Nu pot scapa de obsesiile cuiva.

Buna ziua! Am mare nevoie de un sfat..este vorba de o problema un pic mai delicata in familie si sfatul imi este de folos mie, pentru a sti cum sa ies dintr-o situatie in care am intrat fara voia mea..Sa va spun despre ce este vorba mai intii.

Am o ruda care a revenit in tara dupa multi ani. A vindut tot ce avea in strainatate si s-a decis sa se restabileasca aici pentru tot restul vietii. Sotul i-a murit de ceva timp iar copii, doi baieti, sint bine-mersi la casele lor prin strainatate. Ea are acum peste 70 de ani. Bineinteles ca a dorit sa reia legatura mai strins cu familia care a ramas in tara. Asa am ajuns sa o cunosc mai bine...M-am rezumat la citeva vizite politicoase si mai mult am discutat prin telefon. Practic ea a inceput sa ma caute din ce in ce mai des si, astfel, am descoperit cu uimire ca are niste idei foarte ciudate. E ferm convinsa ca cei doi copii ai ei, dar si vecinii si alte cunostinte, sint implicate intr-un complot indreptat impotriva ei menit sa o elimine. Considera ca e otravita sistematic iar cel care a declansat vendetta asta e sotul ei. Acesta, zice ea, nu a suportat gindul ca dupa moartea lui o sa fie fericita si astfel a angajat o intreaga mafie (finantata de sot mai intii iar acum de copii ei) ca sa o chinuie. Ideea e ca ea a avut o casnicie nefericita, sotul ei a fost violent si in relatii foarte bune cu bautura.. si toata treaba asta a lasat urme grele. In urma unei recuperari dupa cancer ia medicamente foare puternice si asta acutizeaza toate crizele ei de paranoia sau ce o fi. Copii ei ii cunosc situatia dar cumva o lasa in pace sa-si traiasca viata in felul ei, cu toate ideiile astea in cap. Se pare ca au incercat sa o convinga sa discute cu un psihoterapeut. Dupa ce a fost ode citeva ori a refuzat sa mai mearga la sedinte pentru ca era prea dureros pentru ea si se considera ca totul e inofensiv si poate trai asa fara probleme.

Ce ma deranjeaza pe mine e ca eu vreau sa stau departe de toata treaba asta dar nu reusesc..Ea ma tot suna atunci cind e in crize, se pare ca sint pe post de confidenta. E extrem de aiurea pentru ca in momentele astea nu stiu ce sa zic sau ce sa fac. Incearca permanent sa se insinueze in viata mea..Vrea sa o vizitez des sau sa vina ea pe la mine, ca sa mi se plinga de toate nenorocirile pe care le traieste, sa fac memorii la politie...practic incearca sa ma forteze sa-i rezolv problemele ei inexistente.Simt ca ma stoarce de energie cit tot ascult ce are pe suflet pentru si stiu ca nu eu o pot ajuta.

Va rog frumos sa ma sfatuiti...Cum sa procedez????? Sa ii spun ca totul e numai in mintea ei.?.Nu cred ca ar concepe asta...Sa o conving ca are nevoie de ajutor specializat.?...Nu m-ar crede si nu as reusi..In plus e treaba copiilor ei sa ia o atitudine directa, nu pot sa ma amestec eu...Vreau doar sa ma retrag discret din jocul asta al ei..fara sa tensionez relatiile in familie..Eu sint o nepoata de departe a ei ( e sora bunicului dinspre partea tatalui meu) si nu pot sa ma implic unde nu mi-e locul...Imi doresc doar sa nu ma mai terorizeze cu telefoanele si crizele ei...fara sa am scandal in familie..Poate cea mai buna solutie e sa inchid telefon si tot si sa nu mai dea de mine...dar ar fi ca si cind as fugi...Trebuie sa rezolv direct problema..dar nu stiu cum...Va rog autati-ma cu un sfat competent..Ce pot face sa ii fie bine si ei, dar si mie???

Daca vrei neaparat sa dai o mana de ajutor, atunci foloseste orice mijloc pentru a o convinge ca are nevoie de ajutor de specialitate. Cum varsta e foarte inaintata, o psihoterapie nu are sanse prea mari sa o mai ajute, prin urma, episoadele paranoide au nevoie de medicatie psihiatrica.

Daca vrei sa lasi treaba pe seama familiei, atunci pur si simplu retrage-te pentru ca astfel de oameni sunt inductori foarte buni si ai putea deveni una dintre victimele ei. Responsabilitatea ta principala este fata de viata si sanatatea ta, abia mai apoi fata de sanatatea altuia. E un caz dificil in care nu vei reusi nimic fara specialist, asa ca mai bine cantareste bine situatia si decide rapid care e calea cea mai buna pentru linistea ta. sigur, te-ai putea intrea si de ce anume vrei cu orice pret sa-i faci un bine? ce ti-ai raspunde?

Evident ca nu CU ORICE PRET vreau sa-i fac bine.

Mi-as raspunde acum ca mi-am ridicat de fapt o problema de morala, de atitudine vizavi de ea. Imi pare rau ca nu traieste o viata normala pentru virsta ei Suferinta ei e reala, e ferm convinsa ca este inconjurata de oameni platiti sa o chinuie. Si de aici teama ei permanenta, stresul, crizele, revolta, etc..

Sint perfect constienta ca eu personal nu am cu ce sa o ajut..Trebuie sa ies din jocul ei intr-un mod cit mai diplomat. Este exact asa cum spuneai tu: am in primul rind responsabilitatea vietii si sanatatii mele.

Nu stiu cum sa tratez cu astfel de persoana, banuiesc ca am facut o mare greseala (in nestiinta de cauza) ca am ascultat toate lucrurile despre care vorbea.Dar de cite ori incercam sa o opresc sau sa schimb subiectul incepea sa isi plinga de mila (ca nu are pe nimeni care sa o ajute/asculte/inteleaga)si ma facea sa ma simt ca un om fara inima.

As vrea sa stiu cit este de grava situatia pentru ea. Daca mai exista vre-o sansa sa se inzdraveneasca...Eu cred ca a cedat psihic din cauza stresului cauzat de sotul ei(e doar parerea mea neavizata) si imi pare rau pentru ea ca a avut o viata asa de grea..