De mai mulţi ani mă tratez pentru tulburare schizoidă

bună kix. din câte spui tu, experienţele noastre sunt oarecum similare.mă regăsesc în descrierile tale. îmi pare bine că ai trecut peste toate greutăţile despre care mi-ai spus. îţi mărturisesc că şi mie mi-a fost mai bine în ultimul timp dar asta comparativ cu acum câţiva ani (3-4) când eram în iadul cel mai negru. acum mă gândesc la moarte foarte mult. nu pentru că vreau eu ci pentru că mă doare condiţia de muritor, moartea celorlalţi şi moartea mea. familia mă susţine dar prieteni nu am şi nici nu ştiu dacă aş putea să-mi fac. e dezastru în viaţa mea socială. chiar şi aşa este mai bine ca înainte. văd că ti ai explicaţii pentru situaţia ta. este bine. adică e un confort pe care nu-l gaseşti în incertitudine şi confuzie. şi eu cred în minuni. sper ca viaţa mea să aibă un sens ascendent, aşa cum m-am obişnuit.îţi mulţumesc pentru sfaturi şi încurajări.

Buna, Hesikia, si pe mine ma obsedeaza moartea si suferinta, cred ca singura solutie este sa ne amintim ca Hristos ne-a promis ca ne va rasplati in viata de apoi pentru tot chinul nostru.
Nici eu nu prea am prietene, in afara de una, foarte buna, care mi-a fost colega si mi-a fost mereu alaturi, si eu sufar enorm din cauza izolarii, nu am deloc viata sociala.
Am in schimb familie si asta este mare lucru.
Sper ca si tu si toti cei care scriu pe acest forum sa fiti sanatosi si increzatori in mai bine, si eu fac eforturi ca sa nu imi m ai fie rau.

mă bucur, dragă anastasia dacă gândul la Hristos te consolează. pentru mine problema suferinţei este una foarte sensibilă.probabil că aş accepta mai multe în sensul ăsta dacă aş fi mai smerită. nu numai că nu accept chinul dar sunt şi angoasată în faţa suferinţei.stii...ca la dentist când începi să tremuri acolo în cabinet şi ti-e frică şi nu te poţi opri din tremurat. ăsta este tremorul angoasei.e bine dacă te bucuri de familie.eu am avut o perioadă când nici familia nu însemna prea mult pentru mine. aveam seszaţia că trăim în lumi paralele şi că în lumea mea nu sunt decât eu. lucrurile s-au mai schimbat în ultimul timp. mai am asta...că nu pot să dorm fără medicamente.în mare lucrurile s-au mai ameliorat
sănătate şi ţie şi numai bine.

Sa stii ca si eu am momente cand ma revolta suferinta si cand nu o inteleg, ba chiar ma supar pe Dumnezeu ca a ingaduit atata suferinta, dar imi dau seama ca noi nu stim mare lucru si aveam un unchi care spunea" in planurile lui dumnezeu eu nu ma amestec".
Este omeneste si sa te temi si sa te revolti.
Nici eu nu dorm fara neuroleptic, zilele astea mi-a fost chiar putin rau de la schimbarea de vreme si am luat si alte medicamente in plus.
Cand imi voi reveni, mai scad din ele.
Numai bine si tie, astazi este sarbatoare asa ca iti doresc multa pace sufleteasca.

sunt cu totul şi cu totul de acord cu tine că nu trebuie să ne amestecăm în planurile lui Dumnezeu dar.când te doare nu prea poţi să nu ţipi. îmi pare rău că nu te-ai simţit bine zilele astea. îţi urez să te faci bine şi să poţi scădea din medicamente.Apropos, tu decizi să scazi medicamentele sau o faci după sfatul medicului. Eu înauinte le scădeam după capul meu dar în ultimii ani din cauză că medicamentul pe care îl iau este ff puternic am lăsat doctorul să decidă pentru că mi-am dat seama că cu medicamentul ăsta nu este de joacă. doctorul trebuie să fie informat în mod corect despre medicamente şi doze. sănătate.

