Ganduri obsesive

Buna, sunt Anca si am 22 de ani si cred ca sufar si eu de TOC :(- si in friica de a nu da in schizofrenie cu gandurile mele obsesive am cautat pe net si am ajuns aici. Poate ma luminati si pe mine - pentru ca de psiholog din pacate nua m bani acum, desi m-am gandit de multe ori sa merg deoarece stiu ca am o problema! povestea mea e asa:
M-am nascut cu luxatie congenitala de sold datorita caruia cand aveam 16 ani piciorul stang a ajuns sa fie mai scurt ca si celalalt cu 5 cm. La 16-17 ani cand am fost destul de mare sa fiu operata, m-am operat si le-am egalat. Dar ca si consecinta a luxatiei din nastere, pe la 30-40 de ani sau poate chiar si mai devreme va trebui sa imi pun o proteza la sold. O operatie care se face foarte des si e de foarte succes, mai ales in ultima vreme. Pana la 18 ani nu aveam deloc anxietati, sau griji sau ganduri obsesive( doar cand era vorba de baieti, ca ma gandeam prea mult la ei). Dar acum vreo 2 ani dupa ce m-am despartit de prietenul meu am inceput sa am foarte mari anxietati, si am picat si intro depresie, iar acum am ajuns sa ma gandesc non stop aproape la aceste ganduri care imi disturba capacitatea de concentrare si placerea de viata si socializare. Gandurile sunt : Daca cand va trebui sa imi pun proteza la sold, picioarele imi vor fi inegale dupa operatie? ; Daca nu va reusii operatia? ; Daca voi ajunge in scaun cu rotile ; SI pur si simplu o friica enorma de operatia asta care nu e foarte grea si ce e peste cativa ani buni! Sau ma mai gandesc non stop la degetele mele de la piciorul stang care sunt in ciocan, dar care iara pot fi operate printr-o operatie f simpla si pe care o fac multi oameni, sau la cele cateva masele lipsa din spate care foarte usor pot fi puse la loc. Eu stiu ca toate aceste ganduri nu sunt rationale si ca nu au in rost in capul meu, dar nu stiu cum sa le fac sa le opresc. Pentru ca daca ma gandesc prea mult la ele le dau importanta si devin si mai dese, daca nu ma gandesc la ele ma panichez k uite nu m-am gandit la ele si imediat apar. Ce pot face? nu vreau sa iau pastile si nu vreau sa dau nici in schizofrenia, si imi doresc sa ma bucur de viata si sa imi fac un prieten stabil fara sa ma gandesc non stop la tampenii. :(

buna ziua,
draga mea esti asa de tanara incat cele scrise NU ar trebui sa te preocupe...
cum zici...sunt FARA voia ta.
propunere:
- incearca sa iesi cu prietenele si daca nu ai prea multe,
mergi la un curs: mani-pedi; intr-ajutorare; vizite...cheama
la tine pe cine vrei.
- NU sta mult pe net...
- citeste o carte de rugaciune
p.s.
pt. ca nu stiu daca esti din oras, ma opresc aici.
la fel daca, ai posibilitatea sa-ti chemi acasa-prietene.
Un iubit-SIGUR- te-ar scoate din "faza" asta
si
sa mai stii ceva:
(NU e ceva placut)
dar
SI spitalele sunt facute pt. oameni.
iar tu mai ai mult pana atunci..
Iti doresc tot ce-i mai bun pe lume,
sa fii iubita
si
sa iubesti!
Doamne ajuta!

Buna ziua!

Sufar de anxietate si tulburare obsesiv compulsiva care mi-a distrus increderea in mine. Totul a inceput de la o tunsoare nereusita, cand am inceput sa "retusez" eu, apoi am "retusat" la salon apoi tot eu, apoi iar salon si tot asa, pana cand in prezent am ajuns sa am parul cat al baietilor, am facut o adevarata obsesie si nu am altceva in cap decat sa retusez sa scap de povara ciumpavelilor. Este un cerc vicios din care nu pot scapa deloc, am ajuns sa imi fie rusine sa ies pe strada (slava domnului ca acum e frig si port caciula), mi-e rusine sa dau caciula jos la servici, si am impresia ca toti rad in spate de mine. Nu a fost mereu asa, la mine a contat foarte mult aspectul fizic, si pana acum cativa ani, aratam foarte bine (am senzatia cateodata ca si asta a contat la job-urile unde am fost angajata), insa acum sunt un dezastru. Imi recunosc boala, nu ma ascund dupa deget, in prezent iau cipralex+spitomin dar nu ma ajuta deloc, va rog scrieti-mi care treceti prin acelasi calvar. Va multumesc mult!