarea procesului psihoterapeutic in care observ ca v-ati angajat (cu succes pana acum), ar fi solutia ideala. Asa cum vi s-a recomandat deja, aveti rabdare, lasati mintea sa proceseze in avantajul ei, cu ajutorul psihoterapiei si a medicatiei si veti observa rezultate favorabile pe termen lung. Desi toti oamenii se ingrijoreaza la un moment dat, uneori ei nu mai pot gasi singuri calea spre echilibru si e firesc sa apeleze la specialisti. Multa sanatate si incredere!
Este nevoie de răbdare. Rezultatele nu apar imediat. Continuati schema de tratament și în paralel psihoterapie.
Nu se face psihoterapie in puseul depresiv pt ca nu se poate face nici un progres doar te descurajezi ca nu poti controla gandurile ceea ce aduce mai multa autoculpabililzare ! Gandurile recurente despre moarte sunt un semn clar de depresie asa cum febra arata prezenta unui proces infectios, nu trebuie interpretate in nici un alt fel !
Pt inceput concentreaza-te pe tratamentul medicamentos, redu sarcinile la cele strict obligatorii, amana- le pe toate celelalte, in rest fa activitati simple care-ti aduc placere ! Psihologul te poate ajuta sa identifici acele hobby-uri sau activitati !
Pt inceput concentreaza-te pe tratamentul medicamentos, redu sarcinile la cele strict obligatorii, amana- le pe toate celelalte, in rest fa activitati simple care-ti aduc placere ! Psihologul te poate ajuta sa identifici acele hobby-uri sau activitati !
Tratament medicamentos fac de o luna, în depresie nu pot sa zic ca sunt, planuri despre suicid nu-mi fac, doar sunt niste ganduri care nu-mi dau pace si de care imi este teama, nu m-am gândit in nici un fel cum sa ma sinucid, nu am incercat asta si nici nu am sa incerc, doar nu stiu cum sa scap de acest gand care pur si simplu nu îmi dă pace si care ma face sa am o stare mai proasta.Ma gandesc ca daca eram in depresie nu mai făceam mare lucru, în schimb eu comunic cu toate lumea, incerc sa ma simt bine in prezenta prietenilor, vreau sa fac Asta si sper sa si reusesc.
Pur si simplu eu simt ca totul se rezuma la frica de moarte, pur si simplu când aud cuvantul asta parca simt o teama, imi este frica sa aud stiri despre suicid, sa citesc ceva in legatura cu asta ca imi este teama sa nu imi vina idei sa nu incep din nou sa ma gandesc la asta, vorba doamnei psiholog Stoian, probabil daca imi.doream sa fac Asta sau o găseam.ca pe o salvare la soluțiile mele nu mai imi era teama de gândul asta.Este un gand obsesiv de care nu pot scapa.Mai cunoașteți cazuri cu ganduri obsesive, se scapa de gandurile astea?
Si mai mult decat atat mie mi se repeta o frază în mintea"sa ma sinucid, sa ma sinucid" nu ma gandesc sa fac ceva anume sau nu stiu daca explic cum trebuie:(!
Dati-va timp, sau mergeti si discutati cu psihiatrul, poate mai revine asupra schemei de tratament. Medicatia si psihoterapia merg foarte bine impreuna in asemenea cazuri. Una fara cealalta ar intarzia rezultatele. Cat despre gandurile obsesive, da, veti scapa de ele la un moment dat, doar ca acesta ar fi un obiectiv major, ce poate fi atins gradual, cu pasi mici. Adica va veti bucura de succese mai mici - ” în schimb pot spune ca in legatura cu copiii m-a facut sa inteleg niste lucruri care in mare masura m-au linistit!”, pentru a obtine putere, resurse sa luptati mai departe, pentru eliminarea ideatiei obsesive.
Steve.the.great,
Daca vorbim despre un episod depresiv sever, psihoterapia este mai mult decat indicata. De asemenea, cum ar putea sa se focuseze si sa se bucure de hobby-uri daca o caracteristica majora a depresiei este insasi anhedonia? Lipsa elanului vital combinata cu lipsa placerii, a energiei, cu gandurile obsesive despre moarte sunt principalele impedimente in functionarea globala a persoanei.