Da, dupa capul meu le scad, dar cred ca ai dreptate, medicul stie mai bine. Am sa iau in continuare ce mi-a zis.
Cred ca imi este rau de la frig, dar am sa imi revin, nu mai sunt rau ca inainte, ce a fost mai neplacut am depasit de ani de zile, am ramas duar mai sensibila.
Multa sanatate si tie.

îţi urez să te faci bine şi dacă este posibil să te desensibilizezi. vine iarna şi de aceea cred că este foarte important să te tratezi după sfatul medicului care sunt sigură că ia şi lucrul ăsta în considerare.
se anunţă o iarnă cu zăpadă. mie îmi place zăpada foarte mult. aşa am fost din copilărie.îmi plac şi brazii de Crăciun împodobiţi dar nu cei artificiali ci numai cei adevăraţi. roagă-te pentru mine să am o iarnă bună cu sărbători adevărate pentru că de mult timp nu mai ştiu ce este o sărbătoare petrecută cu bucurie şi pace în suflet. sănătate şi toate cele bune.

Am sa ma rog, scumpo, pentru tine din tot sufletul.
Si mie imi place zapada dar imi este cam rau de la frig.
Acum astept sa se faca sapte sa imi iau olanzapina, se ia la ora fixa.
Mare este Dumnezeu, nu ne va lasa prada raului sau a deznadejdii.
Numai bine si mai vorbim.

îţi mulţumesc, anastasia. speranţa ta este exemplară şi îţi mulţumesc pentru că o împărtăşeşti cu mine. sper să faci cu bine faţă iernii care vine.sănătate

Niciodata sa nu cazi prada disperarii. Uite, eu am o mama extraordinara care ma ajuta sa depasesc momentele proaste, Dumnezeu da compensatii si alinari, fiecaruia dupa cum Considera El. Si imparatia lui Dumnezeu incepe de pe pamant, este duar o mostra de Dumnezeire aici incepand cu florile, bebelusii si muzica si terminand cu bunatatea dintre oameni.
Eu cred ca copilasii sunt inocenti pentru ca vin direct de la Dumnezeu.
Si eu am momente de depresie si de disperare, dar mereu norii se duc si ramane speranta se dragostea de viata.
iti doresc si tie sa ai multa pace sufleteasca!

dragă anastasia, şi eu am o mamă bună dar pe care situaţia mea o depăşeşte. şi pe mine mă depăşeşte că este starea mea, dar pe ea săraca.echilibrul meu emoţional este cam zguduit zilele astea. dar sper să rezolv cumva problema. stresul de la muncă este destul de greu de suportat şi am dezvoltat nişte obsesii destul de urâte. dar, cum ţi-am spus, sper să ţin situaţia sub control. mersi pentru sfaturi şi pentru încurajări.

cu multa placere, nu te mai gandi la obsesii, ignora-le, muta-ti gandul pur si simplu, distrage-ti atentia.
Eu am avut un fel de halucinatii auditive, legate de lucrurile sfinte, mi se parea ca au sunt de vina ca aud niste injuraturi de sfinti etc, am inteles pana la urma ca erau niste bruiaje de la creier, niste sinapse proaste, pe un fond de religiozitate exagerata. Medicii m-au ajutat sa inteleg, m i-au spus ca asa patesc unele calugarite de la rugaciune prelungita, creierul are si el o limita.
Ti-am spus astea ca sa intelegi ca mintea este un instrument, nu ne identificam cu mintea.
Multa sanatate si fii senina!

dragă anastasia, şi eu am gânduri urâte şi obscene despre sfinţi şi despre dumnezeu şi mă chinuie gândurile astea dublu o dată pentru că sunt rele în ele însele, a doua oară pentru că mă simt vinovată. din câte îmi spui tu se pare că ceea ce la tine erau voci la mine sunt doar gânduri care nu se sonorizează. şi eu percep gândurile astea ca pe nişte bruiaje dar deşi mi s-a spus de nenumărate ori câ nu eu sunt responsabilă de gândurile astea ci chimia creierului meu, mie tot îmi este frică de gândurile astea. mi-e frică să nu apară din cauza unor opţiuni greşite. în cazul ăsta întreaga responsabilitate ar fi a mea. poate nu am pus acest instrument, mintea, în mâinile cui trebuie. oricum lucrurile sunt destul de complexe, ca să nu zic complicate.
încă o dată mulţumirile mele şi să ai parte de toate cele bune.

