Chiar suntem atat de diferiti ? Ne facem rau?

Buna ziua, am 26 de ani si formez un cuplu 'dificil' cu partenera mea de 27 de ani.
Am fost amanti timp de 2ani de zile, dupa care am format un cuplu de 6luni.
Au fost 2 etape mari si late, prima etapa de 2ani cand eram amanti si nu aveam nici o asteptare unul de la celalalt, eu eram singur, ocazional aventuri de care si ea stia, si o relatie de 1luna de zile, nimic serios. Ea avea o relatie de 5ani de zile. In timpul asta n-au existat nici un sentiment de gelozie din partea mea, tin foarte mult la ea dar stiam ca n-o sa fiu fericit daca o 'fur', din contra am respins ideea cand mi-a cerut sa incepem o relatie adevarata chiar daca eu simteam ca vreau, urma sa se mute cu el in strainatate si nu vroia sa plece, suferea mult, plangea si eu incercam sa o imbarbatez ca trebuie sa faca lucrul asta sa se poata elibera, sa acorde o ultima sansa celui de langa ea. A plecat, s-a intors la mine in brate dupa 1 luna si am inceput o relatie
A 2-a etapa am inceput-o exact cum ne-am dorit, vorbeam la fel de mult, de deschis, dar de acum am inceput sa ne facem si planuri impreuna. Am decis impreuna dar la initiativa ei sa avem un copil. Dupa 4luni jumatate a ramas insarcinata, acum este gravida in 6 saptamani. Toata perioada asta a decurs la extreme, ptr mine a insemnat foarte mult ca a luat initiativa de a avea un copil impreuna si faceam foarte multe compromisuri. A aparut gelozia cand totul a devenit mai serios ma refer la planuri, are perioade cand este foarte schimbata si mie imi este foarte greu cand vad schimbarile astea radicale de la atata atentie ptr mine din partea ei, intr-o nepasara oarba. Probabil daca nu o cunosteam sub forma de amant nu exista astfel de problema.
Am avut o criza de gelozie ieri. Ea plecase de 2 zile la o prietena, eu stiam ca prin ea a cunoscut o persoana cu care a avut o aventura cat timp noi eram amanti. M-a ignorat total. Cand a venit acasa i-am explicat ca nu ma simt deloc confortabil si ca sa-mi spuna si mie ce s-a intamplat tot timpul asta, ptr ca am momente in care n-am incredere in ea si am nevoie de comunicare. Comunicarea disparuse la noi de vreo 2 sapt, am consitentizat ca e din cauza sarcinii, si am preferat sa ma mulez, am inghitit. Tacerea asta s-a aprofundat si mai tare, timp de 1zi n-am scos nici macar o vorba, tot ce spuneam se stramba, nu o mai cunosteam. Am avut o criza de nervi cand ne jucam 'Catan' cu 2 prieteni, ea vb intr-una prin mesaje, nu era atenta deloc la ce se intampla in camera, cand vb prin mesaje era cu zambetul pe buze iar cand o intrebam orice raspundea trist, ironic. La un moment dat am clacat si am avut o criza de gelozie urata, in care i-am luat tel din mana, imediat i-au dat lacrimile si striga sa-i dau telefonul.
I l-am dat dar i-am cerut sa imi arate ce vorbea, biata femeie vorbea lucruri normale cu prietena ei. A inceput sa planga foarte tare si a plecat spunandu-mi ca ea nu poate sa traiasca in felul asta langa mine. Simt ca suntem foarte diferiti, si ca eu in momente de genul asta am nevoie de mai multa pasare. Sunt sub stare de soc ca ea poate sa renunte atat de usor. I-am dat un mesaj ieri in care i-am spus ca m-a socat si ca ar fi bine sa se gandeasca mai bine inainte sa ia decizia asta, dar sustine in continuare ca langa mine nu poate forma un cuplu. Sunt socat de treburile astea atat de radicale si rapide. Ce sa fac? Tin foarte mult la ea, nu neaparat ca sotie, ci ca persoana. Totusi urma sa avem un copil. Ce ma sfatuiti sa fac? Ma scuzati daca am detaliat prea mult.