Daca vorbim despre un episod depresiv sever, psihoterapia este mai mult decat indicata. De asemenea, cum ar putea sa se focuseze si sa se bucure de hobby-uri daca o caracteristica majora a depresiei este insasi anhedonia? Lipsa elanului vital combinata cu lipsa placerii, a energiei, cu gandurile obsesive despre moarte sunt principalele impedimente in functionarea globala a persoanei.
Am fost ieri si am facut niste analize prin biorezonanta si mi-au iesit lipsa niste vitamine, magneziu B3 ai B6.La nivelul creierului doctorita m-a zis ca se oxigeneaza cum trebuie ca e totul ok.Mi-a recomandat sa iau rhodiolin, cardiovit, orz verde si 5-HTP dar din cate am inteles acesta nu se ia cu antidepresive deoarece acționează tot la nivelul serotoninei eu deja luând Asentra de o lună...întreb azi si medicul psihiatru sa vad ce zice si dansul si in urma recomandărilor o sa urmez schemele de tratament!
Numai medicul psihiatru îți poate spune dacă ai voie sau nu. Nu te lua numai după prospecte.
Dadu expune tot tratmentul pe care il iei ca sa ne dam.si noi o parere (ne)avizata ! :)
Doamna psiholog, la depresiile majore anhedonia are diferite grade sau daca este avansata raman totusi activitatle reflexe care tin supravietuire ( mancat, dormit, sex/ masturbare la cei cu libidoyl pastrat ) si activitati pasive - ascultat muzica, privit la tv sau citit !
Ma refeream ca nu trebuie sa facuta psihoterapie cu introspectii si analiza amanuntita a gandurilor pt ca n-are sens sa analizezi niste ganduri patologice asa cum nu te focusezi pe caracterul durerii la o infectie urinara, nu conteaza ca e arsura, intepatura sau junghi, astepti ca tratamentul sa-si faca efectul si simptomele sa treaca ! Dimpotriva, trebuie abatuta atentia spre alte preocupari si activitati placute !
Doamna psiholog, la depresiile majore anhedonia are diferite grade sau daca este avansata raman totusi activitatle reflexe care tin supravietuire ( mancat, dormit, sex/ masturbare la cei cu libidoyl pastrat ) si activitati pasive - ascultat muzica, privit la tv sau citit !
Ma refeream ca nu trebuie sa facuta psihoterapie cu introspectii si analiza amanuntita a gandurilor pt ca n-are sens sa analizezi niste ganduri patologice asa cum nu te focusezi pe caracterul durerii la o infectie urinara, nu conteaza ca e arsura, intepatura sau junghi, astepti ca tratamentul sa-si faca efectul si simptomele sa treaca ! Dimpotriva, trebuie abatuta atentia spre alte preocupari si activitati placute !
Tratamentul medicamentos pe care îl iau in momentul de față este:Asentra jumătate de pastila dimineata si Mirzaten jumătate de pastila seara la culcare.Incepand de ieri am luat 2 pastile de rhodiolin, o pastila de zeolit, mi-a găsit niste metale grele in organism(plumb si arsenic), si orz verde pentru supliment de vitamine si magneziu!
Si inca un aspect, a venit vorba de depresie majoră, cum imi dau seama daca sunt in asa ceva, adică eu ma simt plin de viata, ies cu familia cu prieteni, incerc sa imi traiesc viata cat de bine pot, ce ma supăra si ma sperie au fost acele ganduri obsesive de suicid si ca as putea sa le fac rau copiilor, si mai am momente cand starea mea este mai proasta so simt anumite frici iraționale de care sunt conștient că mă sperii aiurea!
Un diagnostic corect se pune de medicul psihiatru in urma unei evaluări complete. Medicul curant presupun ca v-a comunicat diagnosticul.