Hesikia, draga mea, crede-ma ca nu esti vinovata. Nu tu ai responsabilitatea acestor ganduri, sunt din cauza slabirii nervilor tai.
Si eu am avut momente cand ma simteam vinovata si la 16 ani si la 25. Nu este deloc constructiva aceasta culpabilizare. Sa stii ca in momentul in care medicii mi-au explicat ca bruiajele astea vin din creier, asa cum ai zis, din chimia creierului, nu m-am mai simtit vinovata si m-am vindecat mult mai usor. Sa stii ca obscenitatile vin si din cauza ca la varsta asta avem hormoni, si din cauza ca se face caz de sex la televizor sau mai injura oamenii pe strada., totul este sa nu te mai spreii si sa privesti gandurile astea ca pe ceva derizoriu, ca pe niste scame pe care le poti ocoli. iti spun din propria experienta. Uite, eu de vreo cinci ani nu ma mai confrunt cu acest fenomen de halucinatii ( nici la mine nu erau sonore, dar am inteles ca tot halucinatii sunt, sau pseudohalucinatii). Odata depasita aceasta problema, nu mai revine.
Totul este sa nu te mai simti vinovata, pe mine m-a luat o doamna doctor la sigur odata: asa este ca te simti vinovata si asa este ca voiai sa te calugaresti? ( in paranteza fie spus, acum calugaria mi se pare o exagerare) medicii m-au ajutat sa inteleg fenomenul, nu mi-a fost nici mie usor, tot asa aveam senzatia ca eu zic lucrurile alea despre Dumnezeu.
Este o slabire a nervilor, imi spunea medicul meu ca orice gand are si un revers, cand esti slab, iti vine si opusul uniu gand bun.
Eu iti doresc sa ai curaj, sa nu te mai acuzi, fii buna cu tine, esti faptura lui Dumnezeu, trebuie sa te iubesti si tu.

Sa stii ca Dumnezeu este puternic si nu isi l;asa copiii.

îţi mulţumesc, anastasia pentru că împărtăşeşti cu mine experienţa ta de viaţă. este adevărat că gândurile astea urâte străfulgeră prin cap vin foarte repede şi nu pot fi controlate. Apropos, cum erau halucinaţiile tale? ai spus că nu auzeai vocile. erau tot aşa gânduri pe care nu le puteai controla? recunosc că îmi este frică de gândurile astea şi că îmi este fff greu să nu mă învinovăţesc. înainte mi se întâmpla să am gânduri atât de urâte încât să mă facă să plec din biserică sau să nu mă mai rog. sper ca în timp să dobândesc controlul asupra lucrurilor astea. încă o dată mulţumirile mele.

Da, draga mea, erau un fel de ganduri-soapte care parca se infigeau in cap.
Fiind legate de biserica si cele sfinte, medicii m-au sfatuit sa stau mai putin in biserica, astfel ma voi mai linisti. Sa stii ca de ce incerci sa le controlezi, de aia scapa mai rau, de frica de fapt. Nu cunosc in intregime cauzele pentru care apar, este o slabiciune a creierului si nervilor, bine ca nu avem voci, eu am intalnit oameni si la spital si la doctor care spuneau ca aud ca si cum le-ar vorbi un om langa ei, iti dai seama ce groaznic o fi.
Sa vezi ca cu timpul iti vor dispara acesta ganduri, pentru ca mintea ta va "uita " pur si simplu sa le creeze, sunt de fapt plazmuiri ale creierului, ti-am zis de frica, de fobie etc.
Am intalnit pe cineva, o fata care era indragostita de un baiat si fiind mai solida, auzea vocea lui cand mergea la toaleta si aceasta voce o injura, se temea sa mai mearga la WC. Cu tim pul i-a trecut si ei si cu ajutorul tratamentului.
Mie mi-au disparut in doi ani si jumatate, facand tratament, chiar cand credeam ca nu mai scap de ele.
Nu le mai da atentie, doctorul meu ma sfatuia ca atunci cand imi vine ceva de genul asta sa zic opusul, dar nu e bine saa le prea dai atentie, stiu ca e dificil.
Sugestia e importanta, eu atunci cand am ajuns sa nu ma mai tem de ele, s-au topit incet, incet., Ai putina rabdare si evita sa te mai rogi mult, atunci mintea ar avea iar prilejul sa opereze cu concepte ca sfinti, Dumnezeu etc. Este bine sa te rogi, dar ma crezi ca eu si acum ma rog cu cuvinte putine si sincere tocmai pentru a mai evita un delir mistic, asa ii zice.
Mult curaj si Doamne ajuta!