Eu vad cel putin patru solutii in acest caz: terapia individuala si terapia de cuplu pe de o parte, si despartirea respectiv continuarea asa, pe de alta parte.

Eu recomand primele doua variante. Se poate incepe cu oricare dintre ele insa eu as indrazni sa recomand amandoua. Sunt anumite probleme ce tin de fiecare membru al cuplului in parte si care pot fi rezolvate mai eficient in sedinte individuale.

Alegerea va apartine insa problemele se cer a fi rezolvate, altfel risca sa apara din nou in aceasta relatie sau intr-o viitoare relatie.

Va multumesc pentru sfaturi, eu sunt o persoana care dupa ce ma descarc uit foarte repede dar pana s-o fac sufar enorm, inghit atragandu-ti atentia din vorbe bune. Am luat decizia de a sta departe pentru o perioada sa-mi simta lipsa, sa inteleaga ca sunt probleme de rezolvat, nu se poate continua in felul asta. Imi este tare greu pentru ca tocmai eu am construit aceasta situatie in care am fost mereu acolo, o siguranta. Este prima oara cand fac lucrul asta si sunt de parere ca nu este deloc benefic. N-o spun ca si cum "se profita de pe urma asta" ptr ca probabil siguranta asta trebuie sa aibe o limita, sa fie si putina teama. Imi doresc sa fiu convins 100% ca asta trebuie sa fac. Daca m'as gandi in primul rand la mine as vrea sa primesc motive, dar ma gandesc la noi si sunt pe cale sa cedez si sa fac pasul spre impacare dar n-o sa fiu implinit, mereu cu o stare proasta ptr ca facand lucrul asta ea o sa inteleaga ca totul e perfect, cand defapt nu este.
Poate o sa regret toata viata lucrul asta sau asta o sa-mi salveze relatia, am sa iau legatura cu ea peste o saptamana, si daca vad si o incercare din partea ei ca vrea o reabilitare pentru mine o sa insemne foarte mult, o sa-mi dea putere sa trec peste momentele astea cumplite.

Sper sa nu ma judecati, cand ne-am despartit, ea mi-a spus ca renunta la sarcina, i-am spus ca nu trebuie sa reactioneze in felul asta, si ca o rog sa nu se pripeasca.

Totul a fost atat de pasional si sincer, pana in momentul in care n-am stiut ce anume se intampla cu ea. Intradevar trebuie sa vina pe lume in urma unei relatii frumoase si asezate, eu tocmai asta am crezut ca am impreuna cu persoana de langa mine.
Imi doresc sa fie de ajutor aceasta lectie si n-o spun cu rautate ca pe un repros, dar ce se intampla intre noi in momentul de fata este o lectie de viata pentru amandoi.
La ce va referiti dl. Valentin cand ma sfatuiti "ca ar trebui sa gasesti curajul de a spune lucrurilor pe lume, timpul trece..." ?
Sa incerc sa am o discutie cu ea acum ? Este o fire impulsiva iar lucrurile s-au intamplat prea recent sa putem avea o discutie constructiva.

Mi-e frica pentru ca nu consider ca doar eu am gresit, consider ca amandoi trebuie sa schimbam ceva. I-am explicat ca regret iesirea mea, si cauzele care m-au impins sa fac lucrul asta. Nu pot sa fac iar un compromis, daca nu imi ofera siguranta, macar verbal ca ea vrea binele acestei relatii, nu m-as simti deloc bine.
Consider ca am facut tot ce a fost posibil sa poata decurge relatia asta dar am unele momente in care nu mai simt asta, si incep sa-i scriu dar pana sa-i trimit ma opresc.
Ultimul meu mesaj a sunat "imi doresc sa-ti fi schimbat parerea si sa realizezi ca ce s-a intamplat a fost o greseala, din cauza tensiunilor din ultima perioada. Iti inteleg supararea. Accepta sa ne vedem inainte de a renunta. Lipsa comunicarii ne-a impins aici."
Sunt intr-un soc in care ma gandesc prea mult la ce v-a urma. As vrea sa las timpul sa decida lucrul asta dar parca devin disperat in unele momente.

Fata este inconsecventa, a incurcat sexul cu dragostea, adica s-a lasat pacalita de instinctul de reproducere iar acum cam regreta, cam asa vad eu situatia voastra ! Se intampla destul de des insa timp se va limpezi situatia, nu-ti fa probleme ! Tu fa doar ceea ce depinde de tine in relatia pe care ti-o doresti cu ea !

Varianta cea mai buna pt tine este ca aceste reactii sa fie exclusiv din cauza modificarilor hormonale specifice sarcinii !
Roag-o totusi ca indiferent de relatia voastra sa nu recurga la avort, este cam tarziu si periculos pt sanatatea ei pe termen foarte lung, basca alte implicatii de alta natura !

Va doresc un copil sanatos !

Of, lipsa de comunicare si mai ales lipsa de a fi amabili unul cu celalalt este motivul principal, se pare, care duce la destramarea cuplurilor. Iar din ceea ce ai descris tu...se pare nici unul dintre voi nu a stiu ce a vrut. Nu poti sa incepi o relatie bagandu-te doar cu un picior si cu celalalt sa testezi, fara sa ai repercursiuni ulterioare. Si mi se pare ca nu aveti stabiliti un punct comun, teluri ci v-ati lasat dusi de val...si valul duce.
Copilul in schimb nu puteti sa il lasati pe val, sa ma exprim asa.
Comunicare. Kindness. Comunicare


Multa bafta si un copilas sanatos.

Va multumesc frumos pentru sfaturi si pentru gandurile bune.
Sunt putin epuizat, tocmai am terminat o discutie foarte serioasa cu ea in care i-am explicat situatia de neincredere.
I-am spus toate temerile mele, ca ne-am cunoscut intr-un mediu neprielnic in care am vazut atasarea ei fata de un alt partener, stiam de aventurile ei care asta a fost cel mai greu, erau niste prieteni comuni. Multi banuiesc ca va intrebati oare ce a fost in capul meu stiind toate astea.. tocmai.. era foarte atenta cu lucrurile astea, si chiar am crezut cu tarie ca vrea o schimbare, sa se aseze la casa ei, ceea ce si eu imi doream.
I-am spus ca nu caut un tap ispasitor, sau sa dau vina pe cineva, numai ca situatia asta in care ii cunosc multi fosti parteneri imi este foarte greu sa ma pot stapani in unele momente, si ca trebuie sa inteleaga ca am nevoie de timp sa am incredere totala in ea si ca am nevoie de foarte multa comunicare ceea ce mi-a si daruit dar nu era deloc constanta cu schimbari foarte radicale.
Este foarte dificil, si ma simt extrem de vinovat pentru ca am gandit cu inima si a aparut aceasta sarcina. Sunt un tip extrem de sensibil, si ma marcheaza gandul asta.
Problema nu s-a terminat aici... avem foarte multi prieteni comuni.. o sa fie un calvar.. pe unde o sa fiu eu, o sa fie ea si invers.. imi este greu pentru ca nu vreau sa vb cu nici un prieten care ne este comun, nu pot face asta din respect ptr ea. Va pot povesti voua aici toata povestea mea ? Am nevoie de niste pareri, critici.. stiu sa fiu criticat si sa iau totul ca o lectie

Eram amici inca de prin 2008, nu exista nici un fel de atractie intre noi, doar ca amici. In 2013 am avut prima aventura, eu iesisem dintr-o relatie ea era cu acest baiat de 3 ani. Aceste intalniri in pat deveneau tot mai dese, 2-3 ori pe sapt, practic de fiecare data cand scapa de el ma suna, ieseam cu prietenii apoi sfarseam la mine acasa. Tin sa va spun ca avem foarte multi prieteni comun, locuim in acelasi cartier. Din toti prietenii comuni ea s-a culcat cu 6 dintre ei. Nu a fost ceva constant, de maxim 2 - 3 ori cu fiecare dupa care a incetat. A lucrat la videochat, nu m-a deranjat lucrul asta si nu condamn sub nici un fel. Va rog nu vreau sa para ca eu aduc numai lucruri urate din partea ei, dar exact asta a fost situatia. Ea este o femeie extraordinara care atunci cand se dedica este numai lapte si miere te face sa prinzi incredere in ea.
Sa ajungem in 2014. Ea impreuna cu prietenul ei au decis sa plece in strainatate, atunci am inceput sa avem niste discutii care m-au pus pe ganduri, ca ea nu il insela niciodata daca ii arata afectiune, si ca ea nu e asa sa nu cred ca il insela daca primea ce vroia, ca pleaca acolo doar pentru a acorda o ultima sansa. I-am spus ca relatia lor nu este normala, si ca trebuie sa se opreasca undeva, si cea mai buna decizie e de a pleca si sa vada daca poate convietui langa el. El a plecat, ea urma sa plece peste 2 luni. Urmatoarea discutie a venit putin ca un soc ptr mine.. cand m-a intrebat daca m-am vazut vreodata formand un cuplu cu ea, sa ne afisam in public. Raspunsul meu a fost ca nu cred ca e ok sa ne gandim la acest aspect, ea nu este lamurita in legatura cu viitorul sau langa el. Mai intai sa faca pasul asta, sa plece, sa se daruiasca total apoi niciodata sa nu spunem nu. Sa-si rezolve problemele mai intai mai bine spus. El se purta foarte urat cu ea, o jignea, o tinea din scurt cu toate, plangea de fiecare data, era o minciuna totala intre ei.
A facut pasul asta, a plecat, nici dupa 1 luna s-a intors acasa, m-a surprins chemand niste amici la unul dintre ei, iar cand am intrat pe usa m-a asteptat dupa usa si a sarit in bratele mele sarutandu-ma si plangand. Deja nu ne mai feream de nimeni, era o schimbare mare ptr mine.
Aici a inceput relatia noastra, a tinut... 1 luna. El intre timp s-a intors acasa, a cautat-o si ea a cedat, mi-a spus ca se intoarce la el. M-am simtit calcat in picioare, cu toate astea i-am spus ca sper sa fie fericita dar ce credeti... in 3 zile se intoarce la mine... Eu ? Am zis in felul urmator.. ori incerc ceva cu femeia asta incercand sa inteleg din start ca s-a intors la el sa se elibereze ea de vinovatia ca poate n-a dat tot.. ori o resping si ii spun ca a fst deajuns. Am ales s-o reprimesc. Totul a continuat, din momentul ala mi-a fost extrem de greu.. imi faceam numai scenarii in cap. I-am explicat treaba asta si i-am cerut foarte multa comunicare sa putem merge mai departe. Exact asta s-a intamplat. A stiut sa se comporte perfect si toate mergeau perfect. Petreceam foarte mult timp impreuna, ma facea sa ma simt dorit si iubit. Supriza.. dupa inca 1 luna.. cand nimic nu se schimbase, ea arata extrem de multa afectiune, chiar se supara daca intarziam acasa ca vrea sa petrecem timp impreuna, un soc puternic s-a intamplat. Seara totul a fost PERFECT, dupa amiaza m-am trezit cu un mesaj ca ea are ceva pe inima dar ma asigura ca nu e vb de fostul, ci doar de ea si ca nu este cu totul fericita... Am avut un soc, n-am mai fost bun de nimic eram sub stare de soc, nu ma asteptam la o schimbare atat de radicala. Am acceptat cu greu... ne-am despartit. Dupa o sapt.. s-a intors.. iar toate extrem de frumoase dar deja eram daramat, foarte confuz nu stiam ce sa mai cred, eram distrus mental. A venit cu ideea sa ii cunosc parintii. Mereu cand ne impacam venea cu niste propuneri bomba, care mereu ma faceau sa cred ca ea chiar se schimba. Apoi iar alta propunere.. parintii ei cu parintii mei.. o intalnire.. iar o chestie de genul.. ba femeia asta chiar si-a dat seama si vrea schimbarea asta. Am acceptat si iar am luat-o ca si cum nimic nu s-a intamplat si m-am dedicat total. Apoi mi-a propus sa facem un copil, Doamne cat incepusem sa simt pentru ea si cat m-am dedicat ca am acceptat si m-am bucurat de moment ca si cum da acum chiar s-a schimbat. Am fost la niste controale, analizele au iesit perfect, ne-am apucat de treaba. Ne-am chinuit vreo 2 luni.. si pana la urma a ramas insarcinata. Eram extrem de bucurosi, comunicarea exista perfect intre noi, ii vedeam fericirea pe chip. A urmat prima ecografie, am fost impreuna.. prima problema, sarcina era pozitionata perfect dar avea un hematom.. era daramata si speriata si eu la fel. Vedea sarcina ca o boala nu ca o motivare, am incercat din toate puterile s-o asigur ca o sa fie bine, eram numai lapte si miere langa ea.. "da fetita mea, asa facem iubire". incercam sa nu o supar cu nimic s-o scot din starea asta. Acum o saptamana eram la munca, ea acasa. Stabilisem de ieri ca mergem la stand up comedy sa ne mai descretim, ei ii placea foarte mult. N-am mai avut baterie la tel, am anuntat-o ca raman fara baterie dar n-am vb despre stand up decat cu o zi in urma. am ajuns acasa supriza.. ea plecase.. Nu stiam nimic de ea, am sunat-o de 15 ori pana a raspuns mai erau doar 20 de min si trebuia sa ajungem la spectacol. Mi-a raspuns intr-un final si mi-a spus ca s-a dus sa se vada cu o veche prietena pe care o stiam. Nimic deranjant, din contra m-am bucurat sa aud asta, avea nevoie. M-am dus linistit la spectacol.. am ajuns acasa.. se face ora 11:30 de la ea nu aveam nici un semn... o intreb ce face.. imi zice ca bine si ca ea ramane acolo peste noapte. Am zis ok, dar trebuia sa stiu si eu de planuri de genul nu doar sa ma anunti vezi ca raman. A inteles. A 2-a zi.. plec la munca.. nici un semn de la ea.. am zis ca poate a stat mult peste noapte si ca doarme pana mai tarziu.. am ales s-o sun pe la 3 dupa amiaza.. ce faci ? mi-a raspuns ca se trezise si se uita la un film.. toate bune. Iar nici un semn de la ea.. la ora 11 seara.. iar ma anunta "eu o sa raman la ea".. i-am spus ca nu e normal sa ma anunte.. ca tocmai ce am avut discutia asta.. in fine, eram deja frustrat de nepasarea ei dar incercam sa ma adun, sa n-o supar avea sarcina stiam ca nu fac bine. Ma trezesc intamplator la 5 dimineata plec la munca, ea era online pe facebook.. se face ora 8.. sora mea ii da mesaje ei daca stie ceva de mine (eu nu aveam semnal).. nu ii raspunde.. Eu o sun la 12.. o intreb ce se intampla de nu mai comunicam.. si mi-a spus o bomba.. ca a fost sa-si refaca analizele ceea ce nu mi-a picat deloc bine, pentru ca nu mai ma simteam deloc implicat in deciziile ei. I-am spus ca bine, dar am multe suspiciuni, esti foarte rece ceva se intampla sigur si vreau sa vb, te-ai culcat la 5 dim, ai zis ca te-ai dus la analize la 8, tu esti dependenta de tel, sigur ai vazut mesajul de la sormea puteai sa te interesezi de mine, si pe langa asta era foarte important sa imi spui si mie de analize, stiai ca ma trezesc de dim, nu poti sa-mi spui ca nu vroiai sa ma deranjezi. Parca doar atat a asteptat sa spun ca a inceput.. cum ? nu ai incredere in mine? i-am explicat ca e greu daca a disparut comunicarea si ca nu vreu decat sa bina sa petrecem timp impreuna. Supriza, ne-am vazut si mi-a spus ca ramane la ai ei.. a spus ca era suparata pe mine si ca vrea sa petreaca timp singura. Am inteles.. dar bomba.. la 10 imi da mesaj ca se duce la fosta prietena. Ii tot spuneam ca ceva se intampla si o rog sa ma lamureasca pentru ca e foarte greu nu vreau sa am o criza.. sa vb cu mine.. S-a purtat la fel ca in ultimile zile ba mai rau.. era foarte indiferenta.. deja la tel vorbea ironic.. am inghitit.. a ajuns acasa.. era extrem de rece.. deja eu o luam razna. Imi treceau numai nebunii prin cap. Am facut un gest urat, i-am cautat in geanta fara sa stie si i-am gasit un bon de la farmacie. Cumparase o seringa. Deja in capul meu dupa toate intamplate era o nebunie totala eram pe cale sa explodez, am intrebat-o foarte calm si frumos... te rog sa-mi spui de ce ai luat seringa de la farmacie.. ptr ce anume ti-a trebuit.. S-a uitat la mn foarte nepasatoare si mi-a spus ca incerca sa-i faca o farsa unui prieten de-al prieteni ei.. ca vezi domne se dorgheaza ea..
Eram epuizat, deja in capul meu erau doar scenarii "nici n-a fst la analize, sunt prea multe chestii care se bat cap in cap, e atat de nepasatoare si ma vede ca sufar, vreau doar sa vb cu mine"
Am ales sa ma calmez si am plecat cu un prieten dupa care m-am intors cu el si prietena lui sa ne jucam un joc.. ea vorbea non stop prin mesaje, nu era deloc atenta, zambea mereu cand primea un mesaj, o mai intrebam daca vrea ceva, ridica capul si dadea privirea pe spate ca nu... ma simteam calcat in picioare. Am dar un check in pe facebook n-a acceptat moment in care n-am mai putut.. am vazut negru.. i-am luat tel din mana si i-am spus ca nu poate sa faca asta, de 2 sapt se comporta in felul asta imi da atatea motive sa nu mai cred nimic din ce spune si ca vreau explicatii. A inceput sa planga si a spus ca ea pleaca. Am ales s-o duc eu ptr ca nu erau taxiuri.. surpriza.. la prietena ei si nu acasa.. pe drum am vb..a reactionat foarte urat si mi-a spus vorbe foarte dureroase.. ca ea gata nu mai pastreaza sarcina. M-am simtit ultimul om, stiind cate am putut sa inghit de dragul ei, de dragul de a salva relatia asta.. si ea parca cauta motive s-o incheie. M-am uitat in ochii ei cu lacrimi in ochi si i-am spus ca nu e bine ce face, sa acorde putin timp, o inteleg daca poate sa-mi vorbeasca ce anume se intampla.. A ales sa rupa orice legatura cu mine. Astazi am vb si i-am explicat ca mi-e greu sa avem astfel de momente.. si ca imi doresc sa comunicam sa putem evalua situatia. Ea a sustinut ca totul se incheie, i-am spus toate gandurile mele si rugat-o sa se gandeasca ca nu e bine ce face. Mi-a raspuns ca degeaba.. horatarea e deja luata. Ma simt socat, tradat, luat de prost, toate alegerile au fost nepotrivite.