Nu mi-a spus exact dar pe o scutire medicală pe care am cerut-o pentru servici mi-a scris ca am tulburare mixtă depresiv-anxioasa, astazi an fost la ea am stat de vorbă și mi-a zis ceva de genul ca, conștientul accentuează prea tare stările si gândurile mele, ca trebuie să mă liniștesc, mi-a recomandată sa măresc doza de Asentra si in rest cam atat stiu pana in momentul de fata, eu sper sa imi revin si sa ma fac bine!
Fa cum a spus doctora ta dar daca in 2-3 saptamani nu se raresc gandurile alea roag-o sa iti schimbe Asentra cu altceva ! Din ce am observat aici pe forum sertralina a mers la foarte putini pacienti desi teoretic este prescrisa corect !
Simptomele tale nu sant grave insa trebuie sa iti gasesti tratamentul potrivit !
Bafta !
Simptomele tale nu sant grave insa trebuie sa iti gasesti tratamentul potrivit !
Bafta !
Păi asa am sa fac, problema este ca ma trezesc dimineata cu o stare de tensiune si de teama si nu ma gandesc neapărat la gândurile alea, ma gandesc ce am sa fac pe parcursul zilei si parca ma sperii, imi este frica sa nu magandesc la nu stiu, ce sa nu imi vina nu stiu ce idee, imi este teama ca nu o sa mai ies niciodată din starea asta, ca o sa intru intr-o depresie majoră, parca simt ca nu mai imi place nimic din ceea ce făceam înainte, sau mai bine spus ma sperie când ma gandesc la asta, adică fac ceva ce înainte imi plăcea si parca nu mai simt acelasi lucru si ma sperii si ma intreb " de ce nu îmi mai place acest lucru" sigur esti bolnav, sigur ai ceva.e urât rau, si starile mele alternează, când ma gandesc la ceva imi place si abia astept sa fac acel lucru, si la 2 ore parca nu mai imi place la fel de tare.nu stiu daca ma.exprim corect dar nu mai stiu cum si ce sa zic:(
Este posibil sa fie semnele unei depresii post-natală?Soția mea a născut al doilea copil in urma cu 6 luni si cumva simt ca de acolo se trage toată chestia asta.Eu deja ma invatasem foarte mult cu un singur copil, aveam timpul meu liber imi puteam face toate plăcerile si acuma pot sa le fac, nasterea celui de-al doilea copil nu mi-a schimbat viața mai deloc, dar cat a fost însărcinată soția m-am tot gândit la fel si fel de lucruri.care sunt si cum se manifesta aceste semne daca este vorba despre asta.i-am spus doctorita mele psihiatrie si mi-a spus că este posibil si acest lucru.
Bineinteles ca este posibil si acest lucru sa fi influentat starea psihica, pentru ca un alt copil presupune mari schimbari in dinamica si viata familiala. Aceste schimbari, poate te-au prins nepregatit si de aici conflictul interior, insa odata instalate simptomele depresiv-anxioase (care spui ca dateaza din perioada sarcinii sotiei, aica de un minim de 9 luni, cu ce o mai fi fost inainte si dupa), ele trebuie tratate in primul rand psihiatric si in paralel psihoterapeutic. Pt ca doar psihiatria nu rezolva in acest caz, dupa cum e posibil ca nici doar psihoterapia sa nu rezolve - ele merg combinate si e mai recomandabil asa. Ai incredere ca vei iesi din zona asta intunecata si iti vei regasi echilibrul. Daca dupa aprox 1 luna nu vei observa imbunatatiri, vorbeste cu psihiatrul si iti va ajusta tratamentul. De fapt, orice modificare pe care o vei sesiza, sa ii spui psihiatrului. El te va lamuri daca e vorba doar de perioada de adaptare a creierului la substanta, sau tratamentul ar trebui modificat. Fiecare pacient are nevoie de o schema adaptata nevoilor proprii si e normal ca psihiatrul sa incerce pana gaseste ce ti se potriveste - totusi nu vorbim de o stiinta exacta, psihiatria, ca si psihoterapia, nu sunt stiinte exacte, dar sunt stiinte.