gândurile mele sunt gânduri. nu sunt nici voci nici şoapte. sunt gânduri care se însoţesc de emoţii foarte violente şi dureroase şi rele. bunica mea este bolnavă de foarte mulţi ani. aude voci vede fel şi fel de chestii...e oribil şi pentru ea şi pentru ceilalţi. cât despre biserică, sfaturile diferă de la medic la medic. mie mi-a spus o dată o doctoriţă că dacă o înjurătură mă scoate literalmente afară din biserică, să ies şi apoi să intru iar. aşa am şi făcut şi astăzi tot aşa fac. chiar dacă îmi vin hule şi alte gânduri urâte stau în biserică şi încerc să mă rog. nu ştiu de ce am gândurile astea. oscilez între o explicaţie religioasă şi una medicală. oricum, cum ţi-am mai spus lucrurile sunt complicate. uneori am senzaţia unui ghem întortocheat care nu se mai desface. şieu mă rog cu cuvinte simple şi puţine şi sincere. dar înjurăturile la mine nu se leagă de concepte ci de stări. pot vorbi cu cineva la telefon de exemplu si de acolo să iasă o înjurătură sau un gând rău. îţi mulţumesc pentru sfaturi. sănătate.

Este normal sa percepem diferit, eu si cu tine, suntem duar persoane diferite.
Sa nu te gandesti ca vei ajunge ca bunica ta, eu am avut tatal schizofrenic, cu o forma paranoida, rupt de realitate, si tot nu ma gandesc ca am sa ajung chiar ca el.
Echilibrul ti-l vei gasi tu pana la urma, fiecare om are mijloacele proprii.
Numai bine

ai dreptate, anastasia, nu putem gândi amândouă chiar la fel. sper să îmi dobândesc echilibrul cât de curând posibil. îţi mulţumesc pentru sfaturi şi pentru încurajări.

e.o mare intrebare?dupa o dezamagire in dreagoste am inceput sa-mi pun tot felul d intrebari, a intervenit procesul de culpabilitate si incapabilitate...de atunci am inceput sa ma izolez.cred ca sunt in progres acum insa ma deranjeaza multe gandui.mi s are ca nu pot sa pu in practica teorii importante cred(faptul k nu putem trai din trect, pt ca pezentul incare lipseste cineva sau nu a aparut ink persoanakre ii ia locul"plimbarile prin locurile lui preferate, incercarea d a descoperi dak incompatibilitatea gusturilor dak eram mai sociabila)miam format multe stereotipii am incercat sa fiu psihoterapeutul meu sa ma apropii mai mult d credintadar ma face sa ma simt jalnic faptul k simt ca sunt dependenta d asta...poate imi dati unsfat mai ales ca viata mea ar trebui sa mearga inainte mai ales p pla social si profesional.am 15 ani

Draga cristina, sa stii ca timpul o sa te vindece, esti foarte tanara si ai resurse in organism sa depasesti acest esec.
Stai linistita, nu te mia forta sa te studiezi, mai bine ai face daca te-ai relaxa, plimba si hrani bine.
Este bine si sa crezi in Dumnezeu, dar sa nu cazi nici in bigotism.
Numai bine.

auzi hesika cum facem sa mi dai si mie id ul tau..ca s ar putea sa ti fiu de mare ajutor..stiu perfect prin ce treci..si s ar putea sa ti dau niste ponturi bune...am o adevarata filozofie..e posibil sa ti rezolvi problemele daca e cum zic eu..adica daca e ca in cazul meu..vbim oricum..si n o sa ti para rau...si daca nu rezolvam nimic..sunt si eu mai filozofic asa si tot o sa avem ce discuta...poti sa ti faci un nou id chiar nu trebuie sa mi l dai pe cel bun..si nici eu nu ti l pot da public aici..in fine..te am pupat si ai grija de tine...si un sfat important..nu avea incredere in nimeni..lumea i rea...si are fel si fel de ascunzisuri

am incercat sa-mi dau seama de ce ma simt foarte bine singur (tinand cont ca toti ceilalti vad acasta manifestare ca fiind anormala). am studiat problema si am realizat ca sufar de o tulburare schizoida. in felul meu nu prea am nevoie de ajutor de vreme ce ma simt foarte bine, dar ratiunea imi spune ca trebuie sa rezolv aceasta problema. exista vreun tratament ceva? daca nu, nu e nici o problema. intreb mai mult din curiozitate.

cristina, iti faci probleme la varsta ta ? 15 ani? ai toata viata inainte! la varsta ta inca nu esti matura suficient pentru a experimenta relatiile intime. asteapta sa mai cresti un pic si ai sa vezi lumea cu alti ochi. "cat eram copil ma purtam ca un copil, dar cand am devenit adult am lasat copilariile deoparte"

pentru toti cei care va ganditi la moarte, bla, bla, bla. Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, nu a celor morti. aveti timp sa va ganditi la moarte dupa ce veti muri. intre timp ganditi-va la viata, cat de scurta, dureroasa (cateodata parca mereu), dar totusi minunata! ganduri negre avem cu totii. in viata sunt lucruri care ne depasesc, pur si simplu. nu avem solutii, nimeni nu are. moartea chiar daca este morbida este absolut necesara. altfel viata si-ar pierde farmecul.incercati sa clasificati gandurile in ceea ce depinde de voi si ceea ce nu depinde de voi. la cele care depind de voi faceti tot posibilul pentru a le rezolva. la celelalte este treaba lui Dumnezeu. stie El.

p.s cum as putea sa vad rasaritul daca nu ar fi apus? cand ar fi cald daca nu ar fi rece? cand as fi viu daca nu as muri?, cand as fi fericit daca nu as fi trist? si as putea continua asa pana cand as termina dictionarul. multa sanatate!

ma numesc Leonard am 30 ani si din 2006 am fost depistat cu Anxietate generalizata si tulburare de personalitate am urmat tratament timp de vreo 4 ani si incepand cu 2010 nu iau decat un anxiar pe zi problema este ca de cand nu mai iau cine stie ce tratament adik din 2010 am niste probleme mari de ex: in societate ma adaptez f greu mi-e greu sa vb cand sunt mai multi in jur nu imi gasesc cuvintele ma pierd emotii mai am probleme si de perceptie la fel tot in societate mi se incetoseaza si privirea parca s-a ingusta specific nu e de la ochi am facut control oftalmologic cand am mai multe de facut ma pierd mai si uit din ce am de facut parca as fi aerian la fel nu pot privi in ochi persoanele straine si multe altele va rog dak puteti sa ma ajutati cu ceva sfaturi cei care sunteti in masura sa o faceti mai adaug ca atunci cand port un dialog tot am frik de a nu spune ceva cu care sa deranjez persoana respectiva nu am incredere deloc in mine nici pe ce vb nici ce fac astept sfaturile dvs multumesc anticipat

multumesc pt sfaturi poate imi recomanzi pe cineva psiholog mentionez ca sunt din buzau am urmat tratament recomandat de dr prof psihiatru Ionescu de la spitalul nifon