Păi tocmai aici este o problema, doamna psihiatru pe care eu o am si la care am fost nu pare prea sociabilă, am fost ieri la ea m-am plâns că nu pot sa scap de gandurile astea si ea se uita la mine foarte neinteresantă mi-a mărit doza de Asentra de la jumate de pastila la o pastila si gata abia aștepta să scape de mine...nu mi-a explicat ce as putea avea sau ceva, mi-a spus că la psihoterapie sunt puternic, soțul ei fiind primul psiholog la care am fost si cu care am dat un test de 700 si ceva de întrebări și conform testului nu am nimic doar niste ganduri obsesive iar eu nu reusesc nici cum sa scap de gandurile astea, astăzi am iesit doar eu cu băiatul cel mare și mi-a venit in cap ca as putea sa-i fac rau si imi era frica sa mai stau cu el si abia asteptam sa ajung acasa la soție sa nu mai fiu singur cu el.sunt foarte nasoale gândurile astea si imi era frica ca nu am sa mai scap de ele niciodată si nu as vrea sa traiesc cu teroarea asta toată viata, vreau neaparat sa scap de gandurile astea oribile!
Si daca stiu si simt ca imi iubesc copii de ce îmi vin gândurile astea ca as putea sa le fac rau?De unde apar aceste ganduri?De ce se gândește omul sa se sinucidă fara nici un motiv si fara sa vrea asta?Ce provoacă gândurile astea de unde si de ce vin?Ma poate lamuri cineva?
Puteti cere o a doua opinie, unui alt medic psihiatru, daca cel cu care colaborati va pare neinteresat de simptomatologie.
Un psihoterapeut te poate învăța cum să-ți stopezi gândurile automate. Încearcă să găsești un psihoterapeut cu formare cognitiv-comportamentală, pentru că psihoterapia cognitiv-comportamentală dă rezultate bune pe depresie și-ntr-un număr mai mic de ședințe.
Peste 2 saptamani ma duc din nou la terapie, saptamana asta miercuri am fost la o prima ședință care a fost de cunoaștere și de acuma intram pe terapie, dar pana atunci trebuie să suport gândurile astea care vin dar trebuie sa le fac fata.Ma gandesc ca sâmbătă viitoare soția trebuie să plece si eu trebuie să stau cu copii și parca simt o teama, imi este frica ca as putea sa cedez, sunt niste stări tare ciudate dar o sa le fac fata:(
Mai oameni buni, de ce se gândește un om sa se sinucidă, de ce are numai asta un cap?ma trezesc la asta ma gandesc, ma culc tot la asta ma gandesc.Cum se scapă de gandurile astea?Cum imi dau seama ca imi doresc sau nu, nici nu mai stiu, orice as face si face si orice as incerca uit o ora si dupa iar imi vinnin cao gandurile astea.Ce ar trebui sa faca un tratament ca sa imi dau seama daca isi face efectul?
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5Ma obsedeaza ca nu fac nimic, imi este greu sa fac unele lucruri pe de alta parte.
- 2Nu pot scapa de obsesiile cuiva.
- 2obsesie sau lipsa de chef
- 16Obsesiile religioase pot deveni bolnavicioase!
- 5Ce as putea sa fac sa trec peste relatia asta?
- 3Ganduri obsesive
- 16Ganduri obsesive !
- 2Obsesie.. nume de actori si comportament ciudat
- 6Iubire sau obsesie? Temeri!
- 5sufar de TOC si am avut momente de cadere groaznica
- 0Posibil TOC
- 4Cum diminuam obsesiile si compulsiile?
- 7Tulburare obsesiv compulsiva, OCD, PURE O?
- 2Gânduri obsesive
- 6Ce as putea sa am - gânduri despre suicid pe care nu mi le pot scoate din cap
- 6TOC ! Am nevoie de un sfat
- 21Probleme psihice
Mai multe informații despre: obsesia
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: